Noam Chomsky: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi

Noam Chomsky, renumit lingvist american, profesor emerit în cadrul Instititului de Tehnologie din Massachusetts, este totodată cunoscut pentru activitatea sa politică, în special pentru criticile severe la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și împotriva guvernelor altor mari puteri. Una dintre vocile clasice de disidență intelectuală în ultimul deceniu, Chomsky a întocmit o listă a celor mai utilizate – și totodată eficiente – zece strategii de manipulare a populației.

De-a lungul timpului, mijloacele media s-au dovedit extrem de eficiente în modelarea opiniei publice, puterea politică folosindu-le abil pentru a-și urma agendele ascunse. Cu ajutorul unei propagande asidue în mass-media au fost create sau distruse mișcări sociale, au fost justificate războaie, au fost influențate crize financiare, stimulate unele curente ideologice, și chiar media a fost utilizată pentru a construi „realitățile” dorite în psihicul colectiv. Populației îi sunt induse certitudini false și i se abate atenția de la căutarea adevărului, în timp ce i se creează iluzia că este pe deplin informată despre tot ceea ce se petrece. Încurajarea și promovarea prostiei, a unor sentimente puternice de vinovăție, de frică, distragerea atenției sau construirea unor probleme artificiale și apoi oferirea unor soluții „magice” pentru rezolvarea lor sunt doar câteva dintre tacticile folosite în acest sens.

Noam Chomsky a identificat și a expus aceste „strategii de diversiune” aplicate zi de zi prin intermediul mass-media de „elitele” conducătoare. Aceste metode perfide au fost sintetizate în ceea ce este cunoscut ca Decalogul Chomsky, pe care vi-l prezentăm în continuare.

1. Strategia distragerii atenției

Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate. Pentru aceasta, atenția publicului este permanent distrasă de la problemele importante și de la măsurile adoptate de cei care dețin puterea politică și economică, fiind direcționată către subiecte minore, printr-un potop de știri și informații nesemnificative.

Strategia distragerii atenției este, de asemenea, intens utilizată pentru a împiedica interesul populației asupra unor cunoștințe esențiale din domeniile științei, economiei, psihologiei, neurobiologiei, ciberneticii.

„Atenția publicului trebuie să fie deturnată și menținută departe de problemele sociale reale, captivată de subiecte fără importanță. Păstrați publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără să aibă timp pentru a gândi, înapoi la fermă și la alte animale.” – menționează un document zguduitor descoperit în 1969, intitulat „Arme tăcute pentru un război silențios”.

2. A crea mai întâi problema și apoi a oferi soluția

Această strategie mai este denumită și „problemă – reacție – soluție”.
Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii. Și pentru aceasta se creează o problemă, o situație care generează reacții puternice în populație, astfel încât soluția „providențială” oferită de autorități este acceptată chiar dacă presupune o limitare a drepturilor firești ale cetățenilor. De exemplu, se inventează false amenințări, este lăsată să se manifeste sau chiar este încurajată violența urbană, ori sunt organizate atentate sângeroase pentru ca însăși populația să solicite instituirea unor măsuri sporite de securitate și a unor politici care le restricționează libertatea. Sau, un alt exemplu, este creată o criză economică pentru a accepta ca pe un rău necesar retragerea unor drepturi sociale și desființarea unor servicii publice.

3. Strategia graduală

Pentru a impune măsuri inacceptabile, politici dure, antipopulare, acestea sunt aplicate gradat, pas cu pas, de-a lungul a mai multor ani. În acest mod au fost impuse noile condiții socio-economice radicale (neoliberalismul) în anii ’80 și ’90: statul minimal, privatizarea, precaritatea situației sociale, necesitatea unei mari flexibilități, lipsa de garantare a unui venit decent, salariile, șomajul masiv – multe schimbări care ar fi provocat proteste masive în rândul populației dacă ar fi fost aplicate dintr-o dată.

Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău. Pentru aceasta, toate mecanismele de propagandă, atât cele „albe”, oficiale, cât și cele „gri” (parțial asumate de guvern) și cele „negre” (niciodată asumate) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamență preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.

4. Strategia amânării

Un alt mod de a implementa măsuri economice dure este de a le prezenta ca „dureroase dar necesare”, obținând acordul de moment al poporului pentru aplicarea lor în viitor. Poporul trebuie să creadă că și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său.

Necesitatea unor sacrificii viitoare este mai ușor de acceptat decât adoptarea unora imediate. În plus, la nivelul maselor există tendința de a considera în mod naiv că „mâine va fi mai bine”, iar sacrificiile propuse este posibil să nu mai fie necesare în viitor.  Odată cu trecerea timpului, oamenii se obișnuiesc cu ideea și apoi înghit tot cu resemnare, când timpurile anunțate vor veni.

5. Adresarea către populație ca și cum te-ai adresa unor copii

Majoritatea mesajelor directe adresate către publicul general folosesc discursuri, argumente și în mod particular intonații infantile ca și cum publicul ar fi alcătuit din copii sau deficienți mintali. În acest fel masele sunt manipulate să adopte o gândire infantilă, superficială și să înghită pe nemestecate intoxicările informaționale. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte.

Această strategie este prezentată și în textul manualului Arme tăcute pentru un război silențios: „În cazul în care vă adresați unei persoane ca și cum aceasta ar avea 12 ani sau mai puțin, datorită sugestiei, ea va tinde cu o anumită probabilitate să răspundă sau să reacționeze mimetic, cu simțul critic al unui copil de 12 ani sau mai puțin.”

6. Utilizarea laturii emoționale mai mult decât rațiunea

Apelarea sistematică la sentimente este o modalitate clasică de a scurt-circuita analiza rațională și implicit capacitatea individului de a aprecia critic situațiile. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și determinat să acționeze sub impulsul emoțiilor. În acest fel este mult mai ușor de manipulat.

În plus, prin declanșarea unor reacții emoționale, se deschide poarta subconștientului pentru a implanta idei, dorințe, frici și neliniști, compulsiuni, sau pentru a induce anumite comportamente.

7. Menținerea populației în ignoranță și mediocritate

Poporul trebuie obișnuit să se mulțumească cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl facă să uite sau să nu se preocupe de atingerea unor idealuri superioare. El trebuie să fie incapabil să înțeleagă tehnologiile și metodele folosite de „elite” pentru a-l controla și a-l înrobi.

Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și de a manipula opiniile colective după bunul-plac. „Calitatea educației oferită claselor sociale inferioare trebuie să fie cât de slabă și mediocră se poate, astfel încât nivelul de cunoaștere al claselor superioare să fie și să rămână imposibil de atins de clasele de jos, datorită ignoranței în care este plănuit ca acestea să fie menținute.” – Arme tăcute pentru un război silențios

8. Promovarea unor ființe mediocre, ca model pentru public

Pentru a determina populația să fie satisfăcută cu mediocritatea, sunt încurajate financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc masele și le țin legate de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos. Mai mult, publicul este făcut să creadă că de fapt este la modă să fii stupid, vulgar, needucat.

9. Inducerea și întărirea unui sentiment de auto-culpabilizare

Oamenii sunt făcuți să se blameze pe ei înșiși pentru nenorocirea în care se află, atribuind aceasta în mod eronat unui eșec al inteligenței, al abilităților sau al eforturilor lor. Prin stimularea sentimentelor individuale de culpă, de fatalitate și neputință, oamenii ajung să fie deprimați, nu mai au impulsul de a acționa și de a se revolta împotriva sistemului socio-economic aberant. În acest fel ei se transformă într-o turmă ușor de controlat.

10. Cunoașterea oamenilor mai bine decât se cunosc ei înșiși, ceea ce permite aplicarea strategiilor și mijloacelor de manipulare

În ultimii 50 de ani, progresul accelerat al științei a generat un decalaj tot mai mare între cunoștințele publicului și cele deținute și folosite de „elite”. Datorită descoperirilor din domeniile biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, „sistemul” s-a bucurat de o înțelegere tot mai complexă a ființelor umane, atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Apelarea la toate cuceririle științei pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor, le-a permis sforarilor să dezvolte strategii și mijloace tot mai eficiente de manipulare și control al populației. În același timp, aceste informații sunt discreditate în mass-media, astfel încât poporul să nu creadă în existența mijloacelor și strategiilor statale de manipulare. Ceea ce nu este foarte dificil atâta timp cât oamenii se cunosc mai puțin pe ei înșiși decât îi cunosc cei care dețin puterea.

Citiți și: Analiza şocantă a americanului George Friedman
Coperta publicaţiei The Economist este plină de simboluri criptice şi predicţii cumplite pentru anul 2015

yogaesoteric
17 februarie 2015