Y292 - Mecanica manifestării (2) - Introducere în navigația extraterestră (Swaruu de pe Erra-Pleiade)

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 01 septembrie 2019
Traducere Const. Mihăilescu

În Navigatia Stelară am descris modul în care navigăm folosind o hartă de frecvență, și nu o hartă a locațiilor. Într-o hartă de frecvență, importantă este relația dintre frecvențele specifice date, care pot fi luate ca destinații sau ca locații, și nu concepte precum distanța sau plasarea direcțională, așa cum ar fi pe o hartă tradițională.
O frecvență, este o locație, pe care nu doar o reprezintă, așa cum un punct și un nume ar reprezenta un loc pe o hartă tradițională, ci este chiar locația în sine. Deoarece totul este energie, singura diferență între o locație și alta este dată de frecvența acestora. O frecvență a unei locații este rezultatul combinării tuturor interacțiunilor energetice nu numai a obiectelor și lucrurilor dintr-o astfel de locație, ci și relația cu alte locații din jurul acesteia, într-o supă continuă de potențiale, energii sub formă de valuri. Fiecare obiect, mare sau mic, vibrează la un ritm specific, de la un nivel subatomic, iar acea rată de vibrație este ceea ce numim noi o densitate.
Materia este întotdeauna creația conștiinței și consecință a conștiinței. Câmpul de vibrații ultra-înalte și de energie potențială de ultra-înaltă densitate ,pe care îl numim Eter, nu este altceva decât conștiință unificată pură, câmpul unificat din care iese sau se manifestă orice altceva. Fiecare bucată holografică din câmpul conștiinței unificate, Eterul, are aceeași putere ca întregul și este întregul în sine. Fiecare formă vie, conștiința fiecărei persoane nu este doar o parte a Eterului, este Eterul în sine, definind termenul de piesă holografică ca pe ceva care, deși este un fragment dintr-un întreg, păstrează toate atributele, caracteristicile și puterile întregului.

Totul în Eter funcționează și este sub formă de fluctuații și variații de energie în interiorul câmpului și acestea sunt modele de unde. Fiecare undă este definită de o creastă (un maxim) și un jgheab (interval) care se mișcă cu o anumită rată de timp; aceasta se numește frecvență. Frecvența unei unde este definită de un interval de timp dat și rezultat al conștiinței observatorului. Atunci când frecvenței unei unde i se dă o anumită rată de timp cu o complexitate determinată perfect matematic și ordonat de către conștiința-observator, aceasta se numește armonica unei frecvențe ( de bază). Acest lucru se întâmplă ca rezultat al unei intenții conștiente repetitive a observatorului, modelul de gândire rezultând dintr-un proces de imaginație creativă.
Când armonicile unei frecvențe au constant suficientă energie și sunt de tipul potrivit, vor forma unde staționare, care sunt puncte dintr-un câmp energetic în care o parte concentrată din acea energie nu este reabsorbită în câmpul de energie potențială deoarece armonicile frecvenței alimentează în mod constant acel punct specific cu energie cu o rată foarte specifică, menținându-l mereu prezent și alimentat continuu.

Acesta va forma un punct de energie concentrată în interiorul fișierului punct se numit nod și care, cu o complexitate adăugată, va forma un obiect pe care l-am numi materie dură care, în funcție de armonicile frecvenței de bază, va forma un obiect material a cărei existență va depinde întotdeauna de frecvența și armonicile folosite de conștiința-observator.

Definirea armonicilor unei frecvențe ca secvență ordonată de impulsuri într-un câmp de energie potențială.

Fiecare frecvență și armonicile sale depind de o rată de timp. Această rată este rezultatul schimbărilor produse de intenția și atenția observatorului-conștiință; timpul fiind rezultatul conștientizării conștiinței-observator, deoarece își animă conceptele și ideile, dându-le o secvență iar propriilor idei oferindu-le sens și logică.

Timpul este o percepție dată de ordinea conceptelor în conștientizarea observatorului-conștiință precum și de rata cu care își secvențiază ideile. Cu cât este mai multă conștientizare, cu atât se pot gestiona mai multe concepte și la o rată mai mare, ceea ce înseamnă procesarea mai multor date prin percepții, care vor determina ce densitate existențială poate percepe observatorul conștiinței.

Nu există Densități ale existenței ca atare, nu ca tărâmuri separate; o densitate (dimensiune) este dată de capacitatea de percepție a conștiinței-observator, rata cu care poate procesa el datele, viteza cu care poate da armonicilor unei frecvențe toți parametrii definitorii. Materia este creată de conștientizarea observatorului-conștiință. Nu se poate percepe nimic, cu o rată mai mare sau o frecvență a unui obiect rezultată dintr-o armonică mai mare a unei frecvențe decât rata pe care observatorul-conștiință o poate anima și înțelege propriile sale percepții.

Cu cât mai multă conștientizare, cu atât mai multe percepții poate gestiona, și cu cât mai multe percepții poate procesa, cu atât va fi mai mare rata unei armonici a unei frecvențe pe care o poate gestiona; de aici rezultând capacitatea de a fi conștienți de o densitate mai mare a existenței.

Rezultatul unei armonici lente a unei frecvențe duce la materialitate, iar cu cât merge mai repede va avea ca rezultat o densitate progresiv mai mare.

Așa cum sa explicat mai sus, viteza este dată de observatorul conștiinței. Aceasta înseamnă că există atâtea Densități ale Existenței câți observatori ai conștiinței sunt. Mai mulți observatori al conștiinței pote percepe același lucru ca rezultat al armonicilor similare ale unei frecvențe. Asemănătoare, dar niciodată la fel, deoarece punctul lor de atenție este întotdeauna diferit. Definim punctul de atenție al fiecărui observator individual al conștiinței prin propriul flux individual de modele de gândire și percepții, o persoană, o ființă. Mai mult de un observator al conștiinței pot percepe același lucru ca rezultat al armonicilor similare ale unei frecvențe a fiecăruia dintre ele. Interacțiunea dintre punctele individuale de atenție are ca rezultat o egalizare parțială a percepției dintre ele, deoarece acestea combină modele care sunt armonice ale unei frecvențe care vor avea ca rezultat un set perceput de noduri concentrate sau puncte de concentrare a energiei în câmpul de energie potențială care se transformă, percepute de ei ca obiecte materiale care alcătuiesc „lumea exterioară” comună. Fiecare conștiință individuală-observator-persoană sau ființă creează atât o realitate personală, cât și o realitate colectivă, ca rezultat al combinării armonicilor personale ale unei frecvențe cu cele ale altora, creând alte armonici ale unei frecvențe în mod colectiv, unde nodurile sau punctele de energie concentrată, care creează materie tare, sunt rezultatul combinării frecvenței personale de percepție cu a altora.
Fiecare observator - conștiință va oferi câmpului propriile armonice ale unei frecvențe care, la rândul lor, vor interacționa cu cele ale altora, creând o supă de frecvențe. Atunci când armonicele personale ale unei frecvențe de bază se combină cu cele ale altor frecvențe de bază, își vor schimba natura cu dinamica de interacțiune a undelor numită interferență distructivă ori interferență constructivă, cu condiția ca mai mult de un observator-conștiință să intre în acest joc frecvențial. Dar atunci când armonicele unei frecvențe de bază vor fi diferite, se va produce o reducere sau chiar anulare totală de energie dată nodului, adică o dizolvare..
Când se acordă suficientă atenție-energie procesului de gândire specific, frecvența rezultată a persoanei se va acorda automat cu frecvența obiectului perceput sau a situației la care gândește acea persoană; aceasta se numește Legea Oglinzilor și guvernează acest Univers.

Frecvențele egale se atrag reciproc pentru că sunt una și aceeași, deci frecvența-gând va fi egală cu lucrul sau situația din mintea individului, și aceasta este egală cu obiectul și/sau situația externă percepută, pentru că nu există obiecte sau situații exterioare ca atare, așa cum sunt toate în interiorul aceluiași câmp de energie potențială, supă de armonici de frecvență și aceleași modele de gândire ale conștiinței individuale și colective - indivizii creând totul.

Gândul creează obiectul și situația sau situațiile, nicio diferență! Nu există o lume exterioară ție.Tu ești cel care ai totul în minte, tu le faci pe toate, atât colectiv, cât și individual! Asta datorită Legii Atracției Universale.

Lumea exterioară este o reflectare a lumii voastre interioare iar singura modalitate de a vă schimba lumea exterioară este să vă schimbați mai întâi lumea interioară.

Când conștientizarea este redusă, la fel și percepția, aceasta înseamnă că mai puțină informație și mai puțină energie se produce și este procesată de către observatorul-conștiință, iar acest lucru se traduce prin mai puține detalii și mai puține informații, ceea ce înseamnă un tărâm cu frecvență mai joasă, cei din planurile inferioare având mai puține detalii și o frecvență mai lentă în armonicele lor. Cu cât tărâmurile (densitățile) sunt mai înalte, mai multe detalii sunt adăugate progresiv la percepția observatorului-conștiință și acest lucru poate fi procesat exponențial mai rapid, la fel și armonicile, deoarece rata este mai rapidă. Individul nu poate procesa mai mult decât o anumită cantitate de informații (date) care i-a fost dată de conștientizarea sa, el putând procesa datele doar la o anumită rată de timp, direct proporțional cu această conștientizare.

Cu cât o densitate sau un tărâm este mai lentă, cu atât conține mai puține detalii și, pe măsură ce percepția observatorului conștiinței este mai redusă, la fel este și energia atenției sale și intervalele de timp percepute, necesare pentru a transforma gândul într-un material, obiect sau situație percepute..
Pe măsură ce conștientizarea observatorului-conștiință crește, va crește și capacitatea acestuia de a percepe și de a procesa mai multe detalii, rezultând o rată de manifestare mai rapidă, ceea ce va însemna experimentarea unei percepții a unui tărâm de densitate mai înaltă a existenței.

Un obiect perceput solid nu este altceva decât o concentrare de unde staționare într-un câmp, unde aflate la o rată mai mult sau mai puțin fixă, oferind astfel observatorului-conștiință ideea de percepție a unui lucru material solid. O situație creată este o combinație de armonici de frecvență aflate într-un proces dinamic care implică o anumită rată de frecvență într-un interval de timp dat de observator. Este interacțiunea dinamică de ideie-percepție și a obiectelor solide percepute într-un interval de timp; o secvență de armonici de frecvență care interacționează între ele cu precizie matematică.

Aceste interacțiuni matematice definesc lungimile de undă și frecvențele dintr-un tărâm al existenței și, de asemenea, definesc frecvențele exacte într-un câmp de energie. Așa cum sa explicat mai sus, Eterul este o supă de conștiințe.

Aceste frecvențe specifice și interacțiunile dintre ele crează o armonică colectivă combinată a unei frecvențe în câmpul energetic eteric, creând ceea ce putem numi o locație, un loc, o interacțiune specifică și plasamentul undelor de energie staționare pe care le numim materie și pe care noi le interpretăm cu conștiința-percepția noastră ( de ex. o zonă într-un oraș, cu stâlpi de iluminat, trotuar, cabine telefonice, hidranți de incendiu etc). Vehiculele și oamenii care trec prin acea zonă sunt, de asemenea, modele energetice în câmp, cu propriile lor armonici de frecvență care interacționează veșnic și continuu între ele, la o anumită rată de timp..
Aceste frecvențe specifice, care sunt exacte și niciodată egale cu altele, sunt interpretate ca o locație exactă în spațiu și timp. Armonicele exacte ale unei frecvențe a acelei locații sunt ceea ce putem folosi și noi pentru a naviga pe o navă. Locația și armonicele unei frecvențe pot fi la fel restrânse până la nivel de atom sau mărite la dimensiuni oricât de extinse, adăugând complexitate pe măsură ce se extinde. De ex., armonicile unei frecvențe a unei planete, aflate în supa de energie potențială pe care o numim Eter (și în exterior, în continuum-ul Spațiul-Timp) reprezintă locația sa exactă pe o hartă stelară și datele exacte pe care le vom introduce în computerul de navigație al navei noastre, pentru a ne stabili destinația.

Toate frecvențele și toate armonicile lor sunt și pot fi interpretate ca valori numerice și sunt observabile și predictibile matematic cu ecuații corespunzătoare. Aceasta reclamă un element de predictibilitate câmpului energetic care conține obiectele și situațiile manifestate ceea ce înseamnă că, pe măsură ce înțelegem interacțiunile previzibile din punct de vedere matematic dintre aceste obiecte și situații din interiorul unui câmp de energie potențială, putem într-adevăr prezice viitorul.
Înțelegerea acestor interacțiuni și relații matematice dintre frecvențe și armonicele lor va constitui o hartă de frecvențe, care poate fi o hartă de frecvență mică, ca planul energetic al unei locații mici sau poate fi la fel de mare ca o hartă stelară care va ghida navele în călătoriile lor prin Cosmos.
O hartă de frecvență este o interpretare numerică a unei interacțiuni între undele din câmpul de energie potențială, sau Eter. În esență, aceasta este o hartă a Eterului sau o hartă eterică.
Obiectele sunt legate de situații care pot fi și circumstanțiale. Ele există într-un anumit context într-un domeniu. Acest context specific este unic și este reprezentat de o valoare numerică. Poate reprezenta o situație-locație în orice context, trecut prezent sau viitor, deoarece toate sunt constructe matematice-frecvență-armonice. Nu există prezent, viitor, trecut, există doar armonici de frecvență într-un câmp și, prin urmare, pot fi reproduse!
Tot ceea ce trebuie făcut este să reproduci exact aceleași armonici de frecvență ale situației respective, numită și destinație, și imediat vei fi acolo, deoarece acea frecvență nu reprezintă doar destinația, ci și obiectivizarea acelui ceva.
Zona sau locația în care vom ajunge, adică destinația noastră, este ceea ce voi numi context și este rezultatul tuturor interacțiunilor, tuturor frecvențelor de acolo, cu toate armonicile și relațiile dintre ele. Acum putem reprezenta întregul context ca o secvență complexă de interacțiuni matematice, având cu cât mai complexe, cu atât mai multe detalii. Putem reprezenta o scenă fixă, neanimată, cu valori numerice ale frecvenței stabilite într-un model de grilă matematică care este planul energetic și de frecvență al acelei scene și un instantaneu precis din punct de vedere matematic al acelui eveniment sau al oricărui altul dat. Aceasta ca o reprezentare statică a contextului, așa cum ar fi o fotografie. Fiecare detaliu (minut) din scena sau „fotografie” este reprezentat cu valoarea sa de frecvență matematică corespunzătoare, printr-o serie de numere, într-un model de grilă. Aceasta ar reprezenta o scenă sau un context de fotografie plată 2D. Adăugând mai multe detalii sub formă de interacțiuni și valori numerice, putem forma o scenă sau un context 3D sau tridimensional complex; o reprezentare completă ultra-detaliată a unei situații complete, instantaneu fixat în timp și spațiu.

Următorul pas este să adăugați o secvență acestor instantanee 3D de scenă-context ultra-detaliate, animate numeric și matematic, folosind interacțiunile stabilite în funcție de armonicile fiecărei frecvențe care formează detaliile unui eveniment și ale obiectelor și interacțiunile lor care le oferă o secvență animată.
Această scenă sau context este un punct stabilit în timp și spațiu pe care îl putem folosi ca destinație. Deoarece fiecare secvență de evenimente care are loc în fiecare scenă-context este precisă din punct de vedere matematic, respectând ecuații precise cunoscute de noi, putem folosi acest lucru pentru a calcula un eveniment care nu s-a întâmplat încă. Când o scenă-context este localizată cu un număr mic de detalii sub formă de frecvențe și armonici ale acestora, precum și relațiile matematice dintre ele, putem calcula matematic ce se va întâmpla în continuare, cu multă precizie, dar pe măsură ce adăugăm mai multe, datele scenei-context va avea nevoie progresiv din ce în ce mai multă putere de calcul pentru a putea prezice un rezultat, deoarece variabilele cresc și ele exponențial.
Acest proces este ceea ce numim calcule ale evenimentelor dintr-un câmp cuantic.

Folosind acest proces, putem produce, de asemenea, situații complete de frecvență-matematice care pot fi proiectate pentru a se potrivi sau pentru a fi îmbinate într-un context real de scenă preluat din lumea exterioară. Îmbinarea literară a unui obiect, a unei situații, a unei persoane sau a unei nave stelare în acest câmp. Sau putem scădea și una. Singurul condiție este este să facem ca frecvențele și dinamica armonicelor lor să se potrivească cu cele noi.
De asemenea, putem îmbina și obiectiva, o persoană, o navă, practic orice, dintr-un context real într-o altă situație de context real diferită. În această situație, trebuie să modificăm frecvențele primei situații sau obiect pentru a se potrivi cu cea de a doua.

În cazul inserării unui obiect într-un alt context-situație reală, relația matematică precisă dintre armonicile frecvențelor nu trebuie să fie precis îmbinată, așa cum ar fi cazul inserării unei situații în alta. Pe măsură ce noul obiect este introdus, acesta va modifica automat toată dinamica energetică a întregii scene. Din punctul de vedere al unui observator, obiectul va apărea pur și simplu din senin. Reacțiile observatorilor conștienți de acolo vor face parte din ajustările de frecvență la prezența unui nou obiect.

Toate aceste necesită trilioane de trilioane de operații matematice precise care au loc la viteze de nano secunde.

Inutil să spunem că acest lucru necesită calculatoare foarte avansate și puternice, care nu mai funcționează folosind un limbaj binar, și pentru a realiza acest lucru se folosesește calculul probabilităților într-un câmp cuantic, cu utilizarea a câteva milioane de acceleratoare de nanoparticule în interiorul fiecărui nucleu al procesorului.

https://swaruu.org/transcripts/mechanics-of-manifestation-2-intro-to-extraterrestrial-navigation-swaruu-of-erra-pleiades