”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 3 aprilie 2018

Care sunt adevăratele cauze ale Sindromului Morții Subite Infantile (SMSI)? De ce vaccinarea este exclusă dintre ele? (II)


Citiți prima parte a articolului
 
Adevărata cauză a morții în pat (SMSI) 
de Dr. Viera Scheibner (PhD)
(continuare)
Deficiența de vitamina C: scorbut indus de vaccinuri
Dr. Innis (2009) a studiat scorbutul sau, așa cum îl numește el, hipovitaminoza C (probabil pentru a evita cuvântul „scorbut”, care are mai multe înțelesuri – în limba engleză termenul scurvy, care înseamnă scorbut, mai are și sensul de „josnic”, „ticălos”, „dezgustător”). El s-a axat pe posibile efecte reciproce asupra mamelor fumătoare și bebelușilor lor și, în consecință, pe sindromul morții subite infantile, fără să-l intereseze și alte cauze în afara fumatului.
Pekarek și Rezabek (1959) au demonstrat că administrarea de vaccin DPT cobailor le produce acestora imediat un scorbut acut, dar pe care șoarecii îl remediază în 24 de ore. Cu totul altfel este în cazul bebelușilor umani, care nu au avantajul șoarecilor de a putea să-și producă singuri vitamina C în organism: oamenii, primatele, liliecii, porcușorii de Guineea, pentru a menționa doar câteva exemple, nu produc vitamina C în organism și sunt dependenți de alimentație pentru a furniza trupului această esențială vitamină.
Când bebelușilor umani li se administrează vaccinuri DPT și OPV, ei de asemenea dezvoltă un scorbut acut, la fel ca în cazul șoarecilor lui Pekarek și Rezabek, care însă nu se remediază de la sine și persistă dacă nou-născuților nu le este administrată o doză suficient de mare de vitamina C (ascorbat de sodiu). Totuși vitamina C le este administrată destul de rar, întrucât bebelușilor cu reacții adverse la vaccinuri care sunt aduși la spital li se administrează antibiotice hepatotoxice și paracetamol, care agravează și mai mult lipsa de vitamina C.
După cum amplu demonstrează Hess (1920) în monografia sa, scrisă parcă cu mult înaintea timpului său și care corespunde și acum sistemelor științifice moderne, scorbutul afectează toate sistemele corpului și duce la deteriorarea colagenului, determinând fragilitatea vaselor sangvine, coagularea sângelui precum și alte afecțiuni hematologice care produc leziuni, hemoragii și disfuncționalități ale creierului, retinei și altor organe, inclusiv afectarea sistemului central de control al temperaturii, respirației, funcțiilor cardiace, presiunii sangvine precum și fracturi ciudate dar caracteristice ale oaselor și leziuni ale țesuturilor etc.
În evaluarea sa, Hess (1920) privea sângerările la nivelul limbii și al periostului scapulei și claviculei ca unele dintre multele semne de scorbut, în timp ce cercetătorii „moderni” pun asemenea sângerări pe seama unor traume provocate.
Dr. Kalokerinos, în cartea sa Fiecare al doilea copil îl creditează pe dr. Harbin din Tamworth pentru că l-a alertat cu privire la faptul că bebelușii aborigenilor australieni mor de scorbut, după care l-a sfătuit să injecteze copiii cu vitamina C.
Injectarea unui număr de toxine și proteine străine direct în fluxul sangvin produce dezechilibre imunologice, printre altele inversarea raportului dintre celulele T4 și T8 (Jefferys 2001) [n. trad. – este vorba despre limfocitele T4 ajutătoare și cele citotoxice sau supresoare T8. Într-un organism sănătos, acest raport este de cca 1,4 în favoarea T4. În cazul organismelor cu dezechilibre imunologice, acest raport scade, devenind subunitar].
Bebelușii trebuie să doarmă pe spate – un sfat greșit
Mult trâmbițatul și glorificatul sfat de a pune bebelușii să doarmă pe spate este eronat: Beal (1986) a menționat fără alte comentarii că în Cehoslovacia 61% dintre morțile subite infantile survin în timpul somnului pe spate. Eu vin din Cehoslovacia și confirm că noi nu am adoptat niciodată moda să ne culcăm bebelușii pe burtică. Noi ne puneam nou-născuții să doarmă pe spate sau pe o parte (da, capetele lor ajungeau turtite).
Concluzia pe care o tragem de aici este, desigur, că orice ar determina decesul bebelușilor, aceasta se va petrece în orice poziție ar dormi. Occidentul a adoptat poziția de dormit pe burtă pentru bebelușii născuți prematur după care au extins practica aceasta pentru toți nou-născuții. Într-adevăr, studii importante din Marea Britanie au demonstrat că poziția pe burtă este una benefică pentru că, întocmai ca bebelușii prematuri, cei normali respiră mai ușor și se oxigenează mai bine când dorm așa.
Chiar dacă unii autori leagă încă din anii ʼ70 moartea subită de poziția de somn (Beal and Blundell – 1978), între anii 1989-1992 și în anul 1995 sunt publicate în Arhivele Bolilor Copilăriei o serie de articole importante cu privire la rezultatele studiilor efectelor poziției de somn asupra respirației și reglării temperaturii. Ideea era de a explica numeroasele decese infantile în care bebelușii erau găsiți uzi de transpirație și încinși. Mă voi referi la fiecare dintre aceste articole.
Wailoo și echipa sa (1989) au studiat temperaturile organismului în somn la bebeluși de 3-4 luni. Au înregistrat în mod continuu temperatura rectală, cea a pielii și pe cea ambientală de peste noapte la bebeluși normali în vârstă de 3-4 luni, la ei acasă și în condiții de temperatură a camerei și învelire a copilului alese liber de către părinți. Au aflat astfel că temperatura rectală este mai mare de 37ºC atunci când copii sunt lăsați din brațe dar scade rapid la 36,4ºC într-o oră și jumătate, după care se stabilizează pentru câteva ore înainte de a crește constant la loc pe măsura apropierii orei de trezire.
Acest tipar este mai degrabă legat de momentul când bebelușii sunt puși la culcare decât de un anumit moment la zilei. Nivelul și rata de scădere ale temperaturii nu s-au corelat cu nicio caracteristică a mediului termic. De asemenea, cercetătorii au mai descoperit că temperatura pielii se modifică peste noapte mult mai puțin decât cea rectală și că, pentru primele două ore de la culcare, nu există nicio corelație între temperatura pielii și temperatura rectală.
Concluzia lor a fost că la bebelușii de 4 luni există un ritm termic endogen foarte bine organizat și stabil.
Levene și McKenzie (1990) au folosit oximetria de puls pentru a măsura saturația de oxigen la nivel arterial transcutanat la bebeluși cu vârste cuprinse între 2-11 luni, atât culcați pe spate, cât și pe burtă, în timpul somnului. Au fost studiate: un grup de nou-născuți sănătoși (n=34), un grup cu infecții ale părții superioare a tractului respirator (n=13) și un grup cu infecții generalizate moderat severe ale părții inferioare a tractului respirator (n=17).
Nu au fost demonstrate diferențe clinice importante în niciunul dintre aceste grupuri, deși a existat un mic avantaj în poziția culcat pe burtă pentru grupul cu infecții la partea inferioară a tractului respirator. Efectul poziției de dormit în cazul bebelușilor cu infecții mai severe ale tractului respirator inferior în timpul somnului activ încă nu a fost încă descoperit.
Rawson și echipa sa (1990) au efectuat înregistrări continue ale temperaturii rectale la 32 de bebeluși în noaptea imediat următoare vaccinării DPT și le-au comparat cu înregistrările făcute înainte de vaccinare. Grosimea hainelor și a scutecelor dar și temperatura din cameră au fost și ele înregistrate. S-a aflat astfel că vaccinarea din ziua anterioară a dezechilibrat ritmul normal al temperaturii interne a corpului. Temperatura rectală a nou-născuților vaccinați era semnificativ mai ridicată la două ore după ce adormiseră și se menținea astfel.
Au mai aflat, de asemenea, că apar variații individuale considerabile ale nivelului de dezechilibru al ritmului termic. Aceste variații nu se corelau cu mediul termic. În ciuda acestor descoperiri, autorii au tras concluzia că nu există motive să presupună că aceste ușoare răspunsuri fiziologice la vaccinare sunt în vreun fel dăunătoare.
Petersen și echipa sa (1991) au urmărit efectul poziției de dormit asupra temperaturii corporale prin monitorizarea continuă a temperaturii rectale în timpul somnului a 137 de nou-născuți, la ei acasă și în condiții de dormit stabilite de părinți. Au studiat trei grupe de bebeluși:
1. Normali, cu vârste între 12-22 săptămâni, al căror ritm termic era deja dezvoltat;
2. Normali, cu vârste între 6-12 săptămâni, al căror ritm termic era în curs de dezvoltare;
3. Bebeluși care în timpul zilei fuseseră vaccinați DPT și al căror ritm termic era dezechilibrat.
Somnul pe burtă nu a fost asociat cu temperaturi rectale crescute la niciunul dintre bebelușii mai mici ca vârstă și nici nu a amplificat dezechilibrul termic al bebelușilor vaccinați. La nou-născuții mai mari ca vârstă, poziția de somn pe burtă nu a provocat dezechilibre ale temperaturii rectale în prima parte a nopții, cu toate că bebelușii care au dormit pe burtă s-au încălzit mai repede înainte de trezire, mai ales în camerele mai calde. Bebelușii care au dormit pe burtă fuseseră, pe de altă parte, născuți mai devreme decât perioada normală de gestație și prezentaseră majoritatea o greutate mai scăzută la naștere.
Autorii au concluzionat că bebelușii își pot regla temperatura în mod eficient indiferent de poziția de dormit, chiar și în camerele mai calde, dar și că somnul pe burtă ar putea face ușor mai dificilă eliminarea căldurii. Important, ei au mai scris că este dificil să stabilească dacă somnul pe burtă, chiar într-un mediu mai cald, poate induce hipertermie letală unor copii altfel normali și că „Probabil poziția de somn pe burtă este asociată și cu alți factori de risc de moarte subită infantilă.”
Heimler și echipa sa (1992) au studiat efectul poziției de somn asupra ritmului respirator la nou-născuții înainte de termen. Ei au stabilit că respirația, evaluată după schimbul de gaze și funcționarea plămânilor, este mai bună la bebelușii care dorm pe burtă decât la cei care dorm pe spate. Studiul influenței poziției de somn asupra ritmului respirator, documentat cu pneumograme, s-a efectuat asupra a 14 copii cu recente apnee clinice.
Zece dintre copii au fost măsurați prin oximetrie și flux nazal simultan cu pneumograma prin metoda impedanței. Fiecărui bebeluș i s-au făcut pneumograme succesive, una în poziția culcat pe burtă și una în poziția culcat pe spate, fiind menținuți mai mult de șase ore în fiecare dintre poziții.
O creștere semnificativă în densitatea apneei și în respirația periodică au fost descoperite în cazul somnului pe spate, comparat cu somnul pe burtă. Nu au existat diferențe bazate pe poziția de somn cu privire la bradicardie [n.tr: puls lent, sub 60 de bătăi pe minut] sau apnee prelungită. Examinarea apneei obstructive, a celei mixte și a pauzelor cianotice nu au relevat diferențe consistente între cele două poziții de somn.
Autorii au concluzionat că aceste date reflectă o creștere a apneei centrale la copii născuți înainte de termen și ținuți predominant culcați pe spate. Cu alte cuvinte, somnul pe burtică este în avantaj față de cel pe spate. Au discutat despre posibile relații dintre schimbările de poziție și mecanica pulmonară. Au subliniat că în cazul evaluării pneumogramelor, trebuie ținut cont de poziția în care au fost făcute.
Cercetările menționate mai sus reprezintă observații solide și oneste desfășurate în condiții controlate. Toți autorii au concluzionat că poziția de somn pe burtă este o poziție benefică și nu una problematică, punând astfel serios sub semnul întrebării concluziile speculative necercetate privind somnul pe burtă ca având un rol cauzal în sindromul morții subite infantile (SMSI).
Într-adevăr, Beal (1986) a confirmat acest lucru în mod involuntar scriind că în Cehoslovacia 61% dintre bebelușii-victime ale SMSI au fost găsiți culcați pe spate. Ea nu a comentat acest fapt important, probabil pentru că cercetătorii cehi au asigurat-o că numărul de decese în somn în fosta Cehoslovacie era foarte mic. Oricum, mai este un factor important; eu provin din fosta Cehoslovacie și pot confirma că nu obișnuiam să ne culcăm copiii pe burtă, ci pe spate sau pe o parte.
Întreaga problemă a poziției de somn pe burtă și impactul privind SMSI evidențiază următorul fapt: dacă ai obiceiul să-ți culci copilul pe spate, cel mai probabil va fi găsit decedat pe spate; la fel, dintre copiii obișnuiți să doarmă pe burtă, cei mai mulți vor fi găsiți în această poziție după ce au suferit SMSI. Poziția de somn pe burtă în sine nu determină și nu contribuie la moartea în somn. Pe baza cercetărilor de mai sus, de fapt s-ar putea chiar să prevină SMSI. Opinia mea personală este că, atât timp cât bebeluși care dorm atât pe spate cât și pe burtă decedează, există un alt factor decât poziția în somn care determină decesul.
Peste cercetarea de mai sus, bine documentată și relevantă, vine și cea a lui North și a echipe sale, care au publicat un studiu ce vine și anulează totul, menținând poziția de somn pe burtă ca fiind una avantajoasă. Studiul cifrelor și graficelor lor arată, oricum, ceea ce au arătat și celelalte studii pe acest subiect: scăderea bruscă a temperaturii când bebelușii adorm iar apoi o creștere lentă cam de la ora 3:00 dimineața încolo, pe măsură ce bebelușii încep să se trezească.
În consecință, ce cauzează SMSI?
Răspunsul este chiar în numele său: SMSI – Sindromul Morții Subite prin Imunizare.

Despre autor 
Dr. Viera Scheibner este cercetător științific principal (pensionat), având doctoratul obținut la Universitatea Comenius din Bratislava. După o eminentă carieră științifică în micropaleontologie, timp în care a publicat 3 cărți și circa 90 de articole științifice în publicații din Australia și alte țări, a studiat ritmurile respiratorii ale nou-născuților folosind aparatul de monitorizare Cotwatch dezvoltat de răposatul ei soț Leif Karlsson la mijlocul anilor ʼ80. Bebelușii prezentau semnale de alarmă după vaccinare, indicând că sunt sub stres. Acest fapt a adus-o pe Scheibner în contact cu subiectul vaccinurilor. Astfel a început să studieze sistematic publicații de medicină care tratau problemele vaccinării. Până în prezent a colectat și studiat mai mult de 100.000 de pagini de publicații medicale.

yogaesoteric
2 aprilie 2018
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu