Privind în urmă, am regăsit o scrisoare veche, din august 2008, din corespondența cu regretatul bun prieten, Victor C.
„Hi Toni,
…Un alt lucru pe care aş vrea să-l discut cu tine ar fi ceva ce te-am întrebat deja în unul din mail-urile trecute… dar la care foarte diplomatic ai refuzat să răspunzi sau să "angajezi" subiectul.
Am să-ţi pun din nou întrebarea la care te-aş ruga să-mi trimiţi un eseu ca răspuns, la fel de lung ca cea mai lungă scrisoare pe care ai trimis-o vreodată.
Şi aici vine întrebarea .....
Care crezi tu că este..... "valoarea practică" a cărții tale ?
Cred că e de la sine înţeles că aş dori să analizezi întrebarea şi sensul ei scoțându-te pe TINE din ecuaţie.
Te pup,
V. ”
Răspuns:
”Victor, sunt total de acord cu tine! Întrebarea este foarte bună.
Mă întreb numai… care este valoarea practică a întrebării tale?! Foarte probabil, de fiecare dată când mi-ai pus această întrebare, mi-am răspuns … cu întrebarea de mai sus şi imediat, AM CONSIDERAT ACEASTĂ INTREBARE CA PE UN POSIBIL RĂSPUNS, numai că nu am realizat că procesul - răspunsul, a avut loc numai în mintea mea.
Mă văd acum nevoit să detaliez. Îmi aduc cu mult drag aminte de nopţile din studenţie când dezbăteam cu prietenii atât de aprins problemele societăţii, filozofam aprins - dar ieftin până dimineaţa. Apoi mergeam obosiţi, dar fericiţi la cursuri, dormeam la ore şi-apoi ne trezeam în aceeaşi societate pe care noi tocmai o schimbaserăm peste noapte. Atunci am fi vrut şi probabil nu am reuşit să schimbam lumea conform idealurilor noastre, dar în minunatele nopţi vii ne-am călit gândurile, am născut idei, am devenit mai buni, deşi în esență nu am schimbat nimic.
Şi totuşi ce interesant… fac o paranteză… ştii vorba aceea valabilă peste tot: ”Cine se-aseamănă se-adună”. După ani de zile, drumurile mele şi ale lui Paul –bunul prieten din facultate s-au despărţit şi după alţi ani am constatat că el şi-a făcut o editură pentru a publica cărţi (fără valoare practică) traduse de el însăşi pentru ceilalţi ce sunt ca noi. La rândul meu, am scris şi-am publicat cărţi - fără valoare practică şi asta fără să avem habar unul de activitatea celuilalt; mai mult decât atât, am construit amândoi case mari, la o margine de oraş, lângă cimitir, fără să fi avut astfel de planuri atunci când eram doar nişte copii mai mari şi foarte probabil am continuat să avem o mulţime de gânduri asemănătoare, cu sau fără finalitate, dar total lipsite de valoare practică. Şi-am constatat încă o dată că viaţa este minunată prin faptul că-ţi oferă astfel de surprize. Apoi complexul de împrejurări m-a adus în acest loc geografic – Suedia - locuit de o specie umană ?! cu totul aparte. Oamenii de aici… ştii bine - trăiesc mult şi în general nu-şi fac nici un fel de probleme. Pentru ei… gândesc alţii. Vecinii mei suedezi din casa galbenă de alături, ies uneori la măsuţa din curte şi stau să bea cafea şi să mănânce o prăjitură. Este o descriere aproape completă a acţiunii , căci altceva în afară de adierea vântului nu se percepe. Kennert citește ziarul, iar Maj-Britt privește eternitatea, într-o liniște tulburată doar de păsări.
Şi stau încă o dată, ca acum 30 de ani când eram cufundat cu orele în cada plină cu apă numai ca să cuget şi mă minunez de diversitatea tipologiei umane. Cu ce valoare practică?…, sigur , cu niciuna, căci nu ar putea exista vreo finalitate într-un aşa gând banal…
Vei spune că deviez subiectul, deşi, de fapt, încerc să răspund cu toată seriozitatea la întrebarea ta.
Programul Terra… câte ore intense de întors diversele aspecte pe toate feţele. Prin 95, când m-am pus pe treabă, mi s-a părut deja că am ceva de comunicat celorlalţi. Cui celorlalţi? Evident celor ce şi-au pus aceleaşi întrebări ca şi mine, căci mi-e clar că nu voi putea avea vreodată o discuţie de succes despre PT cu cei interesaţi sută la sută de ce mâncăm la prânz, ce fel de vin roşu să asortăm friptura sau din ce parte adie vântul. Iubesc diversitatea şi mă bucur sincer pentru ceilalţi –cei ce pot trăi altfel. Aparent, ai putea crede că scrierile mele mă fac nefericit, mai mult, că-i fac nefericiţi pe ceilalți – cei ce citesc. Am avut şi eu această temere, dar am judecat „îngust” – după mine. Am constat că în acelaşi mod în care noi (eu şi Paul) cei ce clădeam idei odată împreună am evoluat după ani într-un mod asemănător, în aceeași măsură în care cartea mi-a oferit mie bucurie, a reuşit să aducă bucurie şi altora. Suntem mulţi? puţini? destui? insuficienţi? Contează numărul? Eu cred că nu… Am afirmat-o încă dinainte de-a fi pus în pagină PT că voi scrie pentru cei ce se întreabă, pentru cei ce au aceleaşi întrebări ca şi mine.
Afirm în modul cel mai sincer: această carte mi-a adus bucurie şi satisfacţie deplină. Eram copil şi rezolvam probleme la matematică prin două-trei metode … şi asta-mi aducea bucurie… Programul Terra însemnă pentru mine perspicacitate, însemnă abilitatea de-a rezolva o problemă de matematică înmulţită cu o mie prin N metode, înseamnă o cursă cu mine însumi şi mai ales cu o matematică ce nu e noastră, ci a LOR, ceea ce deja face problema şi mai interesantă. M-am simţit, … da ăsta e cuvântul, M-AM SIMŢIT CUTEZĂTOR! Chestiunea mi se trage din copilărie, căci eram abonat la ”Cutezătorii” şi acea revistă cred că a fost printre cele ce mi-au influenţat existenţa în modul în care se vede. Mai mult decât atât, în ultimii ani m-am simţit uneori încurajat de pe margine, asemenea unui alergător la Maraton. Şi asta, pentru că sute de oameni s-au arătat entuziasmaţi de soluţiile găsite de mine în rezolvarea problemei. Ei sunt probabil doar vârful iceberg-ului, căci cei ce se întreabă sunt ceva mai mulţi decât am fi tentaţi să credem. Diversitate… unii se-ntreabă cu voce tare, alţii în gând, alţii nici măcar nu îndrăznesc să se-ntrebe, iar alţii cuteză nu numai să se-ntrebe , ci să dea şi un răspuns… care, culmea, îi mulţumeşte pe cei ce se-ntreabă. Dacă asta are valoare practică… nu ştiu.
M-am întrebat şi eu cum ar fi fost viaţa mea fără Programul Terra… Foarte probabil că aş fi fost un tată mai bun, un soţ mai bun, un fiu mai bun, căci timpul alocat PT s-ar fi realocat cu o valoare practică. Nu în ultimul rând aş fi fost un medic mai bun şi mai informat, aş fi putut realoca din timpul meu societăţii - cu o valoare practică. Dar, a fost să fie cum deja a fost, am încercat să le fac pe toate, cât de bine am putut.
Cum s-ar putea măsura PT în valoare practică. Ce unitate de măsură ar trebui să folosim?
Să măsurăm în timp ”pierdut” cu citirea cărţii? În acţiuni pe care cititorul le-ar putea întreprinde ca urmare a citirii cărţii? În lacrimi vărsate de unii? În extaz, ură, bucurie, satisfacţie, repulsie, deznădejde, sentimente amestecate, nedefinite, resimţite de alţii?
În lanţul economic substrat al cărții PT (tăierea stufului, procesarea hârtiei, tuşul, culoarea, plata muncitorilor, a tipografiei, a distribuitorului de carte, a librarului, a autorului, în impozitul revenit statului etc)? În toate astea?
Nu… pentru că de fapt, am înţeles la ce te referi. Trăgând o linie timpurie sub PT, putem spune ca valoarea se apropie de… zero… Căci ce valoare ar trebui să aibă sutele de ore de căutări ale aceluiaşi adevăr pe care-l ştim deja privind spre exemplu la evenimentele de la 11 septembrie 2001? Ce valoare practică are că ştim, dar nu putem schimba ceva?
Ce valoare practică are ca ştim cursul general al istoriei, dar nu-l putem schimba?
Ce valoare practică putem avea noi pentru EI atunci când Ei afirmă că ne schimbă tot aşa cum eu schimb mănuşile în sala de operaţie?
8. Şi dacă stelele se vor stinge.
9. Şi dacă cerul va crăpa.
10. Şi dacă munţii se vor dărâma.
12. Pentru care zi s-a dat termenul?
13. Pentru ziua despărţirii!
16. Oare nu i-am nimicit Noi pe cei de-nainte?
17. Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi.
20. Oare nu v-am făcut Noi din apă lepădată?
21. Şi am adus-o într-un statornic.
22. Până la un termen anumit? (LXXVII Sura trimişilor) - Coran
Ce valoare practică au toate astea?
Ce valoare practică are toată bazaconia asta atât timp cât că EI înşişi nu-şi pot schimba destinul?
Cum să măsori valoarea practică a întregului NIMIC?
Şi totuşi… ce minunat e să spui…. EVRIKA!”
20 AUGUST 2008
Asta gândeam prin 2008, perioadă în care venisem deja în contact cu Zoharul și începusem munca asiduă de decriptare a probabil celei mai inteligente și dificile cărți implantate de ființele extraterestre pe Terra.
A fost o muncă teribilă care încă nu s-a încheiat. Nu aș putea să contorizez nici miile de ore de muncă și nici renunțările pe care mi le-am impus ca să pot să șlefuiesc cât de cât concluzii care sunt publicabile… căci nu sunt în stare să public idei fără ca aceste să aibă o bază solidă.
Sunt acuzat pe propria-mi pagină de internet că afirm deținerea adevărului absolut, de către indivizi care nu au citit ceea ce am scris și care nici nu vor citi, căci dumnealor știu totul fără să citească.
Acestor indivizi aciuiți pe pagina mea, departe fiind de normele elementare de educație, ca să nu mai spun de eleganța comunicării, le pun în față prima pagină a Programului Terra, în care afirm în scris faptul că ACESTĂ CARTE NU DEȚINE ADEVĂRUL, prin urmare cu atât mai puțin ar putea să dețină ADEVĂRUL ABSOLUT, noțiunea în sine fiind o inepție.
Nu am impus nimănui să citească cărțile mele, căci ar fi absurd... cei mai mulți din familia mea nu le-au citit și probabil că nu le vor citi! Și poate chiar că este bine să nu le citească!
Nu am chemat pe nimeni pe pagina mea, dar imi este greu să accept ca cineva care nu a citit și nu are nimic de a face cu subiectul propus, în profunzimea lui, să vină și să bată cu pumnul în masă aici... O poate face cât dorește pe propria pagină...
Domnul Aciobăniței scria că mi-am pus cartea în format pdf pe net… Nu, nu eu au pus-o, ci mai mulți binevoitori, unii chiar făcând bani din asta, alții făcând-o probabil din altruism pe socoteala altuia… Din acel moment am hotărât să nu mai produc edițiile vechi, căci doar acum este la liber…
Și totuși, mulți își doresc să cumpere cartea în format fizic și culmea, deși se găsește în format pdf, se poate achiziționa fizic de obicei la un preț de 200-400 RON, după noroc. Cel mai mare preț pe care l-am văzut a fost de 750RON! Încă este destul de lesne de găsit… căci am produs aproape 50.000 de exemplare.
Haha.. să vedem cum va fi cu actuala carte, căci nu am produs decât 3000 de exemplare și nu cred că o voi mai produce.
Cei mai mulți dintre Dv nu știu ce însemnă să produci o carte în regie proprie, mai ales atunci când o faci și de la distanță. Nu intru în detalii…
Munca de descifrare a Zoharului a fost întreruptă doar de o altă muncă intensă, cea de decodare a textelor egiptene, texte pe care susțin că în mare sunt acum decriptate complet.
Este cu adevărat o premieră mondială, care a avut șansa să fie publicată în Romania. Într-o altă postare am descris obstacolele întâmpinate … din partea unor conaționali în publicarea rezultatelor.
Proiectul mi-a luat numai doi ani și jumătate, datorită faptului că am avut instruirea Zoharului și a celorlalte texte vechi. Doi ani și jumătate în care am muncit în anestezie – terapie intensivă peste 100%, cu un program personal care începe la ora 05.30 și se încheie la ora 18.00, când intru in casă după o zi de muncă și mă cuplez … eventual la cealaltă realitate, cea a textelor vechi. Norma de muncă a ultimilor 18 ani a inclus circa 80 de gărzi pe an. Hm, ce disciplină a trebuit să am ca să vă pot oferi astăzi Programul Terra în Egiptul Antic? Evident că nu vă spun asta ca să mă plâng, căci mi-am ales singur acest drum care mi-a adus enormă satisfacție. Așa ceva nu se face decât din pasiune împinsă la extrem.
Și mai este un lucru: am simțit că pot să decriptez textele pentru că s-a întâmplat să am toate instrumentele la îndemână: medicină energetică, medicină, embriologie, genetică, istorie, fizică… Toate acestea deodată nu sunt la îndemâna oricui, ca să le poată integra simultan; iar acolo unde nu am avut cunoștințe suficiente, am citit, învățat și reînvățat. Am simțit că dacă nu fac asta, va fi foarte greu ca altcineva să o poată face… nu pentru că nu ar avea pasiunea, ci pentru că este greu ca să pătrunzi acest TOT fără instrumentele de mai sus și mai ales fără ACUPUNCTURĂ! De aceea, cei mai mulți dintre înaintașii mei în ale textelor vechi au scris cărți de…ÎNTREBĂRI sau cărți care nu merg în profunzimea subiectului.
Veți spune că sunt poate arogant, dar știu foarte bine ceea ce am scris. PROGRAMUL TERRA ÎN EGIPTUL ANTIC- COMPUTERUL GENETIC AL ZEILOR reprezintă cheia decriptării tuturor celorlalte texte implantate de zei: aramaice, indiene, etc.
În plus, una este să înțeleg eu și cu totul altceva este să muncești ca să expui celuilalt, eventualului cititor, o lucrare cu cap și coadă din care să înțeleagă ceva, să aleg forma de prezentare aproape de forma ideală, cu toate explicațiile de care cineva neinstruit ar putea să aibă nevoie... Acest lucru, vă asigur, nu este ușor... Și iar îmi vine în mine doamna care scria acum câteva săptămâni că-l preferă pe Malanga lui Toni Moldovan, căci este mai ușor de citit și mai puțin complicat... da, e distractiv, căci dacă ar fi fost ușor, ar fi fost decriptat demult.
Cei care știți totul de la Țața Veta din Astral sau primiți informații de la „Sursa de creație a tuturor multivers-uri-lor” nu aveți nevoie de ceea ce vă ofer eu și nici nu știu de ce sunteți aici pe pagina mea… Chiar mă întreb, nu aveți altceva mai bun de făcut?
Probabil că fiecare dintre cei care îmi spuneți că este normal ca cineva să-mi mâzgălească proiectul aveți cel puțin aceeași disciplină zilnică pe care am avut-o eu atunci când mi-am scris cărțile.
Probabil voi, cei ce știți totul, știți și ce înseamnă să gândești și să șlefuiești un model tehnic de computer genetic la care te gândești mii de ore, cum trebuie ajustat ca să respecte toate afirmațiile textului antic metaforizat. Zeci de reluări ale aceluiași text, în care trebuie să respecți fiecare prepoziție, pentru ca modelul propus să răspundă descrierii holografice a textelor. Nu mai vorbim de desene, grafică, aspect general, etc și nu în ultimul rând de copyright…
Dar, se știe că noțiunea de copyright la români este un fel de apă de ploaie… Cineva pe net îmi publica și rezumatul, fără a menționa că îmi aparține, căci vorba aia, dacă a mers cu o carte întreagă, de ce nu ar merge și cu un rezumat… Pentru mulți, asta este normalitatea… de la miniștri care copiază un doctorat, până la simplu cetățean care nu vrea să fie mai prejos.
Doamna Ioana Ioniță chiar afirmă că explicațiile mâzgălite de cineva care nu a citit cartea și nu a asimilat modelul prezentat au ajutat-o să înțeleagă mai bine… Ce anume? Cine poate s-o înțeleagă pe această Doamnă?! Ca să mai exprimi și public o astfel de părere… este… oau! Ce să mai zic de Domnul Drăgan Sandu, care mă privește de sus, probabil direct de la rampa de lansare a „sufletulului ce vine din Sursa creație a tuturor multivers-uri-lor” . Ce știe Domnul Drăgan? A scris vreo carte pe subiect sau deține vreo teorie importantă publicată prin reviste? Nu, dar are școala românului arogant care știe tot și poate da sfaturi oricui și în orice moment. Nu este singurul… adună destule aprobări și inimioare mesajului arogant, oportunist, superior.
Da, trăim în epoca indivizilor superiori, iar Facebook a devenit rampa lor de lansare…
Îi aștept pe acești indivizi să propună propriile modele de decriptat texte vechi și computere genetice, pe care apoi să le putem compara într-un mod constructiv!
Sincer, regret că am venit aici… Am întâlnit mulți oameni interesanți, frumoși, dornici de comunicare constructivă, dar cei care încalcă constant normele elementare de comunicare nu neapărat elegantă, dar măcar civilizată sunt … tot mulți!
Am crezut că pe pagini cum ar fi Extratereștri Antici sau Vizitatorii Antici ar trebui să fie cea mai mare concentrație de oameni dornici de un răspuns sau măcar de o discuție constructivă într-un domeniu țintit… Hm, nici vorbă! Abundă cei care cu aroganță își împing propriile idei în față, de prea multe ori, într-un mod și cu un limbaj total necivilizat… Sunt dezgustat!
În final, ca o concluzie, cred că trebuie să-mi văd de treburile mele, căci am destule, iar Dv. nu aveți decât să continuați discuțiile, mai puțin cu mine și mai mult între Dv.
Idei sunt, cu carul, adevăruri… la fel de multe sau niciunul.
Voi reveni, cu siguranță, dar nu pe teme de acest gen!
Cu stimă,
Toni Victor Moldovan
În imagine aveți prima pagină a PT din edițiile 1998-2008.
https://www.facebook.com/photo/?fbid=473939374884665&set=a.230680075877264
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu