Author Gosia de la Agencia Cósmica;
Published 30 oct. 2018;
Traducere Const. Mihăilescu.
(prima parte)
Nu există materie, există doar energie (conștiință; n.m.).
Materia dură este doar o iluzie creată prin manifestarea unei intenții a unei conștiințe creatoare. Fiecare particulă subatomică primordială care, la rândul ei, va forma structuri din ce în ce mai complexe este doar un nod al unei unde staționare care provine din armonica unei frecvențe. Armonica este generată de atenția sau punctul de concentrare a atenției conștiinței.
De la cel mai mic și mai simplu până la cel mai mare și mai complex, totul este produsul unei mari conștiințe care, fragmentată holografic, reușește să creeze un punct de atenție în toate.
Nu există timp, totul este și se întâmplă simultan.
Numai progresia atenției unei conștiințe este cea care animă staticul, dând o iluzie a timpului scurs. În același mod, nu numai timpul este o iluzie, ci și distanța (spațiul) care dă separarea între corpurile materiale.
Nu există aici și nu există acolo. Doar ideea de a avea un punct separat de atenție dă naștere iluziei separării, deci iluzia distanței.
Materia ca atare nu există, ea fiind creată de conștiință prin intenție și percepție. Soliditatea materiei este doar un miraj și este percepută ca atare doar dintr-un punct de vedere, punct de atenție, și nu din altul. Ceva este solid în măsura în care este creat mental pe o anumită lungime de undă, o anumită vibrație. O frecvență mentală nu este altceva decât un plan existențial. Este o idee iar o idee este o frecvență, o vibrație.
Întregul Univers este o mare și iluzorie matrice.
O imagine se creează atât individual cât și colectiv din miliarde de fragmente holografice care vor compune întregul. Marea conștiință finală, marea conștiință totală, formează ceea ce noi și voi numiți Sursă Originală. Universul este o idee imaginată (intenționată) de Sursa Originală. Un obiect este un nod sau punct în care se întâlnesc energiile, și fiecare punct sau nod al unei armonici aparținând unui câmp de energie potențială este menținut prin intenție, el nefiind altceva decât atenția acordată acelui loc, sau punctului creat de conștiință, fie că acea conștiință este individuală sau colectivă.
În realitate, nu există o conștiință pur individuală, individualizarea conștiinței fiind întotdeauna o rezultantă creată de mai multe conștiințe. Chiar și ceea ce numim conștiință individuală, conceptul nostru de Sine, conceptul nostru de Ego este rezultanta diverselor fragmente de conștientizare-atenție a noastră și a ideilor pe care alte conștiințe le au despre noi înșine. Ea este și rezultatul creat de ansamblul voințelor (intențiilor) unor conștiințe aflate în planuri diferite de al nostru, planuri superioare în care noi suntem umbra a altceva, ceva mai complex manifestat printr-un plan existențial mai simplu, și un rezultat al conjuncției conștiințelor individuale din planurile inferioare. Suntem suma setului de conștiințe minuscule care provin din percepția celulelor noastre individuale, deoarece ele ne dau modul nostru de a simți și de a interpreta ceea ce numim lumea exterioară. .
Acest lucru se întâmplă în moduri foarte complexe, dar cel mai simplu exemplu pentru a înțelege este că ne simțim bine dacă corpul nostru este bine, dar dacă în el exist celule care nu se simt bine (nu funcționează corect sau sunt malformate), dintr-un motiv sau altul, atunci nici noi nu ne vom simți bine. Celulele ne afectează percepția asupra lumii exterioare, în mod iluzoriu exterioară.
De fiecare dată când avem o fantezie, când ne imaginăm ceva, ideea ne va ghida spre ceea ce vom face în continuare. Fără imaginație nu ar exista viitor. Imaginația înseamnă accesarea acelor planuri existențiale mai avansate, care ne fac să ne imaginăm că acel ceva la care ne-am gândit, deja există, indiferent de complexitatea acelui ceva imaginat.
Strict vorbind, este imposibil să trăiești numai în acum, așa cum vă cer unii dintre profesorii voștri spirituali, pentru că acum-ul perceput de conștiința noastră este întotdeauna rezultatul a ceva care se regăsește deja din trecut. (A trăi cu adevărat în prezent, ar însemna să gândești în Alfa, care este starea creatoare a conștiinței).
A avea deplina capacitate de a-ți imagina ceva din viitor este important, dar nu la fel de important ca a putea trăi într-o stare creativă imaginativă, în Alfa, reușind astfel să ne punem conștiința să lucreze cu doar câteva momente înainte de ceea ce trăim acum. Am putea defini trăirea în conștiința Alfa ca trăire intuitivă.
Navigația printre stele
Deși percepția noastră asupra realității ca indivizi cu corpuri materiale iluzorii ne dictează, prin experiență empirică, că există un aici și un acolo, acest lucru s-ar putea aplica doar la navigația unei nave stelare în zbor sub-luminic, (cu viteză mai mică decât viteza luminii). În această formă de navigare sau călătorie prin spațiul dintre două locuri, se poate folosi o hartă stelară tradițională, unde sunt configurate constelațiile, stelele și planetele având marcate distanțele dintre ele în unități astronomice (UA)- adică distanța medie dintre Pământ și Soare. Pentru distanțe lungi, exprimarea se face în ani lumină (distanța pe care o parcurge lumina într-un an).
Aceste forme de navigare și de calcul al distanțelor reprezintă doar un concept interpretativ valabil în dimensiunea a 3-a, unde se află Pământul în acest moment. Deși AU, sau unitățile astronomice, sunt utile pentru distanțe scurte, măsurarea în ani lumină devine inutilizabilă deoarece depinde de un factor variabil care este Timpul.
La distanțe interstelare mari, AU-urile sunt inutile, deoarece se referă la valori foarte mici ale distanței.
Întrucât viteza luminii este un factor variabil, rezultatul calculului distanței va fi de oarecare precizie numai în zone delimitate de conștiința individuală sau colectivă, care face măsurătoarea.
Chiar și folosind calcule complet automate, rezultatele vor fi întotdeauna variabile. Măsurarea distanțelor mari în ani-lumină este departe de a fi perfectă. Putem măsura viteza luminii doar în locul sau în parametrii cunoscuți nouă și în împrejurimile noastre imediate, neștiind valorile reale pe care aceasta le va avea în alte locuri sau împrejurări.
Putem doar estima, sau face un calcul aproximativ, al modului în care lumina se va comporta în cadrul de referință al experienței noastre anterioare, atunci când trecem prin aceste locuri. Acest lucru ne duce la necesitatea creării unei hărți sau plan de aproximări ale valorilor vitezei luminii în funcție de fiecare loc, în general pe cadran sau set de constelații frecventate, care va fi însă întotdeauna o aproximare oricât de precise ar fi instrumentele de măsură. . Deoarece viteza luminii este variabilă, nu este un parametru de încredere atunci când vrei să măsori distanțe mari ci, așa cum am spus înainte, o poți folosi doar ca referință pentru înțelegerea ta.
Voi folosi termenii „sub-luminar” (mai puțin decât viteza luminii) și „supra-luminar” (mai mare decât viteza luminii).
Mai târziu, ca sinonim pentru zborul supra-luminar (nota C.M.: cred că mai corect ar fi termenul de supra-luminic), voi folosi și termenul Warp (1 „Warp”= cu 1 factor de lumină). Le folosesc doar pentru o mai bună înțelegere a ta, deoarece deja ești mai familiarizată cu această terminologie folosită și în filmele SF, nu ca terminologie folosită de rasa mea.
Navele stelare ale rasei Tayget, ca și cele ale oricărei alte rase similare, nu măsoară distanțele în viteze ale luminii, din motivele descrise mai sus.
Noi folosim ca unitate de măsură muonul, care face referire la viteza de transmisie a unei unde energetice la frecvențele muonilor; Leptonul cunoscut pe Pământ ca Neutrino. (Din grecescul Leptos = mic, subțire sau fin). Conceptul de muon are o interpretare destul de diferită în știința umană comparativ cu știința taygetană: de „masă”, în prima definiție și de „potențial eteric”, în a doua; și în care se recunoaște sau se observă predilecția sa pentru a fi un val care se deplasează chiar în punctul sau la granița dintre ceea ce noi am numi lumea materială și lumea etericului.
Fiind similar cu fotonul, muon-ul, este considerat în Taygeta, atât o undă, cât și o particulă, în același timp..
Cu alte cuvinte, muonii sunt semi-eterici și afectează atât lumea materială, cât și lumea eterică. Muonii călătoresc ca factori comparabili cu mii de factori de lumină. Pentru știința taygeteană ei au mai multe în comun cu o particulă de tip Tachion decât cu un Foton iar transmiterea lor este aproape instantanee. Această mică diferență ne este utilă pentru a măsura viteze și distanțe, deoarece este mai precisă, niciodată perfectă, chiar dacă viteza sa variază în funcție de circumstanțe, dar este satisfăcător de precisă pentru a fi folosită în navigația interstelară.
Folosirea factorilor Muon-Tachion în măsurarea vitezei sau a distanțelor ne scutește și de a folosi multe zerouri sau zecimale, așa cum ar trebui să facem dacă am utiliza factorii de lumină.
Merită menționat aici că transmisia criptată a muonilor este forma de transmitere și comunicare de date în direct sau în timp real între civilizații prietene aflate chiar și la mai multe constelații distanță, făcând posibilă interacțiunea și conversația în timp real între două persoane, pe două planete îndepărtate, separate de câteva sute sau mii de ani lumină, sau comunicarea dintre o navă și planeta sa de bază, chiar și la distanțe enorme, chiar și în cazul în care nava se află în plină călătorie Supra-Luminară. Acest lucru se datorează faptului că muonii „călătoresc” nu în spațiul „măsurabil” din lumea „materială”, ci mai degrabă în lumea eterică unde distanțele nu există ca atare.
Codificarea muonilor se face prin alternarea calităților TAU și Anti-TAU ale fluxului. Este vorba despre muoni sau neutrini de tip TAU și omologii lor cu sarcină opusă sau cu calități de antimaterie.
Codificare Tau / anti-Tau. Tipuri de motoare de nave stelare.
Nu voi defini aici toate tipurile existente de motoare de nave stelare, le voi defini doar pe cele folosite cel mai frecvent de Taygeta. Pentru zborul Sub-Luminic se folosesc, de obicei două tipuri de motoare:
1.- Motoare de manipulare gravitațională și
2.- Motoare cu reacție cu plasmă. Aceste clase de motoare sunt utile doar pentru distanțe scurte sau pentru manevre de precizie în și în afara atmosferei unei planete. Ele sunt, de asemenea, folosite pentru a parcurge distanțe interplanetare, dar nu sunt niciodată folosite pentru a parcurge distanțe interstelare mari.
Pentru zboruri interstelare folosim motoare toroidale cu imersiune totală, care sunt o funcție a motoarelor electromagnetice cu reacție cu plasmă. (Jet de plasmă în modul de imersie toroidală completă).
Voi descrie funcționarea sa în detaliu în a doua parte a acestui articol.
Harta stelelor, după frecvențe.
Pentru zborul sub-Luminic pe distanțe interplanetare scurte, este necesar doar să cunoaștem harta, cu pozițiile destinațiilor și planetelor. Distanțe/coordonate pe un plan tridimensional, adică să știi să citești o hartă tridimensională în coordonatele X, Y și Z prezentate în mod regulat echipajului sub forma unei holograme mari ultra-detaliate; dar acest mod de a prezenta o harta nu ne va fi de folos în momentul în care nava noastră va intra în regim de zbor Supra-Luminic sau Warp deoarece, după cum veți vedea mai jos, toate regulile se schimba radical.
Întrucât nu există materie ca atare, Universul există doar ca urmare a manifestării unei conștiințe sub formă de unde staționare într-o mare de energie potențială numită Eter, tot ceea ce există formând „supă” de frecvențe în interiorul menționat; energie potențială..
Pentru a realiza o hartă stelară pe înțeles și, deci, utilizabilă în regimul de zbor supra-luminic, trebuie să uităm de hărțile normale tridimensionale. Pe măsură ce ne creștem viteza și ne apropiem de viteza luminii, pierdem progresiv din acuratețe și precizie în orientarea pe hărțile tridimensionale ale stelelor. La viteza luminii și mai sus, hărțile stelare tridimensionale își pierd acuratețea și, prin urmare, utilitatea, deoarece la acele viteze este imposibil să detectăm ceva în afara navei.
Poziția sa nu va mai putea fi detectată în cadrul unei hărți X, Y, Z. Dacă am putea atinge acele viteze stând pe același plan existențial de la care am plecat, accelerarea unei nave cu masă ar determina o rezistență progresivă mai mare, pe măsură ce creșterea de viteză creează o rezistență imposibil de depășit de forța însăși generată de motoarele convenționale.
Acest lucru este explicat în Teoria relativității a lui Einstein, și este parțial corect.
După cum am menționat mai devreme, Universul însuși este o matrice de frecvențe. Pentru știința taygetiană, ca și pentru majoritatea raselor asemănătoare, acesta nu este doar un fapt dovedit, dar este și exploatabil sau manipulabil prin posibilitatea de a-și modifica în mod artificial structura.
Pentru a naviga la viteze mai mari decât viteza luminii trebuie să gândim diferit. Nu mai trebuie să ne gândim la hărți cu distanțe și poziții, nici la vectori de mișcare. Trebuie să ne gândim doar la frecvențele vibraționale primordiale.
O frecvență vibrațională primordială definește oscilațiile componentelor subatomice care alcătuiesc materia însăși. Este viteza sau frecvența dintre fiecare ciclu de depolarizare dintre câmpul eteric și lumea sau planul material în secvența 1,2,4,8,7,5 / 3,6,9, deja descrisă în Mecanica manifestării.
Pentru a ne face o idee despre cum arată o hartă stelară după frecvență, trebuie să știm că fiecare locație sau loc, precum Pământul de exemplu, are o frecvență specifică unică și de neînlocuit care îl definește în spațiu-timp pe care îl numim Matrice primordială sau universală.
În cazul Pământului, acea frecvență specifică este similară cu rezonanța Schumann, și are valoarea de 7,83 Hz.
Fiecare Planetă are propria sa frecvență de oscilație. Deși termenul „Rezonanță Schumann” se referă doar la Pământ, am putea spune că fiecare planetă și fiecare loc din univers are propria sa „Rezonanță Schumann”. Adică, fiecare punct din Univers are o frecvență specifică și unică pentru acel loc.
Pentru a realiza o hartă stelară bazată pe frecvențe, trebuie să ordonăm frecvențele în forma lor de reprezentare numerică și să le înregistrăm în baza noastră de date.
De exemplu, Pământul ar fi 7,83 Hz, Marte: 13,5 Hz, Venus: 221,23 Hz Jupiter: 183,58 Hz. (am notat numai frecvențele de bază, nu și armonicile) Orice punct din spațiu va avea propria sa frecvență specifică și irepetabilă.
În Taygeta nu măsurăm oscilațiile materiei în Hz , ci în „Cicle” sau unități Dzi'izí. Deci, dacă 1 Hz este echivalent cu 1,894 Dzi'izí, frecvența de 7,83 Hz a Pământului, exprimată în Dzi'izí, va fi 7,83 x 1,894. = 14,83002 Dz.
Pe hărțile stelare frecvențializate, Pământul este punctul care are frecvența de bază de 14,83002 Dz, Marte cu 25,569 Dz, Venus cu 419,00962 Dz și Jupiter cu 347,70052 Dz. Unitatea de măsurare, Dzi'izí, reprezintă media acceptată a frecvenței vibratorii a materiei primordiale în densitatea a 5-a.
Baza este frecvența de vibrație a elementului Hidrogen aflat la zero absolut în spațiul interstelar. (1Dz = 1 ciclu pe unitatea de timp). Perspectiva duratei de timp a echipajului navei care efectuează măsurarea va fi luată ca bază de referință pentru respectiva unitate de timp (1 SIT = o unitate de timp în interiorul navei). Aceasta înseamnă că un DZ-ul nu poate fi absolut exact, totuși, suficient să permită calcule care să ghideze eficient o navă chiar și cu mici variații pe care le va avea un echipaj. Devierile sunt comentate după fiecare călătorie, dacă este necesar. Trebuie amintit că timpul este relativ și reprezintă o caracteristică a fiecărei conștiințe și nu este niciodată o constantă.
După cum cunoști, la zero absolut nu există mișcare moleculară, deci temperatura zero înseamnă absența mișcării moleculare. Totuși, la această temperatură, la nivel subatomic, frecvența vibrațională persistă încă.
Frecvența sau oscilația Dz a oricărui loc este rezultatul sumei și interacțiunii tuturor celorlalte frecvențe care interacționează cu locul respectiv. Tot ceea ce există în Univers este conectat unul cu celălalt prin aceeași supă de frecvențe care oscilează într-un singur mediu care este Eterul, iar Eterul este conștiința pură. Eterul este Sursa Originală.
Masa și complexitatea unui obiect specific din Univers este rezultatul acumulării de atenție pe care acel loc o primește de la Sursa Originală sau Eter. Cu cât primește mai multă atenție un obiect, cu atât este mai mare masa sa, care înseamnă o concentrație mai mare de energie.
Motivul pentru care un obiect primește mai multă atenție depinde de interacțiunea pe care o are cu celelalte obiecte care îl înconjoară, deoarece totul este interconectat. Acest lucru se aplică peste tot, de la obiecte stelare mari, cum ar fi sori sau planete, până la lucruri mici precum o monedă, o cheie, o nucă și chiar și pentru particule subatomice. Fiecare obiect anume are un scop și, la rândul său, face parte dintr-un obiect mai mare care, la rândul său, face parte dintr-un obiect și mai mare s.a.m.d., până ajunge la întreg adică Univers sau Sursa Originală.
Tot ceea ce există are un motiv și nimic nu este fortuit sau coincidență în cadrul Matricei Universale Primordiale. Într-o hartă stelară întocmită după frecvențe și unități Dzi'izí (abreviat Dz) cu cât un număr are mai multe zecimale, cu atât este mai mare precizia cu care descrie o poziție în interiorul Universului.
Deci, pentru Pământ, numărul de frecvență 14,83002 Dz ar fi planeta însăși, ca întreg. Dacă adăugăm mai multe zecimale: 14.830028452 avem mai multe detalii incluzând frecvența .000008452 Dz reprezintă continentul european.
Pentru precizarea poziției stelare a unui punct de pe Pământ, vom avea: 14.83002,8452,700532,5100688,71200206, 898210030, 738007332101 Dz Asta ne spune că: 14.83002 (Terra),
8452 (Continentul European),
700532 (Franța),
5100688 (Paris),
71200206 (Turnul Eiffel),
898210030 (acel restaurant)
738007332101 (masa nr. 4 din restaurant).
Dacă am merge mai departe și am adăuga și mai multe zecimale am putea ajunge la indicarea unei farfurii de pe masă, apoi care bob de orez din farfurie ori, și mai departe, chiar fiecare moleculă individuală din acel bob..
Fiecare obiect cu Masă din Universul Matricei Primordiale are propria sa frecvență specifică și exactă. Secretul este să știi care este frecvența ta specifică și să o introduci într-o bază de date consistentă, iar acest lucru se realizează folosind echipamente și senzori avansați.
În cazul prezentat al >Pământului, Europei, Franței, Parisului, dacă avem înregistrată frecvența. Șirul de cifre 14.83002,8452,700532,5100688 Dz, reprezintă codul complet necesar ghidării navei noastre ca să ajungă în acel punct.
(va continua)
https://swaruu.org/transcripts/navegacion-estelar-extraterrestre-viajes-en-tiempo-mapas-interestelares-swaruu-de-erra-pleyades
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu