”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 22 iunie 2018

Osul iepurelui, diureticul din natură

Plantă recunoscută pentru efectul diuretic, osul-iepurelui este de ajutor în diverse probleme renale, dar nu numai. Proprietățile curative ale plantei erau bine cunoscute încă din perioada antică, iar faptul că despre ea scriseseră învățați importanți ai vremii e un argument în plus s-o tratăm cu toată considerația.
Iată ce scrie Adam Lonicer, reputatul botanist german, despre osul-iepurelui: „Această plantă este excelentă pentru proprietățile ei diuretice și pentru eficiența cu care elimină pietrele la rinichi. Nu degeaba i se mai spune și rădăcina-pietrei. Înaintașii noștri obișnuiau să marineze planta tânără și s-o consume pe tot parcursul anului. Coaja și rădăcina înmuiate în vin sau marinate în vin și apoi consumate cu totul ajută foarte mult la eliminarea pietrelor la rinichi. Ținută în gură, după ce a stat în vin, alină durerea de dinți”.
Mai este denumită și lemnicciocul-cioriicașul-iepurelui sau lingoare. Această plantă perenă cu înălțimea de 60-70 cm are un rizom scurt (o tulpină subterană lemnoasă) și o tulpină aeriană, care crește până pe la 50 cm.
În scop terapeutic se folosesc atât rădăcina, cât și părțile aeriene. Tulpina se recoltează din mai până în iulie pentru a beneficia la maximum de calitățile ei, iar rădăcina se recoltează toamna.
Proprietăți și mod de utilizare
Planta este bogată în amidon, ulei esențial, taninuri și substanțe glicozide. Componența frunzelor e asemănătoare cu cea a rădăcinii, fapt pentru care au efect comparabil.
Pe lângă proprietățile diuretice menționate mai sus, osul-iepurelui are, de asemenea, proprietăți antitusive și laxative.
Rădăcina are nu numai proprietăți diuretice, ci și antidiuretice – prin decocție uleiul volatil se evaporă și, în plus, din produsul vegetal se extrage și o componentă nevolatilă (neprecizată chimic), greu solubilă în apă, care dezvoltă acțiune antidiuretică.
Așadar dacă se dorește folosirea plantei pentru proprietățile diuretice, atunci se recurge la macerat din rădăcină.
Pentru tratamentul tusei, se folosește tulpina lemnoasă în amestec cu rădăcină uscată.
Tinctura de osul-iepurelui este bună în bolile hemoroidale, sângerări și afecțiuni ale tractului digestiv. Tinctura se obține prin macerarea plantei proaspăt recoltate în alcool. O jumătate de kilogram de plantă se macerează 5-10 zile într-un litru de alcool de 40 de grade, se strecoară, se păstrează într-un recipient din sticlă, la temperatura camerei. Se ia o linguriță pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de fiecare masă.
Maceratul la rece de osul-iepurelui se folosește în tratamentul edemelor, reumatismului și al gutei. Este un bun antiinflamator la nivelul vezicii urinare și calmează durerile. Se prepară astfel: 3 linguri de plantă uscată și mărunțită la 1 litru de apă pură de izvor sau plată se lasă la macerat 8-10 ore, se filtrează și se bea câte o cană de 2-3 ori pe zi, înainte de mese.
Pentru durerile în gât se face gargară cu macerat.
Maceratul din rădăcină de osul-iepurelui se prepară din 2 lingurițe cu vârf de rădăcină rasă, care se pun la o cană cu apă rece, se lasă 6-8 ore, apoi se încălzește ușor și se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi dar nu mai mult de 15 zile!
Pentru obținerea pulberii, planta se usucă îndelung la soare. Pentru 1 kg de pulbere, se pun la uscat 3-3½ rădăcini proaspete. Se macină fin și se iau câte 2 g pe zi.
În tratamentul eczemelor, ulcerațiilor cutanate, pruritului sau al bolilor de piele cronice, se folosesc cataplasme și comprese.
Atenție! 
Remediile pe bază de osul-iepurelui sunt contraindicate femeilor însărcinate și celor care alăptează.
Citiți și: 
yogaesoteric 
20 iunie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu