”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 22 iulie 2018

Descoperirea unui medic român din SUA ar putea revoluționa medicina. Cancerul ar putea fi tratat…



Imaginați-vă un timp în care de la farmacie poți cumpăra teste, la fel cum sunt cele de sarcină, dar care să îți arate ce tip de cancer poți avea și mai ales dacă deja suferi de această boală.

Un emerit doctor cercetător român deja lucrează la acest viitor – a inventat un soi de biopsie lichidă, care poate detecta nemiloasa maladie cât încă este într-o stare incipientă, atunci când este tratabilă. 

Descoperirea sa dă speranțe uriașe omenirii și preconizează că în următorii 50 de ani, cancerul ar putea fi tratat la fel cum în prezent sunt tratate bolile cronice.

Baltimore, oraș port, era cândva un puternic pol industrial al Americii. Astăzi, însă, este recunoscut pe plan mondial pentru turismul medical și cercetarea în medicină. Capitala statului Maryland deține cel mai important centru pentru tratarea și studiul cancerului din Statele Unite și printre cele mai bine cotate din lume. Se numește John Hopskins și este un campus uriaș, cu spital și bază de cercetare. Și cu cea mai veche facultate de medicină din Statele Unite.

La ora 8.00 dimineața, un microbuz duce câțiva pacienți la internări. Suferă de cancer, iar șoferul povestește că face zilnic 3-4 drumuri de la hotelurile din oraș către marele centru universitar.

John Hopkins este în primele 10 din lume. Fac orice practic. Fac operații, dar au și cercetare în cancer. Au aici un Institut dedicat vindecării cancerului”, explică șoferul.

Pe plan mondial, mai cunoscut decât spitalul este Institutul de Cercetare a Cancerului. Din laboratoare aflate în două clădiri impunătoare ies rezultate care revoluționează medicina, de două decenii încoace.

Pe lista scurtă a candidaților pentru premiul Nobel în Medicină

Într-un laborator de la etajul 7 e activitate intensă. Cel care supervizează lucrările este și co-director al programului de Cancer din Institut. Și e român. Victor Velculescu este specialist emerit în genomică, fiind profesor-cercetător cu rezultate fabuloase. Presa americană l-a făcut celebru după ce a scris că s-a aflat doi ani la rând pe lista scurtă a candidaților pentru premiul Nobel în Medicină.

Echipa condusă de el a descoperit un tip de biopsie lichidă, adică un test de sânge care detectează patru forme de cancer în faze incipiente – practic înainte să apară tumorile, în stadii care nici nu se văd la biopsiile normale.

Prin descoperirea sa, Victor Velculescu face un uriaș pas în viitor. Există mai multe tipuri de biopsie lichidă în Statele Unite și toate sunt în teste clinice. Cercetarea sa a fost brevetată pentru că a dat rezultate pe câteva sute de candidați, dar vor urma alte cinci testări monitorizate de Agenția Federală a Medicamentului. Așa că în următorii 10 ani, biopsia lichidă poate deveni un simplu test, ce va putea fi găsit în farmacii, și fiecare om și-l va putea face acasă. Iar Victor Velculescu visează ca imediat ce va intra în producție, testul să ajungă peste tot în lume, adică și în România.

S-a născut în 1970, la București, dar șapte ani mai târziu a emigrat cu familia în Statele Unite. Tatăl său, arhitect, s-a ocupat de ridicarea unor biserici românești pe pământ american și s-au stabilit la Baltimore, oraș aflat la o oră de New York și Washington.

Studentul Victor Velculescu s-a specializat pe biologie moleculară și din facultate a visat să descifreze ADN-ul uman. Tânăr vizionar încă din 1995, după ce a terminat Facultatea la Baltimore, a descoperit că anumite celule pot fi detectate în sânge. Însă abia în ultimii 3 ani cercetarea sa a arătat că celulele respective pot semnala prezența cancerului, în stadii pretumorale.


Citiți și:

yogaesoteric
20 iulie 2018

20 iulie 2018

joi, 19 iulie 2018

Abordări naturale pentru inversarea procesului de degradare a dinților (I)

Se spune că ochii sunt fereastra sufletului, poate cea mai fidelă reflexie a celor mai intime sentimente și emoții, dezvăluind foarte multe chiar și atunci când cuvintele nu o fac.
Dar, pe chipul nostru, ochii nu sunt singurii care au puterea de a fermeca. Gura, de asemenea, reflectă multe aspecte ale sănătății fizice, îndeplinind scopuri mult mai importante decât acela de a așterne un zâmbet pe față sau pe cel de a mesteca hrana.
Ascuns în cascada de perle albe (dinții) există un organism complex, format din miliarde de mici coabitanți microbieni – un ecosistem bacterian vibrant, uimitor de similar cu cel al intestinelor. Știința modernă constată că și acest ecosistem ne comunică starea sănătății. Nu în cuvinte, deși este evident că gura poate face și aceasta, ci printr-o serie de indicii metabolice.
Motivul pentru care menționăm toate acestea este că diferitele elemente ale sănătății orale pe care urmează să le discutăm sunt direct legate de starea de sănătate a organismului. Starea de sănătate a cavității bucale este, într-adevăr, o reflexie a stării de sănătate a trupului în ansamblu. Dacă știm ce să căutam, aceasta poate dezvălui prezența unor probleme de sănătate ascunse care trebuie tratate.
Este important să reținem că multe probleme obișnuite de sănătate orală, precum cariile dentare, nu sunt normale. Ele nu sunt nici rezultatul previzibil al consumului excesiv de zahăr și al unei igiene dentale precare – deși aceștia sunt în mod evident factori care contribuie în mod negativ la apariția lor. Cariile dentare (cavitățile) sunt adesea indicatori ai altor dezechilibre în sistemul nostru, cum ar fi, de exemplu, carențele nutritive, sau un pH interior prea acid.
În timp ce curățarea cariilor și umplerea lor cu diferite substanțe pregătite de stomatologi este acum procedura obișnuită de îngrijire dentară, această procedură comună nu reușește să abordeze cauza principală pentru care aceste carii s-au format de la bun început. De asemenea, poate afecta elementele cheie ale sistemului de comunicare al cavității bucale cu restul trupului, ducând mai departe la probleme care pot conduce la proceduri mai complicate, cum ar fi obturațiile de canal și implanturile de coroane dentare, proceduri care, după cum veți vedea, sunt în mare parte inutile și adesea dăunătoare.
Să luăm în considerare dezvăluirile expertului în domeniul sănătății orale, Nadine Artemis, de la Living Libations, care conchide: „Gura este de fapt vie. Este conectată la sistemul nostru sanguin. Este conectată cu digestia, nucleul real al dintelui. Când ne putem activa trupul, atunci putem preveni cariile, pentru că dacă doar le umplem, atunci nu luăm în considere de fapt ceea ce a cauzat caria de la bun început.”
Dezechilibrul microbian, degradarea dinților și semnificația ecologiei orale
Înainte de a ne adânci în neajunsurile practicii dentare convenționale și de a oferi alternative la multe dintre abordările sale greșite, vom explica mai întâi unele aspecte despre natura gurii și de ce ecologia orală este atât de importantă pentru sănătate. Am menționat scurt aceasta în introducere: gurile noastre sunt domiciliu pentru o civilizație microbiană diversă, a cărei sarcină este să pre-digere hrana, să protejeze integritatea dinților și gingiilor și să ne apere de invadatorii patogeni.
Atunci când acești microbi prietenoși sunt sănătoși și echilibrați, cariile dentare nu mai sunt o problemă. Când nu sunt, apar probleme. Pentru că sunt interconectați, microbii benefici din intestin ajung de obicei să fie și ei compromiși, de aceea este atât de important să susținem întregul microbiom, atât în tractul digestiv, cât și în gură. [Notă: microbiomul uman – sau microbiota umană – este întreaga colecție de microorganisme care trăiesc pe pielea noastră, în salivă și în gură, în ochi, intestine și în restul tractului gastro-intestinal.]
În cartea sa Microbi lipsă, dr. Martin Blaser explică modul în care bacteriile prietenoase din gură se bazează una pe cealaltă pentru a funcționa corespunzător, păstrându-se reciproc în echilibru și control astfel încât gingiile să nu devină bolnave și dinții să nu putrezească. Prezența unei tulpini bacteriene, fără prezența celorlalte, poate duce la probleme grave – sau, așa cum spune Nadine Artemis, întregul ecosistem microbian iese din starea de echilibru atunci când unei bacterii îi lipsesc „prietenii ancestrali bacterieni”.
Ce anume provoacă acest dezechilibru? În multe cazuri, utilizarea excesivă a antibioticelor și a altor tratamente pe bază de medicamente chimice, care practic bombardează microbiomul, lăsându-l predispus la eșec și făcând gura vulnerabilă la boală și descompunere!
Cavitatea orală umană conține un număr de habitate diferite, inclusiv dinții, șanțul gingival, limba, obrajii, palatul moale și palatul dur, precum și amigdalele, care sunt colonizate de bacterii”, explică un studiu al microbiomului oral uman publicat în Jurnalul de Bacteriologie, care dezvăluie cum bacteriile orale acționează ca o armată care protejează și întărește gura.
Microbiomul oral este alcătuit din peste 600 de taxoni prevalenți la nivel de specii, cu subseturi distincte predominante în habitate diferite”, se mai arată în studiu, subliniindu-se atât complexitatea numărului cât și simplitatea funcției acestei armate bacteriene uimitoare. [Notă: în biologie, un taxon (plural taxoni) este un grup de una sau mai multe populații ale unui organism sau organisme văzute de către taxonomiști ca formând o singură unitate.]
Protejarea și susținerea microbiomului uman cu ajutorul dietei
Deci, ce putem face pentru a proteja bacteriile care trăiesc în gură și pentru a le sprijini funcția, evitând cariile și alte probleme de sănătate orală? Totul începe cu menținerea sănătății și funcționării optime a sistemului limfatic dentinal – mecanismul de detoxifiere și de sprijinire a sistemului imunitar prin care dinții noștri obțin nutrienții de care au nevoie din tractul digestiv pentru a continua remineralizarea, regenerarea și crearea unui smalț nou.
După cum probabil știți, trupul dumneavoastră conține o rețea de ganglioni limfatici a căror sarcină este colectarea și eliminarea toxinelor, precum și stimularea sistemului imunitar. Ei bine, și dinții noștri fac parte din această rețea. Fiecare dinte din gură – credeți sau nu – are propriul său sistem limfatic individual, care este conectat la glandele parotide.
Aceste glande parotide, care sunt activate de hipotalamus, comunică cu stomacul și tractul intestinal în care alimentele sunt digerate pentru a obține substanțele nutritive de care dinții au nevoie pentru durabilitate și longevitate. Ceea ce împiedică funcționarea așa cum ar trebui a acestor glande parotide este lipsa de nutrienți și ecologia săracă a microbiomului – ambele rezultând, în mare parte, dintr-o dietă săracă. Atunci când dinții nu primesc substanțele nutritive de care au nevoie, gura încearcă să îi protejeze prin producerea unei cantități mai mari de salivă, dar în cele din urmă acest sistem eșuează.
Când consumăm o dietă bogată în zahăr, avem creșteri bruște ale nivelului glucozei din sânge, sau când consumăm o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, lipsită de vitaminele A, D3 și K2, care sunt liposolubile, și când nu avem suficiente minerale în dieta noastră, sistemul limfatic stagnează sau, chiar mai rău, se poate degrada. Acesta este modul în care se formează o carie”, explică Nadine Artemis de la Living Libations.
Atunci când sistemul limfatic dentinal își inversează activitatea, capilarele dintelui încep să sugă bacteriile și totul din gură ca un pai. În loc ca acest sistem regal de furnizare de nutrienți sa hrănească dinții, el se inversează și apoi dinții trag bacteriile în gură – aceasta este geneza apariției unei carii”.
Acesta, desigur, este motivul pentru care consumul de alimente bogate în vitamine biodisponibile, microelemente, enzime, și alți nutrienți cheie este atât de important. Dacă sunteți subnutriți, gura și dinții vor plăti în cele din urmă prețul! Se recomandă, de asemenea, să urmăriți să vă mențineți nivelul de zahăr din sânge la 80 mg / DL (4,4 mmol / L) sau mai mic, atât în post, cât și după masă, dacă este posibil. Aceasta vă va ajuta în continuare să vă protejați microbiomul intestinal și bucal.
Cum să vă îngrijiți în mod corespunzător cavitatea orală pentru prevenirea degradării dinților
O alimentație corectă ar trebui să fie prima linie de apărare care să vă protejeze împotriva bolilor atât gura cât și intestinele, despre care acum știm că lucrează împreună pentru a susține și menține sistemul limfatic dentinal. Dar există și întreținerea de rutină a dinților, care include aspecte precum folosirea aței dentare, periajul și curățări periodice temeinice la dentist, nu? Ei bine... nu chiar.
Fiecare dintre mijloacele menționate poate fi benefic dacă este realizat corect, dar problema este că multe abordări convenționale implică utilizarea de agenți chimici care lucrează mai degrabă împotriva microbiomului, decât pentru el. Multe paste de dinți, de exemplu, conțin substanțe chimice cum ar fi fluorura și diferiți agenți antibacterieni care perturbă microbiomul și lasă dinții vulnerabili la boli. De asemenea, mulți medici stomatologi efectuează proceduri care sunt în detrimentul sănătății orale pe termen lung.
Tot ce se petrece în stomatologia modernă este legat de distrugere – un tip de politică parodontală de a pârjoli microbiomul gurii”, avertizează Artemis. „Avem apă de gură foarte puternică, pastele de dinți cu triclosan și laurilsulfat de sodiu și multe alte substanțe chimice.
Apoi, mestecăm hrana cu glifosat și pesticide, astfel încât gurile noastre sunt ca un microcosmos care reflectă tot – tot ce se petrece cu lumea acum, iar microbiomul nostru este literalmente dezechilibrat, ca și «solul» din gura noastră, precum și «solul» intestinului nostru.
Ținând cont de toate acestea, este evident important să alegeți produsele potrivite pentru îngrijirea dentară. Când vine vorba de folosirea aței dentare, alegeți variante din mătase naturală, biodegradabilă, cu ceară naturală și uleiuri esențiale, evitându-le pe cele care conțin îndulcitori artificiali și agenți chimici antibacterieni.
Același aspect este valabil și pentru pastele de dinți – evitați toate variantele care conțin fluor, o substanță neurotoxică ce s-a dovedit a degrada gingiile, a deforma oasele și a interfera cu sinteza colagenului, precum și pe cele care conțin agenți de spumare sintetici și substanțe chimice antibacteriene, cum ar fi triclosanul.
Alegerea (sau crearea) pastei de dinți corecte
Adevărul este că tot ce aveți nevoie într-o pastă de dinți de bună calitate este bicarbonatul de sodiu sau praful de copt, un ulei de suport cum ar fi uleiul de nucă de cocos sau uleiul de măsline (dacă doriți o pastă tradițională, mai degrabă netedă decât calcaroasă), ceva uleiuri esențiale pentru aromă și activitate antibacteriană naturală și, probabil, puțină apă oxigenată pentru a ajuta la albire.
O rețetă de bază pentru fabricarea pastei de dinți de casă este combinarea apei oxigenate (diluție de 1%)* cu bicarbonat de sodiu într-un raport de 1:1. 
*Pentru a obține apă oxigenată în diluție de 1%, folosiți două părți de apă pură amestecate cu o parte apă oxigenată (diluție de 3%, cea care se găsește în farmacii). Se amestecă soluția și se lasă să se evapore în mod natural, până veți rămâne cu o pulbere uscată pe care o puteți aplica pe periuța de dinți și vă puteți freca dinții pentru a scăpa de placă, pentru a proteja smalțul dintelui și a regenera gingiile – și simultan pentru a proteja microbiomul din gură în loc să îl distrugeți.
Puteți adăuga și alte ingrediente precum ulei esențial de cimbru, de tea tree, de scorțișoară și de mentă atât pentru aromă, cât și pentru protecția antibacteriană și antivirală.
Uleiurile esențiale, precum cele menționate, care posedă proprietăți naturale anti microbiene sunt selective, ceea ce înseamnă că nu vor dăuna bacteriilor „bune”, deși ne scapă de cele „rele”.
Nadine Artemis și soțul ei Ron sunt susținători înfocați ai utilizării uleiurilor esențiale pentru a susține sănătatea orală și de aceea și-au dezvoltat propriile produse de tip pastă de dinți, cum ar fi pasta de dinți Frankincense Fresh Truth și pasta de dinți Clay Happy Gums, care conțin uleiuri esențiale în combinație cu alte elemente vindecătoare care susțin sănătatea orală.

(va urma)
yogaesoteric
16 iulie 2018
 

miercuri, 18 iulie 2018

Industria care a mințit populația că alimentul ei nu este dăunător

 
Din 1960, diverse organizații și specialiști au făcut presiuni asupra populației și au atras atenția asupra modului în care dietele pe bază de zahăr și grăsimi influențează sănătatea. Cu toate acestea, a existat un secret ce a fost păstrat jumătate de secol.
Ceea ce nu mulți știu este că firmele de miliarde de dolari au vrut să nege, indirect, efectul pe care-l are alimentul lor asupra sănătății oamenilor. Industria zahărului s-a străduit din greu să influențeze această dezbatere și a vrut ca toți să creadă că doar grăsimile sunt cele care dăunează organismului și organelor.
Strategiile industriei au fost sofisticate, spune Santon Glantz de la Universitatea din California, și sunt similare cu cele din industria tutunului. De exemplu, în 1965, un grup din industrie, Fundația pentru Cercetare a Zahărului, a finanțat în secret o revizuire științifică care a ascuns câteva dovezi în legătură cu consumul de zahăr, lăsând în față vinovate doar grăsimile.
În orice caz, s-a aflat alt aspect. Se pare că industria zahărului a avut propria ei cercetare, însă nu a dezvăluit niciodată rezultatele. Glantz și colaboratorii săi, inclusiv Cristin Kearns, un profesor asistent la UCSF, au evaluat o mulțime de documente interne. Ei au descoperit că, în 1968, Fundația pentru Cercetare a Zahărului a plătit un cercetător pentru a coordona un studiu cu animale de laborator. Rezultatele inițiale au arătat că o dietă bogată în zahăr a crescut nivelurile de trigliceride ale animalelor, un tip de grăsime, prin efecte asupra bacteriilor intestinale.
La oameni, trigliceridele mari pot crește riscul de infarct miocardic și accidente vasculare cerebrale. Studiul a constatat, de asemenea, că animalele hrănite cu zahăr au avut în urină un nivel mai ridicat al unei enzime asociate cu cancerul vezicii urinare. Studiul a fost oprit înainte de a fi ajuns la final.
yogaesoteric
17 iulie 2018

Un renumit profesor britanic dezvăluie, într-un nou studiu, prezența aluminiului în creierul persoanelor autiste


„Poate că acum avem evidentă legătura dintre vaccinare și autism”

Aluminiul din vaccinuri poate provoca autism. Aceasta este concluzia unor noi cercetări prezentate recent de profesorul britanic Chris Exley, șeful unui laborator al Universității Keele din Regatul Unit, specialist recunoscut pe plan mondial. Acesta susține că există dovezi privind prezența aluminiului, în doze semnificative, în creierul persoanelor decedate diagnosticate cu autism, scrie Daily Mail.
Copiii care suferă de autism au de până la 10 ori mai mult metal în creier decât ceea ce este considerat sigur la adulți, se spune în studiul britanicului. Aluminiul traversează bariera hemato-encefalică și se acumulează în celulele implicate în menținerea unui mediu intracerebral constant, susțin autorii cercetării.
Poate că acum avem legătura evidentă dintre vaccinare și autism (ASD), legătura fiind includerea unui adjuvant pe bază de aluminiu în vaccin”, spune profesorul britanic Chris Exley.
Cercetătorii susțin că persoanele diagnosticate cu autism pot avea modificări genetice datorită cărora acumulează aluminiu, chiar și atunci când acesta este prezent în organism în cantități pe care oamenii sănătoși au capacitatea de a le elimina.
Studiul specialiștilor de la Universitatea Keele, publicat în Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, oferă cel mai puternic indiciu că aluminiul poate fi o cauză a autismului. Astfel, s-a constatat că nivelul de aluminiu din țesuturile cerebrale prelevate de la cinci donatori care au murit, toți având autism, era extrem de mare; unele dintre cele mai mari valori măsurate vreodată în țesutul cerebral uman. Aluminiul a fost găsit atât în celulele neuronale din creier, cât și în celulele ne-neuronale.
A fost ceva ce nu am văzut niciodată. Aluminiul a fost găsit în celulele neuronale, dar majoritatea aluminiului era în celule ne-neuronale. Am obținut dovezi că limfocitele și celulele sanguine transportau «cargouri» de aluminiu în creier. Aceste aspecte nu demonstrează că aluminiul provoacă autism, dar înseamnă că, cel mai probabil, aluminiul joacă un rol în această boală”, a declarat profesorul britanic, citat de site-ul francez alternativesante.fr.
Chris Exley își exprimă temerile privind siguranța vaccinurilor. El crede că pentru fiecare vaccin care conține aluminiu, oamenii trebuie să se întrebe dacă prin administrarea lui poate fi salvată o viață sau dimpotrivă, poate fi distrusă. Iar cei care nu pot răspunde la această întrebare ar trebui să refuze vaccinarea. Și nu din cauza efectelor secundare imediate, ci din cauza unor efecte pe termen lung, cum ar fi autismul, după luni, ani și chiar decenii.

Citiți și:
 
yogaesoteric
16 iulie 2018


marți, 17 iulie 2018

Utilizarea ocitocinei în produsele lactate şi efectele nocive ale acestei practici (I)


Introducere
Ocitocina este un hormon secretat de hipofiza anterioară, atât la animale cât şi la om. Acest hormon este de natură proteică şi este transportat prin intermediul sângelui de la locul secretat la locul de acţiune. Din punct de vedere fiziologic, acest hormon este important pentru secreţia lactată deoarece determină contracţia celulelor musculare netede din jurul celulelor ce secretă laptele (în glanda mamară), organizate sub formă de alveole, şi de asemenea este foarte util la naştere, deoarece determină contracţia fibrelor musculare netede ale uterului pentru expulzarea fătului.
Utilizarea defectuoasă a ocitocinei de către fermieri
În Pakistan, din nefericire, ocitocina este utilizată în mod inconștient de fermierii de la sate pentru a stimula secreţia lactată la animale, fără să cunoască efectele dezastruoase pe care această procedură le are asupra animalelor. Fermierii recurg la injecţii cu ocitocină înainte de mulgerea vitelor, aproape de două ori pe zi. Scopul utilizării injecţiilor cu ocitocină la animale este de a obţine mai mult lapte şi astfel, profitul să fie mai mare din vânzare, dar fermierii nu cunosc efectele nocive ale acestei substanțe asupra animalelor. Crescătorii de animale utilizează ocitocina fără avizul veterinar, nu este nevoie de rețetă, iar ocitocina se găsește foarte ușor şi poate fi procurată chiar de la magazinul general din sat. Utilizarea acestui hormon este larg răspândită în industria produselor lactate în ciuda existenţei interdicției de a fi vândură în farmaciile obişnuite, cu excepţia cazurilor în care se vine cu reţetă de la medic.
Efectele dezastruoase ale ocitocinei folosite greşit la animale 
Utilizarea ocitocinei la animale este o procedură total neetică, deoarece folosirea ei pentru a ajuta la evacuarea laptelui este dureroasă pentru acestea, întrucât declanșează contracții ale uterului vacilor, ceea ce le provoacă dureri imense. Utilizarea ocitocinei este interzisă în SUA prin Legea privind prevenirea cruzimii împotriva animalelor (1960), Secţiunea 12, prin Legea alimentelor şi substanţelor pentru consum contrafăcute, şi prin Legea controlului medicamentelor, şi din acest motiv ea nu se poate vinde fără reţetă de la medic. Legea interzice în mod clar „introducerea oricărei substanţe în organismul femelă al unui animal care dă lapte cu scopul de a extrage din animal secreţie lactată”. Oricum, acest medicament este în mare majoritate utilizat prin injectare directă.
Efectele secundare ale acestei substanţe nu se limitează doar la a face vacile să devină sterile mai devreme, ci de asemenea scurtează perioada de viaţă a animalelor, astfel cauzând pierderi economice pe termen lung. Utilizarea frecventă a ocitocinei la animale conduce, de asemenea, la scăderea ratei fătărilor, la scăderea calităţii laptelui produs şi la sacrificarea mai rapidă a animalelor. Experţii medicali au subliniat că utilizarea ocitocinei poate provoca dezechilibru hormonal în organismul animalelor şi afectarea sistemului reproductiv, reducând durata de viaţă a acestora. Utilizarea ocitocinei pentru obţinerea laptelui creşte de asemenea riscul de apariție a mastitelor, deoarece folosirea intensivă a acestei substanțe produce afectări ale celulelor ce sintetizează laptele.
Oamenii sunt în pericol
Există totodată numeroase efecte adverse la oameni datorate consumului de lapte obţinut de la animale supuse injectării cu ocitocină. Medicii specialişti au subliniat faptul că utilizarea acestei substanţe poate determina dezechilibru hormonal şi la oamenii care consumă acest lapte. Datorită dezechilibrului hormonal creat prin sursă exterioară de hormoni precum ocitocina din lapte şi produse lactate, vârsta la care fetele ating menarha a scăzut drastic de la 16 ani la 10 ani. Băieţii au fost diagnosticaţi cu ginecomastie (creşterea sânilor). Această practică vătămătoare pentru animale este totodată foarte periculoasă pentru oameni, care sunt făcuţi să consume, fără să știe, un hormon de sinteză. Oamenii se confruntă cu efectele dezastruoase ale acestui medicament (ocitocina de sinteză). Copiii sunt mai susceptibili la efectele acestei substanţe şi se știe că această substanţă produce probleme auditive şi scăderea vederii. Simptome obişnuite provocate de ingestia acestei substanţe de sinteză sunt epuizarea şi pierderea energiei; femeile însărcinate ar trebui să evite consumul de lapte contrafăcut cu ocitocină deoarece acest lapte poate provoca avort iar feţii născuţi pot prezenta diformităţi şi un nivel de rezistenţă scăzut. Utilizarea unui astfel de lapte, de asemenea, creşte riscul de hemoragie la mamă după ce a născut. Anumite femei pot fi hipersensibile la ocitocină şi aceasta poate împiedica alăptarea. Ocitocina afectează în mod serios creşterea din punct de vedere al dezvoltării hormonale în special la fetiţe, acestea ajungând la pubertate mult mai devreme. După ce ocitocina este injectată la vacă, iar laptele produs este consumat imediat de femeia însărcinată, poate exista posibilitatea de a apărea avort spontan, dar dacă laptele este fiert adecvat înainte de a fi băut, acest pericol poate fi evitat.
Sugestii
- Utilizarea ocitocinei la animale pentru creşterea producţiei de lapte ar trebui interzisă în mediul rural şi în zonele urbane şi periurbane, și ar trebui concepută şi implementată o politică de monitorizare strictă. 
- Ocitocina nu ar trebui să fie disponibilă fără permisiunea medicului veterinar. Fermierii ar trebui educaţi cu privire la efectele adverse ale utilizării de ocitocină şi o platformă adecvată ar trebui furnizată departamentelor pentru extinderea șeptelurilor, în acest scop.
- Ar trebui luate măsuri ferme împotriva vânzătorilor ilegali şi a cumpărătorilor (de această substanţă).
În cele ce urmează vă prezentăm un studiu semnificativ privind utilizarea ocitocinei, elaboratde cercetătorii Nina Marsh, Dirk Scheele, Justin S. Feinstein, Holger Gerhardt, Sabrina Strang, Wolfgang Maier și René Hurlemann, în august 2017. Studiul a fost evaluat înainte de a fi publicat de Bruce S. McEwen, de la Universitatea Rockefeller din New York. Vă invităm să îl citiți folosindu-vă din plin discernământul, întrucât unele idei sunt năucitoare! Studiul pare a fi un manifest al Noii Ordini Mondiale, care promovează utilizarea ocitocinei în scopul de a adormi bunul-simț al cetățenilor rezonabili, transformându-i într-o turmă docilă, care acceptă orice i se spune!
Complianţa la normele sociale, crescută prin administrarea de ocitocină, reduce respingerea xenofobă
Semnificație
În contextul globalizării rapide, coexistenţa paşnică a culturilor necesită o înţelegere mai profundă a pârghiilor care determină comportamentul prosocial şi contracarează xenofobia.
Totuşi, condiţiile care susţin un asemenea altruism direcţionat către cei dinafara unui grup nu au fost determinate. În prezentul articol sunt prezentate rezultatele unui studiu dublu-orb, cu control placebo, care arată că o creştere a activităţii sistemului ocitocinei împreună cu realizarea de activităţi sociale de caritate pot ajuta la contracararea efectelor xenofobiei prin dezvoltarea altruismului faţă de refugiaţi. Aceste constatări sugerează faptul că o combinație între acţiunea ocitocinei şi norme altruiste de socializare reduce respingerea celor care nu aparţin grupului chiar la cei mai egoişti şi xenofobi indivizi şi, prin urmare, ar fi de aşteptat să crească uşurinţa cu care oamenii se adaptează la ecosisteme sociale care se modifică rapid.
Rezumat
Niciodată înainte oamenii nu au trebuit să se adapteze la medii sociale definite de o asemenea magnitudine a diversității etnice şi a diferenţelor culturale. Cu toate acestea, dovezi neurobiologice care să inspire strategii de reducere a sentimentul xenofob şi de creşte a cooperării altruiste cu cei din afara grupului sunt foarte puţine. Într-o serie de experimente realizate în contextul crizei actuale a refugiaţilor, a fost testată tendinţa de a face donaţii unor persoane aflate în nevoie (jumătate erau refugiaţi – persoane considerate din afara grupului, iar jumătate nativi – persoane considerate din interiorul grupului) a 183 de indivizi de tipologie caucaziană. Participanţi care au obţinut un punctaj mic pentru atitudini xenofobe au fost înclinați să manifeste altruism în mod preponderant față de cei din afara grupului, tendință care s-a accentuat după administrarea intranazală de ocitocină. Prin contrast, participanţii cu nivel ridicat de xenofobie nu au reuşit să manifeste un altruism robust faţă de cei din afara grupului. Această tendinţă a fost contracarată doar prin asocierea administrării de ocitocină şi impunerea de norme altruiste pe baza exemplului celorlalţi din grup, care au prezentat altruism. În acest fel a rezultat o creştere cu 74% a donaţiilor făcute refugiaţilor. În mod global, aceste constatări relevă condiţiile sociobiologice de fond ce sunt asociate altruismului direcţionat faţă de cei care nu fac parte din grup (grupul etnic/populaţional obişnuit), arătând că sugestiile sociale caritabile împreună cu creşterea activităţii sistemului ocitocinei reduc efectele xenofobiei prin facilitarea unui comportament prosocial faţă de refugiaţi.
În prezent suntem martorii uneia din cele mai mari mișcări a refugiaților după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conflictele în derulare, persecuţiile şi sărăcia din Orientul Apropiat şi Africa au forţat dislocarea a mai mult de 65 de milioane de oameni începând cu anul 2015.
Primirea marelui influx de imigranţi nu doar testează atitudinea umanitară a ţărilor europene dar, de asemenea, cere popoarelor europene să se adapteze la o creştere rapidă a diversității etnice, pluralismului religios şi diferenţierii culturale.
Impulsul de adaptare la ecosisteme sociale în transformare este influențat de heterogenitatea considerabilă interindividuală. Rezistenţa la această tranziţie de obicei se însoţeşte de atitudini xenofobe şi, ca o consecinţă, alegerile din ultima vreme din Europa au favorizat candidaţii care şi-au exprimat deschis atitudinile xenofobe faţă de refugiaţi. În acelaşi timp, munca voluntară pentru ajutorarea imigranţilor în ţările care i-au primit a atins cel mai înalt nivel şi este estimată la peste 1,6 milioane de ore pe lună, doar în Germania. În faţa tensiunilor în creştere născute de diferenţele de etnicitate, religie şi cultură, există o nevoie urgentă de strategii care să faciliteze integrarea socială a refugiaţilor în societăţile caucaziene.
Ca urmare a proceselor selective de evoluţie, fiinţele umane prezintă o înclinare autentică de a diferenţia membrii grupului din care fac parte – noi – de cei din afara grupului de care aparţin – ei. Această dihotomie este adaptativă, deoarece membrii din interiorul grupului nu ar fi putut supravieţui fără cooperare altruistă (care este dată de bunăvoinţa şi reciprocitatea altor membri din grup). Abia recent neuroştiinţele au început să cerceteze componentele biologice ale cooperării altruiste şi au identificat sistemul ocitocinei (OXT) – o cale de semnalizare peptidică, conservată de-a lungul evoluţiei speciilor, care există în hipotalamusul mamiferelor – ca fiind un modulator cheie al comportamentului altruist. Aceste rezultate au putut fi obţinute prin observarea tendinţelor comportamentale după administrarea intranazală de OXT – s-a constatat că printr-o astfel de administrare, OXT pătrunde la nivelul creierului şi modulează dispoziţia de răspuns neural şi comportamental. În mod specific, s-a arătat că OXT creşte cooperarea socială, generozitatea şi empatia; induce un răspuns altruist favorizând trecerea de la tendințe non-sociale către priorităţi sociale; şi consolidează preferinţele parohiale pentru ostilitate faţă de cei dinafara grupului şi centrarea pe membrii grupului. Ultimul efect menționat este în concordanță cu descoperiri ale unor studii pe teren asupra cimpanzeilor la care s-a observat, prin măsurarea nivelurilor de OXT, că niveluri crescute de OXT apăreau în cazul creşterii coeziunii în interiorul grupului în timpul conflictelor dintre grupuri. Mai mult, s-a observat că OXT facilitează conformarea la normele sociale. Normele sociale şi sancţiuni personale împotriva celor ce încalcă acest enorme – aspect definit ca pedepsire altruistă – au evoluat pentru a proteja tendinţele de conservare a grupului de erodarea acestuia prin intermediul unor motivații egoiste.
Parabola biblică a bunului samaritean (Luca 10:25 - 16:17) descrie o maximă etică – aceea de a ajuta străinii care sunt în restrişte. Aceasta nu surprinde doar esenţa comportamentului altruist prin sublinierea valorii personale a lipsei de egoism faţă de alţii dar, de asemenea, reprezintă un exemplu formidabil al faptului că o cooperare altruistă impusă prin norme este limitată la interiorul grupului, dar se poate extinde la membrii din afara grupului în moduri care nu au fost nici înţelese suficient, nici cercetate sistematic. În acest material, noi formulăm ipoteza că stimulente normative care există concomitent cu o activitate crescută a sistemului OXT exercită o forţă motivaţională de inducere a comportamentului altruist faţă de străini chiar şi la cei mai egoişti şi xenofobi indivizi. Pentru a testa în mod specific această ipoteză, studiul de faţă a fost conceput pentru examinarea normelor sociale, aduse în atenție în prezenţa şi în absenţa tratamentului cu OXT (care crește complianța la norme), pentru eficacitatea acestora de a promova răspunsuri altruiste la subiecţi cu punctaj mare la testarea pentru xenofobie.
(va urma)

Citiți și:
yogaesoteric
14 iulie 2018

duminică, 15 iulie 2018

Înfige câteva cuișoare într-o lămâie! Efectul este unul nebănuit

Imaginează-ţi următoarea situaţie: ești la un picnic cu diverse bunătăți, fructe şi desert, încercând să te bucuri de festin şi să te relaxezi alături de prieteni şi familie. Atunci când lumea îţi este mai dragă, îşi fac și muștele apariţia…
Ele se aşează pe alimente, sucuri, fructe, făcându-şi de cap după bunul plac, scoţând un bâzâit sâcâitor, ba chiar aşezându-se pe pielea ta. Muştele pot fi destul de enervante, şi în ciuda faptului că le poţi ţine departe de spaţiile închise, cum ar fi bucătăria sau dormitorul, este dificil să scapi de ele afară, mai ales dacă ai alimente în jur.
Există însă un truc simplu şi uşor pe care îl poţi pune în practică pentru a te bucura de petrecerea în aer liber, fără să mai ai grija muştelor. Metoda este una naturală, pentru că în mod cert nu îţi doreşti să foloseşti un produs comercial toxic de exterminare a insectelor, cu atât mai mult cu cât ar trebui aplicat în jurul alimentelor.
Ai nevoie de câteva lămâi și de cuişoare.
Taie lămâile în jumătăți şi apoi înfige cuişoare în pulpa lor. Pune jumătățile de fructe astfel pregătite în jurul locului în care vrei să te așezi și lasă câteva şi pe masă. Muștele care vă dădeau târcoale vor dispărea în scurt timp.
Cuişoarele din lămâi acţionează ca remediu natural împotriva muştelor, acestea detestând mirosul degajat de combinație.
Acest truc simplu poate fi pus în practică şi în interior, în apartamente, pentru a ne feri de muște, țânțari și alte insecte. Asigură-te că schimbi lămâile când încep să se strice.
Pare greu de crezut? Pune în practică şi cu siguranţă vei rămâne surprins de efect!

Citiți și:
yogaesoteric 
14 iulie 2018


sâmbătă, 14 iulie 2018

New York Times despre «eficiența» vaccinurilor: «Oreionul revine, chiar și printre vaccinați»


Problemele cu vaccinurile sunt atât de multe și atât de mari încât chiar presa mogulilor media, apropiată celor din Big Pharma, se vede nevoită să le recunoască. Un articol publicat recent de ziarul New York Times arată că „Oreionul revine, chiar și printre vaccinați”.

Dacă aveţi impresia că ați văzut știri despre oreion mai des în ultimii ani, aveți cu totul dreptate.
Epidemiile de oreion sunt în creștere”, spune dr. Janell Routh, un pediatru care face parte din echipa pentru oreion de la Centers for Disease Control and Prevention. Peste 6000 de cazuri de oreion au fost raportate în SUA în ultimul an, cel mai mare număr din ultimii 10 ani. În jurul anului 2010, totalul cazurilor era de câteva sute.

Cele mai multe dintre cazurile recente sunt grupate în epidemii, inclusiv una de mari proporții în Arkansas, și nu în cazuri sporadice. Cele mai multe dintre epidemii au afectat persoane cu vârsta între 18 şi 22 de ani, dintre care mulți făcuseră două doze de vaccin în copilărie. „Este vorba de o epidemie în cadrul unei populaţii tinere şi puternic vaccinate”, spune dr Routh.

Și iată și soluția miraculoasă propusă de cei care recomandă vaccinarea:
Dr Patricia Quinlist, director medical și epidemiolog al statului pentru Departamentul sănătății publice din statul Iowa, a avut de-a face cu o epidemie la Universitatea din Iowa și în împrejurimi, în 2015 și 2016, cu peste 450 de cazuri de oreion. Studenții afectați fuseseră cu toții vaccinați în copilărie, iar decizia a fost să li se ofere o a treia doză de vaccin.
Oreionul este transmis prin picături de salivă sau mucus. Poate fi răspândit și prin tuse și strănut, dar și prin folosirea acelorași vase. Multe dintre focarele recente au izbucnit în căminele unor colegii sau în cadrul echipelor de atletism, așa cum s-a petrecut luna trecută la Syracuse. Apare și în alte comunități, cu interacțiuni sociale sau culturale puternice”, a spus dr. Routh, menționând inclusiv grupurile religioase.

Vaccinul împotriva oreionului este acum combinat cu vaccinul împotriva rujeolei și rubeolei în MMR, fiind administrat la vârstele de 1 și 4 ani. Dar imunitatea scade în timp la unii oameni și, în condiții de contact strâns, poate apărea o expunere la cantități suficiente de virus pentru a depăși „protecția” vaccinurilor, explică dr. Quinlist.

Într-un articol din New England Journal of Medicine, dr. Quinlist afirmă că: „Dacă situația se repetă, vom da o a treia doză de vaccin”.

Prin urmare, se pune întrebarea logică: și dacă situația se repetă și după a treia doză?


Citiţi şi:

yogaesoteric
13 iulie 2018


miercuri, 11 iulie 2018

Un leac foarte ieftin – tradiționala mămăligă. Nici nu bănuiești ce minuni face pentru organism

 
Mămăliga sau, alintată, mămăliguța, este o sursă importantă de fibre, protejează împotriva artritei și scade nivelul colesterolului, ca să enumerăm doar câteva dintre efectele sale benefice.
Nutriționistul Mihaela Bilic susține chiar că este o decizie înțeleaptă să înlocuiți pâinea cu mămăliga.
Spre deosebire de pâinea proaspătă care e făcută cu drojdie şi fermentează, mămăliga nu balonează. În plus nu conţine gluten, acea proteină din cereale care e tolerată mai greu de unele persoane. În boabele de porumb există mulţi carotenoizi (de unde şi culoarea galbenă), pigmenţi din care se sintetizează vitamina A. Prin urmare, mămăliga face bine la piele şi la vedere, iar conţinutul mare de fibre o recomandă pentru problemele de tranzit intestinal”, afirmă nutriționista.
Gastrita hiperacidă și ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă.
Carbohidrații conținuți în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii. Un consum moderat poate duce chiar la scăderea în greutate, pentru că anumite substanțe din compoziția porumbului grăbesc degradarea grăsimilor. Totodată, vitamina A conținută în porumb este un antioxidant natural foarte important pentru sănătatea ta și funcționarea corectă a organismului, pentru un metabolism rapid, care te ajută să slăbești ușor.
Protejează împotriva cancerului de colon
Datorită bogăției în fibre, porumbul reglează tranzitul intestinal. Este și un bun diuretic și, consumat în mod regulat, poate preveni retenția de apă în organism.
Pentru detoxifiere este indicată și mătasea de porumb, sub formă de macerat la rece.
Mai multe studii au arătat că porumbul ajută la dezvoltarea unor bacterii bune în intestinul gros, care protejează colonul de apariția celulelor canceroase.
Atenție însă, toate aceste virtuţi terapeutice pe care le-am menţionat mai sus se referă la mămăliga din porumb care nu este modificat genetic.

Citiţi şi:
 
yogaesoteric
9 iulie 2018