Continui cu un nou fragment din
PPROGRAMUL TERRA ÎN EGIPTUL ANTIC - COMPUTERUL GENETIC AL ZEILOR
CREIERUL – un analizor de frecvenţe
Probabil, creierul este organul despre care s-a scris cel mai mult. De ce? Pentru că în ciuda acestui fapt, este relativ puţin cunoscut. Cercetările întreprinse în ultimii ani asupra fiinţei umane au pus în evidenţă natura bioelectromagnetică a structurii sale. Astăzi se ştie că principalul generator de unde bioelectromagnetice este sistemul nervos, în special sistemul nervos central. Se cunoaşte din ce în ce mai mult despre modalitatea în care sunt generate bioundele, se cunosc destul de bine fenomenele biofizice şi biochimice de generare şi de transport al sarcinilor electrice în corpul neuronal şi interneuronal.
Cercetările au demonstrat că influxul nervos are viteză mare şi caracter electric. El dezvoltă simultan şi biounde electromagnetice. Din punct de vedere biofizic neuronul şi întregul sistem nervos constituie biogeneratori de unde electromagnetice care însoţesc întreaga activitate umană. Astăzi se elaborează noi concepte biofizice ale funcţionării celulei, în particular ale neuronului. Observaţiile pornesc chiar din nucleul celulei, unde informaţia genetică constituită în ADN este structurată pe un ax antiparalel dubluhelicoidal, spiralat cu caracter dielectric, ce determină căi rapide de acces şi de transport al electronilor în nucleul celular şi mai departe, în celule. Celula nervoasă (neuronul) este o celulă particulară, caracterizată histologic prin existenţa mai multor terminaţii scurte numite dendrite şi o terminaţie cu lungime mare numită axon. Acesta este acoperit cu o teacă întreruptă din loc în loc, la intervale egale formând mici strangulări. Circulaţia electronilor de-a lungul axonului, cantitatea de sarcină electrică ce trece prin axon, este reglată de un singur nucleu. Trecerea influxului nervos se însoţeşte de flux magnetic datorită profilului cilindric al axonului, în a cărui compoziţie intră diverse substanţe chimice cu dispunere spaţială, ce determină efectul de câmp magnetic - biocâmp. Dr. Constantin Bursuc şi colaboratorii demonstrează, în paralel cu alţi cercetători de pe mapamond, că învelişurile axonului se comportă ca nişte oglinzi bioelectromagnetice, în care câmpul este amplificat, neuronul fiind un adevărat biolaser inclus într-o succesiune de circuite oscilante. Pe de altă parte, este demonstrat că circulaţia de sarcină de-a lungul axonilor transformă fiinţa umană într-un circuit oscilant de factură biologică, adică într-o bioantenă. Diverse experimente extrem de sofisticate au demonstrat că sistemul nervos central generează şi operează cu biounde electromagnetice. Astăzi s-a experimentat montarea de microprocesoare care valorifică superior potenţa radiobioenergetică a sistemului nervos central. S-a reuşit ca prin intermediul acestora să fie transmise semnale auditive sub formă de impulsuri electrice de la distanţă către microprocesor şi mai departe către analizorul auditiv, care a decodat informaţia primită. Se pare că astfel de studii sunt destul de avansate în institutele care practică deja implanturi cerebrale de microprocesoare, care transformă omul în robot. Tocmai de aceea, despre astfel de studii veţi auzi mai puţin.
Nu intenţionez să ţin un curs de neurologie, ci doar să subliniez că efortul făcut în această ştiinţă în ultimii ani a fost orientat spre a găsi modele, soluţii de funcţionare ale creierului pornind de la unitatea de structură a creierului – neuronul, de la modalitatea în care acesta se conectează cu alţi neuroni realizând structuri mai complicate: centri, staţii, etaje de analiză şi control. Au fost făcuţi paşi importanţi în neurofiziologie, capitol fascinant al fiziologiei. Se cunoaşte în prezent modalitatea de sinteză – stocare – eliberare de diverşi mediatori chimici produşi de neuron, marea majoritate având structură proteică. Sunt însă mari “noutăţi” şi în acest domeniu. Neurobiologia clasică ne-a învăţat că eliberarea de neurohormoni este efectul unui impact fizic, tridimensional – spaţial între receptor şi mediator chimic – hormon. Regretatul Jacques Benveniste - doctor în medicină, fost director al Institutului Naţional Francez de Cercetare Medicală, cunoscut în lume pentru cercetări în domeniul alergiei şi proceselor inflamatorii, propune un alt model de interacţiune între receptor şi mediator chimic şi anume, cel electromagnetic. După ce a impresionat lumea medicală cu eseurile și experimentele privind memoria apei şi memoria moleculelor, Jacques Benveniste susţine că semnalele care duc la eliberarea de neurohormoni sunt de natură energetică subtilă.
Structurarea memoriei
S-au făcut ceva progrese în înţelegerea proceselor ce stau la baza memoriei. În capitolul dedicat hologramei am să abordez subiectul memoriei holografice, adică a modului în care se face accesul la memorie. Acum mă ocup doar de stocarea memoriei dobândite!
Conform raţionamentelor din paginile de mai sus că există o relaţie directă între structura ADN non-codor (98% din ADN) şi filmele – holovideobenzile pline de informaţie ce priveşte atât fiziologia fiinţei, instinctele, personalitatea individuală. Unde s-ar putea coda memoria dobândită? S-a considerat că neuronii sunt cei care ar trebui să codeze memoria şi prin urmare s-a analizat modificarea de la nivel ADN neuronal (din hipocampus) în cursul procesului de memorare. Cercetătorii Courtney A. Miller and J. David Sweatt de la Universitatea Alabama, Birmingham, AL. au descoperit în anul 2007 că procesul de metilare la nivelul genelor este implicat în formarea memoriilor de scurtă durată - la nivelul hipocampusului și a memoriilor de lungă durată la nivelul cortexului. http://www.sciencedirect.com/.../pii/S0896627307001420
Cu alte cuvinte mai simple, s-a descoperit că formarea de memorii duce la modificarea structurală a ADN. Structura are însă corespondent în ADN-EI. Teoretic deci, formarea de memorii duce la modificări ADN-EI. Reţineţi această idee. Veţi vedea că textele vechi, în special Zoharul sugerează puternic faptul că ADN-EI codează memoria dobândită. De fapt, cu toată sinceritatea, vă spun că în 2005, analizând Zoharul, am tras concluzia că memoria dobândită este structurată complet la nivelul energetic al sufletului. Apoi în 2007, a venit articolul de mai sus care mi-a confirmat că structurile energetice ADN-EI corespunzătoare memoriei dobândite sunt materializate în ADN-M. Tot ceea ce memorăm, are drept suport limbajul. Tot ceea ce exprimăm, gândurile, ca şi toate experienţele de viaţă, pot fi exprimate de limbaj, pentru că în fiecare secundă, gândirea are drept suport limbajul. Scriam mai devreme că secvenţa elementelor ADN la nivelul ADN non-codor copiază structura limbajului. La acest nivel este codată, cred eu şi memoria dobândită. Anticipez un pic şi vă dezvălui încă de pe acum (ca să vă trezesc interesul!), faptul că în computerul genetic sunt analizate structurile genetice ADN-EI ce aparţin omului după moarte. Aceste structuri sunt notate cu litere. În Zohar, cele două zone importante ale pomului vieţii sunt denumite BINAH şi MALCHUT. Structurile genetice din cele două mari zone sunt notate cu 22 dintre literele alfabetului ebraic. Aceste litere energetice vor trebui dezbrăcate de memoria vieții pământene.
În Cartea egipteană a morților (CEM), Malchut corespunde nivelului de procesare Amenti, iar Binah îi corespunde nivelului de procesare Duat.
Malchut (Amenti) este zona de prelucrare a sufletului uman, în care se îndepărtează memoria vieții de pe Terra și o parte din structura genetică pe care ființele extraterestre nu o au. Se păstrează strict structura genetică comună evreului (egipteanului) cu cea a ființei extraterestre standard. Aceasta este apoi metamorfozată și folosită la construcția finală a structurii sufletului extraterestru.
Binah (Duat) este zona cu genetică extraterestră standard, în care acced sufletele curățate și metamorfozate în Malchut și pe care se construiește mai departe structura zeilor evreilor. Tot aici se încarcă programele de funcționare ale acestei structuri. Detalii logice și complete, le veți găsi în noua ediție a PT ca și în această carte, în privința PIG egiptean.
Diferenţa esenţială dintre literele celor două zone este faptul că cele din MALCHUT, adică cele umane “sunt însoţite de limbaj, de plăceri şi de dorinţe”, adică au codată memoria vieţii pământene, ce are drept suport limbajul. Aceasta trebuie înlăturată prin procese specifice, care au loc prioritar în Malchut.
De aceea, Malchut este metaforizat ca fiind Tora vorbită (literele sunt însoțite de limbaj), în timp ce Binah este metaforizată ca fiind Tora scrisă, adică Tora structură!
Tot de aceea, literele din Malchut sunt litere mici, adică descriu structura a ceea ce rămâne după curățare. Iar literele din Binah sunt litere mari, adică structură supraadăugată. Vom avea descris un astfel de fenomen și în Cartea egipteană a morților.
Practic, cu cât ești mai învățat și ai o experiență de viață mai bogată, cu atât structura energetică a sufletului este mai bogată și procesul de curățare din Malchut este mai anevoios. Pruncii, fără experiență de viață și neînvățați, au un timp extrem de scurt de tratare în Malchut. De aici vine sacrificarea rituală a primului nou născut de sex masculin.
Am convingerea că metilări ADN au loc şi în alte tipuri de celule decât cele neuronale, mai precis, în toate celulele corpului. Acest proces cred că derivă ca o caracteristică de bază a fiecărei celulă stem (ce se poate diferenţia în orice fel de celulă). Am convingerea că anii ce vin vor demonstra modificări structurale ADN mai ample decât procesul metilării, existente la nivelul întregului corp, probabil cu o intensitate sporită la nivel de sistem nervos central şi la nivelul cordului.
Sugerez celor care ar întreprinde o cercetare în acest domeniu să compare trei tipuri de ADN: cel aparţinând embrionului, nou-născutului şi adultului. Surpriza va fi uriaşă!
Conform Zoharului, elementele genetice ADN-EI aparţinând nou-născutului sau copilului până la vârsta de un an sunt mult mai simple – aproape lipsite de limbaj şi trec direct pe o treaptă superioară de analiză în MALCHUT (în pomul vieţii). Este şi normal, pentru că experienţa de viaţă şi implicit memoria copilului mic este redusă comparativ cu cea a adultului.
TRANSPLANTUL DE ORGANE ȘI MEMORIA CELULARĂ
În urmă cu ceva timp citeam un articol în care unii, pornind de la ideea că omul şi porcul nu diferă genetic prea mult, îşi propuneau să cloneze porci pentru a oferi o piaţă pentru transplantul uman de organe. Vă daţi seama ce catastrofă ar fi să împrumuţi odată cu transplantul şi ceva aptitudini în a râma prin curte sau în a grohăi un pic... nu credeţi? Aveți curaj să încercaţi pe pielea Dv.? Eu nu!
În revista Nexus Magazine www.nexusmagazine.com este un articol foarte interesant din Vol. 12, nr. 3 – din 2005 - ”Organ transplant and cellular memories” referitor la transmiterea de la donor spre receptor de memorii, aptitudini odată cu organul transplantat, în special la transplantul de inimă şi plămâni, acolo unde cantitatea de celule transplantate este mare. Spre exemplu un fan al muzicii rock, primind inima unui violonist şi-a schimbat preferinţele muzicale şi chiar a recunoscut piese pe care de fapt nu le ascultase niciodată. Într-un alt caz o lesbiană îşi schimbă preferinţele sexuale după transplant de inimă. Dacă majorităţii covârşitoare a medicilor cazurile respective li se par aiureli, simple speculaţii, eu cred cu toată puterea că articolul aduce un aspect real şi important legat de transplantul de organe. Transmiterea de aptitudini, obişnuinţe, informaţie genetică nativă sau informaţie dobândită în cursul vieţii este absolut normală, căci memoriile noastre există în câmpul de energie subtilă şi nu sunt un rezultat al activităţii cerebrale. De atunci sunt sute articole care dezbat această temă. Aşa că aveţi grijă de la cine primiți organe. Teoretic, spre exemplu, nu ar trebui să se recolteze organe de la bolnavi psihici. De fapt, terminaţi de citit PT şi veţi avea o părere mai adecvată cu privire la transplantul de organe. Inima în special este se pare un sediu important de memorie al omului şi probabil al tuturor fiinţelor vii. Alterarea funcţiilor cognitive în special după operaţii pe cord este o altă observaţie care se încadrează perfect în această discuţie. Se pare că rolul inimii ca organ de memorie este extrem de important. Zoharul chiar acordă un capitol acestui subiect şi descrie axul energetic special între inimă şi creier. Vom constata în textele indiene că unitatea de memorie energetică a omului se află proiectată la nivelul inimii şi în aceeaşi ordine de idei faptul că popoarele Americii Centrale scoteau inima din pieptul celui sacrificat şi o aruncau spre zeul-soare. Acum cred că trageţi singuri concluzii cu privire la funcţionalitatea unei inimi pur mecanice…
De fapt, anestezist fiind, am fost direct confruntat cu operaţii de recoltare de organe. Vă reproduc o scrisoare adresată prietenilor mei de internet Virgil şi Victor după prima experienţă de acest fel. (Regretatul Victor, care mă privește acum... Mulțumesc Victor pentru tot ce m-ai învățat!)
„Salut!
A trecut ceva timp de când nu am mai scris.... Acum stau în faţa unei beri negre MURPHY'S şi încerc să reconstitui momente pe care le-am trăit în urmă cu câteva săptămâni, mai exact în faţa primei mele anestezii pentru donare de organe.
Articolul http://www.nexusmagazine.com/articles/CellularMemories.html a venit în perioada aceea ca un timbru pe scrisoare.... Articolul este superb şi în perfect acord cu tot ceea ce am citit legat de energiile subtile... şi dacă nu v-am trimis adresa site-ului meu preferat, o mai fac o dată: http://www.twm.co.nz/ind3.html. S-ar putea numi la fel de bine universul energiilor subtile... este magnific, frumos, încântător. Dincolo de toată informația concentrată acolo, trebuie luate în seamă textele vechi care ne spun negru pe alb ca totul este dual în noi, materie palpabilă şi subtilă, toate organele sunt duble, toate simţurile sunt duble, iar noi suntem de fapt holograme. Ştim că vechii mayași, azteci şi vecinii lor scoteau - smulgeau inima celui sacrificat şi o aruncau spre zei... Teoretic, inima aceea conţinea practic materia subtilă corespunzătoare, despre care ştim că nu era una oarecare, ci chiar conținătoarea lui Purușa din textele indiene , adică un concentrat de materie subtilă, o hologramă ce ne conţine întreaga memorie de structură şi funcţie. Acea materie subtilă era conform aceloraşi texte vechi marcată pentru a putea fi captată. Investigaţia de pe Nexus Magazine mi se pare normală, logică. Ceea ce nu ştiam până acum este cum decurge exact o operaţiune de recoltare de organe. Nu am să descriu totul, toate regulile ce guvernează o astfel de operaţiune, ci numai ceea ce m-a frapat şi mi-a marcat în același timp existenţa pentru o anume perioadă de timp, într-un mod nu tocmai plăcut...
Pacientul Y era in "moarte cerebrală" de circa 10 ore, iar familia şi-a dat acordul pentru o eventuală recoltare de organe. A fost contactată echipa de intervenţie (chirurgi + coordonator de transplant) de la Spitalul X care a sosit la ora 19 pentru intervenţie. Întâmplarea a făcut să fiu de gardă în ziua aceea şi să fiu nevoit să conduc anestezia. În mod logic, conform medicinei occidentale, prea multă anestezie, un mort... nu prea necesită. Teoretic, întreaga operaţiune ar trebui sa meargă bine cu pacientul (mortul) intubat şi bine oxigenat cu susţinerea la nevoie a cordului cu inotropi pozitivi, cu menţinerea unei diureze adecvate, a temperaturii centrale şi.... cam atât. De ce ar avea nevoie un... ”mort” de opioide sau de gaz anestezic sau de relaxare musculară ? Pare o întrebare tâmpită? Şi totuşi, experienţa înaintaşilor a dovedit cu vârf şi îndesat că şi mortul are nevoie de toate acestea, aproape ca un pacient "viu". Dacă am analiza textele vechi am zice... da, sigur, "mortul" are în disfuncţie o parte din creier şi asta s-a întâmplat numai de ieri, de fapt de mai puţin de 24 de ore... iar organul defect este doar cel material; proiecția lui în materie subtilă funcţionează aproape perfect la fel ca şi simţurile lui. Durerea energetică transferată în somatic este la fel de importantă. Am scris în PT despre durerea energetică cu mult timp înainte de acesta experienţă sumbră. Am simţit durerea energetică în fiecare punct de acupunctură pe care mi l-am înfipt, în îmbolnăvirile mele energetice în faţa tratamentelor acupuncturale... şi-apoi fiecare durere somatică are componenta ei energetică considerată de mine prioritară, majoră. Acestea fiind zise, mă întorc la experienţa înaintaşilor care , după îndelungi observaţii au scris un protocol de anestezie pentru cei aflaţi în "moarte cerebrală". Conform lor, trebuie sa-i administrezi “mortului” ceva opioide şi gaze anestezice pentru a-l menţine în parametri de tensiune şi frecventă cardiacă doriţi. Chestiunea cu relaxarea musculară este şi mai discutabilă. Din păcate nu am putut să trişez decât în privinţa anestezicelor, nu în cea a relaxantului muscular... Ei bine, fără opioid, la incizia pielii, tensiunea mortului a crescut de la 120 la 190, iar ritmul de la 65 la 95.... E clar că mortul, deşi conform protocolului era... mort, după mine nu era suficient de mort... De-a lungul operaţiei care în final nu a vizat decât recoltarea ficatului şi a rinichilor, am putut constata de mai multe ori variaţii de tensiune - puls tipice momentelor celor mai dureroase ale intervenţiei. Anestezia a fost condusă cu fentanil - izofluran - rocuronium, fără a necesita inotrop pozitiv. Cantitatea de opioid şi de gaz anestezic a corespuns undeva între 30-35% din necesarul unui pacient „viu” pentru aceeaşi intervenţie. Cum ar fi fost fără relaxant muscular? Nu știu şi nu vreau să presupun nimic. Ştiu că ar putea interveni reflexe spinale ce ar putea determina spasme cu contracţii ale membrelor, chestiune total neplăcută la un mort intraoperator... Cu alte cuvinte, părerea mea este că mortul a avut niște dureri îngrozitoare, alinate parţial de anestezicele mele. Mai cred că decuparea organelor şi implicit a organelor sale energetice se face cu dureri indescriptibile, relatate doar în textele vechi - de exemplu în Cărțile tibetană și egipteană a morţilor şi prezentate de mine în PT. Fiinţa energetică este în acea fază - preoperatorie cu mult mai puţin degradată decât cea somatică. Fiziologia ei se repercută pe cea somatică şi invers... încercând din răsputeri repararea fiinţei generale - totale. Ce facem noi cu decuparea de organe?
1. Grăbim - provocăm moartea ființei somatice. Operaţia se termină cu secţionarea venei cave şi golirea pacientului de sânge, concomitent cu injectarea în aortă a unei substanţe cu rol de antigel care va impregna organele recoltabile folosind forţa motrice a ultimelor bătăi cardiace.
2. Mutilăm fiinţa energetică desprinsă de corpul somatic în parte prin decupare energetică şi posibil prin alterare energetico-chimică - intoxicare cu antigel.
Scurt si cuprinzător, mi s-a părut cea mai mare porcărie la care am participat vreodată în experienţa mea medicală. Am avut senzaţia ca am participat la o crima premeditată, dar culmea, perfect legală. La ce a folosit? Deşi organele au ajuns în mai puţin de două ore la destinaţie, nu au putut fi folosite din cauza fibrozei hepatice!? şi a presupusei tuberculoze renale (ipoteza mai mult ca sigur falsă!)... adică nu a folosit la nimic... Cu alte cuvinte în cea zi, ne-am adunat câţiva „deştepţi" într-o sală de operaţie ca să-i dam lovitura de graţie unuia... şi ce lovitură... valabilă până în viitorul îndepărtat... asta dacă acest individ se va reîncarna vreodată, sigur va fi un handicapat în ciuda hologramelor pe care le conţine! Ah, ce thriller!
Hm... donarea de organe. Un caz fără precedent prin amploarea sa, a fost publicat în septembrie 2018: https://www.sciencealert.com/how-4-people-got-cancer-from...
Articolul relatează un caz excepționat prin importanța sa: cinci organe recoltate de la donor au purtat semnătura energetică a unui cancer de sân nedescoperit al donorului. Patru dintre pacienți au dezvoltat același tip de cancer!
Așa că, nu-i de joacă cu donarea de organe și nici cu energiile subtile pe care le conțin!
VIAȚA
În Biblie, spre exemplu, apar deseori situaţii ce ne sugerează alcătuirea unei fiinţe vii din complexul corp somatic – CS. Ideea este prezentată în multe feluri, unul dintre acestea fiind chiar conceperea lui Adam :
Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om (corpul somatic – n.a.) şi apoi a suflat în faţa lui suflet de viaţă (CS – n.a.) şi s-a făcut omul fiinţă vie. (Facerea 2 -7)
Adică, a racordat cele două corpuri. Acelaşi lucru ne este sugerat de aşa zisele învieri prezente în Biblie:
21. Şi suflând de trei ori peste copil a strigat către Domnul şi a zis: “Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el”.
22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat. (Regi 17)
sau un alt exemplu:
54. Iar El (Iisus), scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat zicând: “Copilă, scoală-te”!
55. Şi duhul s-a întors în ea şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. (Luca 
Dacă cei doi subiecţi au fost în moarte clinică sau nu este mai puţin important acum.
În concluzie: racordul CS – corp somatic se realizează prin efortul continuu al corpului energetic ce menţine informaţia ADN într-un echilibru dinamic. Fiinţa energetică globală OM menţine în totalitate informaţia ADN. Întreaga homeostazie biochimică, energetică, materială, imaterială, întregul efort energetic – VIAŢA – se desfăşoară pentru a modula în parametri optimi relaţia ADN-M <==> ADN-EI, pe scurt, pentru a menţine informaţia ADN.
MOARTEA
Tradiţiile orientale, ca şi cele creştine, ne învaţă că omul moare numai somatic, spiritul având capacitatea de a trăi ca fiinţă energetică independentă organizată în materie subtilă, negativă. Atunci ce este, de fapt, moartea?
Definiţie: moartea somatică (fizică) reprezintă incapacitatea corpului energetic de a corela informaţia ADN-M cu informaţia ADN-EI.
Această definiţie este echivalentă cu moartea despre care noi oamenii vorbim în mod curent. Din punct de vedere biblic, este echivalentă cu „moartea cea dintâi”.
În urma morţii somatice CS se desprinde de corpul fizic; racordul corpului energetic încetează să existe. Acest proces nu are loc într-o clipă, ci este un proces de durată ce se întinde practic înainte şi după momentul în care noi declarăm oficial moartea. Nu veţi vedea scris însă, în nici o foaie de observaţie dintr-un spital că pacientul a murit între ora 9.30 şi 10.15 spre exemplu, ci a murit la ora 9.45. De obicei, excluzând morţile traumatice, accidentale, sunt semne care anunţă că moartea somatică se apropie, traduse în principal prin deprimarea funcţiilor vitale, pierdere în greutate, deshidratare, hipotensiune, hipotermie, tulburări senzoriale şi ale stării de conștientă, respiraţie modificată, cu deprimarea centrilor respiratori. Toate aceste procese sunt observabile şi măsurabile cu instrumentele medicinei occidentale. Atunci când respiraţia încetează orientalii spun că Prana sau Qi nu mai intră în corp şi nu mai poate „hrăni” fiinţa energetică totală. Ei susţin că o parte a energiilor structurate în corpul energetic capătă o nouă structură fluidă care curge spre canalul energetic central. Acesta este momentul oficial al morţii din punct de vedere occidental, moment în care fiinţa eterică, în materia/energia subtilă din noi, începe să perceapă realitatea de dincolo, trecerea în lumea materiei eterice. Fiinţa eterică începe să se desprindă de corpul somatic, iar partea de energie structurată ce aparţine corpului energetic şi care părăseşte corpul somatic va ieşi din acesta prin chakra superioară. Acest proces are loc în aproximativ o jumătate de oră şi este preferabil să se desfăşoare în linişte, demnitate, dacă se poate în prezenţa celor dragi. În acest mod ne despărţim de fiinţa spirituală pe care am iubit-o, într-un mod civilizat, demn şi o ajutăm să depăşească ea însăşi acest moment, fără dificultate. Cât de josnic poate fi procesul morții uneori, în sălile de terapie intensivă, în care personalul se agită, vorbește tare sau chiar râde alături de cel aflat în plin proces de moarte somatică! Se poate și mai rău de atât. De multe ori, în lumea occidentală, după o resuscitare nereușită, personalul se încurajează reciproc spunând: „Ce bine am lucrat!” Stupizenie mai mare nici că se poate! Cred că ar trebui să ceară și părerea mortului!
În urma acestui proces fiziologic corpul somatic rămâne împreună cu o parte a corpului energetic colabat şi intră într-o degradare progresivă. CS cu memoria vieţii codificată în ADN-EI își începe voiajul în lumea morților și... a viilor. Ce se întâmplă în lumea materiei eterice este mai greu de aflat (dar nu imposibil).
Am împlinit peste 32 de ani de activitate continuă în specialitatea anestezie terapie intensivă. Am practicat multe zeci de mii de consultații preanestezice cu pacienți de toate vârstele și proveniți de pe toate continentele. În toată această masă neomogenă de oameni, de rase, am întâlnit un singur pacient, pe care-l voi denumi … pacientul suedez! Pacientul, de vârsta a doua, se opera de o banală hernie inghinală. Întrebându-l de cicatricea de pe frunte, omul s-a luminat la față și mi-a spus că poate să-mi povestească, dar nu știe dacă îl voi crede… Pe scurt, omul, fascinat de propria-i poveste, mi-a relatat cum a fost resuscitat timp de zeci de minute în fabrică, după un accident de muncă prin electrocutare. Nu numai că a privit de sus toate manevrele de resuscitare asupra propriului corp somatic, dar… și-a revăzut toate detaliile vieții în cele mai mici amănunte, începând de la naștere, cu o derulare uimitoare. Omul povestea nu numai fascinat, ci fericit de experiența propriei morți clinice, în urma căreia, memoria sa a fost îmbunătățită considerabil. Memorii aparent pierdute, au fost readuse la suprafață ca și când ar fi fost ieri! Întâlnirea a fost fascinantă și pentru mine, aflat în fața unui pacient unicat în toată cariera mea de medic. Cam asta e… plecăm Dincolo cu tot bagajul experienței de viață.
Să vedem ce se întâmplă mai departe cu CS. Este el veşnic? Este indestructibil? Nici una, nici alta, după părerea mea. Veşnicia... ce este veşnicia? Totul este de fapt relativ. Dacă ne gândim la Adam despre care Dumnezeu spune: “... acum, nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci”... (Facerea 3-22), vom vedea pe parcursul lucrării că acest „în veci” înseamnă vreo 900, maximum 1000 de ani pământeşti. Sigur, în comparaţie cu speranţa noastră la viaţă este foarte mult. Dar ce ar spune o muscă despre noi sau o biată efemeridă care are un ciclu de viaţă de câteva ore? Pentru ele, noi suntem veşnici!
În Biblie este definită şi moartea cea de-a doua, care înseamnă moartea sufletului, a CS. Această moarte, distrugere a spiritului este posibilă în nivelul de procesare al Pomului Vieții numit în Biblie “iezerul de foc”, iar în Zohar Gehenom, noţiune despre care vom discuta pe larg în noua ediție a PT. În acest nivel, moartea se datorează supunerii CS unui „foc”, radiații, a cărei natură este greu de înțeles: “...moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta este moartea cea de-a doua: iezerul de foc.” (Apocalipsa 14 - 21) Speculațiile sunt fără rost. Cartea egipteană a morților numește acest nivel „blocul măcelăriei”.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu