La
ora actuală puţini ştiu că, dincolo de aparenţe, această reţea de
socializare este în realitate o metodă perfidă de supraveghere şi
colectare de date în care a fost integrată de curând până şi
recunoaşterea facială digitală.
Fiecare om
apreciază viteza și eficiența pe care o oferă internetul atunci când
dorește să obțină informațiile de care are nevoie. Putem acum să citim
presa, să aflăm prognoza meteo, să ne achităm facturile, să facem
cumpărăturile, să „vizităm” cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și,
bineînțeles, să comunicăm cu prietenii noștri care se află la distanță,
doar stând confortabil în fața monitorului. Dacă acum câțiva ani trebuia
să așteptăm uneori chiar și o săptămână pentru a primi o scrisoare de
la un prieten din străinătate, acum putem comunica în timp real cu el,
indiferent dacă distanța care ne separă este de ordinul miilor de
kilometri.
Totul doar din câteva „click-uri” de mouse. Epoca scrisorilor a murit! Trăiască internetul – am putea spune. Însă, așa cum ne-am convins poate și cu alte ocazii, plusul de confort își are prețul său. Am devenit prea ocupați cu navigarea pe internet pentru a mai putea vedea ce se află în jurul nostru, pentru a mai trăi în lumea reală. Interacțiunea fizică a fost înlocuită treptat cu cea virtuală. Acum putem să ne întâlnim on-line cu prietenii noștri, ba chiar să ne facem „prieteni” noi, pe care este posibil să nu-i întâlnim însă niciodată. Este ieftin, confortabil și „cool”, mai ales după apariția rețelelor de socializare.
Totul doar din câteva „click-uri” de mouse. Epoca scrisorilor a murit! Trăiască internetul – am putea spune. Însă, așa cum ne-am convins poate și cu alte ocazii, plusul de confort își are prețul său. Am devenit prea ocupați cu navigarea pe internet pentru a mai putea vedea ce se află în jurul nostru, pentru a mai trăi în lumea reală. Interacțiunea fizică a fost înlocuită treptat cu cea virtuală. Acum putem să ne întâlnim on-line cu prietenii noștri, ba chiar să ne facem „prieteni” noi, pe care este posibil să nu-i întâlnim însă niciodată. Este ieftin, confortabil și „cool”, mai ales după apariția rețelelor de socializare.
Ce este o rețea de
socializare? Conform definiției generale oficiale, ea este definită ca o
structură socială formată din indivizi sau organizații, numite
„noduri”, care sunt conectate prin una sau mai multe tipuri specifice de
interese, cum ar fi prietenie, înrudire, interese comune, tranzacții
financiare, cunoaștere, prestigiu, relații de natură sexuală sau relații
între cei care împărtășesc anumite credințe comune. Neoficial, ea este
un mijloc de a clasifica, a grupa și a supraveghea ființele umane, una
din multele rotițe angrenate în mecanismul diabolic construit cu
viclenie de secta satanică a Francmasoneriei mondiale, pentru a controla
în întregime populația acestei lumi.
Una
dintre cele mai cunoscute astfel de rețele de socializare este Facebook.
Creat în februarie 2004 de Mark Zuckerberg, la acea vreme student la
Harvard, Facebook a fost la început destinat studenților din campusul
universității respective. În relativ scurt timp rețeaua s-a extins,
cunoscând de-a lungul scurtei sale istorii o susținere mediatică aproape
fără precedent. Rar mai găsești astăzi firme respectabile care să nu
aibă încorporate în paginile lor web trimiteri la Facebook. În plus,
pentru mai mult de 500 de milioane de oameni, câți s-au înscris până
acum în această rețea, Facebook a devenit sinonim cu societatea însăși.
Această dezvoltare explozivă este însă bătătoare la ochi pentru un observator atent, inteligent și imparțial. Studiind istoria acestei rețele, ce a devenit peste noapte o adevărată industrie, aflăm că la baza dezvoltării acesteia se află organizații guvernamentale americane, cunoscute pentru activitatea lor în ceea ce privește colectarea de informații în numele, spun ei cu un tupeu nemăsurat, securității mondiale.
Această dezvoltare explozivă este însă bătătoare la ochi pentru un observator atent, inteligent și imparțial. Studiind istoria acestei rețele, ce a devenit peste noapte o adevărată industrie, aflăm că la baza dezvoltării acesteia se află organizații guvernamentale americane, cunoscute pentru activitatea lor în ceea ce privește colectarea de informații în numele, spun ei cu un tupeu nemăsurat, securității mondiale.
Sursa
inițială de fonduri a fost cofondatorul rețelei și totodată prietenul
confident al lui Zuckerberg, Eduardo Saverin, care, pentru participarea
sa financiară, urma să primească 30% din venituri. A fost însă
literalmente înșelat de Zuckerberg și scos de pe lista fondatorilor
Facebook.
Cel care a „pompat” masiv în contul rețelei (500.000 de dolari), contribuind substanțial la dezvoltarea acesteia a fost cofondatorul și fostul director al Paypal, Peter Thiel, cunoscut membru al grupului conservator radical VanguardPAC și totodată membru consultant al unei firme numite Singularity Institute for Artificial Intelligence. De pe pagina web a acesteia, aflăm că „Singularitatea” este creația tehnologică a unei inteligențe supraumane. Nu vă grăbiți să credeți că este vorba despre un grup care caută să demonstreze existența lui DUMNEZEU sau originea divină a omului. Din paginile site-ului respectiv, știm că există mai multe tehnologii în această direcție: inteligență artificială, interfețe directe creier-computer, inginerie genetică și diferite alte tehnologii, care, dacă vor atinge un anumit grad de sofisticare, vor permite crearea unei inteligențe supraumane.
O astfel de perspectivă halucinantă dezvăluie intențiile reale ale acestui Thiel, care admite că urmărește să distrugă lumea reală, pe care el o numește „natura”, pentru a instala în locul ei o lume virtuală, iar în acest context descoperim interesul său pentru Facebook, care se dovedește a fi așadar un experiment global de manipulare în masă.
Cel care a „pompat” masiv în contul rețelei (500.000 de dolari), contribuind substanțial la dezvoltarea acesteia a fost cofondatorul și fostul director al Paypal, Peter Thiel, cunoscut membru al grupului conservator radical VanguardPAC și totodată membru consultant al unei firme numite Singularity Institute for Artificial Intelligence. De pe pagina web a acesteia, aflăm că „Singularitatea” este creația tehnologică a unei inteligențe supraumane. Nu vă grăbiți să credeți că este vorba despre un grup care caută să demonstreze existența lui DUMNEZEU sau originea divină a omului. Din paginile site-ului respectiv, știm că există mai multe tehnologii în această direcție: inteligență artificială, interfețe directe creier-computer, inginerie genetică și diferite alte tehnologii, care, dacă vor atinge un anumit grad de sofisticare, vor permite crearea unei inteligențe supraumane.
O astfel de perspectivă halucinantă dezvăluie intențiile reale ale acestui Thiel, care admite că urmărește să distrugă lumea reală, pe care el o numește „natura”, pentru a instala în locul ei o lume virtuală, iar în acest context descoperim interesul său pentru Facebook, care se dovedește a fi așadar un experiment global de manipulare în masă.
A doua rundă de fonduri
(12,7 milioane de dolari) a venit din partea companiei Accel Partners,
al cărei director, James Breyer (devenit al treilea membru al
consiliului de administrație Facebook, alături de Zuckerberg și Thiel), a
fost președinte al National Venture Capital Association (Asociația
Națională de Investiții), membru al consiliului de conducere al BBN
Technologies, una dintre firmele care au contribuit la dezvoltarea
internetului, și totodată coleg în consiliul de administrație al
In-Q-Tel (companie fondată în 1999 de CIA) cu Gilman Louie, președintele
de atunci al acesteia. Una dintre preocupările cheie ale In-Q-Tel este
dezvoltarea „tehnologiilor de colectare a datelor”, sarcină pe care, se
pare, o realizează cu succes, profitând de pe urma credulității unor
ființe naive care își încredințează practic viața acestor monștri fără
scrupule.
Contractul de confidențialitate al
Facebook, pe care fiecare membru al rețelei îl acceptă atunci când se
înscrie în această adevărată mașină de colectare de date, prevede
următoarele: „Putem folosi informații despre dumneavoastră pe care
le adunăm din alte surse, inclusiv (dar nelimitându-ne la ele) din
ziare, pagini de internet cum ar fi bloguri, servicii de mesagerie
instant (!) și de la alți utilizatori Facebook, pentru a completa
profilul dumneavoastră. Prin utilizarea Facebook, sunteți de acord ca
datele dumneavoastră personale să fie transferate și procesate în
Statele Unite ale Americii.” Cu această declarație, Facebook își
revelează adevăratele intenții mascate abil de dezvoltatorii săi: oferă
un serviciu contra obținerii de informații.
În
octombie 2004, Anita Jones se alătură lui Breyer în consiliul de
conducere al BBN Technologies. Este interesantă însă experiența lui
Jones înainte de BBN. Ea a făcut parte din consiliul de conducere al
In-Q-Tel și a fost directorul Departamentului de Cercetare și Inginerie
din cadrul Ministerului Apărării al Statelor Unite. A fost totodată unul
dintre consilierii Secretarului Apărării și a monitorizat activitatea
Defence Advanced Research Projects Agency, DARPA (Agenția de Cercetare a
Proiectelor Avansate din cadrul Apărării), organism care se ocupă cu
dezvoltarea tehnologiilor avansate. Însă lucrurile nu se opresc aici. În
spatele DARPA se află Information Awareness Office, IAO (Biroul de
Prelucrare a Informațiilor). Scopul declarat al IAO este „colectarea
și centralizarea a cât mai multe informații posibile despre toate
persoanele, pentru a fi studiate cu atenție de către guvernul Statelor
Unite ale Americii, cum ar fi (deși nelimitând-se la) activitatea pe
internet, lista cu cumpărăturile realizate on-line, bilete de avion,
închirieri de autovehicule, înregistrări medicale, pregătire
educațională, carnete de conducere, facturi de întreținere, taxe și
orice altă informație disponibilă.”
Cea
mai recentă rundă de fonduri a fost asigurată de compania Greylock
Venture Capital (27,5 milioane de dolari), al cărei membru-senior este
Howard Cox, un alt fost președinte al National Venture Capital
Association (NVCA), ce se află de asemenea în consiliul de administrație
al In-Q-Tel, alături de Breyer.
Lucrurile par
să capete contur, nu-i așa? Mai adăugăm că CIA are o pagină de Facebook
prin care racolează studenți pentru ceea ce se numește National
Clandestine Service (Serviciul Național Clandestin), care la ora actuală
numără câteva mii de membri. De altfel, se știe că Agenția vizitează
campusurile pentru a găsi recruți promițători printre studenții de
colegiu. Cu Facebook acest lucru devine foarte ușor, recrutarea devenind
o simplă formalitate. Ar fi simplist să credem însă că acesta este
singurul motiv.
Sandeep Parwaga,
un student indian în vârstă de 22 de ani, care studiază în Marea
Britanie, admite că are un cont Facebook pe care îl folosește pentru a
ține legătura cu prietenii săi. El a devenit conștient însă de faptul că
cei care frecventează rețeaua (e valabil pentru toate rețelele de
socializare) își vând literalmente viața pe nimic. „De fiecare dată
văd oameni care dezvăluie tot felul de lucruri din viața lor, până în
cele mai mici detalii, negândindu-se la consecințe sau, hai să spunem
lucrurilor pe nume, nefiind destul de isteți și precauți să le pese
măcar de acest aspect. Dictatura tehnologică a făcut o treabă «bună» în
ceea ce privește spălarea creierelor și manipularea maselor. Nu vă
lăsați păcăliți de această minciună... Zuckerberg nu ar fi reușit
niciodată să obțină un atât de mare succes fără ajutorul CIA sau NSA”.
Sub
semnul unei permanente preocupări, chipurile, pentru a satisface
nevoile utilizatorilor săi, Facebook a adus de-a lungul timpului
anumite îmbunătățiri platformei sale. În 6 noiembrie 2006, Zuckerberg
lansează Facebook Beacon, aplicație ce notifica utilizatorilor rețelei
despre achizițiile on-line ale prietenilor lor. Serviciul a fost închis
după ce 46.000 de utilizatori au reclamat această încălcare a
intimității, însă, surpriză: el a fost reintrodus în mai 2011, „nou și
îmbunătățit”.
În februarie 2009, Facebook anunță în acordul de utilizare a rețelei: „Avem dreptul să facem tot ceea ce dorim cu contul dumneavoastră și conținutul acestuia. Pentru totdeauna.”
În
mai 2010, Facebook revine asupra anumitor setări ale normelor privind
securitatea datelor utilizatorilor. Surse care scriau pentru Wall Street
Journal au dezvăluit în 2010 că aplicațiile Facebook transmit
informații despre utilizatorii săi (numele acestora și ale prieteni lor
lor) către o mulțime de companii de publicitate și de urmărire a
activității pe internet. În replică, Facebook răspunde cu viclenie: „Am
luat imediat măsuri pentru a dezinstala toate aplicațiile care violează
termenii din acordul de utilizare Facebook.” Însă acordul de
confidențialitate a fost modificat în permanență de către staff-ul
rețelei. De pildă, în 2005, acordul prevedea că „nicio informație
personală pe care o trimiteți către Facebook nu va fi disponibilă pentru
vreunul dintre utilizatorii rețelei care nu aparține cel puțin unuia
dintre grupurile specificate de dvs. în setările de siguranță”. În 2011, acordul prevede: „Pentru
materiale protejate de drepturi de autor, cum ar fi fotografii, filme
video, ne acordați în mod expres următoarea permisiune, sub rezerva
setărilor de confidențialitate pe care le faceți (care se schimbă
adesea, fără ca utilizatorul să fie anunțat – n. red.): dreptul
nonexclusiv, transferabil, sublicențiabil, neimputabil de a folosi orice
material pesonal pe care îl postați pe internet în cadrul rețelei sau
în legătură cu rețeaua. Această licență se încheie în momentul când veți
șterge materialul sau contul, doar dacă acesta (materialul respectiv)
nu se află în posesia vreunui alt utilizator care nu l-a șters.” Cei
naivi pot crede în continuare în bunele intenții ale celor care se află
în spatele acestui mecanism gigantic de urmărire a oamenilor.
În
decembrie 2010, Facebook lansează aplicația de recunoaștere facială, pe
care, în aprilie 2011 o setează ca implicită pentru toți utilizatorii
săi. De altfel, Facebook a modificat de multe ori aceste setări, care
sunt în mod intenționat foarte stufoase, nu pentru a-și proteja
utilizatorii, ci pentru a-i descuraja să le utilizeze, aceștia preferând
de cele mai multe ori să le accepte pe cele implicite.
Sistemul
de recunoaștere facială permite identificarea automată din diverse
fotografii care pot apărea în ziare, reviste sau oriunde pe internet, a
persoanelor care figurează pe acest site. După o etapă de testare ce a
avut loc anul trecut în Statele Unite, dispozitivul este deja disponibil
în aproape toate țările în care a fost implantat Facebook. Este
suficient acum ca o singură fotografie de-a voastră să fie „adnotată”
(identificată), pentru ca orice altă fotografie în care apăreți, de pe
orice rețea socială, să poată fi asociată cu această identificare, deci
cu numele vostru.
O sută de milioane de imagini
sunt adnotate astfel în fiecare zi, anunțând dispariția anonimatului pe
internet. Funcția este activată implicit („by default”) pentru toate
profilurile utilizatorilor de pe rețeaua socială. Dezactivarea sa de
către utilizator necesită niște modificări complexe ale parametrilor de
confidențialitate, pe care puțini utilizatori de internet le cunosc.
Sursa:http://www.yogaesoteric.net
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu