”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 26 februarie 2014

Introducere în Ayurveda (1)



 Nota C.M.: în unele dintre articolele publicate pe blogurile mele, am făcut referire la AYURVEDA. Presupun că datorită acestui fapt, mai mulți cititori mi-au cerut să scriu câte ceva despre această tehnică. Preiau articolul de mai jos (și, poate, alte câteva, pe această temă.) din yogaesoteric.net, care  face o descriere, oricum, mai bună decât aș face-o eu)

Ayurveda reprezintă un sistem complex de vindecare naturală care provine din India. În limba sanscrită, cuvântul Ayurveda înseamnă „Ştiinţa vieţii”. „Ayus” înseamnă „viaţă” şi se referă la energia fundamentală a vieţii, iar „Veda” înseamnă cunoaştere sau, altfel spus, ştiinţă. Ayurveda reprezintă prin urmare un inestimabil tezaur de cunoştinţe teoretice şi practice care ne ajută să aflăm care sunt cele mai bune indicaţii pentru îmbunătăţirea stării vieţii fiinţei umane. Sistemul tradiţional Ayurveda a apărut şi a fost practicat în mod curent în India, încă de acum 5000 de ani. Sursele scrise ale acelor timpuri atestă faptul că Ayurveda reprezintă cea mai veche ştiinţă tradiţională de vindecare şi de menţinere a stării de sănătate. Cunoscută şi răspândită mult dincolo de spaţiul geografic al Indiei, Ayurveda a oferit, de-a lungul timpului, baza teoretică şi practică pentru construirea celorlalte sisteme tradiţionale de vindecare, cunoscute în prezent ca ramuri ale medicinii alternative.

La ora actuală, Ayurveda reprezintă cel mai cuprinzător şi totodată cel mai uşor de înţeles sistem de vindecare naturală. Aceasta a făcut ca în ultimul timp, în majoritatea ţărilor din Occident, cunoaşterea Ayurveda-ei să trezească un viu interes, simultan cu o preocupare din ce în ce mai mare pentru aplicarea practică a metodelor terapeutice revoluţionare pe care această ştiinţă milenară le include. Tocmai de aceea, în prezent, unele lucrări contemporane afirmă despre Ayurveda ca va putea în scurt timp să devină, datorită simplităţii şi accesibilităţii sale, medicina naturală a acestei planete.

În Ştiinţa milenară a Ayurveda-ei, starea de sănătate a fiinţei umane reprezintă o stare de echilibru şi de armonie care se stabileşte atât între diferitele forţe subtile vitale care animă fiinţa umană, cât şi între Microcosmosul fiinţei umane şi ambianţa exterioară (macrocosmică) în care ea trăieşte. În viziunea înţelepciunii milenare a sistemului Ayurveda, echilibrul individual şi armonia fiinţei umane cu Universul (Macrocosmosul) prezintă atât o dimensiune verticală, ascendentă şi evolutivă, cât şi o dimensiune orizontală, de interacţiune. Starea de sănătate reprezintă o condiţie dinamică a fiinţei umane. Ea este o expresie a echilibrului şi armoniei trăite la toate nivelurile fiinţei. Or, pentru fiinţa umană care aspiră din toată inima către atingerea stării de comuniune extatică cu Dumnezeu, care presupune o deplină libertate interioară, echilibrul şi armonia reprezintă condiţiile de manifestare a acesteia. Este prin urmare uşor de înţeles de ce pentru fiinţa umană care urmăreşte în mod sincer să trăiască în mod plenar starea de libertate spirituală, este atât de necesară atingerea şi menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate. O stare de sănătate fizică, psihică şi mentală cât mai bună decondiţionează fiinţa umană şi îi oferă o viziune clară asupra Realităţii lui Dumnezeu. Înţeleasă astfel, ca expresie a echilibrului interior şi a armoniei cu exteriorul, starea de sănătate reprezintă condiţia de bază pentru atingerea perfecţiunii spirituale şi a fuziunii ultime cu Dumnezeu Tatăl.

În acest sens, una dintre lucrările celebre de Ayurveda „Sushruta-Samhita” menţionează: „Ştiinţa vieţii (Ayurveda) este veşnică şi conferă merite, prestigiu, fericire, longevitate, mijloace de trai şi oferă fiinţei umane accesul la Cerul divin (Dumnezeu)”.

La începuturile Ayurveda-ei, în India antică, acum câteva mii de ani, oamenii se bazau în mod preponderent pe capacităţile lor intuitive excepţionale şi totodată explorau realitatea manifestată prin intermediul unor capacităţi de percepţie mult superioare celor pe care noi le utilizăm în mod obişnuit astăzi, şi care în prezent sunt numite capacităţi de percepţie paranormale. În plus, datorită faptului că oamenii acelor timpuri trăiau chiar în mijlocul Naturii, cunoşteau mult mai bine efectele tainice ale plantelor de leac, ale arborilor sau ale mineralelor, ale căror părţi constitutive le foloseau în prepararea feluritelor remedii naturale sau a unor elixiruri aducătoare de vigoare, armonie şi fericire.

Înţelepţii din timpurile trecute dispuneau de un tezaur inestimabil de cunoştinţe pe care îl aveau prezent în propria lor fiinţă, transmiţându-l prin iniţiere fiinţelor pregătite şi dornice să acceadă la această cunoaştere fundamentală (Ayurveda). Pentru aceste fiinţe excepţionale din trecut Ayurveda reprezenta o veritabilă artă a vieţii pline de armonie, al cărei scop esenţial consta în realizarea stării de nemurire spirituală ce survine prin revelarea Spiritului Nemuritor Divin (Atman). Cunoaşterea Ayurveda-ică ne revelează faptul că atât perfecţiunea spirituală, cât şi perfecţiunea minţii sau cea a trupului reprezintă condiţii la fel de importante pentru atingerea stării de nemurire spirituală.

Dezvăluind unele dintre tainele laturii secrete ezoterice a Ştiinţei Vieţii (Ayurveda), lucrarea celebră „Charaka Samhita” afirmă: „Deoarece Ştiinţa sacră a Ayurveda-ei este benefică umanităţii atât pentru viaţa ce se desfăşoară în această lume fizică, cât şi pentru viaţa ce va urma într-una din lumile (sferele subtile sau tărâmurile) în care fiinţa spirituală va continua să existe după părăsirea planului fizic, ea (Ayurveda) este considerată de către înţelepţii cunoscători ai scrierilor sacre (Veda) ca fiind cea mai sacră şi mai onorată dintre acestea (Veda-e)”.

Ştiinţa Ayurveda-ei are ca obiect atât viaţa din această lume fizică, cât şi condiţiile premergătoare ale vieţii viitoare, desfăşurată după aşa-zisa moarte fizică, într-o dimensiune subtilă, într-una dintre lumile sau tărâmurile subtile astrale sau cauzale. Ştiinţa Ayurveda-ei este pentru fiecare fiinţă umană un ghid nepreţuit pentru sănătate şi acţiuni binefăcătoare. Aşa cum se precizează în tratatul fundamental secret de Ayurveda, „Charaka Samhita”, ştiinţa Ayurveda-ică ne indică „ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat, fericit sau nefericit în condiţiile de viaţă ale fiinţei umane, ce este favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, precum şi măsura vieţii în sine”. În conformitate cu această viziune tradiţională, viaţa oricărei fiinţe umane poate fi o viaţă fericită, atunci când, prin menţinerea stării de echilibru, fiinţa nu este afectată de boli fizice, psihice sau mentale sau o viaţă nefericită, în care fiinţa se confruntă cu suferinţa ce însoţeşte tulburările sau bolile de tot felul. De asemenea, viaţa fiinţei umane poate fi o viaţă bună, în care fiinţa are o orientare spirituală ascendentă, care îi permite să îndeplinească acţiuni bune, aducătoare de virtute şi când ea este devotată ajutorării pline de bunăvoinţă a celorlalte fiinţe sau o viaţă care este rea, în care ea stagnează din punct de vedere spiritual sau chiar involuează, fapt care corespunde cu îndeplinirea unor acţiuni rele, cu efecte negative. Aceste precizări ne indică perspectiva profund spirituală pe care o are cunoaşterea teoretică şi practică cuprinsă în această Ştiinţă străveche (Ayurveda). Tocmai de aceea, Ayurveda este onorată de către cei înţelepţi ca fiind o Ştiinţă Sacră prin excelenţă. Ea este unanim apreciată ca fiind „Cunoaşterea secretă cea dătătoare de viaţă”.

Ceea ce este însă mai puţin cunoscut în prezent de către cei mai mulţi oameni este latura secretă, ezoterică, a Ştiinţei milenare a Vieţii (Ayurveda). Scrierile păstrate până în zilele noastre cuprind doar o mică parte din ceea ce în trecut reprezenta cunoaşterea esenţială, iniţiatică, a Ayurveda-ei. Chiar şi aşa, ceea ce este inclus în scrierile păstrate până în prezent se găseşte consemnat adeseori într-o formă misterioasă, a cărei descifrare bazată pe decriptarea unor simboluri arhetipale este posibilă numai printr-o cât mai profundă introspecţie şi deschidere spirituală.

Toate sursele Ayurveda-ice scrise, existente la ora actuală concordă asupra faptului că transmiterea cunoaşterii Ayurveda-ice s-a realizat în trecut într-o formă iniţiatică. În decursul timpului au existat două etape majore ale transmiterii iniţiatice a Ştiinţei Vieţii. Prima etapă este numită „Tradiţia divină” şi cuprinde procesul iniţiatic al transmiterii originare a Ayurveda-ei ce a avut loc în lumea subtilă superioară a fiinţelor celeste, începând de la Brahma, aspectul lui Dumnezeu de Creator al Universului. Cea de-a doua etapă majoră este numită „Tradiţia înţelepţilor” şi include procesul iniţiatic al transmiterii Ştiinţei Sacre a Vieţii ce a avut loc în lumea oamenilor, odată cu momentul revelării de către Indra (fiinţa divină ce îndeplineşte rolul de ocrotitor al discipolilor căii spirituale) a Ştiinţei Vieţii (Ayurveda) înţelepţilor ei plini de compasiune faţă de toate fiinţele umane. 

Extras din lucrarea „Mari iniţiaţi ai tradiţiei Ayurveda” de Gregorian Bivolaru, Andrei Gămulea, Aurora Nicolae, Editura Shambala, 2002. 

SURSA: yogaesoteric.net, din iunie 2006

(pentru conf. C.M.)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu