Dragi prieteni,
În primul rând, vă felicit pentru interviurile radio realizate la postul BBS și pentru conferința din Ungaria! Mult succes în continuare în extraordinara dvs. activitate!
În al doilea rând, ar trebui să transmit ceea ce percep în legătură cu prietenii noștri extratereștri, chiar dacă pentru mine este destul de neobișnuit deocamdată:
1. Citind materialul publicat de dvs. despre situația avionului malaezian MH370, am înțeles mult mai bine un mesaj primit de la Naga, prietenul meu siriusian. El mi-a indicat cu ceva timp în urmă un exercițiu practic: să-mi „imaginez” că nu simt niciun fel de frică, pentru un timp cât mai îndelungat. Mi-a precizat că atunci când realizez acest exercițiu, beneficiez de toată susținerea lui în acest sens și am convingerea că și alte ființe umane beneficiază de o imensă susținere subtilă atunci când realizează acest gen de practici.
2. Voi descrie sintetic o întâlnire recentă cu Naga:
La mijlocul lunii martie, atunci când l-am invocat ca de obicei, evocându-i chipul, în loc să apară acolo unde mă aflam, așa cum mă obișnuisem, mi-a sugerat să mă așez să meditez. După câteva secunde am fost „absorbită” într-un loc de pe Pământ, pe culmea unui munte foarte înalt. Cu trupul eram tot în camera mea, dar aveam o dublă percepție, atât a locului în care mă aflam cu trupul cât și a acelui loc de pe munte.
Am privit în jur și cât am putut vedea erau doar piscuri de munte, de unde am dedus că putea să fie un ținut muntos foarte întins și înalt. Eram pe cel mai înalt pisc și în jur erau doar piscuri stâncoase cât puteam să văd, de pe care zăpada era spulberată de vânturile puternice. Am constatat că în acel loc era o lumină puternică, egală, și nu era nicio umbră, ca și cum lumina venea de pretutindeni. De asemenea, percepția vizuală era nu dintr-un singur unghi, ci din toate unghiurile, adică puteam să văd din locul unde eram inclusiv în spatele stâncilor. Naga era la o anumită distanță, pe una dintre stânci și am dorit să mă apropiu. Dar nu m-am putut apropia prea mult, deoarece el părea să se afle ca în mijlocul unui foc alb și lumina mă ținea la distanță. Am observat pe chipul său o expresie nouă, într-un fel mai „umană”.
Am vrut să știu ce se petrece cu el. Atunci mi-a deschis în conștiință percepția a ceea ce trăia el în conștiința sa. Am simțit ca un fel de cascadă de energie/lumină extrem de intensă, venind de sus și faptul că Naga era/este în comuniune directă cu ființele umane de pe Pământ, că are o percepție clară, limpede și profundă a lor și că manifestă o iubire despre care nu mi-am imaginat vreodată că există, față de ei. Într-un anume fel, el iubește oamenii, pe fiecare în parte, așa cum iubește o ființă umană conștientă o altă ființă umană, pe care o cunoaște profund, cu nuanțele iubirii omenești, în formă ideală. Naga a asimilat acest tip de experiență, care face parte din menirea sa și pentru care el s-a dăruit de mult timp. Transmitea prin el o cascadă de energie/lumină pură, intensă, care se revărsa pe Pământ. Acest gen de acțiune este destul de „normală” și chiar firească pentru ființele de genul lui Naga.
A fost foarte impresionantă această asimilare a sa a rasei umane și sacrificiul pe care am înțeles că-l realizează.
Evident că prin sacrificiu nu se înțelege ceva chinuitor ci, dimpotrivă, o abandonare și dăruire de sine extraordinare. Această experiență pare să-i ofere lui Naga o stare de imensă fericire, nu știu cum să o numesc altfel.
Am urmărit ulterior să reevoc cum este să iubești miliarde de ființe simultan, nu așa ca pe o masă ininteligibilă, ci pe fiecare în parte și simultan, ca pe niște ființe complexe și unice.
Ioana S., Cluj – Napoca, 5 april 2014
(pentru
conf. C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu