Y18 - Swaruu de pe Erra (Pleiade) despre navigația stelară extraterestră, călătoria în timp; hărți interstelare (II)

Author Gosia de la Agencia Cósmică;
Published 30 oct. 2018;
Traducere Const. Mihăilescu.

(partea a doua)

Trebuie remarcat faptul că frecvențele Dz nu sunt niște coordonate, deoarece acestea ne-ar servi doar la consultarea unei hărți stelare tridimensionale convenționale, pentru a ghida navele la viteze sub-luminice (mai mici decât cea a luminii). Cu ajutorul unei hărți în care ghidarea se face cu ajutorul factorilor de frecvențe, Dz, eliminăm nevoia de a introduce prea multe date inutile în computerul nostru de navigație și introducerea datelor din locații mai mari, cum ar fi frecvența specifică exactă a întregului sistem solar, oricum prea extinsă.

Continuăm cu exemplificarea de mai sus:

când ne apropiem de Paris, având ca destinație restaurantul din Turnul Eiffel, nu este necesar să intrăm în întreaga secvență Dz pe care am luat-o mai sus ca exemplu, întrucât va fi suficient dacă vom lua pentru Paris vaporul, după ce vom fi trecut de la Modul Supra-Luminic de călătorie, la navigația pe coordonatele convenționale X, Y, Z sau pur și simplu căutând destinația cu privirea, într-un mod natural.

În sine, în utilizarea de zi cu zi este obișnuit să ieși din modul supra-luminic când ajungi în proximitatea Pământului și de acolo să navighezi după coordonatele normale. Asta depinde și de mărimea și Masa fiecârei nave, cele mari având nevoie de mai mult spațiu liber pentru manevre.

Pe scurt, fiecare loc din Univers va avea propria sa frecvență specifică irepetabilă ca direcție sau identitate iar aceasta este rezultatul sumei și interacțiunii cu alte frecvențe din jurul său, sumă care este egală cu frecvența specifică a fiecărui loc, ca rezultat al cantității de atenție pe care o primește de la o conștiință sau o sumă de conștiințe.

Aceasta vine direct din Eter (Sursa Originală) combinându-se cu suma conștiințelor fractale ale aceleiași Surse Originale, adică a indivizilor care locuiesc într-un loc, ca părți ale aceleiași Surse Originale.

Ca în orice mediu de energie potențială, pentru ca obiectele solide să se formeze în interiorul acestuia, este necesar să se creeze unde staționare în care obiectele solide menționate sunt create în nodurile undelor staționare de asemenea menționate.

Pentru a crea nodurile este nevoie de o armonică a frecvenței, altfel mecanica creării unui nod sau punct de manifestare a materiei ar fi imposibilă.

Armonica de frecvență menționată se va prezenta întotdeauna sub forma unei geometrii perfecte din punct de vedere matematic, așa cum a fost deja descris în prezentările anterioare, astfel încât direcția sau locația unui anumit loc, în unități Dz, va corespunde întotdeauna unor fractali matematico-geometrici predictibili și ordonați, generând o matrice de informații ordonate și studiate, care este aceeași cu țesătura energetică care face sau manifestă Matricea Universală în forma sa fizică. (nota C.M.: recitiți cu atenție aceste ultime paragrafe, chiar dacă vi se par dificil de înțeles !)

Ținând cont de faptul că totul se înlănțuie, și că frecvența de localizare a unui loc anume din Univers este strâns legată și interconectată cu toate celelalte, în funcție și de celelalte, sub forma unor secvențe matematico-geometrice, devine acum predictibilă și precalculabilă direcția unei locații necunoscute folosind factori Dz cuplați cu o frecvență armonică.

Acest lucru permite unei nave să navigheze în supa universală de frecvențe în mare parte necunoscute, doar cunoscând interacțiunea dintre frecvențele unui loc. Aceasta se rezumă doar la cunoașterea armonicii frecvenței care controlează sau domină un anumit sector spațial. În navigația stelară, o armonică a unei frecvențe de bază este o succesiune ordonată de frecvențe în forme matematico-geometrice care generează masa și care alcătuiește obiectele stelare dintr-un sector al spațiului infinit.

Acea frecvență armonică este similară muzicii. Trebuie să fie perfectă altfel valul staționar, care alcătuiește toată materia, se va prăbuși.

Orice disonanță în muzica, care o compune, va anula întregul sistem și dinamica creării acestuia. În acest caz, ceea ce s-ar întâmpla atunci când ar apărea o eroare în armonica frecvenței programate în computerul de bord ar provoca o eroare de navigație, nava ar coborî din hiperspațiu în momentul disonanței, ratând destinația.

Aceasta se întâmplă de obicei în spațiul profund și impune echipajului să regândească parametrii de navigație și să refacă calculele înainte de a continua călătoria, altfel s-ar produce o catastrofă.
Secvența de urmat sub forma unei traiectorii de deplasare, pentru o navă în zbor Supra-Luminic, va fi o succesiune de frecvențe strâns legate și dispuse ordonat. (Muzică).

Armonica frecvenței traiectoriei unei nave este auzită ca o succesiune de tonuri diferite, dar concordante și înrudite. Va suna ca o anume melodie. Cu cât este mai mare complexitatea melodiei muzicale menționate, cu atât mai mare va fi precizia manevrelor care urmează să fie efectuate de navă, deoarece, cu cât complexitatea este mai mare, cu atât detaliile sunt mai numeroase, ceea ce este același lucru cu mai multe informații, care vor urma un traseu spre destinație (așa cu am descris prin exemplul cu restaurantul din Paris).

Cu o armonică de frecvență foarte elaborată, interpretarea auditivă va suna ca o simfonie întreagă foarte complexă, deși o serie de sunete ale melodiei de bază va fi adesea suficientă pentru a schimba cursul unei nave sau pentru a o face să înțeleagă ce armonică de frecvență va conduce nava la destinație.

Astfel, o singură secvență sau melodie este suficientă pentru a avea datele necesare pentru a ghida o navă înapoi acasă. Melodia și datele sale ca frecvențe sunt corelate cu baza de date sau harta stelară a frecvențelor, iar computerul va trasa cursul și destinația.

Gândiți-vă la Univers, în spațiu și în Galaxie cu toți sorii, planetele și alte corpuri stelare pe care le conține, nu ca la obiecte materiale, ci ca la unități de frecvență interpretate cu valori numerice în unități Dz.

Fiecare corp stelar are propria sa frecvență, care este rezultatul nu numai al lui însuși și al conștiințelor care îl generează cu atenția lor, ci este și rezultatul interacțiunii pe care o are cu toate celelalte corpuri stelare, deoarece totul este interconectat.

Cu cât un obiect are mai multă masă, înseamnă că beneficiază de o atenție (conștiință) mai mare și, prin urmare, cu atât valoarea sa în unități Dz este mai mare.

Imaginați-vă universul ca fiind format doar din frecvențe vibraționale, interpretate cu și ca o secvență numerică. Acum gândiți-vă la o coală de hârtie plină cu numere.. Acesta reprezintă un sector galactic. Numerele de valoare mică reprezintă corpuri stelare mici, zerourile (0.0000) sau numerele cu zecimale foarte mici precum 0.0000000232 reprezintă locuri în spațiu cu masă mică pe unitate de volum (doar oligoelemente, în principal hidrogen și particule de heliu sau carbon).

Cu șiruri de cifre în număr suficient de mare se poate reprezenta totul, de la asteroizi la planete, la sori.

După cum s-a spus deja mai sus, cu cât valoarea numerică este mai mare, cu atât obiectul va fi mai mare, cu o masă mai mare. Deci, la prima vedere, doar uitându-ne la numerele de pe bucata noastră de hârtie, putem vedea și înțelege unde sunt obiectele cu masă mare.

Valoarea numerică a spațiului gol, va fi reprezentată, notată, aproape ca un obiect de masă mare, în ciuda faptului că nu conține practic nimic în el și va avea o valoare mai mare decât echivalentul în spațiul adânc, valoarea numerică scăzând progresiv pe măsură ce ne îndepărtăm de obiectul de masă mare.

Acest lucru poate fi explicat parțial prin fenomenul de curbare a spațiului din Teoria relativității a lui Einstein, care, deși în mare parte nu e corectă, cuprinde și afirmații valide, dar și acestea interpretate eronat.

Spațiul nu se curbează, așa cum spune Einstein, ci conștiința este cea care aparent deformează grila numerică spațială. Numai mintea nu rămâne rectilinie, ea este cea care se „îndoaie”.

Până acum am vorbit despre o hartă numerică care interpretează frecvențele specifice fiecărui loc. Acesta ar reprezenta un sector spațial, care însă nu este dinamic, are valori fixe, neanimate.

Dar universul global nu este așa, el este este dinamic și mereu în schimbare; acolo singurul lucru care este constant este schimbarea.

Imaginați-vă un teanc de hârtii, așezate una peste alta și fiecare coală de hârtie este plină cu numere aceleași numere care se regăsesc și în foile de hârtie precedente, însă având o ușoară creștere sau scădere a valorii, progresiv cu numărul (mulțimea) foilor de hârtie. .

Fiecare foaie ar reprezenta un moment fix în timp, iar foile stivuite una peste alta ar reprezenta o progresie în timp, care este mișcarea frecvențelor ce reprezintă obiectele. Foii aflată imediat sub foaia pe care o avem în față, să-i spunem foaia de bază, va reprezenta momentul anterior, iar foaia care urmează (de deasupra foii pe care o privim), va fi următoarea, momentul următor. Cu cât o anumită foaie se va afla mai departe de prima noastră foaie (foaia căreia i-am zis că e de bază), cu atât se va afla mai departe în timp (fie în trecut, fie în viitor). Însă toate foile rămân fixe, la fel ca întregul teanc.

Numai conștiința observatorului își va modifica atenția pentru a putea urmări progresia valorilor numerice ale unui anumit obiect care va anima sau va da sens și interpretare unei progresii de frecvențe fixe ale obiectului în cauză.

Când călătoriți în modul Supra-Luminic (nota C.M.: adică cu o viteză mai mare decât viteza luminii), computerului (de la bord) nu numai că trebuie să i se indice adresa destinației (exprimată în vibrație, frecvență), ci trebuie să i se dea și datele când trebuie să ajungeți la destinație.

În exemplul nostru cu teancul de hârtie, să spunem că destinația călătoriei este 14.83002Dz (adică Pământul). Acest număr va fi doar unul dintre parametrii de introdus (echivalent cu o poziție din cadrul unei grile de pe una din foile noaste de hârtie). Următoarea dată care va intra în computerul nostru va fi momentul (Datum: Na'al în Taygetean) care va reprezenta momentul de timp pe Pământ în care nava va ajunge la destinație, reprezentat aici ca fiind foaia de hârtie din teancul de foi.

După cum puteți observa, zborul interstelar în modul Supra Luminic este echivalent cu călătoria în timp. Orice navă cu capacitate de deplasare Supra Luminică este prin definiție o mașină a timpului și este la fel de ușor pentru ea să ajungă la destinație la orice dată trecută, prezentă sau viitoare.

Nu reprezintă nicio dificultate suplimentară pentru navă să ajungă la destinație în trecutul îndepărtat sau în viitorul îndepărtat al oricărei destinații. Este doar o altă direcție interpretată cu factorii Na'al și Bil'h, folosind unități Dzi'izí sau Dz.

Există un al treilea parametru care trebuie introdus în computerul de navigație al navei: Factorul Ho'dee'zá, care poate fi tradus în spaniolă ca Parallax sau în engleză ca Parallax (paralaxă), deși sensul diferă puțin.

Acest factor va oferi computerului de navigație datele privind direcția din care ar trebui să se apropie navă de destinație, atunci când coboară din Hyper-Spațial sau Supra-Luminic.

Ca notații:

Bil'h este echivalent cu Where (unde), (ceea ce înseamnă: care arată poziția din grila numerică comună a tuturor foilor.)

Na'al este echivalent cu When (când). (pe care foaie anume din întregul teanc se află poziția țintă). Unde și când să ajungeți la destinație.

Ho'dee'zá > Din ce direcție vom ajunge.

Zborul interstelar la viteze mai mari decât viteza luminii este echivalent cu călătoria în timp imediat și înseamnă că echipajul are capacitatea de a modifica o linie temporală, pentru a se întoarce în timp ca să avertizeze despre lucruri sau pentru a călători în viitor . Atunci se activează „ Vezi ce se întamplă”. Deși nu există paradoxuri în Time, subiect pe care îl voi scrie în profunzime și detaliu mai târziu, chiar și așa, înseamnă o mare responsabilitate de natură morală și integritate personală pentru fiecare echipaj, cu toate cunoștințele pe care aceasta le presupune în ceea ce privește non-intervenția și consecințele oricărei intervenții față de orice rasă, sau chiar despre ei înșiși.

Acest lucru nu trebuie luat cu ușurință și este unul dintre motivele pentru care nicio rasă cu orice nivel de spiritualitate și morală nu are și nici nu ar trebui să aibă capacitatea de a zbura interstelar la viteza Supra Luminică..

Nu poți naviga la viteze apropiate de viteza luminii, cu atât mai puțin la viteze mai mari decât cea a luminii, având concepții și hărți 3D, așa cum am mai spus.

Ar trebui să gândești doar în frecvențe. A gândi în frecvențe aici înseamnă a ști că ele sunt generate și există prin interacțiunea unei conștiințe creatoare. Aceasta înseamnă că nu puteți naviga sau accesa viteze apropiate sau mai mari decât cea a luminii fără a intra în tărâmul naturii conștiinței și spiritualității și a înțelege în detaliu realitatea.

Pentru zborul interstelar la viteze supra-luminice este nevoie de un grad ridicat de dezvoltare spirituală ca componentă principală și de neînlocuit. Echipajul unei nave ca reprezentant al unei civilizații dezvoltă tehnologic trebuie să aibă o înțelegere suficientă pentru a putea relaționa cu alte civilizații.

Cu o gândire 3D, bazată pe materialism, așa cum se întâmplă cu Știința Pământului, este pur și simplu imposibil și inadmisibil să poți face călătorii printre stele.

În a doua parte a acestei scrieri voi descrie modul în care funcționează o navă, anatomia ei, anatomia hiper-spațiului și cum este posibil să parcurgem distanțe mari.

Swaruu

https://swaruu.org/transcripts/navegacion-estelar-extraterrestre-viajes-en-tiempo-mapas-interestelares-swaruu-de-erra-pleyades