”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 2 iunie 2018

Băieţelul fără adăpost care îşi face temele la lumina unui fast-food topeşte multe inimi pe internet

 
Din păcate, deşi sărăcia e o problemă intens cercetată şi discutată, măsurile consistente pentru reducerea ei, atât la nivel de politici globale, cât şi la nivelul iniţiativelor mici, sunt puţine. Şi deşi statisticile arată, de pildă, cu subiect şi predicat, că în fiecare zi, circa 22.000 de copii mor din cauza sărăciei, că aproape jumătate din populaţia lumii trăieşte cu mai puţin de echivalentul a 2,5 dolari pe zi şi că peste un miliard de copii trăiesc în sărăcie lucie, aceste cifre ne cam lasă reci. E nevoie de exemple izolate care să atingă nervul compasiunii, şi atunci doar pe termen relativ scurt, în timp ce problema de fond rămâne în continuare suspendată.
Chiar dacă cercetătorii au făcut experimente potrivit cărora creierul copiilor din categoriile sociale cu cele mai mici venituri s-a dovedit a fi cu 6% mai restrâns decât cel al copiilor din familii cu venituri bune, chiar dacă fotografii surprind în imagini emoţionante cum arată viaţa asigurată de sub un dolar pe zi, sărăcia continuă „să înflorească”. Ştiinţa şi discursurile nu mai reuşesc demult să transforme conştientizarea în acţiune de amploare, iar graficele în care sunt traduse catastrofele se pierd în torenţii de informaţie pe care îi consumăm zilnic.
Într-un asemenea context, singura şansă ca poveştile celor care trăiesc de pe azi pe mâine să ajungă la minţile şi buzunarele celor mai norocoşi este prin viralizare. O poză inspirată, o campanie bine gândită reuşesc să treacă prin hăţişul de conţinut, mai eficient decât tomurile de date care ilustrează fenomenul sărăciei.
Un exemplu foarte sugestiv în acest sens este cel al unui băieţel de 9 ani din Filipine, un anonim între alte milioane de anonimi, până recent. Într-o seară, când copilul îşi făcea ca de obicei temele pe un trotuar din Manila, la lumina unui restaurant McDonald’s din apropiere, cocoşat la un mic birou improvizat, Joyce Torrefranca a trecut prin apropiere. Studenta la medicină i-a făcut de la distanţă o fotografie şi a postat imaginea pe contul personal de Facebook, spunând că exemplul băiatului a motivat-o să înveţe mai cu spor. În scurt timp, fotografia copilului a făcut înconjurul lumii în reţelele sociale şi, odată ajunsă în presă, a scos la iveală nu doar numele, ci şi povestea băieţelului filipinez. Daniel Cabrera, fiindcă aşa îl cheamă, are 9 ani şi de când casa părinţilor a luat foc, iar tatăl a murit, locuieşte pe stradă alături de mama şi de fratele lui. Împreună, cerşesc pentru a putea supravieţui şi, cu toate acestea, subliniază presa, Daniel continuă să meargă la şcoală, fiind înscris în clasa a treia. Învăţătoarea lui îl descrie ca pe un copil fericit şi inteligent, implicat în activităţile din clasă.
Imaginea lui Daniel a devenit aproape instantaneu prilej pentru comentarii motivaţionale, dar mai ales pentru a ne reaminti că, de bine de rău, mulţi dintre noi suntem privilegiaţi să avem o casă, o familie şi posibilitatea de a urma o şcoală fără sacrificii atât de mari.
Daniel continuă să înveţe fiindcă ştie ce înseamnă să nu ai nimic. Ar trebui să învăţăm de la el”, scrie un a internaut impresionat de povestea copilului filipinez. „Cele mai mari lecţii ale vieţii nu vin de la mari personalităţi, ci de la oameni simpli. Ţineţi ochii şi mintea deschise.
Mai important însă decât faptul că fotografia băieţelului a devenit poster pentru asemenea citate, foarte nimerite, de altfel, este faptul că în jurul lui a fost creată o pagină de strângere de fonduri, unde doritorii au putut dona pentru a-l ajuta pe Daniel să meargă mai departe. Băiețelul va putea acum să-și împlinească visul de a deveni polițist, ca urmare a donațiilor în numerar și materiale școlare, la care s-a adăugat și o bursă la colegiu.
Desigur, faptul că astfel de gesturi se petrec este menit să ne redea încrederea în umanitate, confruntată cu crize din ce în ce mai profunde. Cu toate acestea, nu putem să nu citim printre rânduri, observând nota cinică a moralei: la vederea acestui băieţel, mulţi au avut, parcă pentru prima oară, revelaţia efectului pe care sărăcia îl are asupra copiilor. Peste tot în lume trăiesc nenumăraţi copii care, în ciuda vieţii extrem de dure şi de precare pe care o au alături de familie sau de unii singuri, continuă să meargă la şcoală. Daniel nu este decât unul dintre aceşti copii, dar imediat în apropierea noastră, oriunde ne-am afla, trăiesc mulţi alţi Danieli şi Daniele pe care îi putem ajuta din proprie iniţiativă, fără a mai aştepta să ne lovească în plex puterea unui singur exemplu.

Citiți și:
yogaesoteric
1 iunie 2018

Un comentariu:

  1. " Băiețelul va putea acum să-și împlinească visul de a deveni polițist",pentru un suflet pe cat de nobil pe atat de chinuit,a deveni politist nu poate fi vis. Este o menire dura,in continua estompare odata cu disparitia ei definitiva ca necesitate obiectiva majora.Nimic nu poate ramane ,fara a avea un rost !

    RăspundețiȘtergere