..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 22 februarie 2023

Y 15 - EXISTANȚA ÎNGERILOR; BIG BANG -ul - Conversație cu pleiadiana Swaruu

Autor Robert
Publicat 26 octombrie 2018
Traducere Const. Mihăilescu

(partea a doua) 

 

Robert: Swaruu, poți separa mintea de inimă? Nu știu dacă mă fac înțeles bine. Emoțiile, sentimentele, cui aparțin: minții sau inimii?.

Swaruu: Da, le poți separa, dar cu ce scop? Emoțiile și sentimentele sunt legate de ambele, deoarece ele lucrează împreună. Sentimentele și emoțiile sunt, de asemenea, direct legate de cine ești. Se poate spune că ele te definesc, arată cine ești și te ghidează indicându-ți unde trebuie să mergi și unde nu.

Robert: Inima mea își dorește anumite lucruri, să fac o anumită călătorie, de ex., dar mintea poate încerca să determine inima să renunțe, dintr-un anumit raționament, la acea călătorie. Vreau să aflu dacă există o legătură de colaborare între inimă și minte (între sentimentele din inimă și emoțiile din minte). Se poate realiza un echilibru care să exprime realitatea individuală a fiecărei persoane ?

Swaruu: Ai tendința de a vedea sentimentele și emoțiile ca fiind același lucru. Emoțiile pot fi considerate ca o reacție corporală pre-programată iar sentimentele ca venind din inimă.

Robert: Da, înțeleg..

Swaruu: Dar nu este vorba despre un echilibru, ci de nevoia de a curge împreună astfel ca ființa ta să le perceapă pe ambele ca fiind una. Mereu poate exista o confruntare între ceea ce-ți spune logica și ceea ce îți dictează inima. Emoțiile corporale pre-programate te afectează proporțional cu starea ta de sănătate, care poate fi precară (nu știi dacă vei putea face acea călătorie și să ajungi la destinație cu bine), în timp ce mintea îți furnizează sentimentul, că poți gestiona asta, ignorând starea de sănătate labilă, știind că acea călătorie este imperios necesar a fi efectuată. Deci, poate exista o nealiniere între emoții și rațiune. Trebuie să lăsăm lucrurile să curgă, să le lăsăm să fie. Pe Pământ se spune că trebuie să lupți, ca la canotaj, împotriva curentului unui râu.La voi se mai spune că toate lucrurile bune vin la cei care luptă. În definitiv, monumentele și statuile sunt făcute pentru luptători și nu pentru lași și fricoși, nu?

Cam acesta este miezul a ceea ce este în neregulă cu Pământul, pentru că, cu cât lupți mai mult, cu atât vei avea mai multe de înfruntat. (Legea Manifestării și Atracției).

Lupți, te străduiești (uneori cu sacrificii) pentru a avea, de ex., o anume mașină sport grozavă pe care ți-o dorești atât de mult; „vâslești” și dai din coate din greu pentru a ajunge să ți-o cumperi. Ai reușit! Bravo ! Dar, repede îți vei da seama că abia acum încep problemele: taxe mai mari, consum de benzină mai mare (căci are 8 cilindri), polița de asigurare mai scumpă, întreținere mai pretențioasă; căci nu te mai poți duce la orice mecanic, ci la un specialist, care te taxează pe măsură.

Apoi, începi să fii mai atent, poate mai îngrijorat, să nu ți-o lovească cineva, să nu ți-o zgârie, locul de parcare nu mai poate fi oricare ci unul supravegheat. Și toate astea te costă.

Până la urmă ajungi să te întrebi: „ce m-a apucat să am asemenea ambiție? A meritat efortul și zbuciumul ? Acum am o grijă în plus, o teamă că poate să se întâmple ceva cu mașina mea de lux, cea de mare putere și de mare atracție”.

Confruntarea ta cu „râul”, „vâslitul” împotriva curentului și lupta de a ajunge la ceea ce dorești, fac parte din iluzia 3D.

A poseda bunuri materiale, a căuta fericirea în lucruri exterioare, materiale, sunt obiective care te epuizează, te înlănțuie, îți aglomerează calea, îți scurtează experiența, căci, de fapt, tot ceea ce cauți tu cu adevărat este trăirea unor sentimente, unor stări de fericire care oricum existau în interiorul tău de la început și la care puteai ajunge fără a te lua la trântă cu vicisitudinile vieții. Când lași lucrurile să curgă, când călătorești pe val, nu împotriva curentului, vei înțelege și vei constata că ceea ce cauți tu cu adevărat nu se găsește decât în ​​aval, acolo unde ajungi călătorind din plăcere, contemplând tot ceea ce te înconjoară. Călătorind astfel, fără încrâncenare, vei traversa 3D-ul și vei ajunge în marea cea mare, adică în 5D.

Scopul vostru este să transcendeți 3D-ul, dualitatea și lumea materială, iar calea de ieșire este în josul râului.

Desigur, totul este să ieșiți din 3D, și asta o puteți face nu vâslind contra curentului ci integrându-vă în curgerea râului către apele întinse și liniștite ale mării. Călătoria voastră în aval, către 5D, o puteți face cu plăcere și fără a vă încărca barca până la refuz cu tot felul de obiecte inutile.

Prin asta vreau să spun că ceea ce aveți nevoie pentru a supraviețui în 3D și a traversa 4D-ul, veți găsi pe drum, fără prea mult efort, lăsând lucrurile să curgă și profitând de oportunitățile care vi se ivesc în cale în mod natural.

Robert: Am o întrebare despre călătoria.... spre stele: cât de rapidă poate fi această călătorie? Este instantanee? Întreb pentru că am aflat că pentru a ajunge pe Pământ venind de pe Temmer îți ia doar câteva ore (timpul nostru).

Swaruu: Este instantanee din perspectivă globală sau externă. Călătorul aflat în nava spațială va percepe un timp de tranziție (ceea ce eu numesc timp SIT ) și anume 7 ore pentru o navă mare, cca o oră (mai precis, patruzeci de minute) pentru o navă mică; dar este timpul SIT. Dintr-un punct exterior nu există timp de călătorie. Timpul este unul dintre termenii cei mai dificil de explicat umanilor.

Robert: Am înțeles. Din punctul de vedere al universului liber, nu există timp.

Swaruu: Pentru conștiințe sau puncte de vedere, puncte de concentrare a atenției diferite, există o percepție a timpului diferită.

Robert: Adică, de exemplu, pentru un grup de oameni, timpul SIT ar fi mai lung decât pentru tine, folosind aceleași nave și aceeași tehnologie?

Swaruu: Nu condiția lor de oameni dictează, ci percepția individuală.

Robert: Mă refer la nivelul de spiritualitate și la nivelul de percepție a timpului.

Swaruu: Când două sau mai multe conștiințe coexistă îndeaproape, ele tind să perceapă lucrurile în mod similar, dar niciodată la fel. Acest lucru se datorează faptului că ele percep liniile temporale ca fiind comune, dar au căzut de acord să vadă lucrurile mai mult sau mai puțin la fel. Ce s-ar întâmpla acolo este că, prin simplul fapt că sunt în aceeași navă, ei sincronizează percepția timpului într-un mod similar ca și mine aici. Aici nu există zi sau noapte, totul este mereu la fel, doar spațiu, dar, cu tine fiind în legătură, mă pot raporta la noțiuni precum „mâine”, „luni”, „ne reauzim la ora x, în Barcelona” etc.. Acolo (la tine) îmi sincronizez percepția cu a ta din motive de vecinătate, tot așa cum aș putea să mă sincronizez cu timpul sau cu modul de măsurare sau percepție al altor specii. Aici, unde mă aflu (în navă), nu am timp, oricum, nu așa cum îl percepi tu. Este doar ceva liniar sau comun atunci când trăim între noi sau cu alți oameni.

Robert: Este vorba doar de percepția timpului pe care o împărtășim ca oameni sau este mai mult? Percepția timpului este aceeași pentru toți indivizii, indiferent de rase, când călătoresc împreună pre aceeași navă?

Swaruu: Întreaga percepție a ceea ce există și a ceea ce nu există, a tot ceea ce numiți realitate, va fi comună acelui grup, dar va exista întotdeauna o diferență între fiecare conștiință. Când interacționează între ei, percepția este aceeași, sau aproape.

Robert: Știm deja că pământenii tind să împartă totul în părți. Întrebarea mea este: câte densități există?
Swaruu: Unii spun șapte, alții spun opt sau nouă. Am auzit că sunt douăzeci și patru, chiar treizeci și trei. Dar există un singur Mare Întreg - SURSA.

Universul, nu are început sau sfârșit. Puteți subdiviza totul în densități sau dimensiuni cât doriți, oricum toată această divizare este arbitrară. E ca și cum ai împărți o anume distanță în mile, mile marine, km., metri, picioare, pași etc., dar distanța tot aia va rămâne.

Ceea ce determină ce densitate percepe sau înțelege fiecare persoană sau fiecare conștiință depinde doar de frecvența individuală de vibrație.. Apoi, trebuie înțeles că nu există nicio barieră între densități (nota C.M.: precum vama de la graniță), este ca scara FM a unui aparat de radio, este doar un gradient de frecvențe; tu ești cel care determină de unde și până unde vrei să vezi.

(va continua)

https://swaruu.org/en/transcripts/existen-los-angeles-hubo-big-bang-preguntas-y-respuestas-swaruu-de-erra

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu