Să spunem lucrurilor pe nume! Fragmente dintr-un jurnal de pandemie

 „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.” – Nicolae Titulescu

11 mai 2020

De la teorie a conspirației, la realitate: Premierul Israelului vrea copiii microcipați!

Sunt mai bine de trei luni de când auzim tot felul de scenarii S.F. legate de pandemia care a indus panică și teroare în întreaga lume, însă cine le-a dat importanță? Am zâmbit și am trecut mai departe. Premierul israelian Benjamin Netanyahu, însă, a făcut o declarație zdruncinătoare: „Am vorbit cu liderii noștri din tehnologie în vederea găsirii unei metode de a măsura [distanța dintre oameni], precum senzorii. De exemplu, toate persoanele, în special copiii – vreau ca micuții să fie primii – să poarte un senzor care să activeze o alarmă atunci când se apropie prea mult de o altă persoană, precum senzorii de pe mașini”, a spus Netanyahu, citat de The Jerusalem Post. Presa noastră titrează că premierul ar fi specificat că vrea ca acești senzori să fie implantați.

Iertați-mă, dar așa o aberație nu credeam că o să fie vreodată grăită în spațiul public de un om de calibrul lui Benjamin Netanyahu! Evident, oamenii de știință l-au contrazis imediat și au expus pericolele iminente: atentatul la siguranța copiilor, care pot fi monitorizați de tot felul de persoane dubioase – fie hackeri, fie pedofili. Totodată, biroul lui Netanyahu insistă: „Este o acţiune voluntară, scopul este de a-i ajuta pe copii să rămână la distanţă”. Dumneavoastră cum ați reacționa dacă s-ar propune o astfel de măsură și în țara noastră?

4 iunie 2020 – Despre conduită și moralitate

Nimeni și nimic, prin nicio metodă, nu-mi poate schimba conduita și moralitatea.
Nimeni și nimic nu mă poate obliga să tac, atunci când știu că am dreptate.
Nimeni și nimic nu mă poate obliga să stau deoparte, atunci când știu că e nevoie de mine.
Nimeni și nimic nu mă poate împiedica să mă implic, atunci când mi se cere ajutorul.
Într-o lume plină de oratori, eu prefer să fac!

8 decembrie 2020 – Despre Codului Deontologic al Medicilor din România

Sunt penibile încercările unora de a înfiera demersurile mele… Acelea de a vă informa cât mai clar și mai complet despre cum să vă feriți de infecția pandemică. Iar dacă totuși ați contractat boala, cum să vă tratați până vă răspunde medicul de familie sau DSP-ul astfel încât să nu pierdeți timp prețios, și boala să nu se agraveze! V-am povestit experiența mea vis-a-vis de această boală, ce simptome am avut eu și ce medicamente mi-am administrat, cu toate explicațiile de rigoare! Din păcate aceste eforturi de denigrare vin și din partea unor medici sau medici „în devenire”, care se simt lezați de acțiunile mele! Oare de ce?!

Pentru dumneavoastră, dragi colegi, iată mai jos două dintre articolele Codului Deontologic al Medicilor din România, pe care eu le respect cu sfințenie! Voi?!?

„Articolul 8. Obligaţia diligenţei de mijloace:

Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi pricepere interesului pacientului său şi va depune toată diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport cu condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.”

„Articolul 37. Obligaţii referitoare la sănătatea publică:

– Medicul are obligaţia profesională şi legală să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă şi de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, el va semnala persoanelor respective responsabilitatea ce le revine acestora faţă de ele însele, dar şi faţă de comunitate şi colectivitate.

– Medicul are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţă organelor competente orice situaţie de care află şi care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.”

13 ianuarie 2021 – Să spunem lucrurilor pe nume!

Știți când a cunoscut medicina cele mai mari salturi științifice? În timpul războaielor. Cu cât mai mari, cu atât mai eficiente… Experimentele efectuate direct pe oameni, în lagărele de concentrare ale naziștilor, au reprezentat din punct de vedere științific, „mană cerească”. Scuzați-mi alăturarea neortodoxă de idei, foarte sugestivă de altfel.

Simt că noi, acum, suntem parte dintr-un mare experiment mondial. Probabil că se dorește un nou și mare salt în medicină.

Mereu s-au încercat (și efectuat), experimente pe popoarele lumii, pe cele africane, pe indieni și pe altele… Dimensiunea și amploarea acestor experimente diferă de la țară la țară, funcție de cât de corupți sunt politicienii și autoritățile. Costurile acestor experimente sunt diferite, funcție de nivelul de trai și de cunoaștere al cetățenilor țărilor respective. Scenarii diverse, care mai de care mai „emoționante” sunt puse în practică cu ajutorul și participarea unora dintre cele mai cunoscute și iubite personalități publice autohtone.

De exemplu, în India, campania de vaccinare a copilelor împotriva HPV-ului a folosit vedetele de la Bollywood. A fost pentru prima dată când acest vaccin era testat pe oameni! Frumoasele actrițe indiene au fost „cap de afiș” asigurând copilele și pe părinții acestora că vaccinul împotrivă HPV e sigur și fetele vaccinate nu vor dezvolta niciodată cancer. Cu toate acestea, foarte multe fetițe au făcut cancere genitale, 17 dintre ele au murit la scurt timp după vaccinare! Oficialitățile indiene au oprit brusc campania, și-au cerut scuze public. Dar nu pentru mult timp… Este doar un exemplu care s-a petrecut cu un deceniu în urmă. De atunci vaccinarea HPV a cunoscut multiple îmbunătățiri devenind mult mai sigură și eficientă! Sunt situații și momente în viața unei persoane / comunități când pionieratul este necesar să fie evitat. Expectativa poate salva vieți!

Am călătorit de mai multe ori în SUA. Ultima dată, acum 2 ani, am rămas acolo destul cât să am timp să urmăresc televiziunile americane. M-a frapat numărul impresionant de reclame la medicamente noi. Reclame care țineau și 3-4 minute, care reprezentau de fapt o poveste întreagă în care medicamentul respectiv era „eroul” salvator! Datorită lui (a medicamentului) „familia se reunea din nou”, „conturile bancare înfloreau”, „relația de cuplu reînvia” etc… Și absolut toate reclamele se încheiau cu indemnul „Cere-i medicului tău medicamentul X!”. Adică medicul era scos astfel dintr-o posibilă culpă medicală viitoare! Printre aceste noi medicamente promovate intens la TV erau și câteva reclame care promovau servicii de avocatură și care, în principal, ne spuneau nouă, privitorilor, că dacă ai luat un medicament nou și ai avut reacții adverse, să li te adresezi lor pentru a iniția demersuri în instanță ca să fii despăgubit! Un exemplu de tehnică modernă de testare a medicamentelor noi, direct pe oameni!

13 ianuarie 2021 – Demers public al unor medici și oameni de știință care urmăresc să salveze cât mai mulți oameni

„Ce i-ar putea motiva pe acești medici, asistenți medicali, oameni de știință și alți profesioniști din domeniul sănătății [dr. Andrew Kaufman (SUA), dr. Hilde de Smet (Belgia), dr. Muammed Adil (UK), fizician Bare Lando (SUA), dr. Careie Madoj (SUA), prof. Dolores Cahill (Irlanda), dr. Piotr Rubas (Polonia), dr. Natalia Prego Cancelo (Spania), dr. Elket F. de Klerk (Olanda) – n.a.] să facă o astfel de pledoarie plină de pasiune? Ce ar câștiga luându-și astfel din timpul lor pentru a educa publicul asupra pericolelor ascunse ale unei noi clase de vaccin pe cale să fie aplicată cetățenilor țărilor din întreaga lume? Nu au nimic de câștigat, ci multe de pierdut, inclusiv cariera lor și poate chiar viața. Ei fac acest demers public pentru că sunt medici și oameni de știință care înțeleg de fapt știința reală, și care cunosc consecințele posibil devastatoare asupra sănătății acelora care aleg să primească acest vaccin foarte toxic și periculos, și urmăresc să salveze cât mai mulți oameni din masacrul pe care îl va provoca acest vaccin, moartea, leziuni cerebrale, boli autoimune […]. Aveți numele lor: căutați-i pe net, ascultați-i, cugetați, decideți, acționați!”

Notă: Cuvintele de mai sus nu-mi aparțin. Ele reprezintă un fragment dintr-un material scris de Brian Shilhavy, editor Health Impact News.

15 ianuarie 2021 – Să ne negăm istoria ca umanitate? Eu asta nu o pot face!

Experimentele pe oameni din lagărele naziste fac parte din istoria omenirii! Este extrem de trist că așa ceva s-a putut petrece, nu mai demult de 80 de ani. Populațiile care au avut de suferit au fost romii, sintii, polonezii, prizonierii sovietici, germanii cu handicap și, bineînțeles, evreii din întreaga Europă. Experimentele medicale realizate acolo sunt, cu siguranță, niște atrocități care au depășit sfera umanității, efectuate de câțiva medici cărora li s-a dat „mână liberă” și care s-au preschimbat în demoni.

Poate nu ne face plăcere să ne amintim, dar se cuvine să o spunem clar – pentru că nu este etic să ne ferim de cuvinte – au existat cercetări medicale în lagărele naziste! Și ele este necesar să fie amintite mereu, pentru ca așa ceva să nu se mai repete!

În aceste momente ciudate pe care omenirea le traversează, am simțit nevoia să amintesc, public, atrocitățile germanilor din al Doilea Război Mondial.

Să negăm că în prezent avem de-a face cu o situație incertă care, prin escaladare și lipsă de control, ar putea avea consecințe tragice asupra noastră, a tuturor, este o absurditate. Suntem presați prin diverse mijloace directe și indirecte, să ne vaccinăm împotrivă unui virus care nu este atât de periculos, 99,97% dintre cei infectați, fără comorbidități cunoscute în antecedente, s-au vindecat și 95% dintre cei cu vârsta de peste 70 de ani, la fel. Și asta în condițiile în care populația și medicii de peste tot au fost în permanență induși în eroare și lipsiți de acces la cel mai eficient medicament împotriva noului coronavirus, hidroxiclorochina, sub pretextul, total fals, că este periculos de toxic.

Suntem împinși de la spate să ne vaccinăm, noi, zeci și sute de milioane de oameni perfect sănătoși, inclusiv noi cei care am trecut prin boală cu ușurință și am dezvoltat anticorpi în mod natural. Și suntem împinși să facem asta cu un vaccin experimental, al cărui mecanism de acțiune este cel puțin ciudat dacă ai răbdare să intri în detalii – mă refer la tehnologia ARN mesager (ARNm). Cu un vaccin pentru care nu au fost prezentate public rezultatele experimentelor pe animalele de laborator, dacă ele chiar există cu adevărat. Cu un vaccin pentru ale cărui reacții adverse producătorul nu va suporta nicio consecință, și la care s-a mai încercat introducerea pe piață în urmă cu câțiva ani, încercare nereușită pentru că reacțiile adverse erau de neacceptat!

Poate că paralela pe care am făcut-o, comparând experimentele pe oameni din lagărele de concentrare cu situația din prezent, v-a șocat. Asta am și vrut! Este necesar să vă treziți, este necesar să ne trezim la realitate. Și să nu mai permitem niciodată, nimănui să ne trateze, pe noi oamenii, ca pe un material de studiu. Este necesar să ne amintim de crimele produse în numele științei din istoria omenirii și să avem respect față de memoria acelor oameni, fie ei evrei, romi, slavi sau persoane cu dizabilități. Dar totodată este necesar să spunem – iar asta știe oricine care accesează sursele de informare uzuale – că o parte din rezultatele experimentelor din lagărele de concentrare au fost folosite ulterior în anumite domenii de cercetare, iar un exemplu ar fi cercetarea legată de efectele hipotermiei și tratamentul acesteia.

Eu pot fi făcută responsabilă doar pentru ceea ce declar și afirm public, nu și pentru ceea ce înțelege fiecare sau pentru felul în care îmi sunt răstălmăcite vorbele.

Am spus într-o postare anterioară că: „Experimentele efectuate direct pe oameni, în lagărele de concentrare ale naziștilor, au reprezentat din punct de vedere științific, «mană cerească»”. Și am folosit ghilimele! Dacă refuzăm să recunoaștem că documentațiile cu privire la experiențele făcute pe oameni acum 70-80 de ani, în cumplitele lagăre naziste, au fost confiscate și studiate cu maximă atenție – vezi „Procesul Medicilor” din SUA – și de Aliați, și de URSS-ul de atunci, înseamnă să ne negăm istoria ca umanitate. Iar asta nu o pot face… Am prezentat doar elementele factuale, așa cum sunt cele istorice, documentate, fără să încerc să le înfrumusețez. Pentru că, din păcate, asta au făcut niște „oameni”… Nouă, oamenilor!

Adina Alberts

Notă. În seara zilei de 19 ianuarie, la TV-A3 au participat mai mulți invitați printre care s-au aflat doamna dr. Maria Oprea, doamna dr. Adina Alberts și controversatul prof. Alexandru Rafila. În genere, cu excepția momentelor în care au fost implicați cei trei menționați, discuția s-a situat la nivel mediocru și submediocru. Doamnele dr. Maria Oprea și dr. Adina Alberts au încercat să abordeze tema discuției sub aspect social și profesional, însă gura a-toate-știutorului Rafila a funcționat sacadat, ca o meliță, rostind vrute și nevrute, transformând discuția într-un monolog impertinent, pe parcursul căruia a slobozit „scăpări” nepermise și a expus public – dacă mai era nevoie – statutul său de politruc-mercenar, slugă fidelă a Organizației criminale OMS. Deraierea domnului Rafila a fost sancționată ferm și la obiect de doamna dr. Maria Oprea, care l-a admonestat fără menajamente.

Cu o infatuare dusă la extrem, jonglerii verbale interminabile și exces de tupeu nedisimulat, acest personaj nociv a depășit ca un obsedat toate limitele bunului simț față de colegii din platou și, în mod special față de cele două doamne prezente. Cu un asemenea comportament execrabil, „atotştiutorul” a reușit să-și poziționeze IQ-ul propriu pe același nivel cu campioana absolută a gafelor, autoare a „savantei” nedumeriri de ultimă oră: „Ce caut eu în viața mea?”, subtitrată de aceeași televiziune A3. Vorba cetățeanului turmentat din „Scrisoarea pierdută” a lui Nenea Iancu „Persoană importantă, nu spui cine”. Mai concis, prestația domnului profesor a fost lamentabilă. Emisiunea a fost un eșec, vina aparținându-i nu doar teroristul logoreic în cauză ci și moderatorului care l-a lăsat pe „domn profesor” să bată câmpii fără a-l întrerupe. Și uite-așa, a mai trecut o zi. (Ion Măldărescu)

http://yogaesoteric.net/sa-spunem-lucrurilor-pe-nume-fragmente-dintr-un-jurnal-de-pandemie/