”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 19 iulie 2017

Fericirea artificială – drogul secolului XXI. Bunurile materiale – criteriul «capcană»

Când ai maşină scumpă, lucruri frumoase, o casă luxoasă şi alte asemenea bunuri ce te plasează pe un statut social mai înalt, începi să simţi că parcă ai preţui mai mult şi că te ridici cu un nivel mai sus faţă de cei care nu au toate acestea. Te uiţi la vecinul care are o maşină mult mai ieftină şi îţi spui: aceasta se petrece pentru că sunt mai grozav şi câştig mai bine. De aceea el este sărăntoc, dar eu sunt bogat.
Te gândeşti că vecinul crede despre tine că eşti cool, fiindcă ai maşină scumpă. Şi acest gând te încălzeşte şi te face să te ridici în propriii ochi. Te simţi important atunci când treci pe lângă vecin, sau când treci printr-o intersecţie unde sunt maşini mai ieftine decât a ta.
Dacă vecinul are o maşină mai luxoasă decât a ta, aceasta îţi scade aprecierea de sine, dat fiind faptul că vecinul, în ochii tăi, este înaintea ta. Şi când ai ocazia, încerci să-ţi reiei întâietatea... şi asta nu doar în privinţa maşinilor. Aşa va fi la nesfârşit. Şi aprecierea de sine ba va scădea, ba va creşte.
Dacă acestea-ţi sunt criteriile, de ele depinde cât de fericit eşti.
Charles de Montesquieu, filozof şi scriitor francez, a spus odată: „Dacă noi pur şi simplu am vrea să fim fericiţi, să atingem fericirea ar fi uşor, dar noi vrem să fim mai fericiţi decât ceilalţi oameni, dar asta practic este imposibil, fiindcă nouă mereu ni se pare că ceilalţi sunt mai fericiţi decât noi.”
În goana după fericirea artificială oamenii ajung să se comporte asemeni unor drogaţi, căutând cu înfrigurare să îşi menţină cu orice preţ valoarea proprie prin comparație cu ceilalţi. Ei îşi cumpără telefon nou, își schimbă maşina, îşi cumpără o pereche de pantaloni noi sau mobilă scumpă în casă, pentru cazul în care cei din jur vor veni în vizită. Dar cum toate acestea costă scump, oamenii împătimiţi intră în datorii.
Ei se aşează pe „acul” creditului, în goana după fericire. Şi se simt foarte rău când văd că au coborât la nivelul celor pe care îi considerau mai prejos. Ar da oricât să se ridice. Ca să-şi menţină statutul, ei cheltuie foarte mulţi bani pe orice lucruri care le menţin poziţia privilegiată iluzorie.
Dacă există ceva care nu concordă cu statutul afișat, ei fac tot posibilul să ascundă acel aspect. Viaţa unor asemenea oameni se preface în minciună. Ei nu îi mint doar pe ceilalţi, ci, în principal, se mint pe ei înşişi. Ei sunt siguri că aparţin poziţiei sociale pe care o imită şi ignoră faptul că acel statut este bazat pe datorii, pe care toată viaţa vor trebui să le plătească.
Ajunși într-un moment al vieţii când băncile nu le mai acordă credite, izvorul lor de veselie şi fericire superficială seacă, și cad într-o depresie profundă. Atunci ei încep să învinovăţească pentru situația deplorabilă în care se află băncile, guvernarea, viaţa grea şi angajatorul care nu le mai plăteşte acelaşi salariu. Singurul om pe care nu îl învinovăţesc este însă chiar propria persoană – ei înșiși. Tot ce şi-au dorit a fost doar pentru a fi la fel „ca ceilalţi” şi pentru a nu pierde anii importanţi din viaţă, căutând să ia totul – după standardele superficiale ale societății – de la viaţă. Oare ar putea ei fi consideraţi vinovaţi pentru situaţia lor economică jalnică?
Să încheiem cu spusele lui Henry Ford:
Nu am de ce să mă cazez la un hotel scump, pentru că nu văd sensul să plătesc suplimentar, pentru lucruri inutile, de care nu am nevoie. Oriunde aş poposi, eu sunt Henry Ford. Nu văd diferenţa în hoteluri, căci şi în cel mai ieftin hotel poţi să te odihneşti la fel de bine ca în cel mai scump hotel. Şi acest palton – da, aveţi dreptate, l-a purtat tatăl meu, dar asta nu are nicio importanţă, căci şi în acest palton eu sunt Henry Ford. Fiul meu este încă tânăr şi fără experienţă, de aceea îi este frică de ceea ce vor crede oamenii dacă el se va caza într-un hotel ieftin. Pe mine nu mă preocupă părerea celorlalţi oameni, fiindcă îmi cunosc adevărata valoare. Şi miliardar am devenit pentru că ştiu să număr banii şi fac diferenţa dintre valorile adevărate şi cele false.”
 yogaesoteric
17 iulie 2017

luni, 17 iulie 2017

Aveți grijă cu ce vă «jucați», că nu știți pe cine invocați! Mano Cornuto


Acest gest este un salut satanic, un semn de recunoaştere a membrilor aparţinând sectelor satanice sau altor grupuri necredincioase.
Semnul cu mâna „El Diablo” este adesea confundat cu semnul surdo-muţilor pentru „Te iubesc”.
Deşi la prima vedere pare o asemănare accidentală, știm că persoana care a descoperit sau creat acest semn pentru surdo-muţi nu este altcineva decât Helen Keller, o teosofistă adeptă a ocultismului şi o adoratoare a Satanei.
Keller a spus la un moment dat: „Lucifer reprezintă… Viaţa… Gândirea… Progresul… Civilizaţia… Libertatea… Independenţa… Lucifer reprezintă Cuvântul, şarpele, mântuitorul.”
Oare neintenţionat Keller a creat semnul „te iubesc” pentru surdo-muţi care imită clasicul semn al Satanei? Dorea oare Keller să ne spună „Te iubesc, diavole”?
Semnul satanic apare unde nu te aştepţi… A fost plantat până şi în mijlocul unui sobor de preoţi, la o procesiune creştină în oraşul Tver, în pravoslavnica Rusie.
 Un sobor de preacucernici preoţi ortodocşi din Tver (Rusia) și… „mano cornuto”

Acesta este şi un semn de recunoaştere între cei care sunt membri ai unor organizaţii oculte. Dar „mano cornuto” a ajuns foarte popular şi chiar preşedinţii americani Clinton, Bush jr. şi Obama l-au folosit în public, ca să nu mai vorbim că o puzderie de formații şi cântăreţi pop-rock îşi „salută” astfel adepții.
Lucifer nu doarme! Rock on sau… semnul satanei?
Loiali lui Satan, sau o simplă coincidență? Mai jos puteți vedea câțiva dintre admiratorii „nevinovați” ai lui Scaraoțchi
Vice-candidatul republican la preşedinţie, guvernatorul Alaskăi, Sarah Palin, cu fiica ei Willow

 Bill Clinton, fost președinte al SUA

George W. Bush, fost președinte al SUA, la inaugurarea din 2005
 Copertă de album a trupei rock Dio

 Regele Abdullah al Iordaniei

 Nicolas Sarkozy, fost președinte al Franţei

 Vicepreşedintele american Dick Cheney
Elizabeth Taylor

 Courtney Love cu fiica sa

 Trupa rock Metallica

 aria (Kennedy) Shriver la căsătoria ei cu Arnold Schwarzenegger
 Tom Ridge , fostul director pentru Securitatea Internă si fostul guvernator de Pennsylvania
 Senatorul american John Edwards

 Yasser Arafat
                                            Prim-ministrul italian Silvio Berlusconi


Anton Lavey, fondatorul Bisericii lui Satan şi autor al Bibliei satanice, pozează cu semnul „mano cornuto” cu mâna stângă pe coperta Bibliei satanice
 Se pare că începutul l-a facut în 1955 Harley Clark (în fotografie). Să fie astăzi o simplă coincidență că fiecare satanist din lume foloseşte acest salut?
 Dan Quayle, fost vicepresedinte al SUA
                        John Lennon cu semnul satanic pe afișul filmului „Yellow Submarine”

 
Kid Rock (sus și jos)
Citiți și:
 yogaesoteric 
16 iulie 2017 

duminică, 16 iulie 2017

Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială

 Francmasonul James Paul Warburg făcea o declaraţie în faţa Senatului SUA pe 7 februarie 1950: „Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”
La întâlnirea anuală a grupului Bilderberg din Baden-Baden, Germania, din 6-9 iunie 1991, unde a avut loc debutul lui Bil Clinton, David Rockefeller Jr. a declarat: „Suntem recunoscători față de Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi alte mari publicaţii ai căror directori au luat parte la întrunirile noastre şi şi-au respectat promisiunea de a fi discreţi timp de aproape 40 de ani…
Ar fi fost imposibil să dezvoltăm planul nostru mondial dacă ar fi fost dat publicităţii pe parcursul acestor ani. Dar lumea este acum mai sofisticată şi mai pregătită să se îndrepte spre un guvern mondial. Suveranitatea supernațională a unei elite intelectuale şi a bancherilor internaţionali este bineînţeles de preferat autodeterminismului naţional practicat în ultimele secole
.”

La acea vreme, Clinton nu era cunoscut în afara statului său de origine, Arkansas. Doar două luni mai târziu, el a fost nominalizat să candideze la preşedinţie din partea „democraţilor”, iar 16 luni mai târziu, William Jefferson Clinton a fost ales preşedinte al Statelor Unite, ajutând la implementarea Noii Ordini Mondiale.

Cel care i-a adunat pentru prima dată pe francmasonii de rang înalt la o întrunire în oraşul Oosterbeck din Olanda, la Hotelul Bilderberg, între 29 și 31 mai 1954, a fost polonezul mason Hieronim Retinger. Bilderbergii au devenit o instituţie a grupării satanice a așa-zișilor „iluminați”.

A început o nouă realitate”, spunea consilierul pe probleme de securitate al preşedintelui Eisenhower după întâlnire. Retinger, francmason de gradul 33, a avut, de asemenea, iniţiativa înfiinţării Comunităţii Europene şi a Consiliului Europei. El era în favoarea unei Europe unite şi avea acces nelimitat la preşedintele SUA.

David Rockefeller Jr. a declarat în faţa Consiliului de Afaceri al ONU în 1994: „Ne aflăm în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este o criză majoră la momentul oportun şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

David Rockefeller recunoaşte în cartea sa Memoriile (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002) că a contribuit la Noua Ordine Mondială şi se declară vinovat: „Unii chiar cred că suntem parte a unei societăţi secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, mă caracterizează pe mine şi pe familia mea ca «internaționaliști» ce s-au raliat cu alte persoane din toată lumea pentru a edifica o structură mai integrată global şi politic (n.ed. Noua Ordine Mondială) – o lume – dacă vreţi să o numiţi aşa. Dacă aceasta este acuzaţia, atunci mă declar vinovat – şi sunt mândru de acest lucru!

Agenda 21, Agenda 30 şi Noua Ordine Mondială – planul pentru o sclavie durabilă

Aproape toată lumea a auzit de dezvoltare durabilă, un concept sforăitor urmat, de obicei, de un torent de vorbe goale şi un căscat pe măsură din partea audienţei. Sună bine, căci toată lumea iubeşte progresul şi dezvoltarea, mai ales dacă e sustenabilă. În fine, definiţia oficială pare (deşi nu este) chiar atractivă: „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”. 

Este greu de imaginat cum ar arăta nevoile generaţiei 2200, astfel încât consumul nostru prezent să nu le afecteze, dar asta este deja o chestiune de detaliu.

Termenul cu pricina a devenit faimos în urma conferinţei ONU de la Rio de Janeiro şi a fost dezvoltat în documentul subsecvent Agenda 21. Tot aici îşi au originea entuziasmul şi dedicaţia ecologistă a mulţimilor progresiste din ultimii 20 de ani. Dacă vă întrebaţi de unde atâta îngrijorare pentru natură la numeroşi tineri, răspunsul este Agenda 21, chiar dacă majoritatea habar nu are de acest document.

Este un plan comprehensiv de acţiune ce urmează să fie pus în aplicare la nivel global, naţional şi local de ONU, guverne naţionale şi grupuri importante în toate domeniile unde oamenii au impact asupra mediului”, se arată în document. 

Şi cum orice acţiune umană influenţează mediul, deducem că nu va scăpa nimic de sub umbrela acestui program. Însă lucrurile cu adevărat interesante încep abia când vezi ce se ascunde de fapt sub faţada ecologistă. În primul rând, te izbeşte ideea că drepturile individuale, precum dreptul la proprietate, trebuie să fie restricţionate, uneori chiar anulate.

Harvey Ruvin, vicepreşedinte al ICLEI (o organizație apendice a ONU în acest domeniu) a declarat că „drepturile individuale vor trebui să facă un pas înapoi în favoarea celui colectiv”. 

În al doilea rând, pentru a nu lăsa niciun dubiu asupra orientării ideologice, ni se spune limpede că „ideea potrivit căreia accesul la pieţe va reuşi prin sine să reducă sărăcia este greşită”.

Cum nu există o variantă de mijloc între stat şi piaţă, rezultă că singurul mijloc prin care poate fi redusă pauperizarea şi protejat mediul îl reprezintă o autoritate centrală. Dar, atenţie, căci această autoritate va fi transnaţională şi se va ocupa de redistribuţia resurselor la nivel global.

Din acest motiv, afluenţa societăţilor occidentale trebuie redusă. „Stilurile de viaţă curente ale clasei de mijloc din ţările bogate – ce presupun un consum ridicat de carne, folosirea carburanţilor, a aerului condiţionat la serviciu şi acasă, zone rezidenţiale – nu sunt sustenabile. Este nevoie de o schimbare care să ducă la întărirea sistemelor multilaterale, incluzând aici Naţiunile Unite”, afirma Maurice Strong, fostul subsecretar al ONU, cel care a pledat printre altele şi pentru obţinerea unei licenţe pentru a putea avea copii.

Iar aici este atins unul din punctele cele mai importante ale Agendei 21, pentru că scopul evident îl reprezintă remodelarea completă a spaţiului urban şi rural.

Proiectul Wildlands al ONU are drept obiectiv resălbăticirea zonelor naturale afectate de prezenţa umană. Nu vă gândiţi neapărat la teritorii afectate de poluare, ci la orice urmă de interferenţă, precum drumuri, case, electricitate etc.

Cu alte cuvinte, idealul îl reprezintă eliminarea oamenilor din aceste zone şi îngrămădirea lor în spaţii bine delimitate. Teoria conspiraţiei, veţi spune. Nu chiar. Capitolul 28 al Agendei 21:
Pământul …. nu poate fi tratat ca un activ obişnuit, în posesia indivizilor. Controlul public al pământului este, din acest motiv, indispensabil. Guvernul trebuie să menţină o jurisdicţie completă şi să exercite o suveranitate totală asupra terenului având drept obiectiv planificarea liberă (?) a aşezărilor umane”.

Ţinta explicită, cel puţin în ceea ce priveşte SUA, deşi după aceea toată lumea bună va urma, este ca jumătate din teritoriu să fie epurat de prezenţa oamenilor. Gânduri prea îndrăzneţe? Nici măcar… În Florida, guvernul a achiziţionat deja 28% din pământul disponibil.

Ce se va petrece cu indivizii? Aici intervine partea a doua din Agenda 21 şi dezvoltarea durabilă: Creşterea Isteaţă („Smart Growth”). În linii mari, planul este de a înghesui oamenii precum vitele în comunităţi urbane cât mai dense.

În cuvintele unui activist Smarth Growth: „oamenii vor fi în cuşti, iar animalele se vor uita”. Într-un limbaj mai puţin metaforic, presupoziţia „ştiinţifică” este că aglomerările urbane vor determina scăderea poluării. Adică, iei oamenii de pe unde îi găseşti, îi închizi în oraşe („no cars allowed” – „nu sunt premise autovehiculele”) şi astfel reduci problemele de mediu.

Proprietatea privată trebuie abolită pentru a construi comunităţi tip balot, unde oamenii vor fi nevoiţi să trăiască unii peste alţii în zone mixte, la o distanţă mică față de şcoală şi locul de muncă, ce poate fi parcursă mergând pe jos, eliminând astfel nevoia de mijloace de transport, altele decât biciclete, autobuze şi metrou uşor. În această viziune, nu se va mai putea construi pe pământul de la ţară şi acesta va fi restituit sălbăticiei”, declara un oficial american din Massachusetts.

Heritage Foundation a demolat cu mai multe studii empirice ideea că densitatea ridicată produce mai puţină poluare, în cazul în care cineva se întreabă dacă ecologia este cea care îi mână în luptă pe activiştii ONU.

Un alt capitol relevant al Agendei 21 îl constituie parteneriatele public-private pentru susţinerea obiectivelor. Fundaţia pentru o Societate Deschisă plus alte două ONG-uri finanţate de George Soros sunt implicate în programul Naţiunilor Unite.

Ecuaţia nu ar fi completă dacă nu ar cuprinde şi o secţiune de educaţie pentru dezvoltare durabilă, deoarece nu poţi pune în aplicare un asemenea plan fără o îndoctrinare masivă. Pentru mai multe informaţii despre acest aspect, puteţi accesa site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale din România.

În linii mari, oamenii mai educaţi, care au venituri mai mari, consumă mai multe resurse decât oamenii mai puţini educaţi, care au venituri mai reduse. În acest caz, o educaţie sporită creşte ameninţarea la adresa sustenabilităţii”, este o declaraţie stupefiantă din documentul ONU: Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă. Nimeni nu mai poate nega că se încearcă îndobitocirea oamenilor, folosindu-se de cele mai penibile fumigene.

Se speră că Agenda 21 va putea fi implementată cât mai uşor, prin banii publici (care explică abundenţa de fundaţii, programe, organizaţii ecologiste) şi reeducarea completă a populaţiei. La noi în ţară deja mai toate primăriile, de la Babadag la Baia Mare, au preluat programul şi ideile…

Din toate cele de mai sus se întrevede destul de clar un tablou în care drepturile de proprietate ajung să nu mai conteze. Şi cum fără drepturi de proprietate nu există libertate, consecinţa politicilor ONU va fi o societate ultra totalitară, în numele politicilor de mediu şi al creşterii durabile. Aşa că, de câte ori auziţi aceste cuvinte, gândiţi-vă la iadul din Minunata Lume Nouă şi nu la Arcadia.

În prezent, Agenda 21 a fost înlocuită de o variantă mai elaborată, Agenda 30, globaliștii presupunând că până în anul 2030, inclusiv, vor reuşi să creeze Noua Ordine Mondială cu un Guvern Mondial Totalitar.



Citiți și:
Manipularea şi programarea ştiinţifică a realităţii noastre
Scopurile ONU pentru omenire vizează copiii ca «agenţi ai schimbării»

yogaesoteric 
15 iulie 2017

vineri, 14 iulie 2017

Explicații pertinente

Curiozitate de mamă !

Într-o zi, John își invită mama la cină. In timpul mesei, ea nu se poate abtine sa nu remarce cat de atragatoare era Judy, colega de camera a fiului ei. 
De ceva vreme suspecta existenta unei relatii intime intre cei doi și, ca mamă, a decis să-și întrebe fiul, mai ales că modul cum relaționau cei doi tineri putea duce la justificarea unei bănuieli.

Intelegand destul de bine la ce se gandea maica-sa, John îi spuse: "Vad cum iti rotesti privirile, mama si stiu la ce te gandesti.Te asigur ca eu si Judy suntem doar colegi de camera."
Cateva zile mai tarziu, Judy merge la John și-l întreabă: "Stii frumosul nostru polonic de argint. Ei bine, de cand a venit maica-ta la cina se pare ca nu-l mai gasesc. Crezi ca ar fi posibil sa-l fi luat ea?"

"Mă indoiesc, dar o s-o întreb”, răspunde John.
Ca urmare, ii trimise mamei sale următorul bilețel:
„Draga mama, nu spun ca tu ai luat polonicul de argint dar nici nu spun ca nu l-ai luat din casa mea, cert este faptul ca acesta lipseste de cand ai fost la noi la cina. Mă poți lămuri?Cu dragoste, fiul tau”.
Cateva zile mai tarziu, John primeste raspunsul mamei sale:
„ Draga John, eu nu afirm ca tu te culci cu Judy, dar nici nu spun ca nu te culci cu ea, ramane insa cert faptul ca ea l-ar fi gasit pana acum, daca dormea in patul ei. Cu dragoste,  Mama.”

joi, 13 iulie 2017

Metode simple de prevenire a pierderilor de memorie

 Nu este suficient să citiţi o carte sau să faceţi un rebus pentru a ţine memoria în priză. Un program regulat de somn, mişcare şi o alimentaţie sănătoasă antrenează apoi creierul şi ţin demenţa departe.

Creierul este în formă maximă în jurul vârstei de 22 de ani şi se menţine aşa fără niciun efort suplimentar doar câţiva ani. Începând de la 27 de ani, îşi fac apariţia primele semne ale îmbătrânirii creierului, iar problemele se acutizează dacă nu stimulaţi suficient creierul. 


Limonada rece poate „rezolva” lapsusurile
Deshidratarea organismului poate duce şi ea la confuzie şi tulburări ale memoriei. Deshidratarea acută este vinovată de apariţia tulburărilor pe perioade scurte. Pentru a remedia situaţia, este suficient să beţi o limonadă rece şi să continuaţi să refaceţi nivelul optim de lichide. În plus, este bine să eliminaţi consumul de băuturi alcoolice şi tutunul. 

O alimentaţie săracă în grăsimi şi bogată în vitamine şi nutrienţi şi o hidratare corespunzătoare reprezintă cei mai uşori paşi spre o memorie de fier. 

Un program regulat de somn, care include opt ore de odihnă, şi câteva activităţi sportive întregesc tabloul pentru o activitate cerebrală fără prea mari probleme.

Lista „neagră”: zahărul, cofeina 
Alimentaţia este un element cheie în prevenirea tulburărilor de memorie. Neurotransmițătorii pot fi influenţați de ceea ce mâncăm, iar alimentaţia poate conduce la schimbări în gândire şi comportament. 

Studiile arată că alcoolul, cofeina, zahărul, prăjiturile, biscuiţii, brânza şi pâinea sunt vinovate de o stare de proastă dispoziţie, care favorizează tulburările de memorie.

Specialiştii recomandă să nu săriţi peste micul dejun, ci să consumaţi alimente uşor digerabile (fructe, cereale integrale, orez). Aceste produse au un indice glicemic mic, ceea ce înseamnă că menţin nivelul zahărului din sânge stabil. 

Uleiul presat la rece trebuie să facă şi el parte din alimentaţie, datorită conţinutului de acizi graşi naturali care stimulează activitatea cerebrală. 

Pentru a ţine la distanţă problemele de memorie, este necesar de asemenea să menţineţi un stil de viaţă sănătos per total, care să fie adoptat cel târziu în perioada adultului tânăr (la vârsta de 20 de ani), şi să se menţină toată viaţa.

Între 7 şi 9 ore de somn
Somnul permite creierului să consolideze noile cunoştinţe acumulate şi chiar să întregească amintirile care au fost uitate parţial, arată un studiu publicat în revista Nature. Concret, în timpul somnului sunt consolidate legăturile dintre celulele nervoase ale creierului, fapt care stimulează procesul de învăţare şi memorare. 

Epuizarea vitală a organismului apare dacă nu aţi dormit între 7 şi 9 ore. Dacă aţi dormit mai mult, vă treziţi năuci, iar dacă dormiţi mai puţin sunteţi obosiţi, iar tulburările de memorie sunt preţul pe care trebuie să îl plătiţi. Orele târzii de culcare şi trezire favorizează perturbarea hemodinamicii cerebrale, care răspunde de vivacitatea memoriei.

Faceţi mişcare zilnic
Pentru a ţine creierul în priză şi a preveni tulburările de memorie, organismul are nevoie şi de mişcare. „Creierul poate fi menţinut în formă şi prin exerciţiu fizic de intensitate moderată, practicat zilnic”, subliniază medicul Hâncu.
Exerciţiile fizice ajută la creşterea fluxului sanguin cerebral, aspect benefic pentru hrănirea și funcționarea optimă a celulelor nervoase și chiar pentru înmulțirea lor. 

Pericole – stresul și depresia agravează pierderile de memorie
Pierderile de memorie şi lipsa de concentrare au devenit un simptom comun în zilele noastre. Dacă până acum simptomele apăreau de regulă la persoanele în vârstă sau bolnave, acum îşi fac simţită prezenţa şi la adulţi şi tineri, care trăiesc în condiţii de stres. 

În acest context, tulburările de memorie sunt un efect iminent al depresiei, al stărilor de anxietate şi fobiilor sociale, susţin specialiştii. Creierul are capacitatea de a uita lucruri neplăcute şi anumite detalii, acesta fiind un mecanism de apărare care ne ajută să mergem mai departe fără să ne pierdem sănătatea psihică. Atunci când uităm frecvent evenimente recente din cauza stresului şi a stărilor anxioase, este nevoie de tratament. Ulterior, memoria îşi va reveni. Pentru ca situaţia să nu se agraveze, este bine să faceţi liste de priorităţi şi să bifaţi lucrurile pe măsură ce le rezolvaţi. Este bine să vă notaţi ce vorbiţi cu cineva şi consideraţi important. 

Creierul are nevoie şi de răgaz pentru asimilarea informaţiilor, iar o plimbare în aer liber este cea mai la îndemână modalitate de relaxare. Astfel, creierul se oxigenează şi funcţionează mai bine.



Citiţi şi:
Aflaţi cum vă puteţi întări memoria stimulând neurogeneza la orice vârstă
Creierul uman are o structură formidabilă și s-a descoperit că el ar putea memora o cantitate de date ce este echivalentă cu întregul internet
Vrei sa îți meargă creierul excepțional? Vezi cât zahăr trebuie să consumi!


yogaesoteric
12 iulie 2017

miercuri, 12 iulie 2017

7 motive ca să renunţi la zahăr chiar de azi. Ce să faci ca să nu îi simţi lipsa

În momentul în care elimini zahărul din alimentaţie, vei observa efectele încă din primele zile, iar pe termen lung ai avantaje numeroase.
Zahărul este unul dintre cele mai nocive alimente pe care le poţi consuma. O persoană consumă, în medie, 300 de calorii zilnic din zahărul adăugat în produsele alimentare, fără să luăm în considerare linguriţele de zahăr cu care ne îndulcim ceaiul. Un studiu realizat în SUA arată că peste 20% dintre persoane consumă peste 700 de calorii pe zi din zahăr, adică echivalentul unei căni pline.
Consumăm atât de mult zahăr şi pentru că el se regăseşte în multe alimente, inclusiv în unele în care nu ne-am aştepta. Ştim deja că dulciurile şi sucurile sunt pline de zahăr, dar s-ar putea să te surprindă să îl descoperi şi în produse care ne sunt vândute drept sănătoase: sosul de roşii pentru paste, iaurtul sau dressingul pentru salate.
Să renunţi la zahăr nu înseamnă că va trebui să te resemnezi cu ceaiul fără gust sau cu scoaterea din viaţa ta a deserturilor gustoase. Este suficient să îl înlocuieşti cu sirop de agave, un produs natural şi sănătos, pe care îl poţi folosi pentru a prepara orice desert, dar şi pentru a-ţi îndulci băuturile preferate.
Ce se petrece în organismul tău când renunţi la zahăr
Unul dintre pericolele ascunse ale zahărul este că, în timp, dă dependenţă. Acesta este motivul pentru care simţim nevoia acută de a mânca ceva dulce atât de des. Însă odată ce trupul tău se va obişnui, vei simţi din plin beneficiile renunţării la zahăr.
1. Scapi de problemele cu tenul
Zahărul are un efect inflamator asupra tegumentelor, iar inflamaţiile sunt unul dintre factorii care influenţează apariţia acneei. Un studiu publicat de Jurnalul American de Nutriţie a descoperit că atunci când persoanele care nu consumă în mod regulat băuturi carbogazoase încep să bea o cutie de suc zilnic, timp de trei săptămâni, nivelul inflamaţiei ţesuturilor creşte cu 87%. Să renunţi la sucurile îndulcite poate fi un prim pas spre a-ţi curăţa organismul şi a vedea rezultate care să te încurajeze să renunţi definitiv la zahăr.
2. Îţi îmbunătăţeşti sănătatea şi eviţi boli grave
Riscul bolilor cardiovasculare va fi de trei ori mai mic odată ce elimini zahărul din alimentaţie. Zahărul contribuie la creşterea nivelului de insulină din corp, care activează celulele nervoase ale sistemului simpatic, ceea ce duce la creşterea tensiunii şi a pulsului. Când treci la o dietă fără zahăr, în primele săptămâni, nivelul colesterolului „rău” din sânge scade cu 10%, iar nivelul trigliceridelor se reduce cu 20-30%.
Pe de altă parte, zahărul favorizează depunerile de grăsime în jurul ficatului, care te fac rezistent la insulină şi diminuează activitatea pancreasului. Un studiu condus în 175 de țări arată că persoanele care mănâncă 150 de calorii de zahăr pe zi sunt de 11 ori mai predispuse să facă diabet de tipul II.
3. Vei adormi mai uşor, iar calitatea somnului va fi mai bună
Consumul de zahăr îţi dă un plus de energie pentru scurt timp, însă apoi te simţi obosit şi secat de energie. Și pentru că zahărul stimulează secreţia de cortizon, vei adormi mai greu, iar somnul tău va fi unul agitat şi întrerupt. Renunţarea la zahăr te ajută să fii mai energic ziua şi să adormi apoi mai repede seara, iar calitatea somnului va fi îmbunătăţită semnificativ.
4. Îţi vei îmbunătăţi memoria
Zahărul îţi afectează memoria şi poate fi responsabil de unele lapsusuri. Cei care consumă zahăr învaţă mai greu şi îşi amintesc greu, pentru că le este afectat sistemul de comunicare la nivel neuronal.
5. Vei slăbi văzând cu ochii
Zahărul conţine calorii „goale” şi îşi pierde nutrienţii prin procesare. Atunci când nu îl mai consumi, îţi reduci numărul de calorii consumate zilnic şi, chiar dacă le înlocuieşti cu cele din alte alimente, tot vei observa că începi să scazi în greutate. Astfel, poţi pierde până la 5 kilograme în 5-6 luni, fără nicio altă schimbare în dietă.
6. Vei scăpa de schimbările bruşte ale dispoziţiei
Aşa cum se petrece în cazul oricărei dependențe, renunţarea la zahăr va veni şi cu o perioadă de sevraj, în care este posibil să fii mai uşor iritabil şi tensionat. Însă odată ce vei trece peste acest hop, vei fi mai fericit şi mai binedispus. Un studiu al Universităţii Columbia a descoperit că femeile care consumă zahăr sunt mai predispuse stărilor de anxietate, iritabilităţii şi schimbărilor bruşte de dispoziţie.
7. Vei arăta mai tânără
Zahărul se lipeşte de colagenul din piele şi cauzează inflamaţii care reduc efectul benefic al colagenului şi elastinei, proteinele care ne ajută tenul să rămână neted şi tânăr. De altfel, o cercetare a demonstrat că diabeticii, al căror nivel de zahăr din sânge este ridicat pe o perioadă lungă de timp, arată mai în vârstă decât cei de o seamă cu ei. Mai mult decât atât, zahărul încetineşte şi metabolismul organismului, ceea ce favorizează îngrăşarea şi căderea părului, dar şi apariţia problemelor digestive sau chiar a depresiei.
Dacă te-ai decis să renunţi la zahăr, trebuie să mai ştii şi că durează doar 10 zile pentru ca organismul să se detoxifieze şi să dispară nevoia de a mânca dulciuri. Pe termen lung, ai beneficii incontestabile atât asupra stării generale de sănătate, dar şi asupra aspectului fizic şi a dispoziţiei, aşa că ai toate motivele să elimini acest aliment nociv, pentru totdeauna.
yogaesoteric 
11 iulie 2017