2013. NOI PERSPECTIVE (II)

A scrie despre evenimentele actuale sau despre cele viitoare este întotdeauna o acţiune temerară, deoarece opinia maselor este mereu precum nisipurile mişcătoare. Dacă se fac predicţii, atunci există mari şanse ca acestea să-i irite pe oameni şi chiar să-i supere, determinând adeseori în ei o

atitudine de respingere. În realitate, astfel de „previziuni” – atunci când se bazează pe argumente pertinente - nu au deloc scopul de a înşela sau de a crea frică ori panică; rolul lor este de a pune în gardă, de a îndemna la reflexie şi la acţiune eficientă şi în multe cazuri de a deschide pur şi simplu ochii oamenilor către aspectele superioare ale vieţii. Din nefericire, cei dispuşi să aibă o atitudine inteligentă în această direcţie sunt destul de puţini. Dacă predicţiile nu se adeveresc, atunci poţi fi sigur că vei fi considerat escroc sau prost. Dacă predicţiile se dovedesc a fi reale, atunci trebuie să te consolezi la gândul că oamenii niciodată nu-şi vor aduce aminte că tu ai fost primul care le-ai spus ce se va petrece.

Se pare că ceea ce îi „deranjează” pe mulţi este faptul că Pământul nu s-a confruntat până acum cu evenimentele cataclismice care au fost, în general, prezise de Apocalipsă ori de alte profeţii. În viziunea lor, acele evenimente ar fi fost necesare pentru o transformare „mai rapidă” şi „mai elocventă” a omenirii. Desigur, fiecare dintre cei care gândea aşa spera ca el să nu se numere printre cei care pier în timpul unor astfel de evenimente. Mai apoi, confuzia a crescut datorită neînţelegerii proceselor de transformare vibratorie a planetei şi a materiei din care este alcătuită lumea. Ce se va petrece de fapt cu Pământul? Ce înseamnă trecerea la dimensiunea 4D? Cele două dimensiuni (3D şi 4D) vor coexista? Cine şi cum va face parte din fiecare dintre aceste dimensiuni? 

Apartenenţa la una sau alta dintre realităţile 3D şi 4D este o problemă de rezonanţă specifică. Într-un fel, putem chiar spune că este o problemă de „alegere”, întrucât este la alegerea noastră să ne îndreptăm spre un drum luminos, spiritual şi pur, ori să alegem în continuare afundarea în materialitate, grosier, impur şi limitat. Unii oameni pur şi simplu nu înţeleg aceste noţiuni, ei par că nu pot să renunţe la vechile obiceiuri şi tendinţe. Ceea ce pentru unii este limpede ca cristalul, pentru alţii reprezintă cea mai densă ceaţă. Îngustimea viziunii, percepţiile limitate, gândirea primară şi lipsa de „viaţă” interioară reprezintă ceea ce îi caracterizează pe cei care vor „îmbrăţişa” mai departe planul fizic (3D). În general vorbind, datorită inerentelor cumulări karma-ice care au loc la acest nivel, vine vremea „scadenței”, iar perioadele de trecere de la un ciclu cosmic la altul sunt specifice pentru „echilibrarea” balanţei destinului. Astfel se justifică multe dintre profeţiile apocaliptice care au fost făcute de-a lungul timpului, referitoare la perioada actuală în care ne aflăm.

Dacă lucrurile par să fie clare pentru cei care vor rămâne în dimensiunea 3D, merită să ne întrebăm ce se va petrece cu cei care vor trece în 4D? Cum se vor feri ei de evenimentele dure care sunt prevăzute pentru dimensiunea fizică 3D? Întrebarea se justifică prin faptul că atât cei care rămân în dimensiunea 3D, cât şi cei care sunt sau care vor trece în dimensiunea 4D ocupă aparent aceeaşi suprafaţă a planetei, în sensul că şi unii, şi alţii văd „acelaşi pământ”. Până la un punct în procesul tranziţiei care are loc în această perioadă, afirmaţia este adevărată. Curând însă lucrurile vor începe să se diferenţieze din ce în ce mai mult, deoarece separarea celor două realităţi (3D şi 4D) va începe să fie din ce în ce mai evidentă. La început, nici cei din 3D, nici cei din 4D nu-şi vor da seama de aceasta; mai apoi, doar cei din 4D vor sesiza diferenţa, căci oamenii din 3D nu vor mai avea decât rareori capacitatea să realizeze fenomenul. În cele din urmă, 3D şi 4D vor deveni realităţi complet separate, dar această separare nu trebuie înţeleasă în termeni spaţiali, ca atunci când trasăm o linie de demarcaţie şi spunem: „până aici este 3D, de aici încolo este 4D”, ci mai mult ca un gen de „suprapunere”, fără ca prin aceasta să se deranjeze totuşi existenţa uneia sau alteia dintre cele două realităţi. Motivul este acela că segregarea dintre 3D şi 4D se datorează frecvenţei diferite de vibraţie a materiei care le defineşte; deci, ea nu înseamnă „un partaj al bunurilor”, ci mai mult un fel de „decantare” a lor. Frecvenţa realităţii 4D este mult superioară frecvenţei de vibraţie a atomilor ce alcătuiesc materia fizică, până la nivelul la care 4D devine invizibilă pentru fiinţele din 3D. Deşi putem vorbi despre o veritabilă „interpenetrare” a celor două dimensiuni, totuşi ele sunt separate în fapt de nivelul frecvenţei de vibraţie care le este specifică.

Cum ar percepe o fiinţă din planurile superioare planeta noastră, care deja începe să coexiste în dimensiunile 3D şi 4D? De pildă, cum ar vedea o fiinţă din dimensiunea 6D sau 7D Pământul, dacă ar ajunge în preajma spaţiului pe care acesta îl ocupă în sistemul nostru solar? Ar vedea două planete Pământ, una în 3D şi una în 4D, plutind una lângă cealaltă în spaţiu? Ar fi una dintre ele mai mare ca cealaltă? Ar fi ea mai străvezie, mai puţin densă? Răspunsul este că o astfel de fiinţă din planurile superioare, atunci când ar privi Pământul ar vedea într-adevăr mai multe dimensiuni ale planetei noastre; cu alte cuvinte ea ar vedea mai multe planete Pământ, fiecare corespunzând frecvenţei de vibraţie a dimensiunii la care se află, însă toate aceste planete Pământ ar ocupa acelaşi punct în spaţiu, adică ar fi într-un anumit fel „suprapuse” sau, mai bine zis, „concentrice”.

Problema este că o astfel de fiinţă din dimensiunile superioare ar putea vedea dimensiunile inferioare ale Pământului (4D, 5D etc), aşa cum de pildă noi înşine putem vedea ceea ce numim „bidimensional” (2D) sau chiar „unidimensional” (1D), dar cei din dimensiunea 3D nu vor putea vedea şi nici nu vor putea simţi ceea ce se petrece în lumea 4D sau 5D etc., adică în lumile superioare. În schimb, cei care există în aceste lumi vor putea observa ceea ce se petrece în lumea 3D. Astfel, ei vor putea vedea, de exemplu, dezastrele şi cataclismele care ar putea lovi Pământul din 3D, fără ca acestea să le provoace totuşi vreun rău, chiar dacă, aparent, ei ocupă acelaşi „spaţiu”.

Putem face predicţii exacte în ceea ce priveşte evenimentele care se vor petrece în dimensiunea fizică (3D)? Răspunsul este că forţele care sunt implicate în reţeaua Pământului sunt mult prea complicate pentru ca ele să poată fi anticipate cu exactitate. Nu poţi să ştii cu precizie ce turnură va lua un eveniment sau altul sau ce alegere va face o anumită persoană. Ceea ce se poate face, însă, este să se prevadă o probabilitate ridicată pentru o anumită variantă a evenimentelor. Chiar şi o astfel de predicţie, de multe ori poate să nu se îndeplinească, tocmai datorită caracterului liber al alegerilor care sunt făcute de oameni. Liberul arbitru al fiinţelor umane este deci cel care face ca profeţiile să fie sau să nu fie „respectate”. Adeseori ele nu se adeveresc, deoarece cursul evenimentelor se modifică în mod neaşteptat datorită caracterului neprogramat al alegerilor pe care noi le facem. Cei care sunt ataşaţi de ideea unui viitor „fix”, care trebuie să se îndeplinească în conformitate cu un „orar prestabilit”, devin atunci frustraţi şi descurajaţi. Mai mult decât atât, ei încep să găsească un „ţap ispăşitor” şi cine altul ar putea să fie acela, dacă nu chiar „profetul” însuşi?

Problema este că, mai ales în timpurile prezente - când anvergura forţelor, a intereselor şi a implicaţiilor este inimaginabil de complexă – asocierea unor date precise pentru anumite evenimente este îndoielnică. Chiar şi perioade de timp mai largi, care sunt asociate feluritelor predicţii, se dovedesc de multe ori neconforme cu realitatea. Oamenii nu sunt foarte interesaţi să înţeleagă fenomenul ezoteric după care acţionează legile cosmice în lumea noastră; nici nu par prea dornici să cunoască subtilităţile liniilor temporale şi modul în care ele se compun sau se intersectează. Ei sunt în schimb interesaţi ca „profeţiile” să se respecte, ca ceea ce au aflat sau au citit să se adeverească. Chiar şi dacă predicţia ar fi cumplită, dacă ea nu se împlineşte atunci când s-a spus, înseamnă că „vinovat” este cel care a făcut profeţia în mod „greşit”, înseamnă că el este un escroc şi un „profet fals”. 

În opinia noastră, predicţiile despre ceea ce urmează să se petreacă pe Pământ trebuie considerate ca fiind nişte evenimente ce marchează anumite perioade sau transformări fundamentale. Prin urmare, ele ne apar precum nişte sui-generis „borne de marcaj”, care indică la modul general calea ce va fi urmată de omenire. Aceste predicţii trebuie văzute ca nişte grupuri de evenimente corelate, ce vor constitui la rândul lor „borna” sau „semnalul” pentru începerea altor evenimente corelate şi tot aşa, ca într-un veritabil joc de domino, unde căderea unei piese determină căderea următoarei piese, într-un şir ordonat până la „mişcarea finală”.

Pe de altă parte, o profeţie nu este niciodată „bătută în cuie”, ci putem spune că ea „evoluează” într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de gradul de libertate al acţiunilor grupelor sau maselor de oameni care sunt implicate în acel sector de spaţiu şi de timp. Unele profeţii pot să nu se adeverească decât parţial, iar altele chiar deloc. Nu există însă „greşeală” într-o profeţie care are la bază percepţii clare, ci există doar „ajustări” continue ale evenimentelor şi liniilor temporale. Aceste „ajustări” provin din liberul arbitru al fiinţelor umane, care le face să aleagă între felurite posibilităţi pe care ele le au la dispoziţie. Totuşi, liberul arbitru nu este haotic, ci respectă o „linie” sau „conduită”, o înclinaţie spre un anumit tip de acţiuni. 

Ce anume determină alegerile sau modificările aparent neaşteptate în cursul evenimentelor care înclină balanţa către un anumit tip de acţiune a oamenilor şi nu spre un altul? Ce anume face ca o linie de evenimente să nu mai ia cursul care a fost prevăzut cu anticipaţie într-o predicţie? Acest „ceva” este determinat de experienţa fiinţelor umane. Experienţa pe care o fiinţă umană o dobândeşte în cursul existenţei ei o face să ia un anumit gen de decizii. Când experienţele unei mase mari de oameni prezintă la modul general aceleaşi caracteristici, se poate vorbi despre o „probabilitate de predicţie ridicată” pentru un anumit curs viitor al evenimentelor. Acesta este modul „ştiinţific” de analiză şi de predicţie. Modul spiritual este însă mai complex, deoarece el include mai multe variabile ce provin din planurile sau dimensiunile subtile ale Creaţiei. 

A prezice în zilele noastre evenimentele care vor urma este oarecum asemănător cu a conduce o canoe pe un râu vijelios de munte. Deşi cursul general este ferm stabilit, totuşi nu ştii sigur încotro se va îndrepta vârful bărcii în clipa următoare, deoarece valurile şi forţa apei tumultoase izbesc ambarcaţiunea din toate părţile, imprimându-i cele mai neaşteptate direcţii şi chiar ameninţând să o răstoarne. Chiar şi atunci când depunem mari eforturi pentru a menţine acea canoe pe drumul bun, totuşi sunt posibile multiple devieri de la traseul principal. Totuşi, sensul general şi menţinerea cursului pe mijlocul râului se păstrează, în ciuda micilor deviaţii care pot să aibă loc. Doar în foarte puţine cazuri barca poate fi aruncată pe ţărm sau ea poate chiar să fie distrusă de apă. Treptat, după ce ajung într-o zonă de şes sau de câmpie, apele răului devin mai liniştite, cursul mai stabil, iar posibilitatea ca barca să sufere un eşec se reduce practic la zero. Ea nu mai este zguduită din toate părţile, ci înaintează ferm şi stabil prin apa dintre cele două maluri. Atingerea obiectivului este atunci doar o problemă de timp.

Realizând acum paralela cu situaţia actuală a omenirii, ne dăm seama că linia temporală pe care aceasta a intrat este foarte puternică şi fundamentată către ascensiunea spre o dimensiune superioară a existenţei şi a conştiinţei. Putem chiar sublinia anumite puncte clare de marcaj pe această cale, care vor caracteriza transformările inerente ce vor urma: schimbarea sistemului financiar şi economic mondial; schimbarea formelor de guvernământ; realizarea proiectului Dezvăluirea; realizarea Primului Contact cu civilizaţiile extraterestre din spaţiul cosmic; implementarea tehnologiilor bazate pe energie liberă etc. Ordinea în care se vor petrece toate acestea creşte gradul de dificultate al predicţiei, însă chiar şi atunci ea rămâne cu o probabilitate foarte ridicată de realizare. Această ordine este aproximativ cea menţionată mai sus, cu observaţia că unele dintre evenimente se pot chiar suprapune sau pot să se petreacă foarte repede unul după altul. 

Dificil este însă să prezicem datele exacte la care se vor petrece toate acestea. Putem indica, la modul general, anumite intervale sau perioade de timp care ar fi cele mai probabile pentru amorsarea acestor evenimente, însă chiar şi aceste aprecieri depind de dinamica extraordinar de complexă a modului în care se desfăşoară evenimentele. Astfel, întârzieri faţă de „planul iniţial” sunt oricând posibile, dar ceea ce e sigur este că „şuvoiul principal” al evenimentelor urmează calea indicată. Răbdarea, optimismul, speranţa şi atitudinea pozitivă vor contribui la structurarea lui din ce în ce mai clară. De pildă, Primul Contact ar fi trebuit să aibă loc încă din anul 2008 sau, mai devreme, în anii ’90, ori şi mai devreme, în anul 1953, atunci când americanilor le-a fost propusă colaborarea galactică benefică de către „marii blonzi”. Anunţul privitor la schimbarea sistemului financiar mondial ar fi trebuit să aibă loc anul trecut, în vară. De asemenea, primele anunţuri din seria Dezvăluirilor la nivel mondial ar fi trebuit să fie făcute în primăvara sau vara lui 2012. Totuşi, aceste evenimente au fost amânate în mod repetat, aducându-i pe mulţi căutători ai adevărului în pragul exasperării, iar pe alţii la limita dezamăgirii sau chiar a negării. Din nefericire, atunci când sunt sau par a fi copleşiţi de ceva anume, mulţi oameni tind să cedeze şi să renunţe la acţiunile, ideile sau tendinţele pe care le aveau până atunci, chiar dacă acestea erau benefice. Ei vor să renunţe la tot şi nu de puţine ori se întorc chiar împotriva a ceea ce până atunci a reprezentat ţelul sau obiectivul vieţii lor. 

Şi totuşi, chiar dacă predicţiile nu s-au împlinit, ele sunt cumva „dospite” de această incredibilă amânare, al cărui sens este acela de a nu crea panică, suferinţă, haos. Şapte miliarde de oameni reprezintă o forţă colosală care, lipsită de control, ar putea provoca dezastru, perturbând toate planurile de ascensiune spirituală a omenirii. Energia negativă pe care oamenii o emit atunci când sunt cuprinşi de frică şi mai ales de panică - de exemplu la anunţul unui colaps financiar, ori al aterizării în masă a unor nave extraterestre - poate fi imensă. Mult mai corectă este o abordare gradată a situaţiei, chiar dacă această soluţie este mai lentă şi poate să pară exasperantă datorită celor îndurate de oameni până acum de la elita malefică a „Iluminaţilor”: furt, minciună, manipulare, sclavie. Aplicarea sistemului satanic de oprimare a populaţiei a avut asupra acesteia, pe lângă efectul unei mari suferinţe şi alienări sufleteşti, un efect secundar teribil. El a dus la o veritabilă îndobitocire a minţii şi la o întunecare într-un asemenea grad, încât prostia şi ignoranța s-au sădit adânc în conştiinţa generaţiilor din ultimii 70 de ani. Acum, când ne dorim cu toţii o cât mai grabnică şi minunată ieşire la lumină, acest obstacol se dovedeşte a fi un serios handicap, deoarece atârnă greu în balanţa eficienţei. 

Mulţi oameni se „trezesc” la realitate în perioada actuală, dar din păcate şi mai mulţi sunt cei care au rămas supuşi prostiei imense şi pentru aceasta este necesar să avem răbdare, să explicăm acolo unde există ignoranță, să lămurim acolo unde înţelegerea este deficitară. Încetul cu încetul, impulsionaţi şi de evenimentele majore care vor urma, oamenii vor înţelege că ceea ce se petrece este o modificare integrală de statut a conştiinţei, că lucrurile nu mai pot funcţiona după modelul vechi şi că iubirea trebuie să înlocuiască egoismul, violența şi războiul. 

Totuşi, indiferent de credinţele lor şi de sensibilitatea energetică şi sufletească de care dau dovadă, toţi oamenii resimt – pe diferite paliere ale fiinţei lor şi în grade diferite de intensitate – o serie întreagă de efecte, generate de influxurile tot mai puternice şi mai elevate ale energiilor cosmice ce învăluie Pământul. Gama acestor efecte este relativ largă şi ea implică atât trupul, cât şi corpurile subtile ale fiinţei umane. Aproape oricine a putut percepe în ultimii doi ani şi mai ales în ultimele 3-4 luni felurite senzaţii, uneori stranii, atât în structura fizică cât şi la nivelul emoţiilor, gândurilor, sentimentelor sau chiar al idealurilor. Mulţi aleg să nu împărtăşească cu ceilalţi aceste informaţii, gândind că vor deveni ridicoli; deşi în unele cazuri ei se îngrijorează, preferă totuşi să ascundă totul, aşteptând preocupaţi ce va urma. Alţii, în schimb, îşi manifestă natura extrovertită şi caută explicaţii în lungi discuţii cu alţii, cercetează, află, se interesează.

Şi unii, şi alţii trec prin acelaşi proces care le afectează fiinţa. Desigur, acţiunea energiilor subtile este diferită în fiecare caz; cu toate acestea, se poate vorbi despre un set de câteva simptome generale care pot fi resimţite aproape de către oricine. Cunoaşterea acestor senzaţii şi manifestări energetice are avantajul că aduce o înţelegere superioară asupra procesului, elimină un stres inutil şi poate chiar să infuzeze interesul în ceea ce priveşte aspectele spirituale, care până atunci nu reprezentau o prioritate. 

În general vorbind, în perioada actuală aceste simptome – care pot fi recunoscute cu uşurinţă de un număr foarte mare de oameni – se reduc  la câteva aspecte generale: 

-Activitatea inimii tinde să fie mai puternică; tensiunea poate creşte.

-Perioadele de somn sunt perturbate: nu mai dormim când eram obişnuiţi pentru că nu ne mai este somn la ora respectivă. Putem petrece astfel lungi perioade în care nu dormim deloc, iar atunci eforturile noastre sunt laborioase, fără să obosim în exces. Totuşi, când organismul ne înştiinţează că are nevoie de recuperare, este necesar să-i oferim repausul pe care îl solicită, chiar dacă perioada din zi este aparent nepotrivită pentru aceasta. 

-Programul de somn este dat peste cap şi, aparent, tinde să devină haotic, fără ca activitatea noastră să justifice în vreun fel anume aceasta. Lucrurile pur şi simplu se petrec, sub acţiunea nevăzută, subtilă a energiilor cosmice, superioare, care ne pătrund fiinţa din ce în ce mai intens.

-Capacitatea noastră de a empatiza cu alte fiinţe creşte. Interesul faţă de anumite locuri şi persoane sfinte se măreşte.

-Apar în mod neaşteptat dureri, înţepături sau junghiuri în felurite părţi ale trupului, dar mai ales la încheieturi.

-Membrele, precum şi alte zone ale trupului sunt cuprinse de o stare de amorţeală neaşteptată. Adeseori simţim furnicături intense în acele zone, ca atunci când am rămas mult timp într-o poziţie incomodă şi apoi brusc ne ridicăm. Muşchii spatelui, picioarele şi mâinile sunt „vizate” în mod deosebit.

-Apare dorinţa de a nu mai mânca în mod necontrolat şi mai ales apare dorinţa de a mânca alimente şi preparate din ce în ce mai pure.

-Visele semnificative devin un laitmotiv la mulţi oameni. Ei sunt vizitaţi în sejururile lor onirice de entităţi celeste, de maeştri spirituali, ori de fiinţe extraterestre superioare, care le vorbesc, îi învaţă, îi susţin sau le arată felurite simboluri, semne ori chiar scene ale unor evenimente viitoare. De asemenea, multe fiinţe umane devin capabile în vis să conştientizeze anumite aspecte relevante din vieţile lor anterioare; în unele cazuri, deoarece impresiile sunt foarte puternice, viaţa fiinţei respective se poate modifica integral în sensul spiritualizării ei profunde. 

-Sincronicitățile sau coincidenţele aparente devin atât de numeroase, încât uimirea noastră este aproape continuă. Dacă înainte astfel de cazuri apăreau o dată la câteva săptămâni sau chiar luni, acum ele sunt aproape zilnice.

-Intenţiile, gândurile şi dorinţele noastre tind să prindă formă şi să devină eficiente mult mai repede decât până acum. În mod uluitor, de multe ori aproape imediat după rostirea unui gând, el se infăptuiește, măcar într-o anumită măsură. Eficienţa devine astfel mult mai mare, munca mai uşoară, satisfacţia este deplină.

Toate regulile sistemului actual de viaţă şi de organizare a ei par să se modifice, pe măsură ce vechea paradigmă a energiilor se transformă, este transceansă şi reconfigurată. Esenţa acestei transformări fundamentale pentru fiinţa umană este aceea că ea devine liberă, aşa cum în dimensiunea 3D ea nu a putut să fie, datorită limitărilor inerente acestei realităţi, precum şi acţiunii manipulatoare şi opresive a „Iluminaţilor”. Pentru mulţi, dualitatea care a fost specifică planului 3D (fizic) şi-a îndeplinit rolul; acum este timpul ca ea să cedeze locul unei evoluţii interioare, care va face ca fiinţa să ascensioneze către o altă realitate superioară. Deşi timpurile actuale sunt „volatile”, cu multe capcane şi greutăţi, totuşi este necesar să ne păstrăm nealterate credinţa şi speranţa în reuşita deplină a acestui proces extrem de complex prin care trece o civilizaţie întreagă. 

Pe măsură ce energiile cu o frecvenţă înaltă de vibraţie se intensifică, ele produc în tot mai mulţi oameni transformările necesare pentru ca ei să înţeleagă noua stare de lucruri şi să urmeze calea dreaptă a binelui şi a iubirii. Totuşi, unii oameni sunt atât de prinşi în vechile lor credinţe, prejudecăţi şi concepţii, încât în ei se dă adeseori o luptă puternică între impulsurile primitive şi grosiere ale răului şi vibraţiile foarte elevate ale luminii care le inundă fiinţa. În cele din urmă ei vor trebui să aleagă pe ce cale vor merge şi pot chiar rămâne în dimensiunea 3D, dacă totuşi aceasta este decizia lor finală. Din punctul de vedere al evoluţiei sufletului, Dumnezeu nu impune sufletului să evolueze şi să se elibereze într-o anumită perioadă de timp prestabilită, dar îi oferă fiecare oportunitate pentru aceasta, fiecare posibilitate de a progresa şi a reveni la Sursa primordială. Prin urmare, numai de noi depinde când anume decidem să facem aceasta, după periplul sufletului prin Manifestare. 

La un moment dat în evoluţia noastră şi în procesul transformării, mai ales în aceste timpuri pe care le trăim, vom ajunge la nivelul la care frecvenţa de vibraţie a conştiinţei noastre va fi atât de elevată, încât nicio energie inferioară nu ne va mai putea afecta. Aceasta va însemna de asemenea că modificările moleculei de ADN în structura noastră fizică au atins un nivel superior, stabil şi capabil să rezoneze în mod deschis cu multe aspecte superioare, elevate ale Creaţiei.

Prof. yoga Dan Bozaru

SURSA: yogaesoteric

4 aprilie 2013 

 (pentru conf. C.M.)