”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 24 februarie 2017

Otrava din PET: cum ne poate îmbolnăvi de cancer un recipient de plastic refolosit

 
PET-urile sunt periculoase, mai ales când sunt refolosite. Recipientele din polietilenă tereftalat, cunoscute românilor cu denumirea prescurtată PET, sunt folosite în mod curent de toată lumea în orice împrejurare.
Uşoare şi incasabile, acestea au înlocuit cu succes recipientele clasice, din sticlă, atât în preferinţele comercianţilor cât şi în preferinţele consumatorilor. Din păcate, riscurile pe care le presupun PET-urile pentru sănătate sunt adesea ignorate.
Studii recente au demonstrat faptul că apa îmbuteliată în sticle de plastic se transformă într-o adevărată otravă, având o mare concentraţie de bacterii nocive, atunci când este expusă constant razelor solare.
Deşi incoloră şi cu aspect cristalin, apa conţine microorganisme ce se dezvoltă în ritm exponenţial. Printre altele, apar culturi de Cyptosporidium care sunt responsabile pentru 25% din cazurile de greaţă, diaree, febră şi care, pentru bătrâni şi copii, pot fi fatale.
În plus, plasticul ambalajului ţinut la temperaturi mai mari de 30 de grade Celsius eliberează o serie de substanţe toxice, cum ar fi bisfenol A, despre care cercetări efectuate în Statele Unite ale Americii au demonstrat că este cancerigen.
Bifenolul eliberat de PET-urile expuse la soare provoacă tulburări hormonale care duc la boli endocrine, infertilitate la femei, dezvoltarea precoce a glandelor mamare la copii. Dacă sunt îngheţate, ambalajele de tip PET mai pot elibera şi dioxină, o substanţă toxică, dăunătoare organismului uman”, spune medicul brăilean Mihaela Tite. Aceasta precizează că recipientele de plastic sunt cu atât mai nocive cu cât sunt refolosite. „Dacă le spălăm cu apă fierbinte sau le încărcăm cu lichide fierbinţi, cum ar fi ceaiul, aceste ambalaje din plastic vor elimina tot felul de substanţe nocive”, precizează medicul Tite.
Specialiştii spun că substanţele din structura sticlelor de plastic se transferă foarte uşor în lichidele cu care intră în contact. „Aceste substanţe au impact negativ asupra ficatului, rinichilor, inimii, culminând cu probleme de oncologie”, afirmă şi medicul generalist Marian Baciu. Acesta sfătuieşte populaţia să evite folosirea recipientelor şi ambalajelor de plastic şi să păstreze băuturile şi alimentele în vase din sticlă sau metal. De asemenea, trebuie folosite tacâmuri din lemn sau metal, iar alimentele procesate nu trebuie învelite în plastic.
Nocive şi pentru sănătatea umană şi pentru mediul înconjurător
Chiar şi detergenţii ambalaţi în pungi de plastic ar trebui evitaţi. În ultima perioadă am observat o creştere a numărului de alergii dermatologice provocate de detergenţii ţinuţi în pungi de plastic. Aceste pungi cu detergenţi stau în depozite perioade îndelungate, probabil sunt expuse şi acţiunii razelor solare, iar asta duce la eliminarea unor substanţe nocive în produsul care în final este folosit la spălarea hainelor. De aici, ajunge pe piele şi provoacă aceste alergii dermatologice”, a mai precizat doctorul Baciu.
PET-urile sunt nocive nu doar pentru sănătatea umană ci şi pentru mediul înconjurător. „Nocivitatea pentru mediu a PET-urilor abandonate constă în principal în faptul că nu sunt biodegradabile, deci rămân în mediu pentru o perioadă foarte mare de timp”, spune Dumitru Bâja, purtătorul de cuvânt al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Brăila.
Acesta subliniază faptul că nu este recomandat ca PET-urile să fie refolosite după ce sunt golite de conţinutul iniţial. „Impactul ambalajelor din PET asupra sănătăţii umane este legat de eliberarea de substanţe chimice, cancerigene, mai ales sub influenţa căldurii. Cu atât mai mult nu e recomandat să fie reutilizate întrucât acestea, datorită structurii materialului, nu pot pot fi curăţate bine de conţinutul iniţial, deja degradat”, mai precizează specialistul din cadrul APM.

yogaesoteric
23 februarie 2017
 

 

Activitatea cerebrală şi trezirea credinţei în DUMNEZEU… (III)

de Gregorian Bivolaru

Citiți a doua parte a articolului 

Meditaţiile active, dar profunde nu încep cu intenţia de a purifica mintea de gânduri, ci cu aceea de a o focaliza intens și neîncetat asupra unui anumit gând sau asupra unui simbol ori aspect. De exemplu, un yoghin emite o MANTRA sau se concentrează asupra flăcării unei lumânări aprinse ori asupra unei YANTRA, în timp ce un creştin se roagă cu fervoare, având mintea focalizată în mod ferm asupra lui Dumnezeu, sau se concentrează asupra simbolului universal, care este în creștinism semul crucii.
Să ne imaginăm că ne-am focaliza atenţia, în mod ferm și constant, asupra imaginii lui Iisus. Procesul meditaţiei începe atunci, ca şi în cazul abordării pasive, cu aria corticală care integrează simțul atenției, care traduce în termeni neurologici intenţia hotărâtă, conştientă de a ne ruga. Dar, în acest caz, de vreme ce intenţia este aceea de a ne focaliza asupra a ceva sau asupra unui gând, aria corticală care integrează simțul atenției mai degrabă facilitează decât inhibă fluxul neural. În cadrul modelului nostru, fixarea, în sfera conștiinței, a atenției asupra obiectului real sau imaginar determină această creştere a fluxului neural, conex cu activarea simultană a ariei corticale vizuale și a părții drepte a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu.
Focalizarea continuă asupra imaginii, ce este indusă de contemplaţia susţinută, determină apoi unele descărcări neurale ale părţii drepte a ariei atenţiei, care circulă în jos, prin sistemul limbic, către hipotalamus, declanşând astfel dinamizarea sistemului nervos simpatic. Aceasta este conexă cu apariția unei stări plăcute de uşoară excitaţie. Pe măsură ce contemplarea se adânceşte, fluxul de impulsuri nervoase creşte, până când funcţia de trezire a hipotalamusului ajunge la un nivel maxim. La acest punct critic se produce bascularea, ce determină creşterea maximă imediată a funcţiei de activare parasimpatică a hipotalamusului.
Dinamizarea simultană a sistemului simpatic şi a celui parasimpatic transmite un flux neural ce produce o stimulare maximă, prin intermediul sistemului limbic, spre ambele părţi ale ariei corticale asociate cu atenţia. Drept rezultat al fluxului neural maxim, activitatea ariei atenţiei este impulsionată la un nivel maxim de funcţionare, aspect care este conex cu creşterea capacității conștiinței de a se focaliza asupra obiectului atenţiei, generând astfel unele efecte semnificative în ambele părţi ale ariei corticale asociate cu orientarea în spațiu.
La nivelul ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu din emisfera cerebrală stângă se observă acelaşi rezultat ce a fost deja surprins la abordarea pasivă – diminuarea fluxului neural ce este exercitată de hipocamp conduce la o modificare a activităţii, având drept urmare o atenuare considerabilă a simţului eului. Efectele exercitate asupra părţii drepte a ariei corticale asociate cu orientarea în spațiu sunt însă diferite. Merită să ne amintim că aria corticală care integrează simțul atenţiei a impulsionat deja aria corticală asociată cu orientarea în spațiu să se focalizeze din ce în ce mai intens asupra imaginii lui Iisus. Pe măsură ce aria atenţiei a atins nivelul maxim de funcţionare, ea nu a blocat însă fluxul informaţional către partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu, aşa cum a făcut cu cel ce operează către partea stângă; dimpotrivă, focalizarea din ce în ce mai intensă asupra imaginii lui Iisus a dinamizat partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul atenţiei.
Ca urmare a focalizării tot mai intense asupra acestei imagini, aria corticală care integrează simțul atenţiei declanșează privarea părţii drepte a ariei corticale asociate cu orientarea în spațiu de stimulii neurali ce sunt diferiţi de cei conecși cu acţiunea de contemplare a imaginii lui Iisus. Cu alte cuvinte, partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu, pe măsură ce se dinamizează ca urmare a creării matricii spaţiale în cadrul căreia eul se manifestă, operează cu impulsurile ce provin de la aria corticală asociată cu atenţia. Realitatea spaţială creată prin contemplarea imaginii lui Iisus este în mod direct corelată cu fluxul unidirecţional ce trece prin aria corticală care integrează simțul atenţiei. Pe măsură ce procesul respectiv continuă şi toate impulsurile neurale irelevante sunt îndepărtate, iar conștiința devine atunci din ce în ce mai focalizată, imaginea lui Iisus se „expansionează“ şi ajunge apoi să fie percepută de către conștiință ca ocupând întreaga deschidere şi profunzime a realităţii.
În paralel cu modificarea activităţii în partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu, modificarea activităţii din partea stângă este şi ea în creştere atunci, în mod direct proporțional cu diminuarea percepţiei limitelor eului. De îndată ce percepția eului (a egoului) va fi total ştearsă prin completa modificare a activităţii ariei corticale, respectiva conștiință va experimenta percepţia uluitoare a absorbţiei misterioase a eului individual în realitatea transcendentă a ființei adevărate a lui Iisus. Iată că, în felul acesta, neurologia poate explica într-un mod științific Unio Mystica – comuniunea beatifică, plenară, misterioasă cu Realitatea veșnică, supremă a lui Dumnezeu, care, după cum știm, caracterizează experienţele spirituale de vârf ale multor mistici creştini, dar și ale unor yoghini avansați.
De fapt, neurologia poate explica din punct de vedere neurologic orice stare mistică în care este în prealabil percepută prezenţa enigmatică a unui zeu sau a unei Mari Puteri Cosmice. Este important să înţelegem însă că această stare de fuziune identificatoare nu este starea de transcendere totală sau, altfel spus, nu este Existenţa beatifică absolută ultimă, în care nu mai există niciun fel de percepție a eului individual, ci doar percepţia lui Dumnezeu sau, altfel spus, a Realităţii Sale eterne și misterioase. Este însă perfect posibil totuşi ca meditaţia activă care l-a condus pe mistic la Unio Mystica să-l poată conduce, printr-o aprofundare perseverentă, chiar mai departe, până la Starea dumnezeiască ultimă.
Acest salt se va produce atunci când conștiința se va relaxa (în efortul ei de concentrare), iar aria corticală care integrează simțul atenţiei îşi va slăbi activitatea și va priva aria corticală dreaptă care integrează simțul orientării în spațiu de unicul impuls neural existent şi o va proiecta, împreună cu aria stângă, într-o stare ce implică o activitate total modificată. În acest punct, conștiința va intra în aceeaşi realitate ce este lipsită de percepția eului (egoului) şi de orice limite, care poate fi atinsă în starea de meditaţie pasivă, și va fi proiectată în Realitatea existenţei absolute unificate ce dezvăluie Existența misterioasă a lui Dumnezeu.
Este oare starea mistică percepţia unei alte realităţi ce este esențială sau este doar o stare subiectivă? Instrumentele noastre obișnuite de percepţie, care ne spun că nimic nu poate fi mai real decât pământul pe care păşim sau decât scaunul pe care suntem aşezaţi, ne pot tenta, ne pot determina să respingem realitatea spirituală. O examinare atentă, corectă și obiectivă a experienţei mistice ne arată însă că acest aspect nu poate fi realizat cu uşurinţă. După cum am văzut, nu se poate afirma în mod ferm și categoric că misticii sunt victime ale delirului, căci, în realitate, experienţele lor se bazează pe unele funcţii în mod obiectiv observabile ale creierului. Originile neurologice ale acestor reale experienţe le face să fie la fel de adevărate precum oricare altă percepţie a creierului. Aşadar, devine evident pentru noi faptul că misticii și yoghinii avansați nu susţin fantasmagorii; ei raportează în cadrul mărturiilor lor sincere evenimente neurologice ce sunt autentice.
Aceasta este de altfel și concluzia la care au ajuns cercetătorii americani, şi ea impune actualmente o întrebare provocatoare referitoare la natura ultimă a spiritualităţii umane: orice formă de spiritualitate autentică sau orice experienţă obiectivă a Realităţii lui Dumnezeu poate fi oare redusă la un flux în aparență efemer de impulsuri şi străfulgerări electrochimice ce „aleargă“ de-a lungul căilor neuronale ale creierului? Bazându-ne pe înţelegerea noastră actuală asupra modului în care creierul traduce în impulsuri neuronale percepţiile experienţei umane, cel mai simplist răspuns actual este da. În acest caz, este oare cu putință să afirmăm că Dumnezeu este doar o idee, fără mai multă substanţă decât o fantezie sau un vis? Bazându-ne pe cea mai profundă înţelegere a modului în care conștiința interpretează percepţiile corespunzătoare ale creierului, cel mai simplu răspuns este un nu categoric.
Cunoașterea actuală a creierului uman nu poate deocamdată confirma, dar în niciun caz nu poate nega existenţa lui Dumnezeu, cel puţin, în actuala etapă, ea nu poate face aceasta prin răspunsuri superficiale și simpliste. Aspectele neurobiologice plurivalente ale experienţei spirituale susţin deja părerea referitoare la Realitatea obiectivă a existenței lui Dumnezeu. Totuşi, noi interpretăm şi filtrăm cel mai adesea tot ceea ce ne transmite creierul nostru ca fiind real, prin conştiinţa noastră subiectivă de sine.
Ştiinţa este cel mai adesea mitologie şi, ca orice sistem mitologic de credințe, ea se bazează pe o supoziţie fundamentală: tot ceea ce este real poate fi verificat prin măsurători ştiinţifice şi de aceea, tot ce nu poate fi verificat ştiinţific nu este considerat ca fiind cu adevărat real. La urma urmei, autoritatea ştiinţei îşi are rădăcinile în presupunerea faptului că doar realitatea materială reprezintă Realitatea în forma sa cea mai înaltă; știința crede că nu există nimic mai real decât substanţa fizică, materială a Universului. Dar chiar şi din perspectiva ştiinţifică, natura realităţii materiale ar putea fi considerată mult mai „alunecoasă“ decât ne-ar putea sugera simţurile obişnuite.
Albert Einstein a crezut cu siguranţă aceasta. În 1938, el şi-a exprimat convingerea că interpretările ştiinţifice privitoare la Lumea Fizică sunt mai puţin sigure decât le place materialiștilor raţionalişti să creadă: „Conceptele fizice sunt niște creaţii libere ale minţii omeneşti, şi nu sunt, aşa cum ele ar putea să pară, determinate, fără niciun dubiu, doar de ceea ce există în lumea exterioară. În efortul nostru de a înţelege realitatea, noi ne asemănăm cu un om care încearcă să înţeleagă cât mai bine mecanismul unui ceas sigilat. El vede cadranul şi limbile care se mişcă, aude chiar şi ticăitul, dar nu poate deschide cutia. Dacă este ingenios, și-ar putea face o imagine despre un posibil mecanism ce este responsabil de toate cele pe care le observă, dar, cu toate acestea, nu ar putea fi niciodată sigur că acea imagine pe care și-a creat-o este singura explicaţie pentru toate observațiile sale. El nu va putea să compare niciodată imaginea pe care şi-a făcut-o atunci cu mecanismul real şi nici nu-și va putea măcar imagina posibilitatea sau semnificaţia unei asemenea comparaţii.“
Cel mai exact aspect pe care ni-l poate oferi ştiinţa este o imagine metaforică a realităţii, iar dacă acea imagine are totuși un înţeles, aceasta nu înseamnă că ea este neapărat şi adevărată. În acest caz, se poate spune tocmai de aceea că ştiinţa este un fel de mitologie; analogic vorbind, ea este o colecţie de poveşti explicative care soluționează în mod parțial unele dintre misterele existenţei şi ne ajută să facem faţă provocărilor vieţii. Acest aspect ar fi valabil chiar dacă realitatea materială ar fi, cu adevărat, cel mai înalt nivel al realităţii, deoarece, în ciuda preocupării ştiinţei faţă de adevărul ce poate fi verificat în mod obiectiv, conștiința omenească nu este întotdeauna capabilă de observaţii pur obiective.
Aproape toate percepţiile noastre comune sunt, prin însăşi natura lor, subiective, pentru că, aşa cum nu putem trage cu ochiul în interiorul ceasului din exemplul lui Einstein, la modul obișnuit nu există nicio posibilitate comună de a ne strecura în afara subiectivității informației modulate de minte, pentru a vedea ce este cu adevărat dincolo. Putem însă concluziona că întreaga cunoaştere ştiinţifică este metaforică. Tocmai de aceea, chiar şi cele mai simple percepţii senzoriale ale lumii înconjurătoare pot fi privite, de fapt, ca fiind o poveste explicativă ce este creată de minte și intermediată de creier.
***
Vă sugerăm să studiați cu multă atenție, chiar de mai multe ori, acest articol, deoarece în cuprinsul lui veți putea descoperi aspecte noi, uimitoare, referitoare la unele cercetări recente privitoare la complexitatea trăirilor mistice, spirituale, așa cum au putut fi ele evidențiate de neurologie.
Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, volumul 2, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:
MISTERELE MEDITAŢIEI YOGHINE
Meditaţia este cea mai înaltă formă de activitate
SAMADHI TANC – Bazinul de inducere a unor stări de conştiinţă cosmică

yogaesoteric
23 februarie 2017


miercuri, 22 februarie 2017

Legume, fructe şi plante medicinale ce luptă cu radiaţiile


În ziua de astăzi, principalele surse de oxigen, alimentele, apa şi aerul sunt poluate şi pline de toxine. Orice formă de poluare privează organismul de oxigenul atât de esenţial pentru acesta. Însă atunci când vine vorba de radiaţiile nucleare, oamenii sunt supuşi unui experiment periculos.
Expunerea şi contaminarea cu radiaţii poate fi prevenită sau chiar tratată cu ajutorul unei serii de alimente care ajută organismul uman să tolereze mai bine efectele poluării şi ale radiaţiilor. Rinichii sunt primul organ uman afectat de radiaţii. Trebuie reţinut faptul că un consum de alimente proaspete diminuează riscul de acumulare de chimicale.
De exemplu, seminţele de hrişcă sunt bogate în rutin şi protejează împotriva radiaţiilor, stimulând de asemenea producţia de măduvă osoasă.
Fibrele mucilaginoase din algele marine previn absorbţia stronţiului radioactiv, a bariului, cadmiului şi radiului, pe care le elimină din organismul uman. Algele marine sunt de asemenea bogate în iod natural. Acestea saturează tiroida cu necesarul de iod şi împiedică astfel ca tiroida să mai absoarbă iod radioactiv. Este recomandat deci să consumăm două linguri de alge pe zi. Înainte de a le consuma însă, trebuie să ne asigurăm că acestea provin din ape curate.
Tot pentru evitarea problemelor cauzate de iradiere este recomandat consumul de orez brun şi sare de mare.
De asemenea, persoanele expuse radiaţiilor trebuie să evite cât de mult posibil zahărul şi produsele din făină albă.
Legume, fructe si plante care previn iradierea
Plantele bogate în clorofilă precum spirulina întăresc celulele, transportă oxigenul, ajută la detoxifierea sângelui şi a ficatului, neutralizează elementele poluante şi stimulează producţia de acid ribonucleic. Doza zilnică recomandată pentru o persoană este de 3 – 5 grame.
Legumele bogate în sulf precum broccoli, varza, ridichile, rucola sau gulia ajută la neutralizarea radicalilor liberi care distrug celulele. Alte legume bogate în sulf sunt usturoiul, ceapa şi fasolea.
Alimentele bogate în pectină precum morcovii, seminţele de floarea soarelui sau merele ţin departe de organism elementele poluante ce astfel nu mai sunt asimilate. Legumele cu un conţinut ridicat de betacaroten precum cele cu frunze verzi sau cartofii dulci întăresc imunitatea şi protejează celulele. De asemenea, usturoiul ţine la distanţă izotopii radioactivi.
Iradierea are drept urmare şi instalarea anemiei. Astfel consumul de alimente verzi şi rădăcinoase ajută la fortificarea sângelui. Drojdia alimentară, bogată în vitamina B ajută la eliminarea metalelor grele din organism. Pentru tratarea efectelor secundare ale radiaţiilor sunt indicate şi alimentele bogate în acizi nucleici, precum spirulina, chlorella sau polenul.
Legume şi plante medicinale care ajută la tratarea iradierii
Gelul de aloe vera ajută la vindecarea arsurilor provocate de radiaţii. Această plantă conţine stimulatori biogeni care ajută la regenerarea şi refacerea pielii.
Rădăcina de brusture neutralizează şi îndepărtează toxinele din organism.
Rădăcina de păpădie îmbunătăţeşte funcţia organelor care sunt implicate în procesul de eliminare a toxinelor din organism.
Ginsengul siberian îndepărtează oboseala, ameliorează simptomele produse de expunerea la radiaţii şi agenţi poluatori şi reduce efectele stresului.
Rădăcina de ginseng scade efectele secundare ale radiaţiilor, iar recuperarea în urma expunerii îndelungate se face mult mai repede.
Ceaiul verde este antioxidant, stimulează sistemul imunitar şi conţine agenţi radioprotectori.
Seminţele de ciulin protejează organismul de radiaţiile din mediul înconjurător.
Urzicile curăţă şi întăresc rinichii şi ajută la reînnoirea sângelui.
Menta reduce greaţa provocată de expunerea la radiaţii.
Florile de trifoi roşu îmbunătăţesc sănătatea întregului organism şi ajută la eliminarea toxinelor.
Ciupercile ganoderma întăresc sistemul imunitar după expunerea la radiaţii.
Pătrunjelul, rozmarinul sau gingko biloba sunt alte plante ce au puternice proprietăţi detoxifiante. Acestea ajută la buna funcţionare a ficatului şi la eliminarea toxinelor din organism.
Suplimente alimentare ce luptă cu radiaţiile
Nu doar anumite plante, ci şi suplimentele alimentare pot ajuta la tratarea iradierii. Cele mai indicate suplimente sunt cele care conţin antioxidanţi.
Vitamina A şi betacarotenul îmbunătăţesc calitatea ţesuturilor, iar vindecarea este mai rapidă.
Complexul de vitamine B îndepărtează stresul şi oboseala.
Vitamina C protejează împotriva poluanţilor, reduce simptomele alergiilor şi ajută la detoxifierea organismului.
Zincul ajută la eliminarea aluminiului, cadmiului şi a cuprului din organism.
Calciul stopează absorbţia materialelor radioactive, iar magneziul protejează împotriva contaminării cu stronţiu 90.
Polenul de albine este nutritiv şi reduce efectele secundare ale contaminării cu radiu şi cobalt 60.
 
yogaesoteric
21 februarie 2017

luni, 20 februarie 2017

De ce bebeluşii din ţările scandinave sunt lăsaţi să doarmă afară la nişte temperaturi scăzute


V-aţi lăsa copilul afară în frig pentru somnul de amiază? Părinții suedezi nu s-ar gândi de două ori la asta.
În Suedia şi alte ţări scandinave, copiii trag un pui de somn în aer liber chiar de la vârste foarte fragede, de la doar două săptămâni, iar temperaturile pe timpul iernii în mod regulat ating -20°C în timpul zilei. Este un lucru obișnuit să vezi copii în cărucioare în afara cafenelelor în orașe înzăpezite, chiar pentru câte trei ore.
 

 
Somnul în aer rece este profund, de o bună calitate și de durată mai mare, conform Universităţii din Oulu, Finlanda. Copii dorm în mod clar mai mult afară decât în interior. În timp ce în interior un somn durează între una și două ore, în aer liber durează de la 1,5 până la trei ore.
Mulți părinți scandinavi consideră că dormitul în aer curat reduce tusea și răceala.
Este foarte important ca cei mici să aibă lână aproape de corp, haine groase și un sac de dormit călduros. O zicală suedeză sună astfel: „Nu există vreme rea, ci numai haine necorespunzătoare”.
Copiii mici din Islanda sunt lăsaţi să tragă câte un pui de somn (sau mai multe) în cărucioare, afară, fie că e cald sau ger. Metoda pare să îi ajute să se călească, să devină rezistenţi la vreme rece şi la boli. Islandezii trăiesc, în medie, 82 de ani, adică cu zece ani mai mult decât media la nivel global, scrie site-ul Quiz.com.
Islandezii se laudă cu rezistenţa lor la vreme rece şi vântoasă şi o pun pe seama ADN-ului vikingilor care le-au fost strămoşi. Însă ADN-ul nu este singura explicaţie pentru rezistenţa lor: educarea copiilor de mici să suporte orice fel de vreme are, probabil, o şi mai mare importanţă. Astfel, nou-născuţii sunt lăsaţi din când în când să doarmă afară, indiferent de vreme. Spre exemplu, aleile din zona comercială din capitala Reykjavik sunt pline de cărucioare cu copii adormiţi atât vara, cât şi iarna, când temperaturile scad sub zero grade. Copiii sunt lăsaţi să doarmă şi în balcoane, în grădini, chiar dacă părinţii sunt în casă la un ceai cald.
Există şi o istorie a acestei practici. De-a lungul vremurilor, condiţiile pentru a dormi în interior nu erau tocmai potrivite: casele erau supra-aglomerate, circulaţia aerului era proastă, aerul era plin de fum şi de mirosuri de la gătit. La începutul secolului trecut, o epidemie de tuberculoză a zgâlţâit ţara. Cam în aceeaşi perioadă, în Islanda au apărut cărucioarele pentru copii, la 200 de ani după inventarea lor în Marea Britanie. În anul 1926, medicul David Thorsteinsson a publicat o carte de pedagogie în care argumenta beneficiile aerului proaspăt şi ale naturii pentru întărirea sistemului imunitar al copiilor. El le sugera părinţilor să îi scoată pe copii în cărucioare afară şi să îi lase să doarmă acolo. Aşa a apărut noua „tradiţie”: de atunci încoace, toate generaţiile de copii dorm (şi) afară.
Părinţii nu îşi fac griji că li s-ar putea îmbolnăvi copiii dacă stau afară, dimpotrivă: au observat că bebeluşii dorm mai mult şi mai bine în aer liber. Rata criminalităţii în Islanda este foarte scăzută, aşa că oamenii au încredere unii în alţii suficient de mult încât să lase cărucioarele cu copii în faţa magazinelor, cafenelelor sau a caselor.
Totodată, cu ajutorul sistemelor moderne de monitorizare a copiilor, părinţii sunt, de fapt, mereu atenţi la ce se petrece cu bebelușii lor. Şi dacă micuţul lăsat să doarmă afară, în faţa unui local, spre exemplu, nu este monitorizat şi începe să plângă, mereu se va găsi un bun samaritean care să intre în local şi să anunţe că un copil mic s-a trezit şi plânge.
 yogaesoteric 
19 februarie 2017

duminică, 19 februarie 2017

Mistificarea din spatele vaccinării. Cazul Toni Tecuceanu – oamenii manipulați de către autorități și mass-media să se vaccineze preventiv! (I)

 
Autoritățile și mass-media au mințit că Toni Tecuceanu a murit din cauza gripei porcine!
În februarie 2014 a apărut un scandal monstru care s-a prelungit până în martie 2014, neputând fi aplanat oricât de mult au încercat cei de la Institutul Cantacuzino să o facă. Practic, vaccinurile antigripale pregătite pentru oameni aveau un nivel ridicat al endotoxinelor, încât s-a ajuns la concluzia că acestea produc şoc anafilactic şi reacţii adverse care duc la moartea pacientului.
În acest caz incredibil, unic în România, a fost implicat şi Serviciul Roman de Informaţii, fiind considerat „un caz periculos pentru siguranţa naţională”.
Cazul actorului român Toni Tecuceanu, sau cum au fost păcăliţi mii de români să se vaccineze!
La data de 5 decembrie 2010, actorul de comedie Toni Tecuceanu a murit la spitalul Matei Balş din Bucureşti, după ce întreaga mass-media masonică din România, alături de mulţi medici spuneau că „este o victimă a gripei porcine şi că trebuie să ne vaccinăm”. 
La scurt timp, pe 9 februarie 2010, s-a stabilit și cauza datorită căreia a murit Tecuceanu.
Hai să vedem cât de „bolnav” de „gripă porcină” era el
De pe site-ul de ştiri realitatea.net aflăm că pe data de 9 februarie 2010, la aproape două luni de la moartea sa, familia a primit verdictul medical şi de vină nu a fost gripa porcină, ci o bacterie acinetobacter, contractată dintr-un aparat de ventilaţie de la secţia de Terapie Intensivă:
În certificatul medico-legal este confirmat gripă A/H1N1, dar printre altele şi faptul că fratele meu a luat de la aparate acinetobacter. E vorba de o bacterie, nu ştiu cât de puternică este ea, nu ştiu nici dacă ea este cea care până la urmă a cauzat decesul, dar este clar că afirmaţiile pe care eu le-am făcut când am spus că fratele meu a luat ceva de la aparate, eu ştiam de un virus, mă rog, s-a demonstrat că e o bacterie... până la urmă eu am spus adevărul” a declarat Paul Tecuceanu, fratele actorului.
El a spus că îşi doreşte ca cei din spital să plătească pentru fapta lor. „Urmează să mă văd cu un avocat. Apoi voi şti dacă merg sau nu mai departe”, a declarat Paul Tecuceanu, citat de ediţia electronică a Adevărul.
Iniţial, medicii de la Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş au refuzat eliberarea dosarului medical al actorului către familia acestuia. La vremea respectivă, doctorul Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a motivat refuzul prin faptul că actele reprezintă documente medico-legale şi, în conformitate cu Legea privind drepturile pacientului, acestea nu pot fi eliberate decât la solicitarea expresă a organelor abilitate.
Redăm în continuare articolul prezentat de către jurnaliştii de la cotidianul Curentul.ro, care expune pe larg manipularea ordinară a presei şi a medicilor pentru a se vinde vaccinurile:
„Ieri o instanță românească a dat dreptate familiei unui îndrăgit actor, Toni Tecuceanu, decedat în Spitalul Matei Balș, în condiții misterioase. Familiei i s-a interzis abuziv și ilegal accesul la dosarul medical al lui Toni. Dosar medical secretizat printr-o decizie aberantă a directorului spitalului, Streinu Cercel.
Tribunalul București a admis cererea prin care fratele și tatăl lui Toni Tecuceanu cereau eliberarea dosarului medical complet al lui Toni și «obligă pârâtul Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș la comunicarea dosarului medical complet al defunctului Tecuceanu Aurelian Antonio».
În data de 5 ianuarie 2010 tânărul și îndrăgitul actor Toni Tecuceanu a murit în spitalul Matei Balș. S-a pretins că Toni Tecuceanu a murit de virusul gripei porcine și moartea sa a declanșat o adevărată isterie mediatică. Controversatul vaccin al așa-zisului virus era o prioritate pentru Ministerul Sănătății și un mare business pentru niște companii farmaceutice.
Toni Tecuceanu nu a murit de «gripă porcină» ci de un virus contractat în spitalul lui Streinu Cercel, care a folosit apoi moartea tânărului actor pentru a declanșa isteria vaccinării populației, o operațiune care ar fi trebuit să facă obiectul unei anchete a autorităților statului.
Acum se știu destule date pentru a avea o imagine mai clară asupra celor două isterii lansate la nivel mondial, despre gripa porcină și gripa aviară, pentru a înțelege că la mijloc s-a aflat un uriaș business dar și o acțiune de înspăimântare a populației. În România au fost ucise sute de mii de păsări iar tema gripelor misterioase a dispărut cum a venit, fără urme.
Manipulare cinică a opiniei publice pentru vânzarea vaccinurilor
Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a pus sub anchetă implicarea firmelor farmaceutice în „promovarea” gripei porcine. La noi, capii sistemului medical implicați în manipularea opiniei publice și distribuirea vaccinurilor au lansat tot felul de scenarii catastrofice, iar pentru a accentua tema au înscenat și alte «spectacole» macabre.
Adrian Streinu Cercel, în calitate de secretar de stat în Ministerul Sănătății, a declarat la o televiziune de mare audiență, mințind cu nerușinare, că: «Toni Tecuceanu a murit de gripă porcină. Pe foaia de observație scrie clar că a fost gripă nouă. Virusul AH1N1 a fost identificat și confirmat». Ulterior, deși fratele actorului, Paul Tecuceanu, a solicitat această foaie de observație, Streinu Cercel a refuzat să acorde o copiei familiei invocând «drepturile pacientului». Ale pacientului mort în spitalul său.
Moartea lui Toni Tecuceanu, o vedetă tv, personaj bine cunoscut publicului românesc, a fost utilizată cinic pentru a băga frica în români. Moartea sa a fost suspectă însă din cu totul alte motive. Toni Tecuceanu a fost îmbolnăvit în spital, iar apoi dosarul său medical a fost secretizat. Printr-o decizie incredibilă, familiei i s-a interzis după moartea actorului accesul la dosar.
Demență, ticăloșie sau ambele la un loc, cert este că abia după trei ani de procese, de nesfârșite termene și amânări în instanțele românești, lente în anumite cazuri, s-a obținut după o adevărată bătălie juridică accesul familiei la dosar. Este meritul cunoscutului avocat Iulian Urban, la vremea aceea senator, care a cerut schimbarea legii sănătății, în care era inclus acel aberant pasaj de care s-a prevalat Streinu Cercel pentru a afirma că doar mortul poate să-și vadă dosarul medical – familia nu!!!
Durerea unui frate
Cităm din mărturia lui Paul Tecuceanu, fratele lui Toni: «Decesul fratelui meu este încă învăluit în mister. Deși am încercat să obțin pe cale amiabilă o copie a dosarului medical complet al lui Toni, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș, profesor doctor Adrian Streinu Cercel, a refuzat să mi-o acorde invocând prevederile legii numărul 46/2003, privind drepturile pacientului.
Șocat de răspunsul primit din partea acestuia, am decis să caut dreptatea în instanță. Astfel, împreună cu tatăl meu, Tecuceanu Ioan, am depus o acțiune prin care am chemat în judecată Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș și pe profesorul Adrian Streinu Cercel. Considerăm că managerul Institutului Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș a încălcat chiar el prevederile legii numărul 46/2003, privind drepturile pacientului, atunci când a vorbit în presă despre diagnosticul și cauza morții lui Toni, fără să aibă în prealabil acordul scris al acestuia sau al familiei
În data de 08 aprilie 2010, ora 14:30, la Judecătoria Sectorului 2 din București, a început o îndelungată bătălie juridică, debutul procesului intentat de familia lui Toni Tecuceanu lui Adrian Streinu Cercel și Institutului Național de Boli Infecțioase „Profesor Doctor Matei Balș” din Capitală, în cazul morții îndrăgitului actor.
O victorie, după trei ani de procese
Fratele și tatăl lui Toni au câștigat pentru a doua oară în instanță dreptul de a vedea actele medicale. Primul succes a fost înregistrat tot la Tribunalul București, la data de 07.12.2011. Spitalul condus de Adrian Streinu Cercel a făcut însă recurs, iar în iunie 2012, Curtea de Apel București, spre rușinea ei, a casat sentința și a trimis dosarul la rejudecare.
Paul Tecuceanu scrie: «E dreptul nostru să știm de ce a murit fratele meu. Mai mult, acest caz este unul special. Spitalul, prin vocea domnului Streinu Cercel, a oferit unor terți date din dosarul medical al lui Toni, fără să aibă acordul său sau al familiei. Apoi, ne-a refuzat nouă accesul la dosarul medical, argumentând această decizie prin faptul că art. 21 din Legea 46/2003 nu le permite acest lucru. Ori, să susții așa ceva este aberant! Cum să invoci un articol de lege pe care chiar tu l-ai încălcat, iar apoi să te folosești de el fără nicio remușcare? Sunt convins că vom afla lucruri interesante din acest dosar medical.
În plus, sper ca măcar acum, în al 12-lea ceas, conducerea de la Matei Balș să dea dovadă de bun simț și să predea dosarul medical! Trebuie să-și recunoască înfrângerea! În orice caz, suntem pregătiți să învingem și la recurs! Justiția trebuie să-și facă datoria corect, până la capăt! Dreptatea este de partea noastră și ne vom lupta până la capăt pentru adevăr
Cu o zi înainte de sentință, Paul Tecuceanu îl invoca cu speranță pe Radu Gyr: «Înfrânt nu ești atunci când sângerezi/ Nici ochii când în lacrimi ți-s/ Adevăratele înfrângeri/ Sunt renunțările la vis!»... ”
Substanţele chimice extrem de toxice pe care le conţin vaccinurile!
Dacă evreul Henry Kissenger trasa încă din anul 1975 un plan perfect de reducere a populaţiei planetei prin chimicalizarea mâncării şi a băuturii prin ceea ce se numeşte acum Codex Alimentarius, intrat în vigoare oficial de la 31 decembrie 2009, Bil Gates, o altă tentaculă a așa-zișilor „iluminaţi”, nu s-a sfiit să declare în mod public că este nevoie de reducerea populaţiei planetei sub pretextul că aşa „am putea scăpa de încălzirea globală”, încălzire globală ce este ceva ciclic şi nu unic cum vor ei să ne facă să credem.
În cadrul unei conferinţe TED (Tehnologie, Entertainment, Design), miliardarul Microsoft Bill Gates a vorbit despre problema emisiilor de CO2. Pentru controlarea şi reducerea efectelor distrugătoare ale poluării asupra mediului, Gates a propus o modalitate matematică de aducere la zero a măcar unuia dintre factorii poluanţi.
Ecuația propusă de el arată astfel: CO2 = P x S x E x C, unde:
P = Persoane/locuitori ai globului
S = Servicii/persoană
E = energie/servicii
C = CO2/unitate de energie
Concluzia sa: „probabil unul din factorii acestei înmulțiri ar trebui să fie adus aproape de zero.”
Primul factor al ecuaţiei lui Bill Gates este reprezentat de populaţie, iar despre aceasta el afirmă: „Lumea de azi are 6,8 miliarde de oameni... cifră care va ajunge până la aproximativ 9 miliarde. Or, dacă facem o treabă foarte bună cu noile vaccinuri, cu serviciile medicale, cu serviciile de sănătate a reproducerii, am putea, cel mai probabil, să reducem acest număr cu 10 sau 15%.”
Reducerea populaţiei mondiale prin vaccinuri
Bill Gates a făcut această declaraţie plină de „francheţe” fără a lăsa loc de ezitare sau interpretări. Din spusele sale reiese clar faptul că vaccinurile şi serviciile de sănătate sunt controlate la nivel mondial în scopul reducerii tacite, dar sigure a populaţiei lumii. Iar acest scop al elitelor care conduc lumea din umbră ar putea fi atins într-un mod care să treacă neobservat, cu efecte vizibile poate peste 10 – 30 de ani, prin accelerarea unor boli degenerative, dar și prin reducerea fertilităţii şi, prin urmare, a ratei natalităţii în întreaga lume. Astfel, populaţia lumii ar scădea dramatic pentru mai multe generaţii succesive.
Metoda inducerii unei „morți lente” pare a fi preferată de oamenii de ştiinţă care pe de o parte doresc să vadă populaţia mondială în scădere, însă nu au destul curaj să ucidă oamenii direct, prin medicina convenţională.
Există deja dovezi că vaccinurile pot provoca avorturi spontane. De asemenea, vaccinurile ar putea fi folosite pentru a creşte rata de deces în cazul unei viitoare pandemii. În spatele eforturilor de vaccinare pe scară largă s-ar putea afla o portiță de eliberare intenționată a unei tulpini de gripă extrem de agresivă, cu o rată de mortalitate ridicată. Această abordare a vaccinurilor ca „arme biologice” ar putea duce la uciderea a milioane de oameni, al căror sistem imunitar a fost slăbit ca urmare a vaccinărilor realizate anterior. Pare a fi un scenariu de film, însă realitatea pe care o trăim confirmă presupunerile cele mai sumbre.
Fundaţia Bill şi Melinda Gates
Fundaţia Bill şi Melinda Gates a investit sute de milioane de dolari în programe de vaccinare destinate oamenilor din întreaga lume. Unul dintre aceste programe este destinat cercetării şi dezvoltării de „vaccinuri activate de transpiraţie”, fabricate din nano-materiale cu învelişuri speciale pentru a introduce vaccinurile în organismul uman fără a folosi injecţii. În plus, fundaţia sa a investit milioane de dolari în tehnologii de sterilizare care au fost numite soluţii de „castrare temporară”. Astfel, scopul său declarat, de reducere a populaţiei globale cu 10 până la 15%, ar putea fi atins în doar câţiva ani...
Nu întâmplător numele lui Gates s-a vehiculat când Guvernul Rwandei a anunţat că va controla rata natalităţii în ţară prin sterilizarea voluntară a bărbaţilor. Se preconiza ca până în 2015, unul din şapte ruandezi să devină infertil.
Programul e finanţat de Fondul HIV/SIDA al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O instituţie despre care un alt magnat afirma că are soluţia pentru controlul demografic.
Bill Gates sau David Rockefeller nu sunt primii care militează pentru depopulare. Soţul reginei Elisabeta a II-a, Prinţul Philip, declara în august 1988 pentru Deutsche Press: „Dacă m-aş reîncarna, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigaş care să reducă populaţia umană.”
Teoria infectării intenţionate a populaţiei cu un virus distrugător a provocat mişcări de masă în anii ’80 după descoperirea virusului HIV. A luat din nou avânt după ce moartea unui număr mare de oameni a fost asociată cu boli ca gripa aviară, gripă porcină sau boala vacii nebune.
În aprilie 2013, Peter Brabeck, şeful corporaţiei criminale Nestle (cu produsele căreia destui oameni se otrăvesc zilnic) a declarat că: „apa nu este un drept al omului şi că produsele naturiste nu sunt deloc bune”. Bineînţeles că aceste afirmaţii au scandalizat majoritatea oamenilor care le-au aflat, şi la scurt timp respectiva înregistrare a fost scoasă de pe YouTube. Dar a fost prea târziu, pentru că oamenii deja salvaseră acel clip, astfel că el există în continuare și acest ticălos nu mai poate nega.

(va urma)

yogaesoteric
18 februarie 2017
 

 

joi, 16 februarie 2017

Se îndreaptă civilizaţia noastră către colaps? Un istoric prezice cu ajutorul ecuaţiilor matematice că instabilitatea va începe în 2020


Ascensiunea şi colapsul unei civilizaţii pot fi prezise cu ajutorul unei ecuaţii simple, iar civilizaţia noastră se apropie de decădere cu paşi rapizi.
Conform lui Peter Turchin, de la Universitatea din Connecticut, matematica poate explica comportamentul uman cu acurateţe. Dacă calculele sunt realizate corect, lumea ar trebui să se pregătească pentru un tumult politic care va avea loc în următorii ani.
Profesorul, specializat în ecologie şi matematică, a condus dezvoltarea unui nou subiect numit ,,cliodinamică”. ,,Cliodinamica este o disciplină transdisciplinară care tratează istoria precum orice altă ştiinţă” spune Turchin.
Acesta a început prin utilizarea matematicii pentru prezicerea activităţii umane din 1500 î.Hr. până în 1500 d.Hr. Acum trei ani, prin utilizarea unui model similar, profesorul a început să prezică viitorul. ,,Modelul meu indică faptul că instabilitatea socială şi violenţele politice vor fi mult mai prezente în anul 2020. Alegerea noului preşedinte confirmă predicţiile mele” spune el.
Profesorul Turchin susţine că prin calculele sale nu pot fi prezise evenimente, ci trenduri. El susţine că tumultul va fi produs de un proces al ,,supraproducţiei elitelor” prin intermediul căruia numărul persoanelor bogate din societăţile de elită va fi mai mare şi mult mai bine delimitat de clasele inferioare.
Cliodinamica se referă la răspândirea trendurilor sociale şi cauzele structurale ale acestora. ,,Nu am prezis că Donald Trumpva deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii în 2016, dar am prezis că va fi o creştere a instabilităţii politice şi sociale” spune Turchin. Profesorul a mai prezis faptul că ,,standardul de viaţă va stagna sau va suferi un declin”.
Turchin susţine că teoriile sale vor putea ajuta omenirea să scape de această soartă prin observarea trendurilor şi oprirea lor înainte de a provoca daune societăţii.

Citiţi şi:

yogaesoteric 
15 februarie 2017

duminică, 12 februarie 2017

Ce se petrece dacă fierbem Coca-Cola? Totul se transformă într-o substanţă neagră şi vâscoasă! Asta ajunge în trupul nostru!?


Se ştie că băuturile carbogazoase de tip cola – Pepsi sau Coca-Cola – nu sunt deloc bune şi fac chiar rău organismului. N-o spunem noi, ci nenumăratele studii medicale care s-au făcut de-a lungul timpului. Vedeţi, de exemplu, pagina către un studiu realizat la Harvard despre pericolul băuturilor carbogazoase: harvard.edu.
Băuturile carbogazoase cu zahăr, cum sunt și Coca-Cola şi Pepsi, omoară aproape 200.000 de oameni pe an la nivel mondial, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Tufts şi publicat în revista Circulation.
Acest număr a fost estimat pe studii anterioare care arătau că un consum mare de zahăr poate duce la boli de inimă, diabet şi cancer.
Într-un filmuleţ şocant apărut pe internet ni se prezintă ce se petrece dacă punem la fiert Coca-Cola. După circa 15 minute de fiert, lichidul de cola începe să facă multe bule. Dar, după circa 25 de minute, el se transformă într-un amestec negru şi vâscos. Asta ajunge în organismul nostru dacă vom consuma Coca-Cola!?
 
yogaesoteric 
11 februarie 2017