”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 22 mai 2019

Tratamentul bolilor cu ajutorul oxigenului hiperbar (II)

 
Una dintre cauzele principale ale bolilor omului contemporan este hipoxia sau slaba oxigenare a ţesuturilor, cauzată în principal de sedentarism. Prin intermediul camerei hiperbare se aduce de 10 până la 20 de ori mai mult oxigen în ţesuturi. Deși unii cercetători continuă să-i conteste eficacitatea, de zeci de ani doctorii din Europa, Rusia, Mexic, China și SUA au folosit terapia cu oxigen hiperbar pentru a trata cu succes o mare varietate de afecțiuni grave.

Arsuri
Terapia cu oxigen hiperbar (HBOT) este folosită în programele generale de îngrijire a pacienților cu arsuri. HBOT poate reduce considerabil riscul unui pacient de a dezvolta complicații de pe urma arsurilor sau de a deceda, scurtează perioadele de spitalizare și diminuează necesitatea intervențiilor chirurgicale.
Pielea este formată din trei straturi: stratul exterior sau epiderma, derma și țesutul interior (subcutanat) sau hipoderma. Tipul de arsură și severitatea acesteia depind de gradul de afectare al acestor straturi. În timp, rănile cauzate de arsuri pot progresa și se pot extinde.
Ca parte a unei scheme de tratament integrative, terapia cu oxigen hiperbar diminuează edemele, ajută la echilibrarea funcțiilor celulare în țesuturile afectate, facilitează acțiunea antiinfecțioasă a celulelor albe și promovează închiderea plăgilor. HBOT ajută la îmbunătățirea fluxului sanguin la nivelul vaselor de sânge, prin lărgirea diametrului capilar, și la menținerea integrității structurale a țesuturilor conjunctive ale pielii. Într-un studiu care a comparat tratamentul cu și fără oxigen hiperbar la 16 pacienți care suferiseră arsuri, timpul de vindecare a fost semnificativ mai mic în grupul care primea oxigenul hiperbar. În cazul arsurilor termice cauzate de tratamentul cu laser cu CO2, pacienții care au urmat cinci până la zece sesiuni de tratament cu HBOT la 2 ATA (90 minute sesiunea) s-au vindecat cu 30 până la 40% mai rapid decât cei care nu au urmat terapia cu HBOT. În plus, apariția altor complicații a fost redusă cu până la 80%.
Cu toate acestea, terapia cu oxigen hiperbar nu intenționează să înlocuiască alte tratamente specifice aplicate în cazul arsurilor, ci să le completeze astfel încât pacientul să obțină cel mai bun rezultat posibil. Terapia cu oxigen hiperbar nu numai că limitează intervențiile chirurgicale, ci și scurtează procesul de vindecare al pacienților.
Acestea sunt însă doar câteva dintre cele mai puţin semnificative efecte ale oxigenului hiperbar. Importanţa folosirii acestuia se descoperă în câteva dintre cele mai grave afecţiuni ale omului contemporan, cum ar fi cancerul, accidentele vasculare, autismul şi bolile neurologice grave, fără să epuizăm însă lista bolilor unde hiperoxigenarea ar avea un important cuvânt de spus în ameliorare şi chiar vindecare.
În tot mai multe studii se demonstrează astăzi că oxigenul hiperbar poate juca un rol esenţial în terapia unor boli contemporane, despre care până de curând se credea că sunt imposibil de tratat, sau cu o evoluţie nefastă ireversibilă. Astfel, în autism şi în demenţa vasculară, oxigenul hiperbar aduce, după cum vom vedea în cele ce urmează, un beneficiu greu de contestat.” – Virgiliu Gheorghe
HBOT în autism
Terapia cu oxigen hiperbar (HBOT) este un tratament alternativ folosit deja în multe ţări în ameliorarea simptomelor tulburărilor de spectru autist (TSA) la copii. În interiorul camerei hiperbare, copiii cu autism inhalează 100% oxigen pur, oxigen ce stimulează sistemele naturale de vindecare ale organismului.
Rezultatele benefice observate în cazul copiilor diagnosticați cu autism sunt explicate prin efectele pe care oxigenoterapia hiperbară le are asupra potențialelor cauze ale dezvoltării acestor tulburări neuro-comportamentale. Printre complicațiile majore ce apar în cazul tulburărilor de autism și pe care terapia cu oxigen hiperbar le abordează sunt: inflamația, hipoperfuzia cerebrală și stresul oxidativ, toate exacerbate în cazul acestor pacienți.
Studiile au demonstrat că oxigenoterapia hiperbară mobilizează celulele stem din măduva osoasă în circulația sistemică. Date publicate recent din studii efectuate pe subiecți umani au arătat că celulele stem pot ajunge la nivelul creierului și pot forma noi neuroni, astrocite și microglii. Se pare că ameliorarea proceselor patofiziologice, prin utilizarea oxigenului hiperbar, conduce la îmbunătățirea simptomelor de autism la copii.
Hipoperfuzia cerebrală în regiunile temporale și în alte zone ale creierului la copiii cu autism a fost corelată cu comportamente repetitive, auto-stimulatoare și stereotipice, precum și cu deficiențe în comunicare. Datele clinice au arătat că terapia cu oxigen hiperbar poate să îmbunătățească fiecare dintre aceste probleme la copiii cu autism. În mod specific, HBOT a fost utilizată pentru a compensa scăderea fluxului de sânge prin creșterea concentraţiei de oxigen din plasmă și țesuturile trupului. A fost raportat că oxigenoterapia hiperbară posedă puternice proprietăți antiinflamatorii, fiind dovedit efectul său de îmbunătățire a funcției imunitare. Tratamentul cu oxigen hiperbar anulează efectele hipoperfuziei cerebrale, prin furnizarea unei cantități mai mari de oxigen la nivelul creierului și prin stimularea angiogenezei – formarea unor noi vase de sânge –, prin creșterea nivelului factorului de creștere a endoteliului vascular (VEGF).
De asemenea, s-a arătat că HBOT reduce infiltrarea leucocitelor polimorfonucleare (PMN) la nivelul țesutului cerebral după o leziune ischemică a creierului. În plus, terapia inhibă atașarea neutrofilelor la pereții vaselor de sânge și mărește distanța pe care oxigenul o poate parcurge în spațiul interstițial.
Într-un studiu publicat în 2011, oxigenul hiperbar a scăzut, de asemenea, nivelurile de neopterină (proteină asociată cu infecțiile, tumorile maligne, boli inflamatorii). Efectul HBOT asupra reducerii inflamației poate fi explicat prin fenomene legate mai mult de presiunea la care este gazul inhalat, și nu neapărat de cantitatea de oxigen administrată. Motivul utilizării HBOT pentru tratamentul autismului are la bază și recente constatări ale implicării stresului oxidativ și ale neuroinflamației în evoluția tulburării de autism, ca și a faptului că oxigenul hiperbar poate ameliora stresul oxidativ la modele animale cu pancreatită și poate diminua răspunsurile inflamatorii.
S-a sugerat că persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autismului nu au nevoie de expunerea la o presiune atmosferică foarte mare. De exemplu, Halepeto și colaboratorii, într-un studiu publicat în 2014, afirmă că „au fost observate îmbunătățiri prin tratamente cu o concentrație de 95%-100% oxigen și valori ale presiunii de 1,5-2,0 ATA pentru unele afecțiuni cronice neurologice, inclusiv autism”.
Au fost publicate o serie de studii care susțin că terapia hiperbară poate contribui și la reducerea problemelor fiziologice la unele persoane suferind de tulburări din spectrul autismului. Rossignol și colaboratorii au raportat în 2012 că „HBOT, la presiunile utilizate frecvent în cazul copiilor cu TSA, de 1,5 ATA și 100% oxigen, îmbunătățește perfuzia cerebrală, scade markerii inflamației și nu crește nivelul markerilor de stres oxidativ”.
HBOT în afecțiunile cerebrale
Terapia cu oxigen hiperbar este un tratament în care pacientul respiră 100% oxigen în timp ce este expus la o presiune atmosferică mai mare decât cea normală. Accidentul vascular cerebral ischemic determină imediat reducerea fluxului sanguin cerebral regional, precum și deficit în alimentarea țesutului cerebral cu oxigen. În comparație cu țesuturile din alte organe, țesutul cerebral este cel mai vulnerabil la hipoxie, deoarece are o apărare antioxidantă redusă. Dacă nu este tratată prompt, hipoxia cauzată de accidentul ischemic poate determina efecte grave. Prin urmare, scopul principal al intervenției terapeutice în cazul accidentului vascular cerebral acut este acela de a restabili sau ameliora reperfuzia zonei cerebrale afectate.
Tratamentul cu oxigen hiperbar a fost propus de mult timp ca măsură de intervenție ușor disponibilă în vederea ameliorării hipoxiei de la nivelul țesutului cerebral indusă de accidentul vascular ischemic. Studiile anterioare au demonstrat că terapia HBOT poate spori presiunea parțială arterială a oxigenului (PaO2), poate crește concentrația de oxigen transportată, poate stabiliza bariera hemato-encefalică, poate reduce presiunea intracraniană și diminua edemul cerebral.
Între timp, odată cu dezvoltarea continuă a tehnologiei medicale, au apărut noi tehnici de diagnosticare și strategii terapeutice în transplantul de celule stem clinice, cum ar fi intervențiile anticoagulante și antiplachetare. Este de remarcat faptul că, în comparație cu toate aceste forme noi de tratament emergente, HBOT este o metodă terapeutică relativ sigură și tot mai validată de experiența clinică.
Până în prezent, fereastra terapeutică a tratamentului HBOT în cazul accidentului vascular ischemic nu are încă un standard uniform. În general, este bine cunoscut faptul că oxigenoterapia hiperbară intervențională este cu atât mai eficientă cu cât este aplicată mai repede. Concluziile unui studiu publicat în 2011 arată că momentul ideal de aplicare a terapiei cu oxigen hiperbar este în primele 3-6 ore de la accidentul ischemic. Pauzele intermitente în timpul tratamentului HBOT au fost asociate cu o reducere a toxicității la nivelul sistemului nervos central și a celui pulmonar. Wang și colaboratorii au constatat că fereastra terapeutică a HBOT poate fi întârziată până la 12 ore după instalarea leziunii ischemice la nou-născuți, deoarece structura anatomică și metabolismul neonatal sunt destul de diferite față de cele ale vârstnicilor.
Yin și Zhang au demonstrat, într-un studiu publicat în 2005, că până și aplicarea târzie, dar repetată, a tratamentului cu oxigen hiperbar în accidentele ischemice poate scădea semnificativ riscul de infarct, poate ameliora deficitele neurologice și poate extinde fereastra terapeutică. Mu și colaboratorii au continuat să cerceteze aceste rezultate, arătând că terapia HBOT, chiar și atunci când este aplicată cu întârziere, dar zilnic, stimulează proliferarea celulelor și generează efecte neuroprotectoare prin stabilizarea căii cAMP. În baza observațiilor din studii preclinice și clinice, tratamentul cu oxigen hiperbaric a fost aplicat cu succes și la 2-5 zile după accident vascular cerebral sau chiar în faza cronică.
HBOT în ADHD
La ora actuală, cauza exactă a dezvoltării ADHD nu este complet elucidată. Expunerea la substanțe chimice toxice, cum ar fi cele produse de mucegaiuri și micotoxinele, poate afecta în mod semnificativ funcția cerebrală, atât la copii, cât și la adulți. S-a demonstrat că aceste efecte pot persista și ani de zile după întreruperea expunerii la factorul declanșator.
Deși ADHD este, de obicei, o tulburare diagnosticată mai ales în rândul copiilor și a tinerilor, ea poate fi întâlnită și la adulți. În acest caz, cel mai probabil ea este cauzată de expunerea la substanțe toxice. În ceea ce privește afectarea capacităților cognitive și psihiatrice, în cazul adulților, ADHD are o natură similară celei apărute în timpul copilăriei.
La mulți dintre pacienții expuși la mucegai, atenția și timpul de reacție sunt mult diminuate. Tulburarea de deficit de atenție este în mod obișnuit diagnosticată prin analiza istoricului stării de sănătate, completată cu teste psihometrice.
Datorită capacității de creștere a fluxului sanguin, a nivelului de oxigen la nivel cerebral și a scăderii inflamației, oxigenoterapia hiperbară a fost evaluată terapeutic în tulburările sistemului nervos central, inclusiv paralizia cerebrală, demența și leziunile cerebrale traumatice. HBOT ajută la vindecarea efectelor hipoperfuziei cerebrale, are un efect puternic antiinflamator și reduce stresul oxidativ la nivelul țesutului cerebral.
Mai mult, s-a observat că, în urma tratamentului HBOT, apare o dilatare arterială – diametrul vaselor de sânge este mai mare la sfârșitul tratamentului, îmbunătățind fluxul sangvin în organele compromise. HBOT stimulează, de asemenea, și creșterea superoxiddismutazei (SOD), unul dintre principalii antioxidanți ai organismului, antioxidanți endogeni și eficienți agenți de eliminare a radicalilor liberi.
HBOT în demența vasculară
Demența reprezintă o afecțiune caracterizată prin pierderea memoriei, confuzie, probleme de vorbire și înțelegere, schimbări de personalitate și comportament, precum și o dependență crescută de ceilalți pentru îndeplinirea activităților curente.
Demența vasculară este a doua formă de demență cea mai comună, reprezentând aproximativ 30% din toate cazurile, imediat după incidența de 60% întâlnită în cazul maladiei Alzheimer. Riscul cel mai mare de apariție a demenței vasculare survine la pacienții care au suferit un accident vascular cerebral.
La ora actuală, nu există tratamente eficiente pentru vindecarea demenței vasculare. Formele curente de tratament au în vedere, în principal, reducerea factorilor de risc modificabili și încetinirea progresului clinic al bolii.
În modelele animale de hipoperfuzie cerebrală asociate demenței vasculare, s-a demonstrat că oxigenoterapia hiperbară poate îmbunătăți alimentarea cu sânge a țesutului cerebral, poate promova neurogeneza în cortexul piriform, poate crește numărul neuronilor colinergici din hipocamp și poate stimula procesele de învățare și memorare. Unele studii publicate au arătat că HBOT ar putea îmbunătăți funcția cognitivă la pacienții cu boală cerebro-vasculară sau după tratamente ce presupuneau iradierea creierului.
În ţara noastră, există în prezent trei camere hiperbare „multiplace” în România: la Clinica Imunomedica din Bucureşti, precum şi la Centrele de Medicină Hiperbară din Constanţa şi Târgu Mureş.
yogaesoteric
21 mai 2019

luni, 20 mai 2019

Leacul străvechi supranumit «oul vegetal»


 Supranumite „oul vegetal”, tărâțele sunt considerate un adevărat medicament, fiind unul dintre cele mai folosite leacuri în medicina tradițională.
Timp de secole, grâul a fost aliment de bază, iar bobul de grâu a fost considerat un adevărat „ou vegetal“, datorită conținutului nutritiv bogat.
Capacitatea tărâțelor de a vindeca se explică prin conținutul mare de vitamine din complexul B, magneziu, potasiu, sulf, siliciu, mangan, fibre alimentare (celuloză) și enzime.
Tărâțele sunt recomandate în obezitate, tulburări digestive, cancer, dar și alte boli considerate incurabile de medicina alopată. De asemenea, sunt recomandate în colite, constipații, profilaxia cancerului de colon.
Acțiunea terapeutică a tărâțelor de grâu se bazează pe însușirile lor absorbante, anticancerigene, anticolesterolemiante și favorizante ale digestiei.
Alegem de multe ori pâinea albă și proaspătă în detrimentul celei cu tărâțe, deși aceasta are puține vitamine și unele sortimente sunt dăunătoare sănătății. De asemenea, consumată caldă produce balonări, umiditatea diminuând secreția enzimelor salivare, care ajută la digerarea amidonului. Tehnologia de obținere a făinii albe a apărut recent, dar aceasta a adus odată cu ea și multe boli. Pâinea cu tărâțe are mai multe vitamine, magneziu, calciu, fosfor, iar aportul caloric al acesteia e scăzut, adică nu îngrașă.
Borșul de tărâțe
Și borșul de tărâțe are calități terapeutice dovedite, fiind recomandat în multe afecțiuni. Borșul ameliorează hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, tromboza, varicele, flebitele, arteritele, afecțiunile hepatobiliare, nevrozele, stările depresive, insomniile, stresul, asteniile, afecțiunile digestive, tuberculoza, intoxicațiile alcoolice și tabagice, diabetul zaharat și hiperglicemia.
Se folosește extern în cazul pielii uscate, în ulcere cutanate și degerături.
Este contraindicat în ulcer gastroduodenal, gastrite și dispepsii.
Se prepară într-un vas de sticlă sau de lut în care punem tărâțe de grâu, pe care le amestecăm cu tărâțe de porumb și apoi le umezim bine cu apă rece. Se toarnă peste ele apă clocotită. Se amestecă bine și se adaugă huste, adică tărâțe acrite de la borș. Se lasă la căldură 24 de ore. Se strecoară înainte de a fi folosit.
Ux extern
Tărâțele sunt bune și pentru împachetări și băi, în psoriazis. Se face o pastă din tărâțe de grâu proaspete amestecate cu apă călduță, se pune într-un tifon cu ochiuri rare și se aplică pe locurile afectate, ținându-se minimum jumătate de oră. În acest fel crustele sunt înmuiate și se normalizează metabolismul local. După tratament, se unge pielea cu un unguent de tătăneasă.
Tărâțele sunt folosite și pentru tratamentele cosmetice. Măștile cosmetice cu tărâțe au efect de peeling, ajută la eliminarea punctelor negre, îndepărtează celulele moarte, curăță tenul și îl fac mai luminos.

yogaesoteric
20 mai 2019 

«Insula Gunoaielor», micul petic de pământ nelocuit din Pacific în care zilnic ajung câteva tone de deșeuri din plastic

«
Insula Henderson, un mic petic de pământ din Oceanul Pacific de Sud, se află la jumătatea distanței dintre Noua Zeelandă și Chile. Este una dintre cele patru insule care alcătuiesc grupul Pitcairn. Cu toate că este nelocuită, aceasta a fost declarată cea mai poluată insulă de pe Terra. Biologii de la Universitatea din Tasmania estimează că densitatea resturilor de pe plajă este de 670 de obiecte pe metru pătrat.
Bazându-ne pe statistica de la fața locului, estimăm că pe insulă ajung câteva tone de deşeuri de plastic în fiecare zi. Ceea ce s-a petrecut pe insula Henderson arată încă o dată faptul că nimic nu scapă de poluarea cu plastic, nici chiar cele mai îndepărtate părţi ale oceanelor noastre, unde omul nu prea pune piciorul”, a declarat Jennifer Lavers, biolog la Universitatea din Tasmania.
Cercetătorii estimează că există aproximativ 38 de milioane de bucăți de plastic împrăștiate pe insulă. Majoritatea resturilor, aproximativ 68%, nici măcar nu mai sunt vizibile, acestea fiind îngropate sub nisip. Fiecare metru pătrat de plajă din Henderson are între 20 și 670 bucăți de plastic la suprafață și între 50 și 4500 de piese îngropate. De unde provin toate acestea? Insula Henderson se află la periferia Pacificului de Sud, iar din cauza curenților care conduc către aceasta, o mare parte din gunoaiele deversate cu bună știință sau ajunse din întâmplare în ocean se îndreaptă spre această zonă, care în trecut era un paradis sălbatic.

yogaesoteric

duminică, 19 mai 2019

Anchetă Times: Experimente în masă pe copii într-o clinică pentru transgenderi din Marea Britanie


Scandalul a dus la un val de demisii ale medicilor care acuză „tratamente și diagnostice greșite”

Gender Identity Development Service (Serviciul de dezvoltare a identității de gen) a ajuns în epicentrul unui uriaș scandal, după ce The Times a dezvăluit metodele și tratamentul aplicate copiilor vulnerabili, ajunși la clinica în care sunt tratați copiii transgenderi. Publicația britanică a reușit să stea de vorbă cu cinci medici care au decis să demisioneze pentru a nu mai fi părtași la aceste adevărate experimente în masă pe copii.
Singura clinică de gen pentru copii din Marea Britanie, care oferă servicii în numele Serviciului Național de Sănătate (sistemul național de sănătate al Regatului Unit), are probleme.
Potrivit unei anchete realizate de The Times, cinci cadre medicale au demisionat din motive legate de etică și siguranță, pe fondul preocupărilor legate de tratamentul copiilor vulnerabili care au venit la clinică, prezentându-se ca transgender. Cei care au demisionat au vorbit despre sute de intervenții medicale care pot schimba viața copiilor, implementate, însă, fără dovezi suficiente privind efectele lor pe termen lung.
În timp ce în 2010 au fost realizate doar nouăzeci și patru de astfel de intervenții, anul trecut tinerii care au fost îndrumați la clinica Serviciului de dezvoltare a identității de gen (GIDS), din zona de nord-vest a Londrei, au depășit cifra de 2.500.
Cea mai gravă acuzație adusă de medicii demisionari este legată de faptul că unii copii care „se luptă” cu sexualitatea lor au fost diagnosticați greșit ca „trans-identifying” de către clinica din Londra.
Toți cei cinci foști membri ai personalului au făcut parte din echipa care decide să administreze medicamente pentru a opri dezvoltarea copiilor înainte de pubertate, adică au decis cu ce blocanți ai hormonilor urmau să fie tratați copiii pentru a le opri dezvoltarea sexuală.
Medicii care au părăsit GIDS au dezvăluit existența unor diagnosticări greșite privind „disforia de gen” și și-au manifestat temerea că unii tineri au fost supuși presiunilor pentru a obține un tratament de schimbare a sexului după ce au suferit de agresiuni homofobe. Unul dintre demisionari susține că singurul motiv pentru care mulți experți au rămas fideli misiunii lor, ar fi dorința de a împiedica alți copii să primească acest tratament.
Potrivit The Times, cel puțin optsprezece membri ai personalului au părăsit clinica în ultimii trei ani, tot din cauza temerilor că nu s-au făcut toate controalele necesare pentru a diagnostica corect problemele copiilor. Alți experți se tem, de asemenea, că tratamentele se dau fără a examina motivul din spatele confuziei copiilor cu privire la sexualitatea lor.
Carl Heneghan, director al Centrului pentru medicina bazata pe dovezi, de la Universitatea Oxford, a declarat pentru Times că, dat fiind lipsa dovezilor, utilizarea medicamentelor (pentru rezultate care nu sunt acoperite de licența medicamentelor) în tratamentul disforiei de gen echivalează în mare măsură cu un experiment care nu corespunde regulilor asupra copiilor.
În februarie, aceiași medici demisionari au avertizat că pacienții tineri ar putea fi expuși la „daune pe termen lung” din cauza grupurilor de presiune și a „părinților insistenți”. Potrivit unui raport al fostului șef al personalului, David Bell, „anumiți copii își asumă o identitate trans ca o soluție la multiple probleme cum ar fi «antecedente de abuz asupra copiilor în familie», doliul, homofobia. Mulți copii care își pun întrebări legate de identitatea lor au învățat din mediul online sau au fost instruiți de părinți cu privire la ce este necesar să spună pentru a obține rezultatele pe care le doresc”.
Recent, tot în Marea Britanie, a fost descoperită o clinică și mai controversată, acuzată că a predispus copiii la schimbarea sexului (prin tratamente hormonale menite să determine schimbarea identităților sexuale respective). Clinica era condusă de o femeie care a fost eliminată din ordinul medicilor.
yogaesoteric
16 mai 2019

sâmbătă, 18 mai 2019

Remedii pentru bila leneșă. Ce o pune într-o armonioasă funcționare


Dischinezia biliară sau, cum i se spune în termeni populari, „bila leneşă“, reprezintă o tulburare funcţională a vezicii biliare. Atunci când alimentaţia este prea bogată în grăsimi, vezica biliară este nevoită să elibereze o cantitate mai mare de lichid în tubul digestiv, pentru a favoriza digestia. Acest fapt poate provoca blocarea bilei şi astfel digestia va fi îngreunată.
Simptomele sunt reprezentate de durere în partea dreaptă sub coaste, balonare, greaţă, vărsături şi gust amar, fiind necesară excluderea grăsimilor, a prăjelilor din alimentaţie. Din fericire, pe lângă tratamentul medicamentos, natura îţi pune la dispoziţie cele mai bune remedii pentru a compensa deficienţa funcţională a vezicii biliare!
Rostopasca
Pentru a calma durerile cauzate de contracţiile vezicii biliare, prepară un macerat de rostopască. Pune o linguriţă de frunze uscate la 250 de mililitri de apă pură de izvor și lasă la macerat timp de 6-8 ore. Nu se adaugă îndulcitor. Din ceaiul rezultat, bea treptat în decursul unei zile.
Poţi prepara, de asemenea, un amestec de tincturi format din tinctură de rostopască, şovârf şi anghinare. Pune câte o jumătate de lingură din fiecare tinctură în 500 ml de apă. Bea 250 ml din amestec, înainte de masă. Atenţie, acest remediu pe bază de tincturi este necesar să fie consumat în 48 de ore de la preparare!
Pelinul
Ceaiul de pelin sub formă de macerat la rece stimulează secreţia de bilă şi acţionează ca un antiinflamator şi ca un dezinfectant al tubului digestiv. Prepară un macerat dintr-o linguriţă de plantă la două ceşti de apă pură de izvor sau apă plată, lăsate la macerat 6-8 ore. Bea un sfert de ceaşcă de ceai astfel obținut cu 30 de minute înainte de masă.
Anghinarea
Un alt remediu pentru bila leneşă este maceratul la rece de anghinare. Se prepară dintr-o lingură de frunze de anghinare la 500 ml de apă pură de izvor sau apă plată, care se lasă la macerat 6-8 ore. Se strecoară amestecul şi se consumă ceaiul pe parcursul unei zile.
Bea o cană dimineaţa, pe stomacul gol, şi stai culcat pe partea dreaptă 30 de minute. Restul de ceai se consumă în două reprize, cu 30 de minute înainte de masa de prânz şi cu 30 de minute înainte de cină. După 20 de zile de terapie, fă o pauză de o lună, apoi o poţi relua.
Gălbenelele
Maceratul de gălbenele stimulează funcţiile ficatului, dar şi pe cele ale sistemului digestiv. Prepară un ceai sub formă de macerat la rece din două linguriţe de flori uscate de gălbenele la două ceşti de apă pură de izvor sau apă plată. Se strecoară după 6-8 ore și se bea ceaiul obținut pe parcursul unei zile.
Păpădia
Efect de atenuare a disconfortului produs de bila leneșă are şi tinctura din rădăcină de păpădie, pe care o poţi prepara acasă. Mărunţeşte 20 g de rădăcină uscată, pune-o într-un borcan şi toarnă peste ea 100 ml de alcool de 70°. Închide borcanul ermetic, agită-l două minute de trei ori pe zi, pe toată perioada de macerare, care este de 10 zile. La sfârşit, strecoară tinctura şi las-o la decantat şase zile. După acest timp, separă partea limpede şi păstreaz-o în recipiente de sticlă, închise la culoare, într-un loc ferit de lumină. Bea de trei ori pe zi, câte 30 de picături de tinctură diluate în 100 ml de apă.
 
yogaesoteric
17 mai 2019

marți, 14 mai 2019

Tratamentul bolilor cu ajutorul oxigenului hiperbar (I)


 Oxigenul este promotorul esenţial al vieţii, al tuturor proceselor celulare, pentru că, prin el, organismul îşi procură energia atât de necesară vieţii. Astfel că una dintre cauzele principale ale bolilor omului contemporan este cu siguranţă hipoxia sau slaba oxigenare a ţesuturilor, cauzată în principal de sedentarism. Ce putem face? Desigur, mai multă mişcare, căci prin ea va ajunge mai mult oxigen în ţesuturi. Dacă însă am ajuns deja la o boală cronică, mişcarea rămâne importantă, dar singură nu mai poate vindeca omul.
În acest context, s-a dezvoltat de-a lungul anilor o tehnică prin care se aduce de 10 până la 20 de ori mai mult oxigen în ţesuturi, fapt esenţial pentru vindecarea unei mulţimi de boli. Aceasta nu este alta decât camera hiperbară.” – Virgiliu Gheorghe
Ideea folosirii oxigenului pentru tratarea bolilor cu ajutorul camerei hiperbare nu este nouă. Prima cameră hiperbară a fost construită în 1662 de către Nathaniel Henshaw, medic și cleric britanic – o cameră sigilată, denumită domicilium, în care se atingea presiunea dorită cu ajutorul unor burdufuri și supape. El era convins că utilizarea presiunii ar putea ajuta în tratarea anumitor boli respiratorii.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, tot mai mulți doctori au început să introducă în practica medicală aerul comprimat în vederea creșterii oxigenării la pacienți, astfel încât, în anul 1877, documentele arătau că aceste camere hiperbare erau utilizate pentru a trata o gamă largă de probleme de sănătate.
În anul 1861, neurologul american James Leonard Corning a construit prima cameră hiperbară utilizată în Statele Unite. A folosit dispozitivul pentru a trata muncitorii care lucrau la construirea tunelului Hudson din New York și care suferiseră de decompresie severă, ca urmare a săpăturilor efectuate sub nivelul mării. Iar în 1917, inventatorii germani Heinrich și Bernhard Dräger au tratat pentru prima oară, cu ajutorul oxigenului sub presiune, scafandrii cu decompresie. Începând cu anii 1940, tratamentul cu oxigen hiperbar (HBOT) a devenit standard pentru scafandrii militari din Statele Unite. Scafandrii care ies la suprafață prea repede sunt expuși riscului apariției bolii de decompresie (DCS), denumită uneori „încovoiere” sau embolie gazoasă. Consecințele pot fi grave, tratamentul primar fiind HBOT.
Tot în prima jumătate a secolului XX, dr. Orville Cunningham, din statul Kansas, SUA, a folosit HBOT pentru a trata pacienții cu forme grave de gripă, care nu răspundeau la niciun tratament. Însă abia din anii 1950, terapia cu oxigen hiperbar a început să fie utilizată la scară largă.
Astăzi, spitalele metropolitane din SUA și clinicile de tratament utilizează în mod curent terapia cu oxigen hiperbar în tratamentul afecțiunilor degenerative și a celor care scad concentrația de oxigen din sânge. La ora actuală, FDA (Food and Drug Administration) a aprobat utilizarea HBOT în cazul a 14 afecțiuni, inclusiv accidentul vascular cerebral, arsurile și intoxicaţia cu monoxid de carbon etc. Și, deși unii cercetători continuă să-i conteste eficacitatea, de zeci de ani doctorii din Europa, Rusia, Mexic, China și SUA au folosit HBOT pentru a trata cu succes o mare varietate de afecțiuni grave.
Cum funcţionează oxigenul hiperbar?
Terapia cu oxigen hiperbar implică inspirația oxigenului pur, într-o cameră sau cabină presurizată. Într-o cameră hiperbară de terapie cu oxigen, presiunea aerului este crescută până atinge valori de trei ori mai mari decât cele ale presiunii normale. În acelaşi timp, se aplică o mască cu oxigen cu o puritate de până la 99%, faţă de 20-23% cât este oxigenul în aerul obişnuit. Această cantitate crescută de oxigen este transportată, prin vasele de sânge, într-un procent de 10 până la 15 ori mai mare decât în condiţiile normale în întreg organismul. Concentrația crescută de oxigen sistemic ajută trupul să lupte cu bacteriile și, totodată, stimulează sinteza și eliberarea de factori de creștere și celule stem, ceea ce promovează regenerarea și vindecarea țesuturilor.
Cum se poate însă ajunge la concentraţii atât de mari de oxigen în sânge, dacă numai hemoglobina este folosită ca transportor al oxigenului, după cum ştim din biologie? Răspunsul este uşor de intuit. În cazul oxigenului absorbit în camera hiperbară, esenţială nu este numai puritatea oxigenului absorbit, ci mai ales presiunea aerului care se exercită pe întregul trup. Această presiune, în baza unor procese de egalizare a presiunilor externe şi interne, determină oxigenul să invadeze pur şi simplu celulele, fără să mai aibă nevoie de hemoglobină. Cum este posibil acest fenomen?
În condiții normobarice (1 ATA), cantitatea de oxigen dizolvată în sânge este de numai 0,3 ml/dl. La 1,5 ATA, această cantitate crește de 10 ori, până la 3,2 ml/dl. Terapia cu oxigen hiperbar poate crește și cu până la 150% nivelul de oxigen din țesuturi, atunci când sunt utilizate presiuni atmosferice crescute (1,5 ATA). Presiunea ridicată forțează transportul oxigenului și în plasmă, proces care în mod normal nu are loc. Aceasta demonstrează că oxigenul dizolvat în plasmă și în lichidele corporale este mai ușor disponibil pentru țesuturi decât oxigenul legat de hemoglobină. Oxigenul inundă literalmente fluxul sanguin. În plus, valorile ATA crescute din camera de oxigen hiperbar permit oxigenului să ajungă și în zonele în care vascularizația este deficitară, promovând, astfel, procesele de vindecare. De aceea, HBOT tratează atât de eficient ischemia – o afecțiune ce apare, de obicei, în urma blocării unei artere care întrerupe alimentarea cu sânge a unui organ sau țesut.
Mecanismele benefice ale terapiei cu oxigen hiperbar
Oxigenoterapia hiperbară, utilizată frecvent împreună cu alte tratamente medicale sau chirurgicale, stimulează procesele de vindecare prin următoarele mecanisme:
1. Hiperoxigenare. Terapia cu oxigen hiperbar are un efect imediat asupra țesuturilor cu flux sanguin compromis. Expunerea la presiuni atmosferice mai ridicate decât cea normală determină creșteri de 10-15 ori ale concentrației plasmatice a oxigenului, cu creșterea specifică a oxigenului arterial la valori cuprinse între 30 mmHg și 2000 mmHg. Acest fapt permite infuzarea cu oxigen a țesuturilor pe o suprafață de până la patru ori mai mare decât cea oxigenată în condiții normale. Acest efect al HBOT poate fi de o importanță vitală, menținând viabile țesuturile afectate, până la implementarea unor măsuri medicale sau chirurgicale corective.
2. Neovascularizarea. Intervențiile chirurgicale, expunerea la radiații, traumatismele severe, ulcerele, infecțiile bacteriene etc. pot distruge sau afecta integritatea sistemului circulator local și, astfel, a țesuturilor aprovizionate cu oxigen. Pentru ca organismul să poată produce noi capilare, este nevoie ca, mai întâi, să formeze noi celule fibroblaste, care produc colagen și alte fibre necesare vaselor de sânge. După refacerea alimentării cu sânge, organismul poate începe regenerarea țesuturilor deteriorate. Terapia cu oxigen hiperbar accelerează ambele procese.
3. Hiperoxia. Concentrațiile ridicate de oxigen din terapia cu oxigen hiperbar determină distrugerea bacteriilor patogene, precum streptococi, stafilococi sau tulpini de Clostridium, care cauzează gangrena gazoasă. Oxigenul stimulează, de asemenea, funcția sistemului imunitar, ajutând organismul să lupte împotriva organismelor patogene. Cercetări recente au arătat că HBOT poate stimula și prelungi eficacitatea tobramicinei în tratarea infecțiilor cu Pseudomonas.
4. Vasoconstricția determinată de hipoxie. Sindroamele de compresie nervoasă sau musculară sunt tulburări dureroase care se produc atunci când presiunea din mușchii scheletici sau din nervi este ridicată, ca urmare a unor traumatisme, inflamării tendoanelor și articulațiilor, creșterii în greutate etc. Această presiune poate reduce fluxul de sânge, împiedicând oxigenul și nutrienții să ajungă la nivelul nervilor și al celulelor musculare, și determinând hipoxia în țesuturile locale și moartea celulelor. Efectele care apar pot fi minore sau severe: amorțeli, afectarea permanentă a nervului, atrofie musculară sau paralizie.
Tratamentul cel mai utilizat în cazul sindromului acut este decompresia, adică eliminarea cauzei presiunii ridicate. Decompresia poate fi atinsă fie cu ajutorul intervențiilor chirurgicale. Terapia cu oxigen hiperbar este utilizată complementar intervențiilor chirurgicale și, în unele cazuri, permite chiar evitarea cu totul a operațiilor. Oxigenoterapia hiperbară reduce tumefierea vaselor de sânge, permițând circulația normală a fluxului sanguin prin țesuturile rănite, furnizând astfel oxigen și nutrienți și stimulând procesele de vindecare.
5. Vindecarea leziunilor de ischemie/reperfuzie. Leziunea de ischemie/reperfuzie se referă la o afectare a țesuturilor cauzată de reluarea circulației sanguine în țesutul care a fost anterior ischemic (vasul de sânge care alimenta țesutul respectiv a fost blocat) și, deci, lipsit de oxigen. Observațiile medicale arată că acumularea de radicali liberi în celule poate cauza apariția de leziuni ale țesuturilor, determinând îngustarea vaselor de sânge și oprirea fluxului sanguin. În acest context, terapia cu oxigen hiperbar stimulează lupta organismului cu radicalii liberi, facilitând vindecarea vaselor de sânge, creșterea aportului de oxigen și refacerea țesuturilor.
Indicații
Există numeroase afecțiuni medicale pe care tratamentul cu HBOT, uneori alături de tratamentele convenționale, le ameliorează, îmbunătățind calitatea vieții pacientului și diagnosticul.
Afecțiuni osoase
- Fracturi osoase. Osteoblastele și osteoclastele sunt două tipuri de celule osoase care facilitează și stimulează reconstrucția țesutului osos afectat. Osteoclastele elimină țesutul osos afectat, permițând, astfel, osteoblastelor să producă țesut nou, care să-l înlocuiască pe cel eliminat. Terapia cu oxigen hiperbar stimulează funcțiile acestor celule, promovând vindecarea fracturilor. De asemenea, HBOT stimulează și formarea de noi vase de sânge care să permită alimentarea zonei cu oxigen, nutrienți, dar și celule imunitare care să lupte cu infecția din zona afectată.
- Osteomielită. Osteomielita este o infecție bacteriană cauzată de stafilococul auriu, ce afectează în special oasele lungi (femur, humerus, tibie). Tratamentul medicamentos cu antibiotice se poate prelungi și pe durata a câtorva luni. Deoarece stafilococii se dezvoltă în mediul anaerob, terapia HBOT este ideală în vederea opririi răspândirii infecției. Dacă tratamentul standard cu antibiotice nu are succes, infecția și inflamația pot bloca vasele de sânge. Când țesutul osos nu mai este alimentat cu oxigen, moare, determinând instalarea oseomielitei cronice.
Unii pacienți cu osteomielită au nevoie de intervenții chirurgicale adiționale față de tratamentul prelungit cu antibiotic. În aceste cazuri, tratamentele cu oxigen hiperbar pot ajuta chirurgii să determine cu exactitate zonele de infecție. De fapt, unii chirurgi recomandă HBOT pentru pacienți atât înainte, cât și după operație.
Au fost raportate și cazuri în care tratamentul cu oxigen hiperbar a fost eficient în cazul osteoporozei tranzitorii de șold. Boala este caracterizată prin edemul măduvei osoase a capului osului femural. Pacienții resimt dureri moderate sau severe, ce pot dura între 6 și 12 luni. Folosite cu succes și în cazul osteonecrozei capului femural, 25-29 sesiuni de tratament cu HBOT (4-5 ședințe pe săptămână) au accelerat procesele de recuperare ale pacienților diagnosticați cu osteoporoză tranzitorie.

(va urma)
yogaesoteric
13 mai 2019

luni, 13 mai 2019

Siropul 100% natural din păpădie tratează hepatita, bolile de ficat, de rinichi și de stomac


 Floarea galbenă neînsemnată pe care o găsim în această perioadă peste tot tratează hepatita, bolile de ficat, de rinichi, de stomac…
Păpădia (Taraxacum officinalis) este o plantă perenă ierboasă, care creşte până la o înălțime de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galbenă apare în aprilie şi mai.
Floarea este urmată de seminţe, fiecare încununată de perişori moi, care sunt luate de curenţii de aer, ajutând la răspândirea plantei.
Rădăcina şi frunzele de păpădie sunt bogate în fructoză şi insulină; conţin principii active (lactone sesquiterpenice), acizi fenolici şi steroli. Frunzele au în compoziţie şi flavonoide, săruri de potasiu şi cumarine.
Păpădia a fost apreciată de mii de ani și proprietățile sale medicinale au fost utilizate în tratamentul diferitelor boli și condiții de sănătate. Detoxifică ficatul, stimulează producția de bilă, reglează nivelul de colesterol, tratează alergiile și este de mare ajutor pentru femeile gravide și femeile aflate la menopauză.
Cel mai bine este să fie consumată de la începutul primăverii, în luna aprilie, și o puteți recolta din locuri care nu sunt prea poluate.
Tulpina este cea mai bogată în beneficii parte, deoarece tratează diabetul, purifică sângele, reglează metabolismul și tratează problemele de stomac.
Frunzele de păpădie sunt bogate în vitamine și pot fi adăugate la salate și diferite preparate pentru a te ajuta să pierzi în greutate și totodată să iei nutrienții necesari.
Florile de păpădie sunt folosite pentru a prepara un sirop care purifică sângele, ajută la digestie și ameliorează tusea.
Rădăcinile sunt extrem de benefice pentru ficat, vezică biliară, rinichi și limfă. Sunt eficiente în tratamentul constipației, acneei, hepatitei, reumatismului, precum și împotriva chisturilor și tumorilor.
Rădăcinile se curăță bine de pământ, se taie și se lasă să se usuce la aer proaspăt, timp de 15 zile. Atunci când sunt uscate bine, vor fi casante la atingere. Se păstrează într-un borcan într-un loc întunecat și rece.
Păpădia este deosebit de eficientă și utilă în tratamentul bolilor specifice feminine și problemelor legate de alăptare.
Rețetă de sirop de păpădie
Ingrediente necesare:- 400 grame de flori de păpădie galbene
- 4 lămâi tăiate felii
- 4 portocale felii
- 3 litri de apă
- 2 căni de miere naturală de albine
Adăuga florile de păpădie, lămâile și portocalele tăiate felii în apă și lasă-le astfel timp de 24 de ore. Apoi se strecoară, se adaugă 2 căni de miere naturală de albine și se amestecă foarte bine până devine un sirop omogen. Se pune în borcane și se păstrează la frigider.
Folosiți acest sirop pentru a trata răcelile comune, tusea persistentă și bronșita.
Rețetă de ceai sub formă de macerat la rece
Maceratul de păpădie se face dintr-un amestec de rădăcini uscate, măcinate fin, și frunze de păpădie. O jumătate de linguriță de amestec de plantă se adăugă la un pahar cu apă pură de izvor sau apă plată și se lasă la macerat timp de 6 ore.
Amestecul pentru ceai se poate face și în următoarea proporție: 60 de grame de frunze și flori și 30 de grame de rădăcini de păpădie uscate și măcinate fin.
Se folosește o linguriță de amestec de plantă la un pahar cu apă, și se lasă la macerat timp de 8 ore. Se adaugă și un pic de sare.
Se bea câte un pahar de trei ori pe zi.
yogaesoteric
10 mai 2019

sâmbătă, 11 mai 2019

Noi cercetări tocmai au dovedit că o serie întreagă de pesticide agricole sunt vinovate pentru căderea bruscă a intelectului

 
S-a descoperit că o clasă întreagă de pesticide agricole dăunează creierului copiilor… Nivelul IQ-ului scade la scară națională
Dacă ați bănuit vreodată că oamenii devin mai proști pe zi ce trece, iată că noile cercetări tocmai au dovedit că oamenii nu mai sunt la fel de inteligenți așa cum obișnuiau să fie. Studiile arată că nivelul mediu al IQ-ului a scăzut cu fiecare generație născută după 1975 – iar acum, oamenii de știință cred că cel puțin un pesticid poate fi vinovat pentru scăderea bruscă a intelectului – dacă nu mai mulți.
Studii nenumărate au legat expunerea la pesticide de o serie de probleme de sănătate la om, dar oamenii de știință încep acum să identifice organofosfații, o clasă de pesticide, ca fiind o amenințare deosebit de periculoasă. Printre numeroasele efecte dăunătoare cauzate de expunerea la organofosfați, dovezile arată că acești compuși sunt pe deplin capabili să dăuneze creierului copiilor. Și, desigur, aceste tipuri de pesticide sunt folosite fără restricții. Organofosfații sunt atât de periculoși, încât cercetătorii de top cer acum interzicerea totală a acestor toxine, datorită potențialului lor de a dăuna copiilor.
Pesticidele sunt legate de leziuni cerebrale și de scăderea IQ-ului
După cum relatează Waking Times, multe studii au legat clorpirifosul, un organofosfat, de afectarea creierului la copii. Compania Dow Chemical a început să producă clorpirifos în 1965. Ca și alți organofosfați, clorpirifosul vizează sistemul nervos central, prin suprimarea acetilcolinesterazei, o enzimă esențială pentru neurotransmisie. În timp ce aceste substanțe chimice sunt destinate să ucidă insecte, cercetările au arătat în mod consistent că organofosfații sunt toxici pentru oameni. Copiii sunt în mod special susceptibili la efectele organofosfaților, cum ar fi clorpirifosul – în special când sunt încă în uter.
Deși clorpirifosul este cel mai infam dintre organofosfați, cercetările arată că întreaga clasă de pesticide este periculoasă. În anul 2013, un alt organofosfat, monocrotofos, a ucis 23 de copii în India. Estimările sugerează că aproximativ 200.000 de oameni mor anual prin intoxicații cu organofosfați.
După cum notează CBS, organofosfații sunt de asemenea utilizați în fabricarea unor gaze care atacă sistemul nervos și alte arme chimice. De fapt, înainte ca organofosfații să fie utilizați pentru a ucide insecte, au fost folosiți ca arme de război – destinate să omoare oameni. Deci, atunci când ne pulverizăm culturile cu pesticide pe bază de organofosfați, literalmente pulverizăm asupra resurselor noastre alimentare o armă chimică, proiectată să vizeze sistemul nervos central.
Este atunci de mirare că IQ-urile copiilor au scăzut, începând cu anii 1970? Cercetările recente arată că scorurile IQ ale copiilor scad în fiecare deceniu, începând din 1975. Oamenii de știință știu acest aspect, însă guvernele continuă să permită utilizarea acestor substanțe chimice, cu destulă lipsă de reținere. Din fericire, un număr tot mai mare de experți iau atitudine pentru omenire.
Apel pentru interzicere
Lideri din domeniul sănătății publice afirmă că există dovezi copleșitoare privind efectele nocive ale expunerii la organofosfați, iar mulți dintre aceștia solicită în prezent interzicerea totală a acestor substanțe chimice. Expunerea prenatală a fost asociată cu un risc semnificativ de tulburări de dezvoltare la copii.
O echipă de cercetători de la Universitatea din California-Davis a publicat o lucrare în prestigioasa revistă PLoS ONE, la sfârșitul anului 2018, descriind pericolele organofosfaților și cerând acțiuni guvernamentale imediate. Autorul principal al studiului, Irva Hertz-Picciotto, profesor de științe ale sănătății publice și director al Centrului de Științe ale Sănătății la UC Davis, afirmă: „Există dovezi convingătoare că expunerea femeilor gravide la un nivel foarte mic de pesticide pe bază de organofosfați este asociată cu IQ-uri mai mici și dificultăți de învățare, memorie sau atenție la copiii lor”.
Hertz-Picciotto, cercetător la Institutul MIND al UC Davis, ne lămurește că deși clorpirifosul este cel mai recunoscut pentru astfel de efecte nefaste, cercetările echipei arată că întreaga clasă de organofosfați este periculoasă. Referenții spun că organofosfații sunt extrem de periculoși, chiar și în cantități foarte mici. Chiar și la niveluri considerate în prezent în condiții de siguranță, expunerea la organofosfați înainte de naștere este legată de slaba dezvoltarea cognitivă, socială și comportamentală.
Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că studiile confirmă că aceste substanțe chimice modifică dezvoltarea creierului, deoarece acestea au fost concepute de la început să afecteze negativ sistemul nervos central, afirmă Hertz-Picciotto.

yogaesoteric
9 mai 2019

Rujeola și vaccinurile.

 

Dezbaterea utilității vaccinului împotriva rujeolei a ajuns la o adevărată frenezie pe internet. Este întotdeauna plăcut să aducem și noi câteva fapte reale despre furtuna care se află în prezent în dezbaterea rujeolei.
Sunt câteva fapte ușor de verificat cu privire la decesele asociate cu rujeola în Statele Unite, în ultimii 10 ani: decese ale celor vaccinați și decese ale celor nevaccinați împotriva rujeolei.  
Trebuie spus că Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) păstrează o evidență săptămânală a focarelor de boli, inclusiv a deceselor.
Potrivit unei afirmatii dată de dr. Anne Schuchat, directorul Centrului National de Imunizare si Boli Respiratorii al CDC, în legătură cu informația preluata de Fox News la 25 aprilie 
2014:
Nu au
existat decese de rujeolă (sic) raportate în SUA din 2003 [1
Rapoartele săptamanale privind morbiditatea si mortalitatea CDC saptamanale (MMWR) de la acea data nu au evidențiat nici un deces de rujeolă. 
În timp ce autoritățile din domeniul sănătății avertizează asupra epidemiilor rujeolei în ultimii ani asupra copiilor nevaccinați, atunci când menționați faptul că nimeni nu moare de rujeolă în SUA, ei se grăbesc să pretindă că vaccinurile au evitat decesele din cauza rujeolei (chiar dacă nu au putut elimina boala în sine.)
În afară de contradicția evidentă a raționamentului unei astfel de afirmații, dovezile istorice tocmai nu o susțin:
Imagine de la healthsentinel.com. : Graficul deceselor 

Cum rămâne cu decesele asociate cu vaccinul rujeolic în aceeași perioadă de timp?
Guvernul SUA păstrează o bază de date cu rapoarte numite Sistemul de raportare a evenimentelor adverse la vaccinuri (VAERS). Baza de date este disponibilă publicului și există un portal de căutare pe care publicul îl poate utiliza la  Medalerts.org .
Am căutat o perioadă de zece ani pentru decesele raportate cu vaccinuri împotriva rujeolei, inclusiv câteva vaccinuri care nu mai sunt în producție.
Rezultatul căutării a inclus 108 decese în această perioadă, asociate cu patru vaccinuri diferite împotriva rujeolei vândute în Statele Unite în ultimii 10 ani.
Astăzi, se poate achiziționa doar vaccinul împotriva rujeolei în combinație cu vaccinurile împotriva oreionului și rubeolei (vaccinul MMR).
Când căutam doar vaccinul MMR în ultimii 10 ani, sunt raportate 96 de decese:
Oricine are un computer și acces la Internet poate căuta această bază de date vizitând  MedAlerts.org .
Această bază de date reflectă numai decesele raportate în intervalul de timp respectiv și, probabil, reflectă un număr mult mai mic decât decesele reale, deoarece majoritatea medicilor și autorităților sanitare consideră că vaccinurile sunt sigure și, în mod normal, nu ar atribui să apară un deces din cauza unui vaccin.
Reglementările guvernului SUA privind vătămările provocate de vaccinul rujeolic
Celălalt mod pentru a afla fapte privind vătămările și decesele datorate vaccinului împotriva rujeolei este de a examina evidențele guvernului american pentru leziunile și decesele cu vaccinuri MMR.
În mare parte, publicul american nu știe că producătorii de vaccinuri au primit imunitate legală și nu pot fi judecați în instanță civilă pentru leziuni și decese provocate de vaccin, din 1986.
Departamentul de Justiție emite  rapoarte trimestriale  privind creanțele și decontările și se pot căuta soluții specifice pentru vaccinuri pe site-ul web al instanțelor federale din  Statele Unite .
Pe măsură ce  căutați aici  pentru "rujeolă", revine un rezultat de 111 creanțe stabilite pentru vaccinul MMR începând din 2004. Unele dintre acestea sunt destinate așezărilor din cauza deceselor legate de vaccinul MMR, așa cum a stabilit judecătorul.
Nu am făcut clic și citim fiecare decizie pentru a afla câte au rezultat în decese, dar dacă vom primi câteva rapoarte de la alții care sunt dispuși să facă acest lucru, iar numerele se vor potrivi, vom actualiza această poveste cu cifra reală a morții.
Este nevoie de mulți ani pentru a câștiga în această instanță de vaccin, deci probabil aceasta reprezintă doar o mică parte din rănile și decesele reale datorate vaccinului MMR.
Concluzie: entuziasmul împotriva vaccinului rujeolic bazat în mare măsură pe frică și credințe
Pe deplin ne dăm seama că cei care cred în valoarea vaccinurilor nu vor fi probabil convinși de aceste fapte, pe care oricine cu acces la calculator și pe Internet le poate verifica din sursele guvernului SUA.
După ce am publicat câteva știri despre problema rujeolei și am primit multe sute de comentarii, ne-a devenit foarte clar că cei care au opinii puternice cu privire la vaccinul rujeolic se bazează mai mult pe frică și credințe decât pe fapte sau ştiinţă. Orice încercare a acestor suporteri de vaccinuri de a-și forța credințele asupra restului publicului american ar trebui să se opună cu fermitate.
Brian Shilhavy,  Sanatate Impact News  Editor / de referință: 1. Declarația de la Dr. Anne Schuchat, director al Centrului National CDCs pentru imunizarea si bolile respiratorii: Decese cauzate de rujeola focar poate fi „inevitabil“ ca cazuri creșterea în SUA, Associated Press, publicat de catre Fox News pe 25 aprilie 2014. * EDIT 1 - De la publicarea acestui articol, unii ne-au subliniat ca unele site-uri pro-vaccinuri sustin ca Rapoartele nationale de statistica vitala a CDC arata 2 decese asociate cu rujeola pentru 2009 si 2 decesele enumerate în același raport pentru  anul 2010 . 
Ar rezulta 4 decese din cauza rujeolei, conform rapoartelor statistice naționale de statistică CDC, și nu zero, după cum a raportat Dr. CD Anne Schuchat în interviul Associated Press din 2014. Au fost declarațiile sale publice din greșeală? Un alt cititor ne-a trimis acum un e-mail pe care l-au primit de la CDC, Divizia de boli virale, declarând că în SUA nu au existat decese de rujeolă din 2003. Deci, pare să fie poziția "oficială" a CDC. EDIT 2 - De la publicarea acestei povestiri, o femeie a murit de rujeola.