Autor Robert de la ”Îndepărtând ghicitori”
Publicat: 12 mai 2022
Traducere Const. Mihăilescu.
Gosia
:
Întrebare din partea publicului: „Este ciclul de precesiune al
echinocțiului (aproximativ 26.000 de ani, așa cum este perceput pe
Pământ) real și, dacă da, este cauzat de relația dintre Sol 13
(Soare) și Sirius și câte dintre aceste cicluri ar putea fi
urmărite?"
Swaruu
X (Athena) :
Aceasta este o percepție modernă bazată pe știința modernă a
Pământului și pe descoperirile arheologice ale diferitelor
civilizații antice.
La această teorie, timpul
este o problema, deoarece cu cât mergi mai înapoi, cu atât este
mai greu de calculat. Timpul
nu este o constantă și
știința
terestră înțelege că odată cu în călătoriile în spațiu,
trebuie ținut cont de asta, chiar dacă mă refer la o simplă
călătorie în spațiu, pe orbita joasă a Pământului. Timpul este
o percepție interioară a celor care trăiesc în el, căci în
realitate și ei sunt acel timp.
Deci, 26.000 de ani este doar
o percepție și un calcul bazat pe percepția colectivă actuală a
timpului și nu reflectă modul în care timpul era perceput „
atunci”, așa că intervalul de timp de la orice s-a întâmplat
„cu mult timp în urmă” devine progresiv din ce în ce mai greu
de calculat. Fiind așa, singura modalitate ar fi folosirea
evenimentelor ca markeri; în cazul acesta, citirea și calculele
astronomice.
Asta mă conduce la a doua parte a răspunsului
meu:
Precesia echinocțiilor, ca toate celelalte evenimente
stelare sau cosmice înrudite, nu depinde de nicio relație între
două sau mai multe obiecte specifice. Depinde de un dans energetic
complicat între toate obiectele stelare care se influențează
reciproc, în grade diferite, în funcție de nenumărați factori,
toți legați de energie, gravitație și fluxul
gravitațional-energetic într-un câmp comun care este eterul.
Sirius joacă un rol important sau predominant, dar și alte
sisteme stelare, au influențe care nu sunt toate direct observabile
la nivelul actual de înțelegere al științei Pământului,
deoarece include o dinamică complexă a fluxului energie-gravitație
în eter, pe care știința Pământului nici măcar nu le
recunoaște, cu atât mai puțin să le înțeleagă.
Din
aceste motive, astfel de cicluri nu sunt urmăribile și aparțin
doar celor mai adecvate calcule, atât ale anticilor, cât și ale
științei moderne. Există ceva adevăr în toate acestea, dintr-un
punct de vedere al înțelegerii inferioare, care, în orice caz,
poate fi apreciat ca fiind perfect valabil, deși la nivel „macro”
acest tip de înțelegere, de logică, nu mai este valabil.
--------
Gosia:
Întrebare din partea publicului: „Există o legătură între
Alcyone și soarele nostru, Sol 13, care determină un comportament
ciclic al sistemului Sol 13?”
Swaru
X (Athena): După
cum am explicat mai înainte, acesta este un scenariu în care, în
realitate, toate sistemele stelare și planetele sunt
interconectate, conectate și, prin urmare, se influențează
reciproc tot timpul.
Alcyone influențează Pământul și, din
nou, există ceva adevăr în asta, dar dintr-un punct de vedere mai
generalizat, mai extins, ceea ce oamenii de pe Pământ consideră
sau înțeleg despre acest lucru nu este adevărat. „Dansul”
complex și fluxul energetic între toate
corpurile stelare, sorii, le includ pe toate, nu doar pe Alcyone în
acest caz sau Sirius în primul scenariu.
--------
Gosia:
Întrebare
din partea publicului: „Care a fost secvența și intervalul de
timp aproximativ între distrugerea planetei Tiamat, construcția
piramidei principale din Giza, amplasarea navei „Luna”, apa de pe
Tiamat ajunsă pe Pământ, și deplasarea axei Pământului (una sau
mai multe)?"
Swaruu
X (Athena):
După ce am explicat că timpul nu este o constantă, din punct de
vedere observațional, cel mai bun mod de a explica secvența
(„cronologia”) ar fi:
1.) Construcția Sfinxului.
2.)
Construcția piramidelor din Giza și a majorității piramidelor din
alte părți ale planetei, precum și a multor orașe care acum au
dispărut sau sunt în ruine.
3.) Construirea Atlantidei tot
în această perioadă.
4.) Războaiele de pe Tiamat, cu
distrugerea ulterioară a planetei și devastarea suprafeței și
ecosistemelor lui Marte.
5.) Destabilizarea completă a
echilibrului întregii dinamici planetare a Sistemului Solar 13,
cauzată de pierderea de masă a lui Tiamat, masa acestei planete
fiind distribuită progresiv și diferit, pe măsură ce Tiamat s-a
„transferat” majoritar în centura de asteroizi.
6.)
Cataclisme pe Pământ cu efecte devastatoare asupra biologiei și
civilizațiilor, cauzate de schimbarea bruscă a dinamicii energetice
planetare a sistemului solar.
7.) Rătăcirea enormelor
cantități de apă neînghețată al lui Tiamat, până au fost
atrase de câmpul gravitațional al planetelor Pământ și Venus,
unde au creat Marele Potop și a distrus civilizația de pe Pământ
și de pe Venus .
8.) Deplasarea axei Pământului și
inversarea polilor, cauzate surplus de masă a Pământului, care a
agravat dezechilibrul deja existent în întreg sistemul provocat de
distrugerea lui Tiamat. Pe Pământ, evenimentele cataclismice
ulterioare au dus la dispariția a mii de specii de animale și
plante. (în urmă cu aproximativ 12.000 de ani)
9.) Plasarea
navei sferice a biosferei „Luna” a Federației, deteriorată în
luptele de pe Tiamat, pe orbită în încercarea de a stabiliza
Pământul și de a-l aduce într-un echilibru acceptabil.
10.)
Amplasarea unui gard (grind)
eteric electromagnetic, Centurile Van Allen, ca parte a eforturilor
de stabilizare energetică a planetei Pământ, prin scăderea
frecvenței interne și limitarea capacității acesteia de a se
conecta cu Sursa. Aceasta urma să fie doar o măsură temporară
până ce sistemul solar revenea la starea anterioară sau ajungea
la o nouă homeostazie.
Se spune, de asemenea, că acest câmp
energetic (nota
C.M: Matrix 3D)
a fost creat și pentru a carantina rasele regresive (nota
C.M.: în special reptilienii),
astfel încât acestea aceștia să nu poată părăsi Pământul. Eu
personal nu sunt de acord cu această afirmație, dar o menționez
pentru a mă „linia” credinței majoritare a momentului. Pentru
mine, plasarea acelei enorme nave avariate (care urma să devină
Luna Pământului) în proximitatea Pământului, pentru stabilizarea
planetei și „liniștirea” sistemului planetar și solar, sunt
suficiente argumente. Efectul așteptat se datora nu numai
modificării masice din sistem, cu apariția centurilor Van Allen, dar
și impunerii unor frecvențe modificate și altfel distribuite..
Eu
țin cont, de asemenea, măsura „carantinării” pe Pământ a
raselor „rele” sau „regresive” (ținute astfel captive) prin
efectele datorate Lunii putea fi o consecință colaterală care a
creat un cerc vicios de gândire și manifestare. Adică, oamenii, în
principal oamenii de pe Pământ, nu puteau manifesta decât lucruri
de joasă frecvență, și deci crearea de egregori, datorită
frecvenței joase determinată de influența acestei nave devenită
satelit „natural” al Pământului. Așa că eu văd gardul eteric
care înconjoară Pământul ca un efect secundar al Lunii și nu
creat prin intenție de Federație.
11.) Dezvoltarea
ulterioară a unor noi civilizații post-diluviane și
post-cataclism, cum ar fi Egiptul și Mesopotamia, printre altele.
Dar într-o ordine și un interval de timp diferit, nu general
acceptat de știința Pământului.
Datele sunt, de asemenea,
o problemă din cauza inexactității metodelor de cercetare și
determinare umane, cum ar fi cea cu Carbon 14, care este practic
inutilă și folosită doar pentru a face ca lucrurile să se
încadreze în intervalele lor de timp greșite.
Gosia:
Întrebare din partea publicului: „Anul calendaristic pământesc
de 360 de zile era considerat și înainte de distrugerea lui
Tiamat?”
Swaru
X (Athena):
Nu!
Timpul necesar Pământului să facă o rotație completă în jurul
Soarelui, era mult mai mare, dar este dificil de calculat cu
exactitate, din cauza alunecării timpului și a problemelor de
percepție temporală, deoarece Pământul, înainte de evenimentul
Tiamat, avea o vibrație existențială mult mai mare (5D).
Notă:
noi interpretăm „căderea” umanității din „Grădina
Edenului” ca fiind căderea din vibrația superioară a existenței
(5D) într-o frecvență 3D, inferioară, a conștiinței gândirii
și existenței umanității de pe Pământ.
Este
foarte greu să discutăm despre valoarea timpului înainte de 12.500
de ani, nu numai pentru că timpul este o percepție și nu un lucru
independent și nu numai pentru că procesele de întâlnire sunt
problematice în cel mai bun caz, ci și pentru că avem de-a face cu
două densități: 5D înainte de tragedia Tiamat și 3D, post
cataclism Tiamat.
https://swaruu.org/transcripts/el-diluvio-universial-tiamat-cronologia-terrestre-de-los-12-500-anos-athena-swaruu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu