........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE, REPREZINTĂ ABUZ DE PUTERE ȘI FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ.

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 ianuarie 2022

Stakeholderii plandemiei (II)

 Citiți prima parte a articolului

Ajunși aici, nu putem să nu constatăm faptul că, dacă vorbim de părți interesate, extrem de interesant ar fi că Bill Gates este cel de-al doilea mare finanțator al Organizației Mondiale a Sănătății, după Statele Unite, Gates finanțând organizația cu sume mai mari decât oricare alt stat de pe planetă! Tot Gates îl finanțează și pe Anthony Fauci și al său National Institute of Allergy and Infectious Diseases, cum la fel, tot Gates are participațiuni copioase în acțiunile companiilor farmaceutice care elaborează vaccinurile minune.

  

 Ar părea că există aici cel puțin un imens conflict de interese, deși este evident că este vorba despre corupție în toată puterea cuvântului!

Îl avem apoi pe Tedros Adhanom, șeful OMS, acuzat de genocid și de terorism!

Și mai șocant este să descoperim preocupările Națiunilor Unite pentru reducerea populației! Iar în acest punct, din nou îi reîntâlnim pe toți cei menționați mai sus, proeminentă fiind prezența lui Bill Gates, celebru pentru „ecuația” lui „Innovating to zero” care prevede că pentru „salvarea planetei” e nevoie să se reducă emisiile de carbon la zero, iar pentru a ajunge acolo, e nevoie ca omenirea să fie redusă la zero!

CO2 = P x S x E x C, unde P reprezintă populația, S – serviciile folosite, aici fiind inclusă și industria printre altele, E – energia folosită, iar C – cantitatea de CO2 utilizată de unitățile de energie. Dacă vrem ca într-o înmulțire produsul să fie zero, unul dintre factori este necesar să fie zero. Iar Gates s-a gândit la populație!

În primul rând, avem populația. Astăzi, lumea are 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă către aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă facem o treabă grozavă în ceea ce privește noile vaccinuri, îngrijirea sănătății, serviciile de sănătate a reproducerii, am putea scădea aceasta cu, probabil, 10 sau 15 la sută”, a spus Bill Gates în cadrul unei prezentări făcute la TEDx.

Iar în clipa de față, ce „coincidență fericită”, nu-i așa, covidul presupune tocmai acea vaccinare care poate extermina 15% din populație! Vaccinare ce apare ca un panaceu al Davosului, preamărit de Klaus Schwab în cartea sa despre Marea Resetare.

Mai este necesar de adăugat aici că Marea Resetare nu reprezintă vreun mit, fiind deja un „program pus în aplicare”.

Pentru a face tranziția la zero net (zero emisii de carbon), ar fi nevoie de 28 de trilioane de euro până în 2050. Asta înseamnă 800 de miliarde de euro în fiecare an, potrivit calculelor lui Oliver Bäte, CEO Allianz SE.

Concomitent, asistăm la o „aliniere a portofoliilor” la cerințele Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Deja parteneriatele Comisiei Europene și BEI sunt numeroase: regăsim aici Parlamentul European, Banca Centrală Europeană (condusă de Christine Lagarde), FMI, ONU, zeci de bănci, companii de asigurare, de reasigurare, ONG-uri, „filantropi” ca Mike Bloomberg, Soros, Bill Gates, activiști de mediu, presă.

Aceleași fapte se petrec și în cazul administrației Biden, dincolo de ocean.

Odată cu pregătirea portofoliilor necesare investițiilor, se observă deja o reorganizare – de sus în jos – a economiei mondiale, în deplin acord cu prezicerile Forumului Economic de la Davos, promotor al teoriei Marii Resetări.

Este vorba despre redesenarea fluxurilor globale de capital, în mod extrem de controlat, ceea ce are la bază acțiuni și obligațiuni corporative „aprobate”, în sensul că sunt în strictă legătură cu „Marea Resetare”. Agenda „economiei durabile” a ONU / Davos / UE / SUA este realizată în tăcere de către aceleași bănci globale care au creat criza financiară din 2008.

 Acum, dirijând sute de miliarde și în curând mii de miliarde către companii adepte ale Acordului climatic de la Paris și a Pactului Ecologic și ținând finanțarea departe de celelalte, anume de companiile de petrol, gaze și cărbune.

Astfel, o companie obține calificări favorabile pentru „seriozitatea” cu care angajează personal din diverse „genuri” (intersexuali, genderfluid, ambiguu sexual etc.) sau ia măsuri pentru a elimina „amprenta de carbon”, de exemplu, utilizând resurse energetice „verzi”, regenerabile.

Scopul central al strategilor ESG este de a crea o trecere de la economia pe bază de energie „ineficientă și costisitoare”, la utopia „Zero Carbon”. Această tranziție este condusă de principalele instituții financiare și bănci centrale din lume și tot în virtutea finanțărilor despre care discutăm, aceste bănci sunt deja copios susținute de constelații de ONG-uri și companii de media din întreaga lume.

Ceea ce au făcut bancherii și fondurile gigantice de investiții, cum ar fi Black Rock (peste 8 trilioane de dolari în administrare), este să creeze o nouă infrastructură de investiții care să împartă entitățile economice în „sustenabili” sau „perdanți” pentru investiții, în funcție de cât de serioasă este compania în privința ESG – mediu, valori sociale și guvernanță. Luați acești termeni eufemistic, căci totul se leagă și de ideologia progresistă!

Modul în care corporațiile contribuie la această guvernanță durabilă globală este extrem de vag și ar putea include absolut orice, de la donații făcute de companiile beneficiare de finanțări, la susținerea unor organizații, precum Antifa sau Black Lives Matter, până la sprijinirea companiilor din BigPharma. Astfel se asigură, de exemplu, finanțări pentru producerea de vaccinuri, sau finanțări de răzmerițe stradale pentru îndepărtarea unui politician ales și indezirabil din punctul de vedere al „elitei”, dar și bani de tocat pentru activități „verzi” de către companiile care varsă banii acolo unde se vrea.

Faptul că avem această dramatică reașezare a investițiilor, controlată exact de „zeii Davosului”, însemnă printre altele că impactul va fi enorm! Nu vorbim aici doar despre industria extractivă sau energetică, după cum în mod ușuratic s-ar putea crede, ci despre impactul acestor finanțări în peste 70 de sectoare industriale pe orizontală, începând cu petrochimia, transporturile, industria alimentară etc.

Și mai evident pare faptul că în această etapă, dar mai ales în etapele următoare, rolul corporațiilor devine dominant și că acest aspect se face în detrimentul companiilor mici și mijlocii! Doar pană aici, într-un singur an de presupusă pandemie, populația a pierdut cca. 3,7 trilioane de dolari, în timp ce bogații planetei s-au îmbogățit cu 3,9 trilioane de dolari. Este cel mai amplu transfer de avuție într-un timp extrem de scurt!

Putem remarca, de asemenea, premeditarea, căci bună parte din evenimentele care se petrec le regăsim în textele draft-urilor legislative sau în textele reglementărilor diferitelor structuri europene sau globale cu mult înaintea izbucnirii vreunei epidemii – amintim doar proiectul Comisiei Europene privind pașapoartele de vaccinare, ce datează cu vreo doi ani de dinaintea pronunțării sintagmei „covid” sau declarația halucinantă făcută de Anthony Fauci conform căreia Donald Trump ,,nu își va încheia mandatul fără izbucnirea unei pandemii”!

Atunci, de ce să te miri când descoperi atâtea documente vechi de doi, cinci sau zece ani, care prezic acest «eveniment imprevizibil» cu aproape la fel de multă precizie precum însăși Marea Resetare?” – se întreabă și Modeste Schwartz și nu fără temei!

De aici și „eficiența predictivă” a lui Klaus Schwab, pe care o analizează Schwartz. Autorul pune direct degetul pe rană, odată cu scrierea titlului celui de-al doilea capitol, unde devine evident că nu mai discutăm despre o așa-zisă teorie a conspirației, ci despre o practică a conspirației (în toată puterea cuvântului): Marea Resetare.

După ce am aflat că „pandemia” este gândită a fi eternă, vedem de aici încolo „programul” Noii Ordini Mondiale, analizat sub lupă. Vedem așadar, diversele fațete ale noii organizări a comunității și economice, prescrise/prezise de Klaus Schwab și aduse în realitatea cotidiană de „oligarhia” corporatistă. Bună observația autorului că „programul” scris de Klaus Schwab, un soi de manual ideologic luciferic, este la fel de gratuit și la fel de bine diseminat precum au fost odinioară Manifestul Partidului Comunist ori Mein Kampf!

Ca orice ideologie impusă prin spălarea creierelor, noua religie covidiană nu se bazează pe logică sau pe argumente, ci pe impulsuri emoționale, de tip frică sau mai exact fobie, dobândită sau învățată, menite să supună, dar în egală măsură să răzbune frustrările acumulate de „tinerii frumoși și liberi”.

Ei reprezintă, spune autorul, „target-ul Marii Resetări”: „apatia lor existențială va consimți în cele din urmă – ca la un act de compasiune – să vă sacrifice, pe voi, afacerile voastre mizerabile și familiile voastre nenorocite, pe care ei înșiși, inutili și hidoși, nu au visat niciodată să le întemeieze. Eșecul complet al existenței lor de avortoni mai are vreun sens doar jupuind-o pe a voastră de orice noimă.

Urmarea, previziunea formulată de autor de această dată, nu de Klaus Schwab pe care-l analizează, este că marea gimnastică covidiană se va încheia, potrivit tradițiilor istorice, în sânge.

La fel ca majoritatea doctrinelor «de calea a treia», proclamate în secolul al XX-lea, cea a lui Schwab este, repet, o teorie vagă, destinată să mascheze realitatea unui fascism – nu în sensul pe care teoreticieni precum Gentile l-ar fi putut da cuvântului ci, mai prozaic, în sensul istoric lăsat moștenire de către experiența regimurilor totalitare nesovietice din secolul al XX-lea: realitatea unui sistem care combină arbitrarul statului colectivist cu nerușinatele inegalități ale capitalismului de piață, în cadrul unui sistem pur oligarhic; pe scurt: tot ce e mai rău din ambele lumi din perioada Războiului Rece, dar vândut cu ajutorul unui marketing care pretinde că îmbină, de fapt, avantajele ambelor”, conchide autorul.

Să mai zăbovim puțin asupra unui alt fragment din cartea lui Schwab (pag.81-82), unde scrie următoarele: „Controale mai strânse la frontieră în scopul gestionării evoluției pandemiei au un sens deosebit, dar există riscul real ca renașterea statului național să conducă progresiv la un naționalism mult mai pronunțat, o realitate pe care a surprins-o cadrul «trilemei globalizării» oferit de Dani Rodrik”.

Tot Schwab explică: „La debutul anilor 2010, când globalizarea devenea o politică rațională și o problemă socială, economistul de la Harvard (Rodrik – n.n.) a explicat de ce [globalizarea] ar fi o victimă inevitabilă dacă naționalismul va spori. Trilema sugerează că cele trei noțiuni, de globalizare economică, democrație politică și stat național sunt reciproc ireconciliabile, bazate pe logica simplă că doar două pot coexista efectiv la un moment dat.

Democrația și suveranitatea națională sunt compatibile numai dacă globalizarea este stopată. Prin contrast, dacă atât statul național, cât și globalizarea înfloresc, atunci democrația devine de neacceptat. Și apoi, dacă atât democrația, cât și globalizarea se extind, nu există loc pentru statul național. Prin urmare, se pot alege oricând două din cele trei – aceasta este esența trilemei.

Așadar, în contextul în care „finanțele verzi” bazate pe ESG sunt mânuite la modul global de discipolii și stakeholderii grupării de la Davos, când întreaga politică și întreaga economie, plus întreaga luptă „sanitară” împotriva covidului se petrec tot la nivel global, menținerea statelor în ecuație presupune suprimarea democrației! Sau, menținerea democrației presupune suprimarea statelor și trecerea la o „guvernare” a „părților interesate”, anume a corporațiilor.

Dacă vom căuta în documentele Băncii Mondiale, fără prea mare surprindere vom descoperi și aici documente care atestă eforturi în aceeași direcție, începând cu previziunile legate de „orașele magnet” și pană la controlarea fluxurilor de imigranți.

Textul lui Modeste Schwartz este unul esențial, căci oricât de concis ar fi, reușește să dezgroape o imensitate de subiecte asupra cărora merită să meditezi, punând într-o lumină inedită discuțiile despre presupusa pandemie și, implicit, despre soluțiile preconizate.

Pentru că vorbim despre stakeholderii „plandemiei”.

Și, ca notă finală, ar fi de remarcat umorul cu care sunt redactate sumedenie de pasaje, oricât de sumbru ar fi subiectul. Astfel, „Schwab este un filantrop academic, care practică o formă de consultanță”, scrie Modeste Schwartz, același „Schwab se dezvăluie, pagină după pagină, până în detaliile celor mai concrete sfaturi ale sale, ca fiind un măreț profet al trecutului (recent – sau chiar îndepărtat). Și un proferator de truisme de nivel cu adevărat olimpic.

Sau: „Am văzut deja (citat de la p. 198) că această Mama Natură este înzestrată cu puteri taumaturgice – capabile în special să împiedice îmbătrânirea și moartea profetului său Schwab.

Într-adevăr, a-l trata serios pe Klaus Schwab ca persoană, ca „trestie gânditoare”, este dificil. Cum observă și Modeste Schwartz, a stabili o legătură între „pandemie” și climă sau schimbările climatice este o chestiune pur și simplu aiuritoare. Astfel de pasaje redactate de „geniul” de la Davos, fără niciun suport teoretic sau științific, îl îndreptățesc pe Schwartz să afirme că Marea Resetare reprezintă, în fond, un soi de „purgatoriu contrainițiatic” în sensul de luciferian. Diabolic.

Ajunși la final, mai merită notat faptul că dacă Noam Chomsky consideră că religia dogmatică se bazează pe un Dumnezeu imbecil, putem și noi concluziona, fără vreo teamă de a greși, că și zeii Davosului se bazează pe faptul că întreaga omenire este imbecilă.

https://yogaesoteric.net/stakeholderii-plandemiei-ii/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu