Dezvoltarea acestei tehnologii dă frisoane și suscită
neliniști legitime, în special printre asociațiile de protecție a vieții
private, cum ar fi Electronic Privacy Information Center (EPIC), care se teme
că informațiile personale ale utilizatorilor, precum și adresele lor de mail și
numerele de telefon ar putea fi adnotate fotografiilor din bazele de date
ale Facebook.
Prin această inovație tehnică ce speculează dorința de recunoaștere și de exhibiționism a contemporanilor noștri, Facebook pune bazele unui sistem de îndosariere de o amploare fără precedent, reducând la nivel de amatorism desuet tradiționalele bănci de date polițienești și judiciare. Nu vă mirați dacă nu ați auzit până acum aceste informații cutremurătoare; mass-media s-a ferit să vă informeze asupra existenței acestora. Cel mai îngrijorător este faptul că suntem pe cale să pierdem complet controlul asupra propriei imagini, și aceasta, chiar dacă nu suntem utilizatori Facebook. Orice persoană – coleg, părinte, fostă soție, prieten, cunoștință îndepărtată – poate să ne indice numele în legătură cu fotografiile lor personale în care apărem, divulgându-ne în felul acesta identitatea în fața milioanelor de utilizatori de internet. Astfel, dacă vreodată vom apărea într-o fotografie făcută la o manifestație sau un miting politic, va fi suficient să se treacă mausul peste chipul nostru din fotografia respectivă pentru a fi identificați.
Facebook a declarat în mod răspicat război confidențialității. În apărarea modificărilor normelor de securitate pe care le-a făcut în ianuarie 2011, Zuckerberg declară cu un tupeu uimitor, insultând inteligența tuturor ființelor umane de pe această planetă: „Oamenii se simt bine nu numai împărtășind diferite tipuri de informații, dar sunt mai deschiși și față de alți oameni. Acea normă socială (intimitatea – n. red.) a evoluat de-a lungul timpului.” Într-un alt interviu mai recent el a dat de înțeles că era intimității s-a încheiat, iar cuvântul-cheie este „social”. Altfel spus, aceasta înseamnă că Facebook nu numai că vrea să știe totul despre oricine și să îndosarieze datele respective, ci să le și facă publice tuturor.
Randi Zuckerberg, director de marketing la Facebook și sora fondatorului companiei, susține răspicat că „oamenii trebuie opriți să acționeze în mediul on-line fără să aibă numele real afișat”. Astfel, Facebook este unul dintre puținele site-uri care le cer membri lor săi să-și folosească numele și adresele de email reale la înregistrare. „Mulți oameni cred că numele reale vor rezolva problema hărțuirii pe internet, dar nu o vor rezolva. În plus, această politică ar putea pune în pericol libertatea de exprimare și dialogul pe anumite teme importante.”, crede Matthew Ingram, de la portalul de știri GigaOM.
Există oare vreo limită în ceea ce privește subiectele de discuție pe Facebook? Putem discuta fără rezerve orice, sub pretextul libertății de exprimare? Se pare că nu. Este foarte posibil ca în curând opozanții regimului fascist promovat de secta satanică a Francmasoneriei mondiale să fie înregistrați ca atare: Rezerva Federală a statului New York, cea mai mare dintre băncile regionale care compun Rezerva Federală a SUA (FED), a lansat o ofertă pentru realizarea unui program software care să monitorizeze ce se discută despre instituție în rețelele de socializare, precum Facebook și Twitter. „Ceea ce vor să facă este să strângă informații despre toți cei care au opinii negative privind Rezerva Federală. Nu se știe cum vor să foloseacă această informație odată ce o vor obține.”, se afirmă în blogul Economic Collapse (vezi http://www.realitatea.net/rezerva-federala-vrea-sa-monitorizeze-criticile-primite-pe-Facebook-si-twitter_874912.html).
În cazul în care nu am reușit să vă convingem de reaua-credință a celor care stau în spatele Facebook, este bine să știți că ștergerea reală a contului este în mod intenționat o operațiune extrem de confuză. În pagina de setări există opțiunea de dezactivare a contului, ceea ce, se pare, nu este același lucru cu ștergerea sa. Dezactivarea presupune încă să fiți identificați în fotografii și să fiți bombardați cu emailuri de către Facebook (va trebui să selectați opțiunea de a nu mai primi emailuri: un detaliu foarte ușor de trecut cu vederea, de vreme ce sunteți convinși că ștergeți contul, nu-i așa?).
Următorul pas pe Caricatura lui Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook-ului, pe care trebuie să-l faceți este să găsiți un link care se află bine ascuns în documentația on-line a rețelei și care vă va duce la butonul de ștergere a contului. Este obligatoriu ca după aceea să nu mai încercați să intrați în Facebook sub nicio formă timp de două săptămâni, altfel veți reveni ca și când nimic nu s-ar fi petrecut. De fapt, nu este nicio diferență față de cazul în care nu v-ați mai conectat la rețea de o bună bucată de vreme. Prin această șmecherie, Facebook încearcă să-și păcălească utilizatorii pentru a putea să le păstreze datele chiar și atunci când aceștia sunt convinși că și-au șters contul. De altfel, nici chiar dacă ați reușit să duceți la bun sfârșit toți pașii necesari pentru ștergerea definitivă a contului nu există certitudinea că informațiile și materialele pe care le-ați postat de-a lungul timpului în cadrul rețelei vor fi șterse la modul real.
Dificultatea ștergerii contului de Facebook ar trebui să nască suspiciuni, însă foarte puțini utilizatori își pun această problemă. Din păcate, chiar dacă află aceste informații, majoritatea celor care folosesc Facebook nu realizează dimensiunea reală a pericolului și se mulțumesc să spună ridicând din umeri: „Și ce dacă?” Unii consideră că nu au nimic de ascuns, iar alții susțin că sunt prudenți. Este bine să reflectăm însă cu luciditate și bun-simț asupra faptului că, oricât de atenți am fi atunci când utilizăm Facebook sau nu contează ce altă rețea de socializare, ne obișnuim încetul cu încetul să fim parte dintr-o societate în care dreptul la intimitate se restrânge din ce în ce mai mult, și aceasta, cu acordul și sprijinul nostru. Poate că va veni o vreme în care ne vom dori să nu fi făcut parte dintre cei care au ajutat, prin numărul mare de utilizatori, la creșterea acțiunilor companiei și la un volum foarte mare de publicitate (ceea ce aduce cu sine multă popularitate și totodată mulți bani), la poziționarea lui Mark Zuckerberg drept cel mai influent om din industria media în anul 2011, la ideea înființării unui grup de acțiune politică (Facebook Political Action Commitee), ce-și va face simțită prezența în cadrul procesului politic, prin susținerea candidaților care împărtășesc aceleași valori precum Facebook. După cum putem constata cu toții, influența și rolul Facebook în cadrul societății noastre depășește nivelul aparent inofensiv al unei simple aplicații ce permite comunicarea dintre două sau mai multe persoane. Tentaculele ascunse ale acestei mașinării diabolice au început să iasă la iveală, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare.
În presa românească a apărut un articol intitulat: „O aplicație îngrozește internauții. 10 milioane de oameni i-au căzut deja victime”. Cineva a inventat o aplicație care a infricoșat utilizatorii Facebook, fără a se folosi în vreun fel de violență explicită, ci numai prin accesarea temerilor profunde ale omului și a imaginației. În aplicație apare un individ care se află într-un subsol întunecat, în fața unui calculator.
În timp ce imaginea se apropie de ecran, utilizatorul observă că individul îi vizualizează profilul lui de Facebook. „Fotografii personale, discuțiile private sau publice, lista de prieteni, muzica preferată, comentariile, domiciliul, totul este studiat cu atenție de către personajul cel slinos, cu ochi de nebun. Apoi, folosindu-se de serviciul Google Map, individul caută adresa de domiciliu a utilizatorului. O găsește. Devine din ce în ce mai agitat și îl privește direct în ochi, cu privirea celui satisfăcut de propriile-i gânduri necurate.” Deși aplicația în sine ridică veșnica întrebare legată de siguranța și confidențialitatea datelor personale ale utilizatorilor pe rețelele de socializare, autorul ei spune că n-a vrut decât să facă un „cadou” simplu, de Halloween. „Şi totuși, ce-ar fi dacă un asemenea individ chiar ar exista?” – se întreabă, pe bună dreptate, autoarea articolului.
Totuși, din fericire, nu toată lumea este abonată la Facebook. La începutul lunii august 2011, o comisie juridică din orașul german Hamburg a acuzat rețeaua de practici ce vizează încălcarea vieții private a utilizatorilor săi din Germania. Comisia a stabilit că tehnologia folosită pentru a identifica automat fețele utilizatorilor în fotografiile postate pe site colectează informații biometrice fără consimțământul acestora, autoritățile germane fiind îngrijorate că rețeaua socială construiește o bază de date imensă cu fețele utilizatorilor. Dacă adăugăm aici informațiile oferite de bunăvoie de fiecare utilizator, plus informațiile colectate de la prieteni sau cunoștințe, vom observa că inclusiv „furtul de identitate” (care unora li s-ar părea de domeniul ficțiunii) poate deveni foarte posibil (vezi http://www.gandul.info/international/cum-iti-poate-fi-furata-identitatea-cu-ajutorul-unei-simple-poze-ce-mijloace-ai-la-dispozitie-pentru-a-te-proteja-8823157).
Facebook știe ce faceți pe internet și după ce ieșiți din rețea, întrucât cookie-urile ce urmăresc activitățile on-line ale utilizatorilor rețelei rămân active și continuă să culeagă informații (un cookie – în limba română, „prăjitură” – este un fișier trimis de fiecare site accesat. Acesta se activează doar în momentul accesării site-ului respectiv, având drept scop înlesnirea navigării pe site, și devin inactive, în mod normal, la ieșirea de pe site-ul respectiv) (vezi http://nikcub.appspot.com/logging-out-of-Facebook-is-not-enough).
Una dintre strategiile „forte” ale Facebook, pe care acesta o folosește pentru tot mai mulți simpatizanți, este sexul. Pe pagina de intrare există o imagine ce sugerează, chipurile, conexiunea care există între utilizatorii rețelei. Deslușim câteva figuri stilizate, asemenea pionilor din jocul de șah, ce sunt legate unele de celelalte prin linii punctate. Dacă vom uni aceste figuri între ele, respectând o anumită ordine, vom obține cuvântul „sex” (vezi figura de mai jos), care, deși nu este lizibil, este perceput cu ușurință de subconștientul utilizatorului care accesează pagina respectivă.
Mai mult, un studiu realizat de organizația americană National Religious Broadcasters (NRB) precizează că Facebook promovează homosexualitatea și afișează programe speciale de autoconștientizare a homosexualității. Zuckerberg a făcut un parteneriat cu activiștii homosexuali pentru blocarea afișării de materiale cu conținut „antihomosexual”. De asemenea, autorii studiului menționează că Facebook restricționează inclusiv mesajele anti-avort.
Dincolo de popularitatea dubioasă a acestei mașinării infernale, se pare că, din fericire, lumea a început să deschidă ochii. Pe la jumătatea anului trecut, în presă apăruse știrea că foarte mulți utilizatori ai Facebook își șterg conturile. Se pare că, printre cei care „au încercat, au gustat și care acum renunță” (conform site-ului money.ro), se află destul de mulți oameni dezamăgiți de iluziile lumii virtuale, care mai țin încă la intimitatea lor.
Așadar, acesta este modul și locul în care unele ființe umane naive aleg să-și povestească viața, să-și împărtășească gândurile cele mai intime, speranțele și aspirațiile cele mai profunde, locul în care se refugiază de agitația societății contemporane, sperând, în forul lor interior, că încă mai dețin controlul. Un control fragil, care se poate destrăma dintr-un moment într-altul.
Studiile au arătat că rețelele de socializare, precum Twitter și Facebook au o influență negativă asupra utilizatorilor. În timp, acestea reduc abilitatea ființelor umane de a empatiza cu alți oameni și de a conștientiza consecințele pe care acțiunile personale le au în lumea reală. Concluzia îi aparține baronesei Susan Greenfield, o reputată cercetătoare britanică în domeniul fiziologiei creierului, care a participat recent la un seminar intitulat „Inovațiile media, rețelele sociale și conștiința omului”, desfășurat recent, scrie RIA-Novosti. Potrivit specialistei, care predă la Facultatea de Farmacologie din cadrul Colegiului „Herriot-Watt” din Edinburgh, membrii unei rețele de socializare ajung să nu mai distingă binele de rău în tot ceea ce fac. „Practic, fiecare acțiune virtuală pe care o realizează un utilizator al rețelelor de socializare poate fi corectată. De aceea omul încetează să conștientizeze consecințele acțiunilor sale în lumea reală. Ca urmare, el nu are capacitatea de a interpreta corect informațiile pe care le primește din exterior.”, a explicat Greenfield.
Petrecându-și foarte mult timp în mediul virtual, „internauții” ajung să nu mai interacționeze cu ceilalți semeni ai lor în viața de zi cu zi. Lumea virtuală oferă un nivel ridicat de emoție și plăcere (superficială și inferioară), însă oamenii nu învață să stabilească legături autentice în lumea reală și își pierd deprinderile sociale, susține specialista. În urma cercetărilor pe care le-a făcut, Susan Greenfield a ajuns la concluzia că persoanele mai active pe rețelele de socializare sunt cu atât mai singuratice în viața de zi cu zi. În cadrul aceluiași eveniment, baroneasa a ținut să precizeze că, în ultimii treizeci de ani, oamenii de știință au remarcat o scădere a capacității de a empatiza a oamenilor. În ultimii zece ani, ritmul scăderii empatiei s-a accelerat semnificativ, aspect pe care Greenfield îl corelează cu dezvoltarea rețelelor de socializare pe internet.
Potrivit expertului britanic, cei mai vulnerabili membri ai erei socializării virtuale sunt copiii. Pentru a preîntâmpina situația în care aceștia ajung să manifeste sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității, este necesar să li se prezinte lumea reală din perspectiva unor aspecte benefice. Creierul uman se adaptează permanent mediului înconjurător. În consecință, dacă un copil folosește calculatorul în exces, mai ales navigând pe rețelele de socializare, creierul lui se va adapta acestei lumi artificiale în care trăiește, susține baroneasa Susan Greenfield.
Ea precizează în continuare că prieteniile pe internet, la fel ca și jocurile pe calculator, ar putea dăuna creierului, putând duce la „un nivel scăzut de concentrare, o nevoie de satisfacție imediată, și poate afecta aptitudinile nonverbale, cum ar fi menținerea contactului vizual în timpul unei conversații”.
Prin această inovație tehnică ce speculează dorința de recunoaștere și de exhibiționism a contemporanilor noștri, Facebook pune bazele unui sistem de îndosariere de o amploare fără precedent, reducând la nivel de amatorism desuet tradiționalele bănci de date polițienești și judiciare. Nu vă mirați dacă nu ați auzit până acum aceste informații cutremurătoare; mass-media s-a ferit să vă informeze asupra existenței acestora. Cel mai îngrijorător este faptul că suntem pe cale să pierdem complet controlul asupra propriei imagini, și aceasta, chiar dacă nu suntem utilizatori Facebook. Orice persoană – coleg, părinte, fostă soție, prieten, cunoștință îndepărtată – poate să ne indice numele în legătură cu fotografiile lor personale în care apărem, divulgându-ne în felul acesta identitatea în fața milioanelor de utilizatori de internet. Astfel, dacă vreodată vom apărea într-o fotografie făcută la o manifestație sau un miting politic, va fi suficient să se treacă mausul peste chipul nostru din fotografia respectivă pentru a fi identificați.
Facebook a declarat în mod răspicat război confidențialității. În apărarea modificărilor normelor de securitate pe care le-a făcut în ianuarie 2011, Zuckerberg declară cu un tupeu uimitor, insultând inteligența tuturor ființelor umane de pe această planetă: „Oamenii se simt bine nu numai împărtășind diferite tipuri de informații, dar sunt mai deschiși și față de alți oameni. Acea normă socială (intimitatea – n. red.) a evoluat de-a lungul timpului.” Într-un alt interviu mai recent el a dat de înțeles că era intimității s-a încheiat, iar cuvântul-cheie este „social”. Altfel spus, aceasta înseamnă că Facebook nu numai că vrea să știe totul despre oricine și să îndosarieze datele respective, ci să le și facă publice tuturor.
Randi Zuckerberg, director de marketing la Facebook și sora fondatorului companiei, susține răspicat că „oamenii trebuie opriți să acționeze în mediul on-line fără să aibă numele real afișat”. Astfel, Facebook este unul dintre puținele site-uri care le cer membri lor săi să-și folosească numele și adresele de email reale la înregistrare. „Mulți oameni cred că numele reale vor rezolva problema hărțuirii pe internet, dar nu o vor rezolva. În plus, această politică ar putea pune în pericol libertatea de exprimare și dialogul pe anumite teme importante.”, crede Matthew Ingram, de la portalul de știri GigaOM.
Există oare vreo limită în ceea ce privește subiectele de discuție pe Facebook? Putem discuta fără rezerve orice, sub pretextul libertății de exprimare? Se pare că nu. Este foarte posibil ca în curând opozanții regimului fascist promovat de secta satanică a Francmasoneriei mondiale să fie înregistrați ca atare: Rezerva Federală a statului New York, cea mai mare dintre băncile regionale care compun Rezerva Federală a SUA (FED), a lansat o ofertă pentru realizarea unui program software care să monitorizeze ce se discută despre instituție în rețelele de socializare, precum Facebook și Twitter. „Ceea ce vor să facă este să strângă informații despre toți cei care au opinii negative privind Rezerva Federală. Nu se știe cum vor să foloseacă această informație odată ce o vor obține.”, se afirmă în blogul Economic Collapse (vezi http://www.realitatea.net/rezerva-federala-vrea-sa-monitorizeze-criticile-primite-pe-Facebook-si-twitter_874912.html).
În cazul în care nu am reușit să vă convingem de reaua-credință a celor care stau în spatele Facebook, este bine să știți că ștergerea reală a contului este în mod intenționat o operațiune extrem de confuză. În pagina de setări există opțiunea de dezactivare a contului, ceea ce, se pare, nu este același lucru cu ștergerea sa. Dezactivarea presupune încă să fiți identificați în fotografii și să fiți bombardați cu emailuri de către Facebook (va trebui să selectați opțiunea de a nu mai primi emailuri: un detaliu foarte ușor de trecut cu vederea, de vreme ce sunteți convinși că ștergeți contul, nu-i așa?).
Următorul pas pe Caricatura lui Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook-ului, pe care trebuie să-l faceți este să găsiți un link care se află bine ascuns în documentația on-line a rețelei și care vă va duce la butonul de ștergere a contului. Este obligatoriu ca după aceea să nu mai încercați să intrați în Facebook sub nicio formă timp de două săptămâni, altfel veți reveni ca și când nimic nu s-ar fi petrecut. De fapt, nu este nicio diferență față de cazul în care nu v-ați mai conectat la rețea de o bună bucată de vreme. Prin această șmecherie, Facebook încearcă să-și păcălească utilizatorii pentru a putea să le păstreze datele chiar și atunci când aceștia sunt convinși că și-au șters contul. De altfel, nici chiar dacă ați reușit să duceți la bun sfârșit toți pașii necesari pentru ștergerea definitivă a contului nu există certitudinea că informațiile și materialele pe care le-ați postat de-a lungul timpului în cadrul rețelei vor fi șterse la modul real.
Dificultatea ștergerii contului de Facebook ar trebui să nască suspiciuni, însă foarte puțini utilizatori își pun această problemă. Din păcate, chiar dacă află aceste informații, majoritatea celor care folosesc Facebook nu realizează dimensiunea reală a pericolului și se mulțumesc să spună ridicând din umeri: „Și ce dacă?” Unii consideră că nu au nimic de ascuns, iar alții susțin că sunt prudenți. Este bine să reflectăm însă cu luciditate și bun-simț asupra faptului că, oricât de atenți am fi atunci când utilizăm Facebook sau nu contează ce altă rețea de socializare, ne obișnuim încetul cu încetul să fim parte dintr-o societate în care dreptul la intimitate se restrânge din ce în ce mai mult, și aceasta, cu acordul și sprijinul nostru. Poate că va veni o vreme în care ne vom dori să nu fi făcut parte dintre cei care au ajutat, prin numărul mare de utilizatori, la creșterea acțiunilor companiei și la un volum foarte mare de publicitate (ceea ce aduce cu sine multă popularitate și totodată mulți bani), la poziționarea lui Mark Zuckerberg drept cel mai influent om din industria media în anul 2011, la ideea înființării unui grup de acțiune politică (Facebook Political Action Commitee), ce-și va face simțită prezența în cadrul procesului politic, prin susținerea candidaților care împărtășesc aceleași valori precum Facebook. După cum putem constata cu toții, influența și rolul Facebook în cadrul societății noastre depășește nivelul aparent inofensiv al unei simple aplicații ce permite comunicarea dintre două sau mai multe persoane. Tentaculele ascunse ale acestei mașinării diabolice au început să iasă la iveală, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare.
În presa românească a apărut un articol intitulat: „O aplicație îngrozește internauții. 10 milioane de oameni i-au căzut deja victime”. Cineva a inventat o aplicație care a infricoșat utilizatorii Facebook, fără a se folosi în vreun fel de violență explicită, ci numai prin accesarea temerilor profunde ale omului și a imaginației. În aplicație apare un individ care se află într-un subsol întunecat, în fața unui calculator.
În timp ce imaginea se apropie de ecran, utilizatorul observă că individul îi vizualizează profilul lui de Facebook. „Fotografii personale, discuțiile private sau publice, lista de prieteni, muzica preferată, comentariile, domiciliul, totul este studiat cu atenție de către personajul cel slinos, cu ochi de nebun. Apoi, folosindu-se de serviciul Google Map, individul caută adresa de domiciliu a utilizatorului. O găsește. Devine din ce în ce mai agitat și îl privește direct în ochi, cu privirea celui satisfăcut de propriile-i gânduri necurate.” Deși aplicația în sine ridică veșnica întrebare legată de siguranța și confidențialitatea datelor personale ale utilizatorilor pe rețelele de socializare, autorul ei spune că n-a vrut decât să facă un „cadou” simplu, de Halloween. „Şi totuși, ce-ar fi dacă un asemenea individ chiar ar exista?” – se întreabă, pe bună dreptate, autoarea articolului.
Totuși, din fericire, nu toată lumea este abonată la Facebook. La începutul lunii august 2011, o comisie juridică din orașul german Hamburg a acuzat rețeaua de practici ce vizează încălcarea vieții private a utilizatorilor săi din Germania. Comisia a stabilit că tehnologia folosită pentru a identifica automat fețele utilizatorilor în fotografiile postate pe site colectează informații biometrice fără consimțământul acestora, autoritățile germane fiind îngrijorate că rețeaua socială construiește o bază de date imensă cu fețele utilizatorilor. Dacă adăugăm aici informațiile oferite de bunăvoie de fiecare utilizator, plus informațiile colectate de la prieteni sau cunoștințe, vom observa că inclusiv „furtul de identitate” (care unora li s-ar părea de domeniul ficțiunii) poate deveni foarte posibil (vezi http://www.gandul.info/international/cum-iti-poate-fi-furata-identitatea-cu-ajutorul-unei-simple-poze-ce-mijloace-ai-la-dispozitie-pentru-a-te-proteja-8823157).
Facebook știe ce faceți pe internet și după ce ieșiți din rețea, întrucât cookie-urile ce urmăresc activitățile on-line ale utilizatorilor rețelei rămân active și continuă să culeagă informații (un cookie – în limba română, „prăjitură” – este un fișier trimis de fiecare site accesat. Acesta se activează doar în momentul accesării site-ului respectiv, având drept scop înlesnirea navigării pe site, și devin inactive, în mod normal, la ieșirea de pe site-ul respectiv) (vezi http://nikcub.appspot.com/logging-out-of-Facebook-is-not-enough).
Una dintre strategiile „forte” ale Facebook, pe care acesta o folosește pentru tot mai mulți simpatizanți, este sexul. Pe pagina de intrare există o imagine ce sugerează, chipurile, conexiunea care există între utilizatorii rețelei. Deslușim câteva figuri stilizate, asemenea pionilor din jocul de șah, ce sunt legate unele de celelalte prin linii punctate. Dacă vom uni aceste figuri între ele, respectând o anumită ordine, vom obține cuvântul „sex” (vezi figura de mai jos), care, deși nu este lizibil, este perceput cu ușurință de subconștientul utilizatorului care accesează pagina respectivă.
Mai mult, un studiu realizat de organizația americană National Religious Broadcasters (NRB) precizează că Facebook promovează homosexualitatea și afișează programe speciale de autoconștientizare a homosexualității. Zuckerberg a făcut un parteneriat cu activiștii homosexuali pentru blocarea afișării de materiale cu conținut „antihomosexual”. De asemenea, autorii studiului menționează că Facebook restricționează inclusiv mesajele anti-avort.
Dincolo de popularitatea dubioasă a acestei mașinării infernale, se pare că, din fericire, lumea a început să deschidă ochii. Pe la jumătatea anului trecut, în presă apăruse știrea că foarte mulți utilizatori ai Facebook își șterg conturile. Se pare că, printre cei care „au încercat, au gustat și care acum renunță” (conform site-ului money.ro), se află destul de mulți oameni dezamăgiți de iluziile lumii virtuale, care mai țin încă la intimitatea lor.
Așadar, acesta este modul și locul în care unele ființe umane naive aleg să-și povestească viața, să-și împărtășească gândurile cele mai intime, speranțele și aspirațiile cele mai profunde, locul în care se refugiază de agitația societății contemporane, sperând, în forul lor interior, că încă mai dețin controlul. Un control fragil, care se poate destrăma dintr-un moment într-altul.
Studiile au arătat că rețelele de socializare, precum Twitter și Facebook au o influență negativă asupra utilizatorilor. În timp, acestea reduc abilitatea ființelor umane de a empatiza cu alți oameni și de a conștientiza consecințele pe care acțiunile personale le au în lumea reală. Concluzia îi aparține baronesei Susan Greenfield, o reputată cercetătoare britanică în domeniul fiziologiei creierului, care a participat recent la un seminar intitulat „Inovațiile media, rețelele sociale și conștiința omului”, desfășurat recent, scrie RIA-Novosti. Potrivit specialistei, care predă la Facultatea de Farmacologie din cadrul Colegiului „Herriot-Watt” din Edinburgh, membrii unei rețele de socializare ajung să nu mai distingă binele de rău în tot ceea ce fac. „Practic, fiecare acțiune virtuală pe care o realizează un utilizator al rețelelor de socializare poate fi corectată. De aceea omul încetează să conștientizeze consecințele acțiunilor sale în lumea reală. Ca urmare, el nu are capacitatea de a interpreta corect informațiile pe care le primește din exterior.”, a explicat Greenfield.
Petrecându-și foarte mult timp în mediul virtual, „internauții” ajung să nu mai interacționeze cu ceilalți semeni ai lor în viața de zi cu zi. Lumea virtuală oferă un nivel ridicat de emoție și plăcere (superficială și inferioară), însă oamenii nu învață să stabilească legături autentice în lumea reală și își pierd deprinderile sociale, susține specialista. În urma cercetărilor pe care le-a făcut, Susan Greenfield a ajuns la concluzia că persoanele mai active pe rețelele de socializare sunt cu atât mai singuratice în viața de zi cu zi. În cadrul aceluiași eveniment, baroneasa a ținut să precizeze că, în ultimii treizeci de ani, oamenii de știință au remarcat o scădere a capacității de a empatiza a oamenilor. În ultimii zece ani, ritmul scăderii empatiei s-a accelerat semnificativ, aspect pe care Greenfield îl corelează cu dezvoltarea rețelelor de socializare pe internet.
Potrivit expertului britanic, cei mai vulnerabili membri ai erei socializării virtuale sunt copiii. Pentru a preîntâmpina situația în care aceștia ajung să manifeste sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității, este necesar să li se prezinte lumea reală din perspectiva unor aspecte benefice. Creierul uman se adaptează permanent mediului înconjurător. În consecință, dacă un copil folosește calculatorul în exces, mai ales navigând pe rețelele de socializare, creierul lui se va adapta acestei lumi artificiale în care trăiește, susține baroneasa Susan Greenfield.
Ea precizează în continuare că prieteniile pe internet, la fel ca și jocurile pe calculator, ar putea dăuna creierului, putând duce la „un nivel scăzut de concentrare, o nevoie de satisfacție imediată, și poate afecta aptitudinile nonverbale, cum ar fi menținerea contactului vizual în timpul unei conversații”.
Articol preluat din Caietul Taberei Yoghine de vacanţă
Herculane 2012, volumul 2, publicat la Editura Shambala,
tipărit la Ganesha Publishing House.
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu