PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare (14)

(continuare)

53-Sufletul lui Satan.

Jakob Lorber

Am aflat că un suflet poate fi din nou divizat, dat fiind faptul că este format din nenumărate particule de inteligenţă care, în situaţii determinate, pot exista de sine stătător. Există numeroase exemple care dovedesc posibilitatea de divizare a sufletului atât în lumea, minerală, vegetală cât şi animală.
O asemenea diviziune a sufletului s-a petrecut când a fost creată prima pereche umană ; atunci, dintr-un singur suflet au apărut două, căci nicăieri nu se spune că Creatorul a suflat viaţă în trupul Evei, ci doar ca Eva s-a născut din Adam, primind un trup şi un suflet. In cel de al doilea suflet a fost plasat, totuşi, un alt spirit nemuritor. Aşa dar, dintr-un singur suflet s-au născut două, care proveneau din acelaşi trup şi acelaşi suflet. Diviziunea sufletelor se regăseşte şi la copii, care provin atât din divizarea sufletul mamei cât şi a tatălui. Divizibilitatea este mult mai pronunţată în lumea spirituală.
Un suflet care pe Pământ şi-a risipit elementele de inteligenţă neraţional, fără a le folosi pentru evoluţia sa, risipindu-şi fără noimă zestrea şi acumulările, după părăsirea corpului fizic nu mai este capabil să se reîntregească şi, din ceea ce i-a rămas, poate ar mai forma o fiinţă inferioară (un animal dintr-o anumită specie).

Am afirmat în lecţia precedentă că Pământul aparţine sufletului lui Lucifer. Acest fapt este valabil nu numai pentru Pământ ci şi pentru toate corpurile cereşti materiale.
Singurul care este indivizibil este SPIRITUL, indiferent cât de mare sau mic este sufletul în care este plasat. Deşi sufletul lui Lucifer a fost mare cândva, în interiorul lui nu trăia decât un singur spirit, cel iniţial. Acest spirit, care a căzut prin propriul sau liber arbitru, nu poate locui în nenumăratele părţi ale sufletului în care s-a divizat. Sălaşul său se limitează la un singur corp ceresc, iar acesta este chiar Pamntul. (Fără a intra în detalii, mentionez că înaintea Pământului, domiciliul forţat al lui Lucifer a fost planeta Pluton pe care acest prim arhanghel dizident a distrus-o, fărămiţându-o în mai multe bucăţi, cea mai mare fiind numită de noi Pluton n.m.). Toate celelalte corpuri cereşti, deşi reprezintă părţi integrante ale aceluiaşi suflet, au măcar şansa de a nu fi locuite de spiritul lui Lucifer. Asta explică şi de ce fiinţele umane de pe acele planete, deşi au o natură mai bună decât a oamenilor de pe Pământ, nu pot atinge, totuşi, înaltţimea spirituală la care pot ajunge fiii Pământului.
In interiorul Spiritului Divin, Pământul este cel din urmă şi cel mai îndepărtat, dar dacă este dispus şi doreşte, poate ajunge cel dintâi şi cel mai presus. Acum puteţi înţelege mai bine de ce Domnul, a ales Pământul ca scenă a sacrificiului Său suprem. Orice fiinţă umană născută pe această planetă poate atinge statatul de copil al lui Dumnezeu, dacă respectă Ordinea Divină.

Fiinţele umane de pe celelalte corpuri cereşti (din acest univers n.m.) primesc spiritele de la îngeri, (in calitate de co-creatori n.m.) căci orice înger este copilul lui Dumnezeu, in timp ce umanul de pe Pamant primeste sufletul direct de la Dumnezeu.
(In legatură cu aceasta, în cartea CASA DOMNULUI, dictată tot lui Lorber, Domnul spune :,,Mă întrebaţi dacă peste tot există oameni ca aici, pe pământul pe care-l locuiţi voi. Iar Eu vă spun : da, exista pretutindeni oameni ieşiţi din trupul Meu si care Mă cunosc după partea din care au ieşit. Aceia care au ieşit din mâinile Mele, Mă cunosc după mâini ; aceia care au ieşit din picioarele Mele, Mă cunosc după picioare ; aceia care au ieşit din capul Meu, după capul Meu Mă cunosc ; aceia care au iesit din părul Meu, Mă cunosc după păr; aceia care au iesit din spatele Meu, Mă cunosc după spate ; şi toti aceia care au ieşit din alte părţi ale esenţei Mele trupeşti, Mă cunosc în mod corespunzător părţii din care au ieşit. Viaţa şi fericirea lor corespund întocmai acelei părţi. Ei sunt cu toţii creaturile Mele, pe care le iubesc, căci pretutindeni Eu sunt iubirea adevarată. Dar oamenii acestui pământ au ieşit chiar din inima Mea, şi Eu i-am creat întocmai după chipul Meu. Ei nu sunt doar creaturile Mele, ci sunt copiii Mei preaiubiţi, care Mă cunosc nu ca Dumnezeu şi Creator, ci ca Tatăl lor cel bun, care, după o scurtă perioadă de-ncercare, îi va lua în Casa Sa şi va împărţi totul cu ei, şi vor trai împreună în vecie şi vor împărăţi lumea.

Dar, iată, toate creaturile Mele Mă iubesc ca pe Creatorul lor şi-Mi mulţumesc bucuroase pentru viaţa pe care au primit-o ; numai copiii Mei nu-şi vor Tatăl şi îi resping iubirea. Văd cu întristare cum în fiecare clipă ei se usucă cu miile şi pier.

O, de i-aş putea ajuta ! Nu este dureros ca Cel Atotputernic să nu poată da ajutor ? Si iarăşi, voi mă intrebaţi : cum de este aceasta cu putinţă ? O să vă spun că acest lucru este foarte posibil. Căci, iată, toate creaturile Mele sunt ţinute în puterea Mea, însa copiii Mei sunt ţinuţi in iubirea Mea. Puterea Mea porunceşte, iar ei se supun, în timp ce iubirea Mea doreşte numai şi-i îndeamnă cu blândeţe pe copiii Mei, care sunt liberi. Iar ei, liberi fiind, refuză să asculte şi nu vor să şadă în faţa Tatălui. Si, întrucât sunt liberi, asa cum şi Eu sunt, nu-i pot ajuta împotriva voinţei lor. Puterea Mea poate trece peste orice, dar voia Mea se supune voinţei copiilor Mei. Insă, băgaţi de seamă : Eu sunt Tatal vostru şi sunt, de asemenea, Dumnezeul vostru ; nimeni nu este mai presus decât Mine. Vreţi să mă cunoaşteţi ca Tată sau ca Dumnezeu ? Faptele voastre îmi vor da răspunsul,, -dictare din 20 martie 1840 n.m.).

(Notă C.M.: semnificaţia unor părţi ale trupului lui Dumnezeu se poate afla din cartea MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN, vol.I, scrisă tot de Jakob Lorber, si aparută în ed. Shambala, în traducerea lui Gregorian Bivolaru.

Aşa dar, toţi ceilalţi sunt doar nişte emanaţii ale Corpului şi Voinţei Divine, nefiind în totalitatea lor copiii Creatorului. Orice creatură, pentru a deveni copilul eliberat al lui Dumnezeu, trebuie, cu necesitate, să aleagă a se naşte şi pe Pământ. Există, aşadar, pe de o parte un dezavantaj pentru umanii de pe Pământ, căci sunt extrem de aproape de spiritul cel mai rau, Lucifer, motiv pentru care suferă cel mai mult; pe de altă parte, ei au avantajul infinit de a poseda un spirit atotputernic primit direct de la Creator, pe care-l pot utiliza, dacă doresc, pentru a deveni copiii liberi ai lui Dumnezeu .Aceasta înseamnă că , dacă optează, pot atinge stadiul de spiritualitate şi înalţare care le permite contopirea cu Dumnezeu n.m.)

Cineva ar putea ridica următoarea obiecţie : de unde au apărut spiritele fiinţelor umane de pe alte planete pe vremea când încă nu existau oameni pe Pământ ? Răspunsul este : aşa cum am mai afirmat, corpurile cereşti mult mai vechi decât Pământul sunt descendente ale unuia şi acelaşi suflet. Să facem urmatoarea analogie : cu cât o plantă este mai mare, cu atât îi va trebui mai mult timp pentru a da roade. Sădiţi în pământ simultan un bob de grâu şi o ghindă. Care dintre ele va da mai întâi roade ? Evident, bobul de grâu.
Intr-un singur minut trăiesc şi mor mai multe generaţii de infuzoare în timp ce un pui de elefant are nevoie de doi ani pentru a se naşte, şi alţi 20 până la maturitatea procreativă. Exemplele date vă pot ajuta să înţelegeţi cu uşurinţă că un Soare Primar, care este mai bătrân cu căteva decilioane de ani (Nota C.M.: unu urmat de 60 de zerouri) decât Pământul (a cărui vârstă este doar de câteva quintilioane, adica unu urmat de 30 de zerouri, de ani) este mult mai mare decât acesta din urmă, astfel încât seminţele lui vor deveni mature mult mai târziu. Intenţiile Creatorului, care sunt extrem de exacate, au fost astfel elaborate încât fructele corpurilor cereşti să ajungă la maturitate atunci când punctul central al creaţiei spirituale se va fi dezvoltat suficient de mult pentu ca surplusul său spiritual să poată fi implantat în fructele celorlalte corpuri cereşti.
Pe de altă parte, este adevărat că fiinţele umane au existat pe Soarele Central URKA cu mult timp înainte că Pământul să fi fost creat de acesta. Aceste fiinţe umane au o durată de viaţă diferită de cea a oamenilor de pe Pamant. Astfel, cînd un om de pe Urka are abia 10 ani, el este deja mai bătrân decât Pământul, astfel că primul om născut pe acest corp ceresc continuă şi în prezent să trăiască, iar cei care se nasc acum pe Urka vor trai la fel de mult ca şi Pămantul.

Referindu-ne la divizibilitatea sufletului, trebuie spus că ne-am gândit la cea a primului suflet, cel creat din spiritul primordial.

Bibliografie: cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, aut. Jakob Lorber, ed. Vydia, 2003
Pentru conformitate,
(C.M.)