Y293 -NAVIGAȚIA STELARĂ (II)

Tehnologia navei extraterestre Taygeta din Pleiade

Autor Gosia de la Agenția Cosmică.
Publicat 01 octombrie 2019
Traducere Const. Mihăilescu

(partea a doua)

 Aceasta este nava Alcyone văzută prin telescop. Sunt fotografii reale, dar cu contrast mărit (vezi videoclipul la https://www.youtube.com/watch?v=9914QYRENHI): pentru:
- nava Dieslientiplex;
- nava „Royal Draconian Ship”;
- o navă care urmărește o rachetă:
- nava taygetană de marfă „Centauri Heavy Cruise Ship”.

Robert: Sunt aurii sau este un efect al unei fotografii?
Swaruu: Se văd doar punctele fierbinți ale navei, unde cad razele solare.
Alte nave taygetane:
Taygeta are și nave din clasa Scimitar 'b' și Scimitar 'a'. Cele din clasa „a” sunt interceptoare, iar cele din clasa „b” sunt nave de atac..

Diferența este că cele de asalt sunt mai grele.

Scimitar „b” poate transporta membrii echipei noastre, vehicule, echipamente etc.

Scimitar „a” sunt rapide, ușoare, concepute pentru a intercepta alte nave de vânătoare.

Scimitar măsoară 60 +3 metri și poartă două reactoare; au 2,5 până la 3 TEV-uri putere; („b”) poate purta un echipaj de 7 + 1 persoane, în timp ce în pe cele „a” sunt îmbarcați doar doi membri ai echipajului, deși pot transporta mai mulți.
Am descris deja aproximativ zborul cu anulatoarele magnetice.

Senzorii, majoritatea de tip interferometru, localizează precis frecvențele magnetic-gravitaționale ale locului în care zboară o navă urmărită.. Informația este transmisă computerului de bord, care dă instrucțiuni generatoarelor individuale din carena navei, activând toate sau doar unele dintre ele, în funcție de manevra de efectuat.

Generatoarele vor modifica exact frecvența de ieșire a câmpului lor magnetic de înaltă energie și de înaltă frecvență (gravitația) prin modificarea vitezei, sau diferența de viteză între sferele umplute cu lichid supraconductor; acest lichid nu este cunoscut pe Pământ, este special și de înaltă tehnologie. Cel mai apropiat echivalent al său de pe Pământ este mercurul îmbogățit sau mercurul roșu ( încă folosit la unele nave neterestre). Această diferență de viteză este modificată cu sau folosind parametrii și instrucțiunile computerului.

Sferele generatoarelor gravitaționale în sine sunt realizate din material compozit nemetalic, foarte rezistent atât la forțele dinamice, cât și la temperaturi ridicate. În sine, proprietățile sale au fost îndepărtate rămânând doar ca recipiente lichide, de parcă ar fi doar sfere de lichid supraconductor, care se rotesc cu viteze diferite și contrarotative.

Mijlocul prin care se produce rotația sferelor generatoarelor este electric, aceleași sfere acționând și ca „motor electric”, nemaifiind necesară instalarea unor motoare externe suplimentare pentru antrenarea mecanismului; viteza tipică de rotație oscilează între 10.000 rpm și 200.000 rpm (rotații pe minut; n.m.).
Numai aceste motoare pot conduce o navă la o viteză apropiată de 50.000 km/sec, a șasea parte a vitezei luminii.Acest sistem este considerat ca fiind cu propulsie sau propulsie gravitațională.
Forța sau amperajul (în lipsa unui cuvânt mai bun) motoarelor este direct proporțională cu masa totală a navei, acesta fiind un factor de bază pentru dimensiunea, distribuția și consumul de energie al anulatoarelor de gravitație ale fiecărei nave.
Numărul minim de anulatoare de gravitație ale unei nave este de 3. Cu mai puțin decât atât, nu există nicio modalitate de a controla în siguranță nava, iar rezultatele ar fi haotice precum cazul lui Die Glocke Nazi, care avea doar unul, insuficient pentru controlul frecvențelor de ieșire.
Robert: Acele motoare nu impun forma navei, sau nu contează? Forma trebuie să fie aerodinamică, nu?
Swaruu: Nu contează, dar trebuie să știi mai întâi la ce va fi folosită, pentru că dacă nava intră în atmosferă mai densă, are nevoie de mai multă aerodinamică. Deși, strict vorbind, un toroid electromagnetic, care înfășoară o navă, dă forma aerodinamică, nu forma carenei. Chiar și așa, navele foarte avansate, precum cele din clasa Taygetan SUZY, sunt aerodinamice structural.

În cazul zborului supra-luminic sau în cazul propulsiei cu jet de plasmă ori gravitaționale, dacă o navă este acoperită de toroidul ei electromagnetic, cu o modificare a densității față de cea externă (diferența de densitate între navă și împrejurimile sale) ... forma carenei devine irelevantă, făcând posibil zborul cu viteze enorme, chiar dacă nava are forma unui cub sau unei cărămizi.
Forma discoidală a multor nave, în special a celor mici, este cea mai potrivită pentru a utiliza fluxul dinamic al undelor gravitaționale generate de motoare relativ mici și de putere redusă. Acest flux gravitațional dinamic se numește Fluxul navei. Însă pentru navele de putere mai mare, forma discoidală este irelevantă.
Robert: Credeam că majoritatea navelor sunt discoidale. Dar când am văzut o imagine cu nava Suzy sau altele asemenea,   mi-am dat seama că nu toate sunt discoidale sau că nu este necesară această formă.
Swaruu: Cele discoidale sunt cele mai frecvent văzute, vorbind despre cele pozitive, dar toate formele abundă. Navele discoidale sunt cele folosite pentru transportul de bază; sunt precum mașinile special folosite la transport pe diferite distanțe. Sunt peste tot și toată lumea are una sau mai multe. Acestea fiind spuse, cea mai comună formă pentru o navă interstelară este...? Spune-mi care crezi că este cea mai comună formă?
Robert: Cea sferică.
Gosia: Sferică, da. Sau acesta, tip Meier, nu?
Swaruu: Nu.
Robert: Atunci?
Swaruu: Forma de asteroid e cea mai utilizată și sigură. Nu este o glumă. Vorbesc foarte serios.
Gosia: Sunt făcute așa intenționat? Să arate ca asteroizii?
Swaruu: Dacă o navă cu echipaj explorator depistează un asteroid de formă și compoziție convenabile (de obicei din metal), îl scobesc, îi montează în spate motoare și-i amenajează în față cabina, transformând destul de repede și de ușor acel asteroid în navă spațială. Avantaje? Sunt multe: economisesc construirea unei carene care să reziste încercărilor din spațiu (ca temperatură, impactul cu alte corpuri și, mai ales, camuflarea, căci, un ipotetic observator îl va considera neinteresant, dat fiind că e un ...asteroid, ca  multe altele. Aceasta este o soluție low-tech folosită de mii și mii de civilizații, care abia fac primii pași interstelari.
Robert: Oumuaoumua, sau oricare ar fi numele ei. 

Swaruu: La o cursă de explorare, este interzisă realizarea unei carcase de titan polimorf, lung de 2 kilometri, ca cea la care te referi.. 

Se folosesc asteroizi pentru că, în sine, este un obiect nerevendicat, „liber”, iar în spațiu, forma este destul de irelevantă.
Deși această formă este obișnuită și perfect viabilă, chestiunii cu Oumauma, nu-i găsim nici un sens aici, pentru că nu există doar o navă, sunt mii aflate atât în tranzit interplanetar cât și interstelar. Așa cum am mai spus, fiind întrebată ce este Oumauma, parcă te-ar întreba cineva dacă pe stradă ai văzut un obiect metalic „ciudat” cu uși pe laterale și care circula pe 4 roți.
Există atât de multe nave încât este imposibil să detectezi căreia i-au dat numele Oumauma, sau cum este scris.Prin urmare, pentru noi este doar o altă minciună a NASA. Ei văd doar o navă de aproximativ 100 de metri lungime (destul de mică) și ignoră alte 357.000 care trec prin zonă în fiecare zi. De ce? Doar pentru ca oamenii să creadă că NASA știe și detectează orice obiect care trece prin sistemul solar. Dar mai este o problemă aici: multe nave nu se deplasează într-o densitate observabilă din 3D, ceea ce complică și mai mult situația.
Gosia: În teorie, n-ar trebui văzut niciuna, dacă se presupune că sunt în 5D, nu?
Robert: Dar, înțeleg că la intrarea în atmosferă, sub centura Van Allen, se schimbă situația.
Swaruu: Da, puteți vedea multe, deoarece vizibilul din 3D este parte din spectrul electromagnetic (inclusiv spectrul luminii vizibile) pe care o emite nava. (dar, nu întreaga navă). Parțial, din cauza asta, multe nave nu pot fi recunoaște, precum cele pe care le-am trimis noi. Această problemă e deopotrivă valabilă și pentru planetele și sorii îndepărtați. Ei văd doar părțile 3D a ceea ce este în afară, nu tot ce este în exterior, doar componentele 3D ale obiectelor aflate în alte densități, deoarece o densitate mai mare, cum ar fi 5D, include 60% din 3D.

https://swaruu.org/transcripts/stellar-navigation-2-swaruu-part-3-extraterrestrial-ship-technology-taygeta-pleiades