Y294 - NAVIGAȚIA STELARĂ P3(I). Tehnologia navei extraterestre Taygeta din Pleiade

Autor Gosia de la Agenția Cosmică.
Publicat 01 octombrie 2019
Traducere Const. Mihăilescu 

Deoarece totul înseamnă frecvență și toate frecvențele manifestă materie, folosind undele staționare și nodurile ca o consecință a armonicilor lor, o navă spațială folosește aceeași metodă de inserare într-un loc nou, numit destin, ca și în cazul în care manifestăm un obiect solid folosind unda tractoare. Aceasta este pentru a urmări și a înțelege matematic nu numai frecvența exactă a destinației, ci și armonicile de frecvență ale acesteia.

Pentru ca o navă spațială să se manifeste într-un loc, trebuie să egalăm frecvența și armonicile materiei din care este compusă nava noastră cu cele ale destinației, astfel încât matricea sa energetică și toate componentele ei să o accepte ca parte a armonicilor sale; această acceptare echivalează cu a fi integrată locului, nava manifestându-se în destinaţie.
O navă aflată în repaus la punctul său de plecare va avea o frecvență specifică și în armonie energetică cu mediul înconjurător. În momentul în care nava își modifică frecvența și armonicile se schimbă cu cele ale destinației folosind harta frecvenței, sau harta frecvenței stelare, ea încetând să mai fie compatibilă energetic cu locul de origine dar devenind compatibilă cu destinația sa. Acesta este saltul de energie-frecvență pe care îl numim salt cuantic, zbor supra-luminic, zbor Warp sau hiper spațiu. Este într-adevăr un salt de la locul de origine materială la eter și de la eter înapoi la un alt loc de destinație materială.
Așa cum am descris în Navigația Stelară 1 putem percepe sau înțelege harta noastră stelară a frecvențelor prin înlocuirea locurilor și obiectelor precum planetele și sistemele stelare cu valorile numerice ale frecvenței lor energetice. După cum am explicat anterior, obiectele de masă mare au o valoare de frecvență numerică mare, iar obiectele mici au o valoare de frecvență numerică scăzută, deoarece locurilor aparent goale din spațiul adânc nu li se atribuie o frecvență echivalentă cu zero, ci o frecvență-energie joasă, deoarece spațiul nu este gol ci locul în care se transmit undele gravitaționale, care vor forma obiectele, atunci când acestea au o armonică corectă și susținută.
Vino cu mine .. însoțește-mă la nivelurile de inginerie ale unei nave spațiale!
Fiecare rasă are navele sale, trucurile ei și modalitățile sale de a le concep, construi și moderniza. Cunosc funcționarea și variantele mai multor rase sau specii interstelare, dar mă voi rezuma la Taygeta, nu doar pentru că este a mea și este aici cu mine, ci și pentru că este una dintre cele mai avansate. Nu toate navele folosesc aceleași motoare sau aceleași metode.
O navă Taygeta folosește 3 moduri de mișcare: 2 sunt considerate moduri de propulsie, iar a treia se bazează pe manipularea frecvenței chiar de către navă.

 1. Prima este binecunoscută tuturor inițiaților în OZN:
Manipularea gravitațională.
 2. A doua este un reactor cu jet precum la rachete:
Jet sau rachetă cu plasmă electromagnetică de înaltă energie.
 3. A treia este cea mai interesantă și dă posibilitatea obținerii unor viteze mai mari decât viteza luminii. (Și nu este cu propulsie ca primele două):
Imersia totală a navei în sine într-un toroid cu frecvențe înalte, controlate cu precizie, de la un computer; manipularea Eterului.

Manipularea gravitațională
Ce este gravitația?
Gravitația nu este altceva decât un flux de energie într-un mediu energetic potențial, numit Eter, care se supune unei anumite frecvențe. Nu este ușor de măsurat dintr-un plan existențial de joasă frecvență, cum ar fi 3D-ul Pământului. În 3D, ceea ce poate fi perceput sunt doar efectele sale, atracția obiectelor mari sau mici. Gravitația poate fi definită ca un flux magnetic de frecvență specifică.
Ca frecvență magnetică specifică, aceasta este proprie fiecărui loc unde se manifestă, deoarece dinamica interacțiunii energetice dintre obiecte, planete, sori, luni, de ex., este irepetabilă. Gravitația este legată direct de frecvența de transformare a energiei potențiale într-un obiect solid care primește atâta forță gravitațională câtă masă are.
Deci, pentru a manipula gravitația sau pentru a genera gravitație artificială, ceea ce trebuie să facem este să detectăm mai întâi frecvența de bază a fluxului gravitațional al acelui punct sau regiune particulară și, în funcție de aceasta, să creăm un flux electromagnetic de valori opuse care să o neutralizeze, folosind principiul frecvenței distructive.
Dacă fluxul gravitațional al unui loc este, să zicem, de 7,83 HZ, atunci trebuie să generăm opusul acelei frecvențe adică - 7,83 Hz și, în acest mod, anulăm efectul gravitațional al acelui punct, reducând la zero valoarea gravitației. Dacă însă gravitația locului are frecvența de 7,83 Hz și noi generăm frecvența de - 7,84 HZ, rămâne o diferență de frecvență de +0,01Hz peste frecvența de bază gravitațională a locului, care trebuie anulată, ceea ce va da posibilitatea navei să se deplaseze lent în urcare. Dacă, dimpotrivă, față de gravitația locului de + 7,83 Hz, generăm -7 ,82 Hz, atunci, diferența de - 0,01 va face va nava să coboare încet. Trebuie, deci, doar să manipulezi frecvențele pe care le generează motoarele tale pentru a-ți manevra nava și pentru a pentru a anula total sau parțial gravitația unui loc.
În acest scop, utilizăm instrumente de precizie, precum interferometrele magnetice. Mai precis, trecem un curent electric specific și stabil cunoscut printr-o serie de bobine supraconductoare care împreună se întâlnesc într-o altă bobină supraconductoare, izolată printr-un spațiu neconductiv. Saltul cuantic al fiecărui electron între cele două bobine supraconductoare va fi determinat de prezența câmpurilor magnetice de înaltă energie echivalente gravitației. Diferențele de flux electronic dintre cei doi poli ai interferometrului, datorită prezenței și influenței gravitației asupra electronilor acestora, determină, cu ajutorul computerului, frecvența gravitațională la care este expus senzorul.
Calculatorul va face rapid calculele necesare și va realiza un algoritm de control asupra motoarelor care, la rândul lor, își vor modifica sau ajusta frecvența de ieșire conform instrucțiunilor și nevoii fiecărui moment.
Generatoare gravitaționale
Sunt foarte asemănătoare cu generatoarele de bază pentru fasciculul tractor, practic fiind la fel, doar mai mari. Ele sunt plasate în locuri cheie ale unei nave de-a lungul carenei. Prin racordarea la o antenă, va crea un efect de învăluire totală a navei.
Totuși, aceste mici generatoare gravitaționale pot modifica valorile fluxului electromagnetic-gravitațional într-o locație sau zonă specifică a navei.
După cum am descris mai sus, un generator gravitațional poate anula efectul gravitației sau îl poate manipula doar jucându-ne cu frecvențele sale de ieșire. Astfel, dacă toate generatoarele sunt echilibrate, nava va rămâne staționară în zbor. Dar dacă modificăm valorile la generatoarele din partea frontală a navei, putem face ca gravitația Pământului să interacționeze mai mult cu botul navei dar nu cu coada, ceea ce va face ca nava să se încline în față. Tot astfel, modificând valorile câmpului unei aripi, vom face ca nava să se încline spre acea parte. Generatoarele gravitaționale funcționează sau acționează ca suprafețe de control, precum eleroanele și flapsurile la un avion tradițional, cunoscut vouă.
Generatoarele gravitaționale își pot modifica valorile astfel încât o navă să se miște în direcția dorită, creând un gradient gravitațional în fața navei. Nava se deplasează literalmente în direcția dorită.
(Am niște imagini schematice, sunt de pe Web-ul tău, dar pot fi de folos.. Sunt descărcate de pe site-urile web Earth; sunt utile pentru înțelegere dar nu totul se aplică navelor noastre).

Deoarece generatoarele gravitaționale sunt distribuite pe tot corpul unei nave mari, dar diferite ca număr, în funcție de mărimea navei. La navele triunghiulare sau așa-numitul TR-3, generatoarele gravitaționale sunt amplasate câte unul în fiecare colț, ca distribuție de bază. Deși acest sistem de propulsie este silențios și permite viteze mari, nu este suficient pentru a permite navei să atingă viteze apropiate de cea a luminii, cu atât mai puțin pentru a o depăși.
Un generator gravitațional este aproape identic cu cel folosit pentru Raza Tractoare. În configurația cea mai obișnuită, el este alcătuit din mai multe straturi de sfere rotative, amplasate una în alta. Fiecare sferă e făcută dintr-un material neconductiv (electro-izolant), dar super rezistent la temperaturi ridicate. Sferele sunt complet umplute cu metal lichid ținut la înaltă presiune și e dintr-un aliaj special. Cel mai apropiat echivalent terestru al acestui lichid metalic este Mercurul îmbogățit sau Mercurul Roșu. Acesta, în sine, este folosit ca atare în unele modele de nave.
Sferele se rotesc în sens opus una față de alta cu viteze cuprinse între între 10.000 și 100.000 rpm, diferențele de viteză dintre sfere și relația, prin influența reciprocă, provoacă o modificare internă a frecvenței gravitaționale de ieșire.
Amintiți-vă că gravitația nu este altceva decât câmp magnetic la o frecvență foarte înaltă.
Ceea ce există în aceste scheme sunt lucruri de bază în ceea ce privește motoarele gravitaționale. 

Multe dintre aceste lucruri sunt cunoscute pe Pământ chiar și la nivelul populației obișnuite, numai că, la voi, nimeni nu le aplică. Nu mă îndoiesc că această cunoaștere a fost primită parțial și de la alte rase, precum și de la semințele stelare.
(Aceste schițe sunt făcute de mine și nu se referă la zborul supra-luminic; și nu se găsesc nici pe Web, le-am făcut eu. Le-am folosit la o navă sci-fi și le-am adăugat pentru a ilustra toroidul în care o navă este înfășurată pentru zbor supra-luminic); ( nota C.M.: a se vedea videoclipul de la adresa de mai jos)

( va continua)

https://swaruu.org/transcripts/stellar-navigation-2-swaruu-part-3-extraterrestrial-ship-technology-taygeta-pleiades