Cine sunt autorii cercurilor din lanuri? (I)

de Marvin Atudorei

Fenomenul cercurilor din lanuri („crop circles” în limba engleză) este atestat istoric încă din secolul 17, în special pe teritoriul Angliei. Neputând în niciun fel să le explice, consemnările din acea vreme atribuiau în mod simplist crearea acestor reprezentări geometrice, care erau întinse pe suprafeţe de sute de metri pătraţi, unor entităţi supranaturale. De atunci apariţia misterioaselor formaţiuni din lanurile de cereale a mai fost sporadic menţionată de-a lungul timpului în diverse documente de epocă. După anul 1970 însă, fenomenul a cunoscut o dezvoltare aproape explozivă, zeci de asemenea configuraţii apărând în fiecare an în peste 50 de ţări ale lumii. Până la ora actuală sunt atent documentate, filmate şi fotografiate peste 10.000 astfel de pictograme. Deşi în mod uzual fenomenul este numit în continuare „cercurile din lanuri”, pentru o mai mare acurateţe a exprimării este preferată folosirea noţiunii de „pictogramă din lanuri” deoarece aceste reprezentări au forme dintre cele mai variate, neavând neapărat la bază forma de cerc. Caracteristicile lor structurale fascinează privitorul prin armonie, frumuseţe, complexitate, dar şi prin dimensiuni.

Un privitor avizat recunoaşte imediat, dincolo de starea de fascinaţie pe care aceste pictograme o exercită, faptul că cele mai multe dintre ele au încorporate în structura lor cunoştinţe avansate de matematică, fizică, astronomie ori din alte domenii ale ştiinţei. Un asemenea exemplu, de o impresionantă măiestrie şi frumuseţe îl putem observa în reprezentarea alăturată, ce a fost fotografiată la Milk Hill (Anglia) în anul 2001. Această pictogramă conţine o formă fractală alcătuită din 409 cercuri ce se întind, într-o dispunere ireproşabilă matematic, pe o suprafaţă de 45.000 de metri pătrați.

Să menţionăm că, dacă diametrul pictogramei de la Milk Hill a avut 240 de metri, există şi reprezentări în lanuri chiar mult mai mari, unele acoperind o suprafaţă de peste 500 metri în diametru, adică aproximativ cât patru terenuri de fotbal puse unul lângă altul. Mai multe exemple de asemenea formaţiuni puteţi viziona în videoclipul următor:

Văzând aceste desene uriaşe – fie chiar şi numai în fotografiile sau filmele care există din abundenţă pe internet – milioane de oameni s-au întrebat „Cine şi cum a făcut aceste construcţii uimitoare?” şi de asemenea „Care ar putea fi semnificaţia lor?”.

Consensul ştiinţific oficial este că marea majoritate a cercurilor din lanuri sunt făcute pe ascuns de către grupuri de oameni glumeţi, care doar vor să creeze senzaţie. Se afirmă că autorii acestor reprezentări vor, în general, să rămână anonimi. Teoriile oficiale mai spun că există şi unele excepţii de desene în lanuri, care este posibil să nu fi fost făcute de oameni, dar că şi acelea ar putea fi explicate prin diferite tipuri de fenomene meteorologice sau prin alte cauze naturale.  În sprijinul acestor explicaţi oficiale, mai apar uneori în mass-media diferite persoane care afirmă că ar fi autorii multor asemenea formaţiuni. Aceşti pretinşi autori spun că întregul mister poate fi dezlegat cât se poate de simplu: ei au făcut toate acele construcţii folosind mijloace cât se poate de obişnuite, în principal funii şi scânduri. Cu alte cuvinte, în opinia autorităţilor şi a principalelor canale media, totul în chestiunea aceasta a devenit suficient de clar şi de… banal. Ni se spune că nu avem de ce să ne mai înfierbântăm în explicaţii elucubrante, paranormale sau chiar extraterestre. Ca urmare, orice altă teorie care iese din sfera umană sau naturală este considerată în cel mai bun caz doar bună de luat în râs.

În cele ce urmează vom prezenta însă o serie de argumente care indică faptul că lucrurile sunt departe de a fi atât de simple şi că în realitate guvernanţii încearcă să ascundă o realitate de o imensă importanţă. Este evident că ceva nu e în regulă dacă observăm că începând cu anul 1999 guvernul britanic a luat o iniţiativă neaşteptată care în fond i-a demonstrat ostilitatea faţă de acest fenomen şi faţă de cei care îl studiază. Este vorba despre hotărârea guvernamentală prin care piloţilor civili li s-a interzis să mai realizeze zboruri prin care să îi ajute pe cercetătorii care studiază cercurile din lanuri.  Aşa se face că în prezent se pot folosi în acest scop doar elicoptere comerciale, la preţuri exorbitante, ceea ce în mod evident îngreunează substanţial cercetarea.

Cu toate acestea, la ora actuală sunt deja publice rezultatele a numeroase studii care evidenţiază că cercurile din lanuri au foarte multe caracteristici  absolut uimitoare, ce nu pot fi explicate de ştiinţa convenţională şi cu atât mai puţin de către aşa-zişii „falsificatori de cercuri”. Aceste caracteristici diferenţiază  cu foarte mare claritate pictogramele autentice de falsuri. Iată, în continuare, câteva astfel de diferenţe ce au fost remarcate.

Încă de la prima vedere, se poate constata cu uşurinţă că formele geometrice ale reprezentărilor autentice sunt extrem de exact trasate în comparaţie cu desenele falsificatorilor, care sunt mult mai simple şi pe deasupra înregistrează o mulţime de erori.

Un alt element important, uşor de observat, este acela că în cazul reprezentărilor autentice nu s-au descoperit (nici chiar la verificări atente şi minuţioase) urme de paşi care să arate că cineva ar fi lucrat în locul respectiv. Nu au fost găsite urme de paşi nici măcar în situaţiile când solul era moale, de exemplu după o ploaie.  De asemenea, dacă majoritatea pictogramelor ar fi fost făcute de oameni – aşa cum susţin autorităţile – ar fi fost înregistrate cu siguranţă numeroase reclamaţii de încălcare a proprietăţii, venite din partea multor fermieri. În loc de aceasta, fermierii relatează constant că nu au văzut pe nimeni pe pământul lor, toate acele figuri (adeseori deosebit de mari şi de complexe) apărând într-un mod extrem de discret. Aceasta frapează cu atât mai mult cu cât ele au apărut uneori şi în lanuri supravegheate de bodyguarzi, de camere video sau chiar prin satelit, aşa cum vom arăta în continuare.

Se constată apoi că în formaţiunile autentice tulpinile plantelor nu sunt rupte, ci îndoite (de obicei în unghi drept), poziţie în care ele rămân stabile şi fără ca plantele să fie distruse. Această îndoire se produce de regulă cam la 2-3 centimetri de la sol, în apropiere de primul nod de pe tulpina plantei. Faptul că plantele nu sunt rupte face ca ele să nu fie practic afectate în mod major, putând creşte în continuare pentru a fi  chiar recoltate. Această îndoire care nu rupe planta este surprinzătoare mai ales în cazul tulpinilor groase şi casante ale culturilor de porumb sau rapiţă. În unele cazuri, tulpinile sunt îndoite chiar şi la 15 centimetri de sol. Biologii sunt uimiţi de această caracteristică, ea fiind de altfel principalul criteriu de identificare a autenticităţii fenomenului.

Mai mult decât atât, adeseori tulpinile îndoite sunt răsucite în formă de spirală şi uneori în mai multe straturi suprapuse. Este vorba de un efect foarte special de torsiune, imposibil de realizat la o scară atât de mare de unii eventuali falsificatori, care să fi lucrat cu mijloace rudimentare, fără a rupe nicio plantă. Aceste caracteristici exclud cu siguranţă ipoteza unei farse, deoarece cu metoda prin care se calcă pe plante cu o scândură, culturile ar fi culcate direct la pământ, rupând inevitabil foarte multe tulpini.

Mai mulţi cercetători au presupus că cea mai probabilă cauză care ar putea să îndoaie astfel plantele ar fi o emisie scurtă şi intensă de căldură, care să înmoaie tulpinile. Testele de laborator sugerează că acest efect ar putea fi generat prin intermediul unor infrasunete, adică acele sunete ce au o frecvenţă situată sub pragul auditiv uman (sub 20 Hz). Infrasunetele emise la o mare intensitate sunt într-adevăr capabile să fiarbă apa din interiorul tulpinilor într-o nanosecundă, evaporând apa şi lăsând mici găuri în nodurile plantelor.

Studiile ştiinţifice au evidențiat de asemenea modificări la nivelul structurii cristaline şi a compoziţiei minerale în probele de sol prelevate din perimetrul formaţiunilor din lanuri. În plus, au fost decelate în sol particule sferice de fier magnetizat, cu diametrul de 10-40 microni. Conform analizelor, mai mulţi experţi au ajuns la concluzia că un astfel de proces necesită temperaturi cuprinse între 500 şi 1500° C (!), ceea ce din nou exclude posibilitatea ca aceste acţiuni să fi fost făcute de nişte simpli „glumeţi”, aşa cum  susţine versiunea oficială.

O altă categorie de efecte care i-au uimit pe cercetători sunt cele puse în evidenţă de măsurătorile câmpurilor electrice şi magnetice. Formaţiunile din lanuri modifică net câmpul electromagnetic local: de multe ori în zonele respective busola nu mai poate localiza nordul, iar aparatele de fotografiat şi telefoanele celulare înregistrează defecţiuni. Pachete întregi de baterii noi s-au descărcat în câteva minute! Uneori până şi bateriile auto de la maşinile din întreaga localitate au dat rateuri în dimineaţa de după apariţia unui crop circle, iar în unele cazuri mai deosebite, întreaga localitate situată în apropierea unei astfel de formaţiuni a rămas câteva ore fără electricitate. De asemenea, este deja binecunoscut faptul că frecvenţele radio emise de unele cercuri din lanuri afectează chiar şi echipamentele elicopterelor şi avioanelor.

Mai mult, energia electro-magnetică din interiorul unei formaţiuni autentice interferează şi cu ritmurile biofizice şi undele cerebrale ale oamenilor. Acest lucru este perfect explicabil pentru că, aşa cum se ştie, organismul uman are o natură electro-magnetică. S-a constatat că în zona în care apare o astfel de reprezentare geometrică are loc un efect deosebit de favorabil asupra oamenilor prin faptul că le sunt generate stări de conştiinţă elevată şi chiar procese de vindecare. Aceasta atrage de altfel numeroşi vizitatori. Este interesant să menţionăm aici şi un alt fapt care a fost constatat: membrii unei echipe de cercetători pasionaţi de acest fenomen, condusă de celebrul doctor Steven Greer, au făcut o meditaţie în grup, prin care au invocat apariţia unei formaţiuni cu anumite caracteristici bine definite. A doua zi ei au găsit în apropiere o formaţiune identică în toate amănuntele cu cea mentalizată de ei. Aceasta arată cu claritate că fenomenul cercurilor din lanuri reprezintă în realitate o formă de comunicare prin care anumite inteligenţe superioare doresc să ne transmită ceva.

În efortul de a înţelege mai bine ce sunt cercurile din lanuri, este semnificativ să observăm şi faptul că ele se constituie ca un exemplu magistral al aplicaţiilor pe care le studiază o ştiinţă apărută relativ recent şi anume cimatica. Cimatica studiază efectele pe care le produc undele sonore asupra materiei – sau cu alte cuvinte – modul în care energia sunetelor se materializează în forme geometrice. Aceste expresii grafice ale unor energii vibraţionale sunt cunoscute de mii de ani, de exemplu, în cazul diferitelor reprezentări sacre cunoscute îndeosebi în tradiţiile spirituale orientale sub numele de yantra-e şi mandala-e. De altfel, se pare că, deloc întâmplător, figurile din lanurile de cereale seamănă uneori până la identitate cu anumite yantra-e orientale. Aceste corelaţii ne sugerează că ceea ce generează formaţiunile din lanuri sunt de fapt anumite câmpuri foarte puternice de energie subtilă elevată ce sunt precis orientate şi modulate în zonele respective.

Faptul că aceste cercuri din lanuri sunt impregnate de anumite câmpuri energetice a fost confirmat şi de un experiment realizat în Germania în anul 1998 de către inginerul american Colin Andrews. El a plasat un bol cu apă distilată în interiorul unui desen dintr-un lan. Mai târziu, când apa a fost examinată la spectrograf, s-a constatat că moleculele de apă se rearanjaseră conform unui model care reproducea exact modelul formaţiunii din lanul în care fusese aşezat bolul. Acest experiment a evidenţiat astfel câmpul energetic remanent în zonă prin intermediul informaţiilor pe care apa din bolul respectiv le-a memorat. 

Cu privire la modul concret în care se formează cercurile din lanuri există deja mai multe cazuri foarte bine documentate în care zeci de martori au descris că ele îşi fac apariţia într-un timp extrem de scurt. Aceşti martori au relatat că au văzut cu ochii lor şi uneori au reuşit să şi înregistreze video materializarea unor formaţiuni în lanuri datorită acţiunii unor sfere luminoase viu colorate, care au zburat în acea zonă timp de doar 15 – 20 de secunde. Aceste evenimente s-au înregistrat mai ales în timpul nopţii şi chiar există filmări deosebit de concludente în acest sens.

Ca o dovadă a complexităţii şi profunzimii acestor pictograme, este de remarcat faptul că analiza construcţiei lor a evidenţiat cel mai adesea prezența numărului de aur și a şirului lui Fibonacci, care este expresia matematică ce se află la baza legii naturale de dezvoltare atât a lumii minerale, cât şi a celei biologice.
În unele dintre reprezentările care au apărut erau realizaţi fractali. Fractalii sunt expresii matematice foarte complexe ce pot fi transpuse grafic cu ajutorul unor operaţii computerizate. Fără ajutorul unui computer aceste diagrame sunt deosebit de greu de obţinut, chiar şi la dimensiuni mici, ceea ce face extrem de dificilă realizarea unei configuraţii fractalice exacte într-un lan de cereale. Primul desen fractal a apărut  în data de 13 august 1991 lângă renumita universitate de la Cambridge. Acest fapt este foarte semnificativ întrucât acolo preda chiar cel care a descoperit ecuaţiile fractalice, matematicianul Benoit Mandelbrot. Văzând respectiva pictogramă, până şi colegii lui Benoit Mandelbrot de la Universitatea din Cambridge  au afirmat că ea este atât de perfect realizată încât este exclus să fie produsul unor amatori de farse.

O altă observaţie fundamentală care a fost făcută cu privire la cercurile din lanuri este aceea că ele apar aproape întotdeauna exact pe liniile energetice principale ale pământului (de exemplu linii de câmp magnetic) şi mai ales la intersecţia lor. Conform mai multor cercetători, aceste trasee corespund analogic pentru o planetă cu ceea ce reprezintă pentru fiinţa umană meridianele energetice cunoscute în acupunctură. Din acest motiv, unii experţi cred că pictogramele reprezintă şi un fel de impulsionare şi chiar terapie energetică, necesară pentru a contracara efectele distructive ale activităţii oamenilor asupra ecosistemului, restabilind astfel echilibrul planetei. Este de altfel util să observăm că şi construcţiile megalitice antice sunt amplasate tot pe aceste trasee energetice, exercitând şi ele un efect foarte clar de armonizare energetică, ceea ce indică faptul că în trecutul îndepărtat al omenirii aceste influenţe erau binecunoscute, având o foarte mare importanţă.

Impactul acestor magnifice compoziţii din lanurile de cereale este descris de multe ori ca fiind o emoţie foarte profundă, apropiată de o veritabilă experienţă mistică, spirituală. În acest sens, este semnificativă confesiunea cercetătorului britanic Colin Andrews, care spunea că: „Uneori, când mă apropii de aceste cercuri din lanuri am sentimentul că sunt prea speciale pentru ca eu să păşesc în ele. Parcă ar trebui doar să rămân afară şi să le privesc cu respect”. Această stare fascinantă, misterioasă şi-a pus amprenta în vieţile multor oameni. Ei au relatat că a survenit o transformare care nu vine neapărat datorită înţelegerii raţionale a pictogramei, ci mai ales  datorită faptului că – din câte se pare – aceste reprezentări au capacitatea de a transmite într-un mod implicit mesaje subliminale şi informaţii care trec de mintea obişnuită, vizând straturile mai profude ale fiinţei.

În ceea ce priveşte conţinutul explicit al pictogramelor din lanuri, opinia mai multor cercetători este aceea că ele reprezintă un gen de mesaje adresate umanităţii referitor la transformările esenţiale care au loc în prezent pe planeta noastră. Rolul acestor mesaje s-ar părea că este acela de a opera o trezire a conştiinţei colective a omenirii, dar şi o avertizare asupra unor evenimente viitoare. Mesajele sunt în mod evident transmise de către fiinţe care cunosc foarte bine natura profundă a realităţii, iar atunci când ceva nu este înţeles suficient de clar, mesajele se repetă sau chiar se detaliază. O pictogramă foarte sugestivă în acest sens a apărut pe data de 15 iulie 2008 la Avebury Manor (Anglia), în apropierea unui complex megalitic asemănător celui de la Stonehenge. Acolo a apărut o reprezentare ce ilustra foarte precis, prin mai multe cercuri, poziţia fiecărei planete din sistemul nostru solar la data de 21 decembrie 2012. Conjunctura a făcut însă ca acea diagramă să fie imediat compromisă, la scurt timp de la apariţia sa, de către fermierul care deţinea terenul. Acesta nu a fost deloc mulţumit că a intrat cineva pe terenul său şi s-a hotărât să distrugă pictograma. Pentru aceasta el a trasat cu tractorul trei linii drepte peste diagramă. În mod surprinzător, ca urmare a acestui fapt, constructorii misterioşi au revenit la cercurile respective din lanuri şi au făcut o serie de modificări, realizând apoi şi o a doua pictogramă, chiar alături de prima. Acest al doilea desen sugerează transformările fundamentale care încep să aibă loc la nivelul vieţii biologice pe Pământ după data de 21 decembrie 2012. 

SURSA:  yogaesoteric; 20 decembrie 2013

(pentru conf. C.M.)