Colecţia: TEXTE UMORISTICE
La Ponta vine un chinez,
C-un singur gând, c-un singur crez:
- Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin
Şi tocmai de la Beijing vin
Aci, să te salvez.
Românii tăi de foame mor,
E vai de sufletele lor,
Că de furat îndelungat,
Bugetului voi i-aţi secat
Al banilor izvor!
- Ai mei pierduţi sunt, Li, cam toţi:
O ducem bine... câţiva hoţi,
În rest poporul e sărac,
Dă-mi bani, dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!
- Un miliard, pe loc, primeşti?
- O, Li, aşa de darnic eşti?
- Mai mult de-atât e visul meu!
- Ah, să-ţi întoarcă Dumnezeu,
Atât cât investeşti!
- Românii, Ponta, sunt puţini,
Şi sunt cam leneşi, cam blajini -
Însă de-acum vor fi scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
Cu bani de la străini!
Vor huzuri în ţuici şi fum,
Vor sta la bârfe lângă drum,
Cămara lor se va-ntrema,
Şi vor avea şi ei ce da
Copiilor, de-acum!
Se-nclină Ponta până jos,
Gândind la marele colos.
Se face-n grabă un contract
Şi Li semnează pe-acel act
Şi Ponta, bucuros.
El ia contractul cu mult foc,
Şi pleacă, beat de-atât noroc,
Şi-aleargă dus de-un singur gând,
Să-şi ia nevasta, tremurând,
S-o strângă de mijloc.
O, dragă soţioara mea,
De-acum nu te-or mai înjura
Calici la fiecare pas
Şi nici lozinci de bun rămas
Ei nu vor mai striga!
Pe Victoraş al tău, cel bun
Îl vei vedea din nou, nebun,
Plecând ca şoimul cel uşor
La vreun raliu, mergând în zbor
Şi-i vei ura: drum bun!
Plecă şi Li şi-n câţiva ani
Veniră şi chinezi şi bani,
Făcură drumuri de transport
Şi piste de aeroport
Şi case la ţărani.
Veni chinez după chinez;
Făceau plantaţii de orez,
Şi sate mari, în stilul lor,
Şi chiar oraşe-ntregi, să mor,
Chiar nu exagerez!
Încet, încet ne-am colorat
În galben pal, în galben plat.
Şi peste tot vedeai copii,
Cu ochii oblici și pustii
Jucându-se prin sat.
La noi acuma Lina-i Lei
Şi Luminiţa e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan şi Linu-i Ling
Şi Mihnea e Mingmei.
Şi nu mai vine Moş Crăciun,
Bătrânu-acela blând şi bun
Şi nu auzi colindători,
Copile mândre şi feciori
În seara de Ajun!
Şi n-auzi doine din caval,
Strigări n-auzi din deal în deal,
Nu vezi pe scene căluşari
Cu tricolor şi cu iţari,
Nici nai şi nici ţambal!
Se bea de-acuma maotai
În loc de ţuică. Să mă tai
De mă ating de vinul lor!
De Murfatlar îmi este dor
Şi nu vreau niciun ceai!
--------------------------------------
Văzu şi Ponta ce-a făcut.
Și sta adesea abătut.
Nu mai gândea cu ce-are-n tur
Şi când vedea ce este în jur
Simţea un junghi acut.
- O, Doamne, cât mă ruşinez,
Cât plâng, cât sufăr şi oftez;
De-acum, poporul meu român
Pe ţară
nu mai e stăpân,
Stăpân e cel chinez!
Strămoşii mă vor blestema:
”Tu ce-ai făcut cu ţara
ta?
Umplută-i toată de chinezi,
Pe unde mergi doar galbeni vezi
Şi nu vor mai pleca!”
Ia Ponta primul charter şi
Se duce-n China, drept la Li,
Şi pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus în jos,
Începe a-i grăi:
-Să-ţi iei chinezii înapoi,
Ne-am săturat de-acum de voi.
Eram un vechi popor creştin,
Iar azi la Budha se închin'
O parte dintre noi!
Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Chinezilor pământ să dai,
Pe unde vrei, dar eu?
Să plece-aşa cum au venit,
Contractul l-am îndeplinit!
Veţi mai găsi un stat sărac,
Şi-un prim-ministru prostănac
Şi tânăr aiurit!
Se-ncruntă Li: ” Tu eşti nebun?
Tu vrei acuma să le spun
Să plece-n grabă? Chiar aşa?
Tu crezi că ei ar accepta
Pe drumuri iar să-i pun?
O, Ponta, te-ai trezit târziu.
Acolo, după câte ştiu,
Am devenit majoritari...
De nu îţi place, să te cari...
La poli sau în pustiu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu