Greșelile au un potențial de învățare nelimitat.

De la Melchizedek 

(18 august 2013; channeler: Julie Miller)

Toți greșim și nu există nimeni să-i placă să greșească.

Fără greșeli mult din învățătura noastră n-ar mai exista. Când vă analizați cu obiectivitate greșelile, vă asigurați un progres mai rapid decât în cazul când vă încăpățânați să nu vi le asumați și continuați să credeți că doar alții pot greși.

Melchizedek

  Apreciați morala greșelilor căci ele sunt niște daruri care vă ajută. Orice greseala facută vă oferă o nouă șansă de a încerca din nou, de a face alegeri diferite, pentru a obține un rezultat mai bun. Oportunitățile de creștere sunt proporționale cu numărul și frecvența greșelilor. Dar, pentru a nu greși ireparabil, este bine ca autocontrolul, verificarea, să fie introdus după secvențe de realizare rezonabil de scurte. Asta vă va da posibilitatea să nu continuați în greșală. Nu permiteți greșelii să vă copleșească, căci asta vă va adânci în vinovăție; faceți din greșală un instrument care să vă asigure încă un pas înainte, prin învățarea unei noi lecții de cum nu trebuie să mai repeți.

Sinele vostru vă arată ce nu a mers bine și vă ajută să descoperiți noi modalități de a încerca o altă cale de succes.

Dragilor, voi știți că greșelile nu se rezumă la acțiunile voastre ci și la vorbele și gândurile cărora le dați naștere. Vorbele voastre nepotrivite pot răni profund pe cei cărora le adresați și asta chiar mai mult decât o acțiune. Nu este nicio rușine dacă după pronunțarea unor cuvinte grele vă cereți scuze și aplanați situația. Trebuie spus că recunoașterea în modul cel mai cinstit, a greșelii, vă absolvă de încărcătură karmică, chiar dacă cel căruia ia-ți oferit scuze nu le primește. Importantă este intenția voastră nu modul cum au fost recepționate și primite. Când îți ceri scuze te simți eliberat de o povară, pe care singur ți-ai creat-o. Cu alte cuvinte, într-o relație controversată, a avea ultimul cuvât, nu este onorabil întotdeauna. Faceți în așa fel încât o discuție contradictorie să nu se încheie, din partea voastră, cu ofense aduse celui cu care ați avut disputa. 

Noi stim cât de dificil, cât de jenant sau inconfortabil poate fi să-ți ceri scuze, mai ales dacă ai rănit un suflet drag. Treceți peste aceste mici orgolii, căci cerându-vă scuze, pe total, nu veți avea decât de câștigat iar prestrigiul vostru va crește nu se va diminua. 

 Se întâmplă adesea ceva interesant: o ființă ofensată pe nedrept de către cineva, și care nu poate trece cu ușurință peste acel incident, va fi mai puțin amabilă cu cei cu care ulterior se va întâlni. Aceasta înseamnă că inițiatorul ofensei, fără să vrea sau să aibă habar, poate contribui la crearea unui întreg lanț de altercații. Ezoteric, aceasta va însemna că din cauza ”scânteii” plecată de la noi, putem aprinde ”un foc” foarte mare al neînțelegerilor și proastelor relații. Totdeauna, scuzele diminuiază răul, nu-l amplifică. Cel care are puterea de a-și cere scuze, face dovada unui caracter puternic, neinhibat. El dă dovadă de o mare putere interioară și un curaj demn de salutat. Acest, neînsemnat gest, la prima vedere, este parte dintr-un comportament altruist, izvorât din compasiune și iubire pentru cei din jur. 

Mulți se tem să nu facă greșeli și încearcă mereu să nu greșească. Grija aceasta excesivă de a nu greși este  necreativă, aduce multă inhibare și multe frustrări. În viața acestor oameni nu există ”forțarea limitelor”, totul se desfășoară într-un perimetru cunoscut și repetitiv. Ființele acestea nu renunță niciodată la confortul pe care-l oferă cunoscutul, rutina. Asta duce la blazare, la aplatizarea dorințelor ajungându-se până la renunțarea la ele. Nici cald nici rece, doar ”călduț”, adică suficient pentru ca să nu fi obligat să faci ceva.

Aceasta nu înseamnă evoluție, avans în cunoaștere și acumulare de noi cunoștințe. Această ”băltire” în nemișcare nu are cum să însemne progres, emulație, gândire creatoare. Când nu-ți asumi responsabilitatea de a trece dincolo de confortul zilnic, dincolo de limitele cunoscutului, nu poți pretinde că înaintezi pe calea evoluției ființei tale. Însă, a rămâne trunchiat într-o stare de lucruri care trenează, înseamnă, până la urmă, și o lipsă de responsabilitate pentru evoluția mediului și societății unde ai ales să fii. Este absolut sigur că sufletrul tău nu a ales ca în viața în care urma să debutezi, să te manifești ca o legumă.

Așa dar, dragilor, înțelegeți că este de o mie de ori mai bine ca, ocazional, să faceți câte o greșeală, fie ea și impardonabilă, decât să rămâneți permanent în espectativă. Este adevărat că cu cât vă implicați mai mult, cu atât crește și probabilitatea de a comite unele greșeli, dar este mult mai preferabil (și profitabil) să acceptați această posibilă situație, decât să vă dați la o parte.

Dar teama de a nu face greșeli este și cea mai bună modalitate de a deveni fricos, plin de temerea că ceva neplăcut se poate produce. Culmea este că, o astfel de atitudine, chiar este o invitație făcută întâmplărilor nedorite pentru ca ele să apară în realitatea voastră.
[Nota C.M.: trebuie ca, mai întâi, să înțelegem că pentru univers este tot una dacă ne concentrăm pe evenimente, negative, nedorite, sau pe evenimente pozitive, fericite. Importantă pentru univers este puterea cu care ne concentrăm asupra unui eveniment dorit sau nedorit. Este tot una dacă te rogi sau te concentrezi, făcând o obsesie, pe teama de a NU ți se întâmpla ceva sau, dimpotrivă, pe un eveniment pe care ți-l dorești. Din faptul că te obsedează ceva, universul înțelege că, din moment ce activezi acele energii, înseamnă că ți le dorești, altfel le-ai elibera și nu te-ai mai gândi la ele. Prin gândire obsesivă asupra unui subiect, se crează și se ”bătătorește” o cale care va conecta mintea noastră cu imensul câmp de energii de tipul celor pe care le emitem, pe principiul că ”cine se aseamănă se adună” adică, pe Legea Atracției Universale. Pentru aceasta există și o explicație științifică, nu numai ezoterică: gândurile noastre sunt particule extrem de fine de energie pe care le trimitem în diverse direcții. Aceste energii sunt modulate cu starea noastră de spirit astfel că, odată trimise in eter, ele vor atinge inevitabil și acel câmp energetic cu care are similitudini. În acea clipă se va produce ”lipirea” firului nostru-gând de anvelopa imensă cuprinzând tipurile de energii similare cu al nostru. Odată ce conexiunea s-a realizat, pe ”conducta” instalată va începe să curgă spre noi, ocupându-ne mintea, din ce în ce mai multă energie de tipul gândurilor emise.

 Veți putea întreba, pe bună dreptate: dacă este așa, atunci, de ce când îmi doresc ceva (bogăție, iubire, sănătate etc.) nu prea mi se îndeplinește dorința? Iată explicația pe care o dă Dumnezeu în cartea ”Conversații cu Dumnezeu” de N.D. Walch: în marea majoritate a cazurilor, când îți dorești ceva, și te rogi pentru aceasta, în spatele acestui gând-dorință se va naște un alt gând de genul : ”1. Eu cer dar nu cred că Dumnezeu îmi va da, căci sunt un păcătos, nu am atât de multe merite care să mă califice pentru obținerea a ceea ce vreau; 2. N-are Dumnezeu timp tocmai de mine; 3. Dacă mi s-ar realiza ceea ce am cerut, le-aș arăta eu ăstora care mi-au luat-o înainte; 4.La urma urmei, Cel căruia-i cer, există? L-a văzut cineva?” etc. Dorințele noastre nu trebuie formulate ca o cerere ci ca o mulțumire către Divinitate pentru că ne-a oferit ceea ce suntem siguri că vom primi, deși la acel moment, acel ceva nu a intrat în realitatea existenței noastre.]

Când înțelegi că ai făcut o greșeală, nu te văicări, nu te da de ”ceasul morții”, nu te descuraja, oprește-te din acțiune și încearcă cu calm să analizezi ceea ce ai greșit, pentru ca pe viitor să eviți acest gen de greșeală. Gândește-te că acel eșec nu ți-a fi fost dat degeaba, el a apărut în viața ta pentru ca tu să înveți ceva din el. Dacă nu vei face un asemenea raționament, dacă nu vei afla ce voia acel dar să-ți ofere, este foarte posibil ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat să retrăiești o experiență similară, sau mai dură, pentru ca, până la urmă, să înverți lecția. Asta va fi spre binele tău, căci nu poți să înaintezi, nu poți să evoluezi, lăsând în urmă lecții neînvățate. Tu trebuie să devii un maestru monolit nu o entitate plină de ”găuri”.

Se spune că din greșeli se învață mult mai mult decât din succese, și asta este perfect adevărat.

Dragilor, experiențele voastre zilnice trebuie să vă aducă un plus de cunoaștere; din acest motiv, este important să aveți asemenea experiențe, iar pentru aceasta trebuie să fiți activi. Evident că trebuie să vă odihniți, că programul pe care vi-l propuneți trebuie să fie în funcție de starea voastră de sănătate, de posibilitățile de realizare, de vârstă și de idealuri. Un program bine întocmit și adaptat ființei voastre, trebuie să nu vă încarce cu stres, să vă obosească peste măsură sau să vă înrăutățească starea de sănătate. Când, după o zi de activitate, vă simțiți satisfăcut de ceea ce ați realizat, iar stadiul la care vă aflați vă permite să priviți cu încredere ceea ce aveți de făcut în ziua următoare, înseamnă că totul concură la îmbunătățirea stării voastre materiale, psihice și spirituale. 

Julie

Atunci când deveniți conștienți de greșala pe care ați făcut-o, jumătate de pas înainte a fost deja făcut. Trebuie să gândiți la greșelile pe care le-ați făcut, nu cu ură, ci cu calm și chiar cu o anumită notă umoristică. Așa veți putea trece mai ușor peste greșeli și veți învăța mai mult din ele.

Să nu uitați că în structura voastră există absolut toată cunoașterea universală și că faptul că nu știți să faceți un anumit lucru sau că nu faceți raționamentul cel mai potrivit, nu înseamnă că adevărurile se află departe de voi, ci doar că nu le-ați descoperit încă locul unde sunt plasate în partea voastră subconștientă.  

Creatorul v-a dat tot ceea ce aveați nevoie pentru a deveni ființe multidimensionale, omnipotente și omniștiente. Învestigându-vă ființa cu răbdare și dragoste, vă veți redecoperi pe voi, și atunci veți afla cât de compleți și de minunați sunteți.

Eu sunt Melchizedek

SURSA: http://aquariusparadigm.com

 (C.M.)