W39- Timpul și cum funcționează, Partea 2, Cronologie

Publicat 03 mai 2023
Traducere Const. Mihăilescu

 

 

Mari Swaruu : Bună, mulțumesc că-mi sunteți alături din nou, aici. Sper că toți sunteți bine. Eu sunt Mari Swaruu.

În acest videoclip, voi discuta despre timp; este un subiect foarte complicat și despre el se poate discuta mult..
De când am deschis acest canal de comunicare cu voi, încerc să introduc gradual anumite informații. La început, am abordat concepte pe care majoritatea dintre voi le cunoșteau deja de la predecesorii mei, despre care am expus și punctul meu de vedere.

Studierea conceptelor oferite pe acest canal YouTube cred că e de ajutor pentru a înțelege aceste subiecte mai complicate sau mai complexe pe care le public în ultima vreme, dar vizionarea videoclipurilor anterioare poate fi suficientă unora dintre voi.
Am vorbit până acum despre: „Ce este timpul?”, „Ce este mintea?”, „Ce este un suflet?”, „Sufletele avansate și mintea de stup” , pe care le-am considerat de bază, pentru o corectă înțelegere..

În ultimul meu videoclip, am explicat de ce totul se manifestă din și prin minte, ca act sau conștiință subproductivă, astfel încât timpul și cronologia să nu fie diferite.

Pe Pământ timpul este văzut într-un mod complet liniar, ca o succesiune de evenimente care se deplasează într-o direcție din trecut în prezent și în viitor într-un mod inflexibil și imuabil, unde fiecare unitate de măsurare a timpului (secunde, minute, ore și așa mai departe) poate servi ca durată în orice punct din linie sau din secvența de timp.

Pentru știința de pe Pământ, acele unități de măsură sunt atât de fixe și inflexibile încât sunt considerate niște constante în ecuațiile lor matematice, chiar dacă oamenii de știință au venit prezentat și ecuații care demonstrează că timpul își schimbă valorile, atunci când este observat în apropierea unui obiect cu masă mare sau când unul dintre punctele de măsurare este în viteză. Acesta din urmă a fost dovedit empiric pe Pământ, prin plasarea unor ceasuri atomice de foarte mare precizie pe nave spațiale create de oameni și compararea citirilor acestora cu măsurătorile făcute de ceasuri identice dar plasate pe Pământ..

Nu există niciun motiv logic pentru ca oamenii de știință să continue să considere timpul ca o constantă în ecuațiile lor, în care încearcă să explice funcționarea universului, decât dacă aceste eforturi au drept scop justificarea minciunilor care susțin existența și necesitatea Matricea de control pe Pământ. De altfel, ei înșiși au dovedit că timpul nu poate fi o constantă, ci doar o variabilă, dar preferă să întrețină și să mențină această contradicție.
De exemplu, ei insistă să calculeze datele din trecut plecând de la presupusul eveniment universal al Big Bang-ului, simbol al societăților secrete. Alți oameni de știință insistă să dateze evenimentele de pe Pământ, care au avut loc în trecutul îndepărtat, cum ar fi Era Mezozoică, plasată între 248 de milioane de ani și 65 de milioane și Era Cenozoică, între 65 de milioane de ani până în prezent, deși această datare este imposibilă.

Timpul depinde strict de observator și de starea sa de conștiință, deoarece este un subprodus direct al acesteia. Prin urmare, nu există nicio modalitate de a calcula și cunoaște starea de conștiință de la un moment dat a unui observator. Singura presupunere este că observatorul a făcut acele determinări în timp ce era integrat în inconștientul colectiv care exista la cel moment. Dar aceasta este doar o presupunere, deoarece mă îndoiesc serios că acei oameni de știință au știut sau au plecat de la existența inconștientului colectiv.
Cu toate acestea, ca bază pentru ceea ce urmează, folosind forme geometrice pentru a defini sau pentru a încerca să dea timpului o formă, percepția umană și știința sa definesc timpul ca o linie care se mișcă într-o direcție, așa cum am spus mai sus. Dar, pentru civilizațiile avansate, care au atins capacitatea cunoașterii interstelare, timpul ar fi reprezentat de o sferă care se extinde mereu în toate direcțiile. Ar putea fi reprezentat și prin nenumărate linii, cum care se extind și se mișcă în toate direcțiile.

Pentru știința umană, timpul este considerat a patra dimensiune: lungime, lățime, înălțime și timp. Dar, observând din punctul de vedere al științei umane, timpul este unidimensional pe când, știința civilizațiilor interstelare avansate, consideră timpul ca fiind tridimensional.

În înțelegerea științei umane, lumea materială sau lumea celor vii are trei dimensiuni în spațiu și una a timpului (trei de spațiu:lungime, lățime, înălțime și una de timp). În înțelegerea științei avansate, non-umane, există trei dimensiuni în spațiu și trei dimensiuni ale timpului, cu un total de șase.

Există un indiciu interesant aici. Rețineți că patru nu este nici măcar un număr prim și se află în afara secvenței primordiale 3, 6, 9, 12, care reprezintă latura eterică în toate ecuațiile non-umane care încearcă să explice realitatea. Energiei Punctului Zero.

Spațiul-timp cu patru dimensiuni, pe care oamenii le observă este incomplet, deoarece ignoră componenta eterică a realității, ca și când n-ar exista.
Ca o notă secundară, secvența 3, 6 și 9 considerată pe Pământ este, de asemenea, incompletă, deoarece este văzută dintr-un model matematic în bază 10, considerat eronat de civilizațiile interstelare care folosesc un model în bază 12, scara de apreciere viabilă fiind de la 0 la 12, nu la 10. Prin urmare, toate încercările de a realiza ecuații de lucru pentru energia Punctului Zero sunt inutile, deoarece există un dezechilibru puternic de energie între partea eterică și partea materială. Deci, fluxul de energie este defectuos și tinde să nu se miște sau să se depolarizeze din partea eterică spre lumea materială, devenind inutil.

Pentru a exista o percepție a timpului care se mișcă progresiv, acesta trebuie să fie raportat la ceva, la fel cum viteza poate fi apreciată doar prin comparație cu poziția unui punct fix.

Pe Pământ, baza percepției umane asupra timpului o constituie ciclurile planetei de zi și noapte, de unde derivă conceptele de ore, minute și secunde. Ceasul este folosit ca mecanism de coordonare pentru Matricea Pământului în sine, la fel cum un metronom coordonează ritmul în muzică.
Pe Pământ, timpul este folosit ca unul dintre mecanismele primordiale de control ale Matricei, deoarece coordonează percepția fiecăruia din inconștientul său colectiv pentru a-i forța pe oameni să perceapă timpul într-o manieră mai mult sau mai puțin egală, creând astfel iluzia timpului în mișcare într-o singură direcție. Prin această aliniere colectivă controlorii reușesc să mențină o organizare convenabilă a lumii, în interesul lor.

Creând și menținând o stare în care nu există nimic contrastant, cum ar fi spațiul profund, mintea, care produce timpul ca subprodus al procesului de gândire, se va afla într-o stare în care nu este influențată de niciun inconștient colectiv, singurul lucru contrastant fiind propria percepție asupra duratei curgerii propriilor gânduri.

Liniile temporale sunt definite ca succesiune de evenimente care se preced unele pe altele, unde cele viitoare sunt consecința prezentului și trecutului. Acest lucru face ca evenimentele dintr-o cronologie, care nu s-au întâmplat încă, să fie mai mult sau mai puțin previzibile, deoarece nu poate exista decât o gamă limitată de posibilități bazate pe situațiile anterioare.

Conceptul de linii temporale pe Pământ este acela că există ceva din afara individului care le experimentează într-un mod determinist, când, de fapt, individul este cel care manifestă linia temporală cu propria-i percepție.

Există, așadar, un număr infinit de posibilități de cronologie și singurul lucru care împiedică un individ sau un grup de indivizi să-și schimbe cronologia la una mai convenabilă sau mai dezirabilă sunt propriile limitări pe care ei se simt că le au. Mintea lor este ceea ce limitează gama de rezultate posibile și nimic altceva.

Liniile temporale, ca atare, sunt un concept în mintea creaturilor simțitoare care pot formula ipoteze asupra unei secvențe de rezultate probabile bazate pe evenimente și situații prezente și trecute. Cronologia nu este ceva care există în afara indivizilor care le experimentează.
Tot ceea ce există, inclusiv acele situații mentale sau fizice, inclusiv evenimente, sunt tipare energetice într-un câmp de energie potențială, așa cum am explicat în videoclipurile anterioare.

Tot ceea ce trebuie să facă un individ sau un grup de indivizi pentru a trece la o linie temporală care are o secvență de evenimente mai dorite de cei care o experimentează este o schimbare a atitudinii și a percepției gândirii, care este o frecvență de energie creativă. Și, pe măsură ce fac acest lucru, ei vor realiza o potrivire de frecvență cu acele evenimente dorite, pe măsură ce vibrația lor coincide.

În același mod, se poate face mental o schimbare de atitudine și vibrație și ținând cont de faptul că totul este energie care este reprezentată numeric tipare într-un câmp eteric. O navă poate emula vibrația dorită cu motoarele sale și, dacă calculele sunt corecte, își poate face ocupanții potriviți (acordați) la situația sau rezultatul viitor dorit.

Acest lucru va fi explicat în detaliu într-un videoclip viitor.

Cam aceasta a fost pentru astăzi. Vă mulțumesc mult pentru vizionarea videoclipului meu. Apreciez mult.

Pe data viitoare.

Cu mult drag,

Mari Swaruu

https://swaruu.org/transcripts/time-and-how-it-works-part-2-timelines-english