Credeţi că vă puteţi proteja de agresiunile exterioare refugiindu-vă în casă? Total greşit! Aerul din interiorul locuinţei este la fel de poluat ca şi cel din exterior, iar sursele de agresiune sunt multiple. Unde electromagnetice, compuşi organici volatili, praf, acarienii din păr… vă simţiţi deja opresaţi?
Plante depoluante
Natura ne poate proteja de substanţele poluante pe care omul le-a creat. Cert este că aerisirea locuinţei timp de 10 minute pe zi este suficientă pentru a împrospăta aerul, însă odată închisă fereastră, vă găsiţi din nou sub influenţa produşilor toxici: fumul de ţigară şi alte substanţe nocive. Cu ajutorul plantelor depoluante nu numai că veţi putea menţine, în manieră naturală, aerul proaspăt, dar în plus veţi participa la depoluarea ambientului. Plantele absorb poluanţii ambientali prin intermediul frunzelor. Microorganismele prezente în rădăcinile plantelor intră atunci în joc şi convertesc poluanţii în produşi organici cu care plantele se hrănesc. Prin transpiraţie, plantele emit vapori de apă, reglând astfel umiditatea aerului din interior. Procedeul de purificare a aerului prin intermediul plantelor este numit bioepurare. Nu este nici magie nici ştiinţă, este pur şi simplu natura care ne oferă binefacerile sale.
Fiecare plantă îşi are locul şi rolul său
Concret, ce plantă trebuie să alegeţi şi unde trebuie să o aşezaţi pentru a-i optimiza efectul?
Pentru a capta undele calculatoarelor şi aparatelor electronice alegeţi cactusul sau crassula (o plantă cu aspect de pomişor sau cu aspect de tufă).
Pentru a combate efectele amoniacului, conţinut în produsele de curăţare, optaţi pentru ficus, pe care trebuie să îl amplasaţi într-o cameră însorită şi care trebuie udat o dată pe săptămână. De asemenea, se pot folosi, în același scop, crizantema (plantă ce are mare nevoie de lumină) şi azaleea (plantă decorativă sub forma unui mic arbust care are nevoie de foarte multă lumină şi apă).
Pentru a veni de hac benzenului, un lichid foarte toxic şi cancerigen, conţinut în plastic şi cauciuc, alegeţi iedera, gerbera şi chlorophytum (plantă erbacee, cu creştere compactă sub formă de tufă). Dacă iedera are o nevoie moderată de apă nu același lucru se poate spune despre gerbera, care este o gurmandă atât în ceea ce priveşte apa, cât şi lumina. Cât despre cholrophytum, o udare moderată este suficientă.
Pentru formaldehide, clasate în categoria substanţelor cancerigene de către Centrul Internaţional de Cercetare asupra cancerului (CIRC) – aloe, ciclamen (plantă perenă care se prezintă ca o tufă, cu frunze de culoare verzi-albicioase, răsucite, fixate prin codiţe de culoare roşu închis cu flori albe, roşii sau violet) şi palmierul sunt plantele ideale. Planta de aloe are nevoie mai mare de lumină decât de apă, ciclamenul are nevoie de temperaturi moderate (20ºC) şi palmierul de multă apă.
Un alt gaz foarte toxic, monoxidul de carbon, nu rezistă în prezenţa ferigii de Boston. Dar atenţie, această plantă nu tolerează soarele şi are nevoie de multă apă.
Citiți și:
Macul roşu, o plantă nu numai decorativă, ci şi curativă
Florile vindecătoare
Lumea plantelor
yogaesoteric
7 februarie 2017
7 februarie 2017
MULTUMESC!
RăspundețiȘtergereSUCCES!