O poveste reală, motivațională!
Fără îndoială, Sylvester Stallone a fost unul dintre eroii de film preferați ai acelora dintre noi care au copilărit în anii ʼ80 – ʼ90. Dar succesul nu s-a ținut mereu scai de marele actor. Până în prag de 30 de ani, se poate spune că Sylvester a alergat, din răsputeri, după succes. Numai că succesul era mai iute. Abia se lăsa văzut, de la mare distanță.
Nu știm dacă, în primii săi ani de viață, Sylvester a avut un erou care să-l inspire. Cert este că, inițial, în copilăria sa, a fost el însuși un soi de erou în colectivitate, însă unul negativ. Cel puțin la școală și în cartierul său. Se pare că își exersa rolurile (dure) încă de pe atunci, lucru care nu putea atrage ropote de aplauze. Aceste obiceiuri marțiale, împreună cu alte isprăvi, au atras exmatricularea băiatului din mai multe unități de învățământ. Stallone nu și-a găsit lesne calea. Dar și când și-a găsit-o…
După absolvirea liceului, a început să studieze artă dramatică. Simultan redacta scenarii. N-a obținut rolurile mărețe dorite. Ci doar câteva rolulețe, unele în producții de calitate îndoielnică, submediocră. Pe atunci era obișnuit să primească refuzuri pe bandă rulantă. Sute. Mii de refuzuri. Altul s-ar fi lăsat păgubaș.
Dar tânărul problematic de odinioară știa ce vrea și se ținea cu îndârjire de înfăptuirea visului său. Trebuia să joace într-un film care să-i aducă faima și prosperitatea dorite. Să iasă din mediul care îl plafona. Din situația care-l făcuse să-și vândă câinele pe câțiva dolari, întrucât nu mai avea ce-i oferi drept hrană. Sau, ulterior, să vândă bijuteriile nevestei.
Ca să-și poată câștiga traiul, tânărul Stallone a acceptat și locuri de muncă mai puțin căutate. A fost îngrijitor la grădina zoologică, a lucrat la o pescărie, a fost ușier. Câte n-a făcut?! Dar toate slujbele minore, umilințele, ironiile și refuzurile nu l-au împiedicat să viseze. În plus, lupta cu dificultățile l-a fortificat, l-a făcut perseverent, adaptabil și creativ.
La 28 de ani a dobândit primul rol ceva mai important. Cu suma câștigată s-a mutat la Hollywood, împreună cu soția sa (se căsătorise chiar în acel an). La 29 de ani era încă în căutarea formulei succesului, care nu părea că se lasă ușor găsită.
Și reușita a venit pe nepusă masă! Dovadă că perseverența și munca dau roade, până la urmă.
După ce a urmărit la TV un meci de box, lui Sylvester i-a venit o idee. S-a închis în odaia sa și, fără să mai vadă sau să audă ceva, a lucrat ore în șir, precum Balzac, convins că scenariul acela avea să-i scoată din lipsuri pe el și pe soția sa, cea care nu de puține ori îl susținuse financiar, după modestele sale posibilități.
A umplut foaie după foaie. Iar când scenariul de film a fost gata, l-a prezentat mai multor producători. S-a bucurat de un oarecare interes. De fapt, doar scenariul se bucura de apreciere. Nu și tânărul său autor. Aici este punctul culminant. Și, poate, cea mai folositoare învățătură ce poate fi culeasă din această mică povestire.
Producătorul aprecia scenariul și oferea pentru el niște zeci de mii de dolari. Dar Stallone voia rolul principal. Altfel n-ar fi cedat scenariul. Deși îi sufla vântul prin buzunare și suma oferită inițial sporise de câteva ori, nu voia să cedeze. Producătorii voiau într-un asemenea rol actori mari, consacrați. Să-și riște investițiile pe un cvasi-necunoscut?!
Însă viitorul mare actor n-a cedat. Totul sau nimic. Văzându-l cât e de hotărât, i-au oferit până la urmă și rolul principal. În sfârșit, avea să intre în rândul marilor actori. Filmul? Un succes răsunător. Urma să câștige trei premii Oscar. Rolul pe care l-a jucat Stallone îl știți deja: Rocky Balboa!
Mai este nevoie de o mică precizare: după câștigarea primilor bani a reușit, cu greutate, să își răscumpere de la noul stăpân și câinele vândut.
Citiţi şi:
La limitele imposibilului ce se dovedeşte a fi posibil
Tenacitatea şi perseverenţa, două calităţi esenţiale în practica spirituală
yogaesoteric
8 decembrie 2016
8 decembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu