(continuare)
(Carte dictată de
Domnul prin channeling lui Jakob Lorber)
2- Fiinţele umane de pe Lună.
La fel ca şi pe Pământ,
oamenii de pe Lună sunt de două sexe. Ei au fost creaţi o mie de ani mai târziu
decât oamenii de pe Pământ, nu direct de Creator ci de către un înger autorizat
pentru aceasta. Inalţimea lor atinge cu greu 60 de cm. şi au o infaţişare care
aduce mult cu cea a piticilor din miturile scandinave. Au burţi proeminente,
care le servesc pentru două scopuri : pe de o parte, pentru digestie, într-un
stomac convenţional, şi, pe de alta parte, pentru colectarea unui gaz uşor într-un
al doilea stomac, care le aduce trei tipuri de beneficii. Mai întâi, acest gaz îi
face atât de uşori, încât ei pot sări cu uşurinţă peste râuri şi lacuri. Dacă
lacurile sunt de mari dimensiuni, ei pot pluti foarte uşor pe apă.
Al doilea avantaj
constă în emiterea unor sunete ascuţite prin expulzarea acestui gaz, pentru a-şi
face astfel cunoscută prezenţa unii altora în locuinţele lor subterane. De
acelaşi gaz se folosesc şi pentru a vorbi, scoţând nişte sunete guturale, din
plămâni, de frecvenţă foarte joasă. Ei însă detesta acest mijloc de comunicare,
folosit doar de către rezidenţi (cei întrupaţi acolo dar având suflete de pământeni,
ajunşi pe Luna pentru a se corecta).
Un al treilea
avantaj al acestui gaz stomacal constă în încalzirea locuinţelor friguroase, pe
timpul nopţii. Gazul este expulzat în acele grote (asemănătoare unor clopote
turtite) şi, având o temperatură mai mare decât cea din exterior, menţine în
aceste sărăcăcioase spaţii o atmosferă cât de cât acceptabilă, de afară pătrunzând
doar cantităţi mici de aer proaspăt dar rece, absolut necesar supravieţuirii.
Acelaşi
gaz este utilizat ca termoregulator în acele jalnice locuinţe şi pe timpul
zilei, când temperatura de afara devine insuportabil de mare.
O altă
particularitate a acestor fiinţe umane constă în faptul că ochii lor îndeplinesc
două funcţii : de a vedea şi de a lumina în întuneric ca nişte lanterne
(Acest atribut se regăseşte şi la unele vieţuitoare de pe Pământ).
O altă însuşire a
celor de pe Lună este auzul lor extrem de ascuţit ; ei pot auzi cu cea mai
mare uşurinţă chiar şi cele mai mici zgomote, de la distanţe foarte mari.
Explicaţia constă în faptul că urechile acestor oamneni sunt înzestrate cu
pavilioane foarte mari şi robuste.
Bărbaţii sunt
mult mai solizi decât femeile. Comparativ, s-ar putea spune că dacă bărbaţii ar
avea, să zicem, puterea unui bărbat pământean, femeile ar dispune de puterea
unui copil de zece ani. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care soţul
se poarta extrem de gingaş cu soţia, mult mai firavă decât el. Bărbaţii poartă
pe umeri femeile în orice deplasare, astfel încât un strain de pe alt corp
ceresc ar crede că este o fiinţă dublă, dispusă pe verticală. Femeile nu au
aproape nimic de făcut înafară de copii. Chiar şi hrana le este preparata şi
mestecată în gură de către barbaţi. Femeile nu părăsesc gâtul bărbatului, când
se deplasează în exteriorul grotei, decât în cazuri excepţionale, cum ar fi
ultima perioada inainte de naştere şi nevoi fizilologice.
O femeie de pe
Lună nu poate avea mai mult de două sarcini în toată existenţa sa lunară, însă
de fiecare data naşte câte 4 copii. Dacă concepţia va avea loc ziua, naşterea avea
loc tot ziua, iar copiii vor fi băieţi ; dacă a fost noaptea, vor fi patru
fete.
Chiar de timpuriu
băieţii se obişnuiesc să ţină în cârca fetele. Si aici, ca şi pe Pământ,
moartea poate răpi şi copii, nu numai adulţi. Este interesant de menţionat că
un copil nu poate fi posedat de un spirit malefic decât după vârsta de 100 de
zile lunare (peste 7 ani pământeni).
Toţi locuitorii
de pe Lună sunt înzestraţi cu cea de a doua vedere (referiri la aceasta gasiţi şi
în cartea lui Lorber, " Impărăţia misterioasă a spiritelor", ed.
Vydia, 2001- n.m.). Aceasta vedere specială le permite celor de pe Lună să-L
recunoască pe Dumnezeu şi fiinţele angelice, ceea ce este un mare avantaj căci
pot primi îndrumări directe de la Divinitate şi pot fi ghidaţi în ceea ce întreprind.
(Despre cea de a doua vedere, de data aceasta ca însuşire a unor fiinţe
evoluate de pe Pământ, vorbeşte şi Castaneda în seria de cărţi referitoare la
don Juan, un vrăjitor mexican în preajma căruia a trait mai mulţi ani.Editura
RAO).
Jakob Lorber |
Oamenii de pe Pământ
care au fost nevoiţi să-şi aleagă un
stagiu (o viaţă sau mai multe) pe Lună, pentru a se purifica de ataşamentele
puternice faţă de bunurile materiale, au sufletele peticite, uşor de recunoscut
de spiritele complet pure. Regretabil dar adevarat este că aceste suflete
peticite nu vor putea accede niciodată în rândul sufletelor complet pure, rămânând
un fel de suflete de rangul doi. Singurele spirite care vor fi ghidate direct
de pe Lună către regiunile superioare sunt cele originare de pe acest satelit
(deci nu sufletele oamenilor veniţi de pe Pământ pentru a se reforma). Este
imposibil ca aceste suflete de rang inferior să poată atinge un nivel spiritual
superior, căci nu ar putea supravieţui luminii divine cea mai rafinată.
(Din cartea PĂMÂNTUL
ŞI LUNA apărută la ed.Vydia în 2003)
Pentru conformitate
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu