Autor
Robert de la Agenția Cosmică
Publicat 24 mai 2022
Traducere Const. Mihăilescu
Dale: Am câteva întrebări despre cristalele de cuarț.
Yazhi: Bine, te ascult.
Dale: În ceea ce privește cristalele de cuarț, naturale și artificiale, vorbim despre impurități și structuri perfecte etc. Este posibil, în această lume, să imprimăm informații pe cristalele de cuarț și, dacă da, cum s-ar realiza acest lucru? S-ar putea utiliza un cuarț natural, așa cum se găsește în natură, sau trebuie să fie un cristal perfect? Știu că se folosește, de ex. în tehnica redării sunetul sau luminii, dar cum anume?
Yazi: Se poate folosi orice cuarț, natural sau nu, pe care îl amprentezi cu o frecvență. Cristalele se utilizează și în tehnica meditației și pentru vindecare.
Problema este că, în acest caz, nu se admit neuniformități. Cum cele naturale nu au fost supuse unei creșteri (formări) controlate, pot avea impurități care vor duce la apariția unor imperfecțiuni. Trebuie să fie curate, pure pentru ca efectul piezoelectric să fie reproductibil în fiecare parte consitutivă a cristalului. Cele naturale, cum am spus, pot avea impurități ceea ce va crea deformări în procesele de reproducere acustică, ori în fluxul scânteii produse.
Dale:
Am înțeles, mulțumesc. Trebuie să aibă o formă anume?
Yazhi:
Da!
Așa cum am discutat ieri, ar trebui să aibă aproximativ aceeași
dimensiune (cât un grăunte de nisip de pe plajă) și să aibă o
formă perfectă.
Dale:
Înțeleg că au propria lor rezonanță specifică... dar cum se
procedează mai exact pentru a imprima informații pe cristal? Și
cum poți recupera informația imprimată ?
Yazhi:
Frecvența de rezonanță este impusă cristalului printr-o tehnică
de folosire a gravitației și utilizând o frecvență specifică
dominantă pe care computerul o va atribui pe baza unor ecuații
utilizate în matematica vortexului în bază 12.
Prin urmare,
cristalele sunt „scufundate” într-un câmp electromagnetic de
înaltă energie cu o frecvență foarte specifică care este
controlată de IA. Astfel, fiecare grăunte primește frecvența
atribuită. Particulele se împerechează apoi cu contrariile lor în
câmpul cuantic, creând o scânteie. Deoarece există milioane
asemenea procese, se obțin milioane de scântei controlate.
Calculatorul controlează scânteile, schimbând frecvența fiecărui
câmp care controlează toroidul cu 12 straturi.
Se folosesc 2
metode:
1.)
Trecerea de la o frecvență dominantă la una cuantică, mai puțin
precisă, reducând astfel efectul de împerechere și, odată cu
acesta, și puterea scânteii.
2.) Prin extinderea și
contractarea toroizilor; pe măsură ce aceștia se mișcă împreună,
crește puterea și, pe măsură ce se îndepărtează unul de
celălalt, decalajul crește și se reduce energia distribuită între
straturi.
Dale:
Scuză-mă, vorbim despre reactoare de energie liberă sau de unități
de stocare cu cristale, precum hard disk-ul dintr-un computer?
Yazi:
Principiul
este exact același; impui o oscilație cu o anume frecvență unui
cristal, folosind câmpuri magnetice de înaltă energie cu o
frecvență specifică.
Dale:
Deci efectuezi o modulare.
Yazhi:
Da, în ambele cazuri.
Dale:
În mână am o bucată de cristal de cuarț perfect, să zicem un
cub, perfect tăiat și lustruit. Acum, vreau să iau această piesă
și să impregnez informații în ea, de ex., să stochez
informațiile dintr-o bibliotecă etc.
În plus, vizualizez o
structură perfectă, ca într-un diamant, toți atomii aliniați
într-o structură cubică perfectă.
Cum injectezi informația în
cristal? Ai spus că prin câmpuri magnetice controlate de energie
înaltă; înțeleg că pot face asta dezvoltând un câmp magnetic
de mare energie în jurul cristalului, modulez acel câmp și imprim
informațiile pe el. Aceste informații intră acum în structura
rețelei și încep să vibreze în frecvențe sau modulații. Cum
s-ar putea prezenta aceste informații într-un mod util?
Gosia:
Bună întrebare! Aveam o întrebare similară în minte, nu atât de
bine formulată. Din câte am înțeles din descrierea de mai sus, se
folosește o tehnologie pe care noi nu o deținem.
Yazhi:
Există practic 2 moduri de a imprima informații pe un
cristal.
Puteți rearanja structura moleculară pentru a conține
un cod, orice cod doriți, dar, în acest caz, puteți folosi orice,
nu trebuie să fie cristale de cuarț perfecte, o bucată de cărămidă
va funcționa la fel de bine.
Dale:
Interesant. Aleg sticla pentru ca este foarte uniformă. Molecular
sau atomic.
Yazhi:
Al
doilea mod mai „elegant” este să mapați
o rețea în interiorul cristalului, folosind orice dispozitiv de
cartografiere a obiectelor pe care l-ați conectat la computerul
principal. Apoi, impuneți o frecvență folosind un câmp magnetic
de înaltă energie (oscilații) pe fiecare parte a rețelei pe care
ați atribuit-o cristalului dumneavoastră. Puteți avea grile mici
(porți) în cristalul dvs. cubic. Puteți face ca fiecare
parte individuală a rețelei să vibreze la o anumită viteză (mă
refer la părți foarte mici care vibrează la viteze diferite).
Cristalele de cuarț pur pot susține multe vibrații interioare, nu
doar una pe fiecare cristal <---- <----
Deci poți fie
să ții frecvența atâta timp cât impui puterea pe acel sector
mapat, unde va reține codul de informații doar atâta timp cât
frecvența (RAM) este impusă acestuia, fie o poți lăsa ca pe un
hard disk pentru totdeauna, vibrând de la sine până când o altă
frecvență va modifica rata de oscilație și informațiile
conținute în ea.
Cristalul trebuie setat la zero, așa că
este necesar să-l curățați mai întâi. Apoi își va menține
frecvența. Aveți grijă ce imprimați pe el, deoarece poate conține
oscilații și frecvențe energetice foarte subtile cu o mare putere
de influențare în timp. În cristalul tău rezonează cu frecvența
ta proprie, așa că te influențează atunci când îl ții în
mână, de exemplu.
Dale:
Sunt
sigur că ADN-ul uman poate și are un cod imprimat (nu mă refer la
structura noastră genetică).
Yazhi:
De ce crezi tu că este „limpede precum cristalul”?
Dale:
Nu neapărat clar, dar poate un cod de la un producător sau o
instrucțiune.
Yazhi:
Conform cunoașterii mele, este perfect și cristalin și din punct
de vedere matematic.
Dale:
ADN? Uau, nu m-am gândit niciodată la el ca la un cristal.
Gosia:
De fapt, ce
înseamnă cristalin?
Yazhi
:
Cristalin înseamnă structura moleculară a unui obiect.
Gosia
:
Bine. Cristalin: foarte bine stivuite.
Dale:
Ok,
la întrebarea mea, cum recuperăm informațiile pe care le stocăm
în cristal?
Yazhi
:
Deoarece îi impuneți cu energie mare, puteți citi frecvența
oscilațiilor cu ajutorul senzorilor. Citiri foarte precise ale
interferometrului. Sau citiți oscilațiile cu un laser de precizie.
Dale:
Dar asta ar însemna scanarea cristalului la nivel atomic, trilioane
de atomi.
Yazhi:
Depinde
de dimensiunea zonei alocate care conține vibrațiile. Dacă puteți
impune o oscilație a frecvenței unui anumit grup de molecule
dintr-un cristal, o puteți citi în același mod. Ajustați câmpul
energetic în acea zonă până când acesta se potrivește ca
frecvență.
Dale:
Deci,
în esență, stocarea și preluarea informațiilor pe un substrat
cristalin depășește cu mult capacitatea umană în acest moment.
Yazhi:
Este
posibil și cu standardele umane și hardware. Dar problema este
dimensiunea. O altă problemă este că bucățile mari de cristal
tind să nu oscileze, precum și unele grupuri mici de molecule
semi-izolate în structura cristalină <--- <--- Deci, cu cât
sunt mai mici, cu atât e mai bine.
Dale:
Bine,
să revenim la reactoare.
Yashi:
Bine,
întreabă-mă..
Dale:
Ai
un soare captiv, care plutește în interiorul navei tale într-o
cameră sferică. Acum... ce faci cu el?
Gosia:
Stai,
nu răspunde! Lasă-mă să mă gândesc. Vedeți ce plutește din
el, deoarece este ieșirea din portal?
Yazhi:
Ar putea arăta așa. Dar pentru ce?
Gosia:
Soarele
ESTE reactorul de energie liberă.
Yazhi:
De la un soare mic dar puternic, ținut în captivitate, cum poți
extrage energie?
Dale:
Nu sunt complet sigur... dar acum ai o sursă durabilă de energie.
Gosia:
Îl conectezi
la reactorul navei?
Yazhi
:
Reactorul este miezul.
Gosia:
Corect.
Da. Deci n-am habar cum s-o extrag...
Dale:
Trebuie să transmuți cumva acea energie pentru a face nava și
echipajul să vibreze la frecvența exactă sau armonica la care ai
dori să călătorești.
Yazhi
:Asta
e treaba motoarelor. Dar motoarele își iau puterea de la reactor.
Acesta este produsul final, dar trebuie totuși să extragi eficient
electricitatea din reactor pentru a o pompa către motoarele cu
frecvență controlată care, la rândul lor, modifică frecvența
întregii nave.
Gosia
:
Dă-ne un indiciu.
Yazhi
: Cum
se obține de la soare electricitate ?
Gosia:
Răspunsul trebuie să aibă ceva de-a face cu problema cuarțului.
Dale:
Motoare cu PLASMA!
Yazhi:
Micul
soare este magnetoelectric.
Apoi poți extrage eficient energia folosind un efect de inducție
direct din miez, nici măcar nu trebuie să o atingi. Mă refer la
centrul nucleului, motorul toroidului.
A doua modalitate este de
a converti căldura în electricitate, iar aceasta servește și ca
sistem de răcire.
Dale:
Ok,
deci o bobină supraconductoare în jurul soarelui ar fi secundarul
inductorului.
Yazhi
:
Miezul containerului. Da.
Dale:
Bine, să-l considerăm un circuit transformator foarte simplificat.
Yazhi:
Traduceți
căldura în putere, iar electricitatea va fi practic mulsă
prin inducție. Într-o navă, frigul nu este problema, asta e
science fiction, e cald. Deoarece căldura excesivă creată în navă
nu poate fi radiată în spațiu.Tot
ceea ce poți face este să transformi căldura excesivă în
electricitate.
Dale:
Nu eram
sigur că electricitatea este o constantă universală.
Yazhi:
Nu este, dar 5D-ul de aici nu este foarte diferit de 3D. Singura
diferență sunt oscilațiile medii totale ale tuturor materialelor
și energiei prezente în ea, astfel încât, practic, traduce totul,
de la 3D la 5D în bloc, cu o mică schimbare de putere, datorită
densității reduse a materiei.
Gosia:
Dar
acel „soare” nu ar trebui să fie o problemă, deoarece soarele
nu se încălzește.
Yazhi:
Nu, dar scânteile produc căldură.
Gosia:
Scântei care vin de la acel mic soare capriv?
Yazhi:
Da, scântei sau arcuri de la un cristal la altul. Înțelegi la ce
mă refer?
Dale:
Da.
Gosia:
Ok, deci răspunsul la întrebarea anterioară, despre cum să
extragi energie din acel soare ținut în navă... este INDUCȚIA.
Acesta este răspunsul? Lasă-mă să caut pe Google „induction”.
Yazhi:
Da, inducția și căldura. Este destul de simplu, cam precum
principiul pe care funcționează un transformator.
Dale
:
Exact, încălzirea prin inducție etc. Eu folosesc asta.
Gosia
Ok, dar din moment ce folosești căldură pentru asta, dar căldura
este o problemă, cum te protejezi de acea căldură? Scuze daca ai
raspuns deja.
Yazhi:
O transformăm în mai multă electricitate. Avem celule
termoelectrice avansate... sau plăci, însă folosim și ceva vechi
dar eficient: aburul.
Gosia:
Ați avut vreodată incendii pe nave? Reactoarele eșuează vreodată?
Și dacă da, care ar fi cauza?
Yazhi:
Focul este, probabil, cel mai mare dușman al unei nave stelare.
Există „stații de pompieri” plasate pe aproape fiecare alee.
Gosia:
Am înțeles. Deci există un risc.
Yazhi:
Foarte mare.
Gosia
: Din
cauza acelor reactoare sau pot fi alte cauze?
Yazhi
:
Diverse.
Gosia:
Folosești vele la bord? Întreabă cineva
Yazhi:
Nu. N-ar fi o idee bună într-o atmosferă presurizată, bogată în
oxigen.
Gosia:
Am
înțeles. Ultima întrebare: reactoarele eșuează vreodată? Și
dacă da, care ar fi cauza?
Yazhi:
Da, armonicile care controlează fluxul reactorului pot fi deviate
creând o scădere a dinamicii puterii care poate opri reactorul. Sau
poate exista o defecțiune în complicatele mecanisme de control al
gravitației care susțin toroidul.
Gosia:
Și care ar fi consecința?
Yazhi:
În aceste cazuri, reactorul s-ar opri pur și simplu și toate
cristalele mici ar cădea inofensiv pe pământ.
Da, dacă
manipularea gravitațională sau sistemul de anulare ar eșua, ceea
ce ar însemna ca fluxul gravitațional planetar să învingă
gravitația artificială a navei, astfel încât cristalele să cadă
la pământ.
Dale:
Ca un nisip.
Yazhi:
Ori, în funcție de natura erorii, se poate ajunge la pierderea
coeziunii și torul s-ar disipa, totul plutind necontrolat. Dar acest
lucru este foarte rar și nu se întâmplă aproape niciodată.
Dale:
Dacă toate Crystal Havens (paradisuri
cristaline)
s-ar amesteca , reaplicarea câmpului gravitațional și a fluxului
corect le-ar restabili.
Yazhi:
Da,
dar trebuie să le recuperezi, să le plasezi și să le alimentezi
în toroidul cu 12 straturi indus de gravitația din miez.
Gosia:
Cum le-ai putea colecta?
Yazhi:
Ar fi un dezastru. Acum trebuie să plec, am fost chemată la cină.
Dale:
Ok, mulțumesc foarte mult pentru clarificări și timpul acordat.
Noapte bună.
Yazhi:
Vă mulțumesc amândurora că m-ați ascultat. Sper că a avut sens.
https://swaruu.org/transcripts/tecnologia-de-cuarzo-en-las-naves-extraterrestres-sophia-swaruu-yazhi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu