PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare (12)

(continuare)

Jakob Lorber

                                                                                         

38- Spiritele păzitoare din regatul naturii.

Orice om ştie cum creşte o plantă. Creşterea începe de la sămânţă şi se încheie cu fructul pomului născut din sămânţă. Sămânţa nu şi-ar putea căuta hrana potrivită dacă anumite spirite nu ar da înstrucţiumi şi nu ar coordona înteligenţele astrale din care este alcătuit sufletul sămânţei.

De ex., un bob de grâu conţine urmatoarele elemente de inteligenţă :

-         mai întâi, particule din energia iubirii, care este adevărata substanţă nutritivă,

-         un element de natură spirituală care permite extragerea alcoolului din bobul de grâu,

-         carbonul este un alt element,

-         apoi, oxigenul, care permite obţinerea berii din grâu,

-         suflul eteric, care permite combustia seminţei,

-         uleiul,

-         zahărul,

-         o substanţă mucilaginoasă asemănătoare cauciucului,

-         hidrogen pur, care umple canalul gol al paiului, împiedicând curbarea sau frângerea, evident, în anumite limite. Fără hidrogen, tulpina nu ar creşte dreaptă. Excesul de hidrogen, adus de rădăcini, se trimite în boabele de grâu care apar şi pe care le ajută la coacere şi le crează o rezevă necesară la încolţire.

Enumerarea de mai sus ne arată cât de numeroase sunt elementele fundamentale din bobul de grâu.

Cine stimulează adunarea şi ordonarea acestor elemente? Spiritele care monitorizeaza acest proces de creştere a plantei. Spiritele inferioare au un singur câmp de activitate, un singur tip de muncă de executat. Ele ştiu exact unde se găseşte în sol elementul necesar pe care trebuie să-l asigure şi pe care îl ghidează acolo unde este trebuie şi la timpul potrivit. Unele elemente sunt recoltate din compoziţia aerului care este îmbogăţit cu elementul respectiv din cosmos, din stele, în proporţia necesară. Fiecare element care este adus la plantă posedă un anumit grad de inteligenţă şi suficientă energie pentru a executa instrucţiunile spiritelor. Când planta s-a copt, ca urmare a executării tuturor activităţilor de la insămânţare până la coacere, spiritul coordonator care a lucrat în acea cultură, se retrage lăsând omului sarcina recoltării. Mai rămân totuşi anumite spirite care se vor îngriji de dizolvarea rădăcinilor şi resturilor de plante uscate, pentru a pregati terenul pentu anul următor. Fiecare specie de plantă este monitorizată de câte un spirit specializat. Există şi spirite care compromit recoltele, atunci când Dumnezeu consideră că beneficiarii recoltelor trebuie să primească anumite corecţii pentru fapte care le-au încărcat karma.

Există spirite superioare care monitorizează activitatea spiritelor inferioare, având în grijă suprafeţe mult extinse. Spiritele responsabile de anumite districte nu interferează cu activitatea spiritelor vecine. La rândul lor, aceste spirite coordonatoare de districte au un spirit care coordonează întreaga ţară (în acel domeniu) şi care nu poate proveni decât din cea de a treia regiune atmosferică a planetei.

39-Mineralele, plantele şi animalele.

Regatul plantelor este zona de tranziţie între regatul mineral şi eterul care coboară din spaţiul cosmic (ca energie emanată de constelaţii), sub formă de rouă care hrăneşte regatul animalelor. In esenţă, nici regatul plantelor nici cel mineral nu există într-o forma absolut pură, căci ele sunt interferate de regnul animal. Orice mineral este alcătuit din diferite specii de infuzoare, formate, la rândul lor, din diferite elemente de inteligenţă individuale.

Dacă analizăm atributele minereului sau plantei respective vom concluziona că ele corespund elementelor fundamentale. Fiecare element este unic şi, deci, înzestrat cu o inteligenţă individuală, servind unui scop precis. Pentru constituirea unui anumit mineral, diferitele elemente care il vor alcătui trebuie să se unească într-o anumită ordine şi proporţie.
Spre ex. sa analizăm fierul care are :

1. Atribute inferioare (telurice) :

-  Greutatea, care este dată de un element subtil, ce se ridică la suprafaţă din adâncurile Pământului (un element teluric, deci). Din acest motiv tendinţa lui va fi de a acţiona în direcţia din care a venit, singura pe care o cunoaşte. Direcţia greutăţii în acest element este sinonimă cu atracţia iubirii, aşa cum este ea înţeleasă în lumea elementelor inferioare.

- Duritatea. Acest atribut specific ascunde un alt tip de inteligenţă, extrem de egoistă, care împiedică apropierea fierului de vecinii săi.

- Plasticitatea, care denotă existenţa unei inteligenţe psihice superioară celor anterioare. Este o însuşire născută din smerenie, din acceptare.

Primele două însuşiri (inferioare) se supun celei de a treia, plasticitatea, care le este superioară şi de care, vrând-nevrând, trebiue să ţină seama.

-  Când fierul este încălzit la roşu el devine mult mai moale. Atributul acesta corespunde umilinţei.

-  O altă însuşire distinctivă a fierului este capacitatea de disoluţie (fierul poate fi dizolvat sau poate fi topit) aceasta dovedind existenţa spiritului de libertate. Tendinţa dată de această inteligenţă a libertăţii este dilatarea la infinit, o tendinţă centrifugă, deci.

-  Ea este necesarmente contracarată de o alta inteligenţă subtilă, perseverentă şi de neclintit care are o acţiune centripetă, de restrangere în ea.

-  Se mai poate vorbi de lipsa de efort cu care se înroşeşte fierul la foc, caracteristică similară cu mânia fierului.

Toate atributele descrise până aici aparţin lumii inferioare (telurice), incapabile, prin ele însele, să alcătuiască elementul fier.

2. Atribute celeste :

Apariţia metalului nu devine posibilă decât prin adăugarea atributelor celeste, mai nobile, provenite de la stele. Cum pot fi recunoscute acestea ?

-  Dacă este frecat, fierul emană un miros acid, metalic. Acest miros este un element înzestrat cu inteligenţă manifestând deja iubirea activă.

Din perspectivă spirituală, viaţa nu este altceva dect iubire pură şi care uneşte toate celelalte atribute ale fierului, şi se regăseşte atât în masa bucăţii de fier cât şi în vecinătatea ei imediată (certificată prin acel miros de care vorbeam).

-  Voi mai enumera încă două atribute ale fierului : marea sa dorinţă de a accepta electricitatea, dovedind inteligenţa mobilitătii, care îi amplifică dorinţa de socializare, de migrare, manifestată prin apariţia ruginii.
- Cel de al doilea atribut, pe care-l mai enumăr este unul matern, reprezentat de luciul său şi culoarea albăstruie. El reprezintă starea de pace, de echilibru, receptiv la lumină.

35/48-Structura elementelor de inteligenţă la fiinţele vii.

Deşi am schimbat titlul, vom mai vorbi un pic despre fier dat fiind faptul că de la metal la plante şi animale, în ceea ce priveşte elementele de inteligenţă, nu este o aşa de mare diferenţă precum am fi tentaţi să credem.

Revenind la fier, trebuie să mai amintim de un alt element de inteligenţă care-si arată prezenţa atunci când o bucată de fier este bătută cu ciocanul. Prin lovire, fierul devine elastic, proprietate care este un atribut celest echivalent cu puterea voinţei ordinii divine şi care nu se schimbă de la o zi la alta. Această forţă specifică se regăseşte frecvent în atmosfera inferioară a planetei,  penetrând şi atomii de aer, ceea ce face ca elasticitatea să fie şi o proprietate a aerului. 
Deşi vine din stele, această putere celestă pătrunde întregul corp al planetei făcând posibile toate acele mişcări elastice din interiorul Pământului, de care am vorbit în alte capitole. Singurul element care anihilează elasticitatea este focul. La incandescenţă, fierul pare a-şi pierde elasticitatea (a nu se confunda cu curgerea, plasticitatea) care, însă, va reveni dupa răcire şi reluarea lovirii. Incandescenţa este un element asociat luminii şi este alcătuit din atomi luminoşi care pătrund prin toţi porii metalului. Dacă aceşti pori sunt închişi (prin lovire, de ex.), bulele de lumina nu mai pot scăpa, dar îşi vor anunţa prezenţa prin elasticitatea conferită barei de fier. (Aceşti atomi de lumină au fost numiţi iniţial monade eterice luminoase, denumirea actuală fiind de fotoni).

Tot în metal mai există şi un alt element, înzestrat cu un alt tip de inteligenţă. Este vorba de o minuscuclă scânteie de lumină care apare, dacă fierul este stimulat corect. Acest tip de inteligenţă se regăseşte şi în regnul vegetal şi animal. Deobicei, se află într-o stare latentă şi îşi are domiciliul în centrul bulei de care vorbeam nemanifestandu-se decât dacă este supusă presiunii sau lovirii.

Dupa o lege cunoscută din fizică (legea acţiunii şi reacţiunii), dacă o forţă exterioară acţionează asupra unui corp, acel corp va răspunde cu o cotraforţă de aceeaşi mărime încercând să restabilească echilibrul, adică să anuleze forţa exterioară. Când forţa exterioară este sub o anumită valoare, confruntarea dintre cele doua forţe va produce o vibraţie şi un sunet. Dacă însă, forţa exterioară va fi peste o anumită valoare, confruntarea va naşte o scânteie.

Din cele spuse mai sus se face, în fond, afirmaţia că anumite categorii de inteligenţe pot fi comune atât mineralelor cât şi plantelor şi animalelor. Diferenţa o face numărul acestora. Astfel, un mineral este alcătuit din 8-20 de inteligenţe, o plantă are câteva mii de elemente de inteligenţă iar la animale se regăsesc chiar şi câteva milioane.

In ceea ce priveste fiinţa umană, ea reuneşte un numar practic imposibil de precizat de principii de inteligenţă.

Gândirea materialistă nu poate accepta că în regatul mineral există principii de inteligenţă, de viaţă, dar din punct de vedere spiritual, un mineral este o forma animată care are la bază principii inteligente în care pulsează viaţa.

Intr-o singură picătură de apă se găseşte un mare număr de forme animale înzestrate cu inteligenţe individuale, aflate într-o relaţie, în general, de confruntare, de ostilitate.

In timp, ostilităţile le epuizează şi ele cad la fundul apei în stare amorfă, putând reveni la viaţă, după anumite perioade, prin munca realizată de unele spirite ale naturii specializate.

Pe o scară a numărului de inteligenţe încorporate putem face urmatoarea erarhizare, plecâd de la puţin la mult : metale, pietre, plante, animale, om.

In cadrul fiecarei categorii există, deasemenea, o scară a valorilor de inteligenţă, dar nu mai dezvolt subiectul.

La un specimen (să zicem, o plantă) natura inteligenţelor este una de specializare pe nivele : rădăcina nu poate fi formată şi nu se va  putea dezvolta decât dacă primeşte aportul unor inteligenţe specializate, care nu se vor regăsi în tulpină, în frunze, în flori sau în fructe. Specializarea este atât de adâncă încât, dacă de ex., o plantă se răsădeşte trebuie ţinut cont ca orientarea ei faţă de punctele cardinale să se respecte, altfel planta se va usca sau îşi va reveni extrem de greu (aviz pomicultorilor, grădinarilor, viticultorilor şi horticultorilor, ca să nu mai vorbim de apicultori).

Nici până astăzi oamenii de ştiinţă nu au reuşit să stabilească limita de la care mineralele trec în lumea vegetală şi nici cea dintre lumea vegetală şi cea animală. Intre ele există intrepătrunderi care fac imposibilă delimitarea. Un ex. : pe spinarea unor caracatiţe gigantice cresc diverse tipuri de plante, animalul putand fi considerat o planta marina (Nota C.M. : probabil că astăzi această specie uriaşă de caracatiţă a disparut; ea avea cca 850 m lungime şi in jur de 170 m.lăţime, şi parea mai degrabă a fi o insulă. Se afirmă în carte că multe nave de mici dimensiuni cădeau pradă acestui animal vorace).

Bibliografie: cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, aut. Jakob Lorber, ed. Vydia, 2003

Pentru conformitate,

(C.M.)