 |
| Dan Bozaru |
Chiar dacă planurile
civilizaţiilor ET benefice vizau revelarea acestora în primul rând prin
apariţia navelor imense pe cer şi staţionarea la joasă înălţime pentru lungi
perioade de timp, totuşi anumiţi factori - mai ales de ordin psihologic - au
împiedicat realizarea acestui lucru. Panica maselor de oameni ar fi fost atât
de mare, încât tot ce s-ar fi obţinut ar fi fost probabil o anarhie generală pe
Pământ, acompaniată de violenţă şi de lupte între diferitele facţiuni care ar
fi fost manipulate de cabala criminală a masonilor.
Având în vedere că
populaţia globului este de aproximativ 7 miliarde de oameni, energiile
implicate ar fi fost gigantice şi într-un astfel de scenariu ar fi fost extrem
de dificil să se readucă ordinea în viaţa societăţii. S-ar fi creat astfel mai
mult rău decât bine, iar planul ascensiunii şi translaţiei conştiinţei omenirii
la o frecvenţă superioară de vibraţie ar fi fost mult îngreunat, dacă nu cumva
chiar total compromis. Prin urmare, decizia a fost aceea de a acţiona cu maximă
precauţie şi într-o manieră gradată.
La această decizie care a amânat
din nou contactul dintre omenire şi civilizaţiile extraterestre a contribuit
foarte mult şi incredibila ocultare a subiectului OZN de către autorităţile
militare, care erau (şi într-o anumită măsură încă mai sunt) subordonate
„Iluminaţilor” satanici.
Această teribilă anatemă a
„secretului ET”, aruncată peste soarta omenirii, a fost menţinută cu o
tenacitate criminală de către „elita” masonilor în ultimii 70 de ani. Analizând
puţinele date din acea vreme în legătură cu acest subiect, descoperim că la
început a existat o mare şansă pentru ca omenirea să „păşească cu dreptul” în
era cosmică a Confederaţiilor Galactice. Chiar dacă micii cenuşii (Greys)
au sosit pe planeta noastră încă din anul 1913 - demarând astfel complicatul
plan impus de reptilieni, ce viza manipularea timpului şi crearea unor
dimensiuni paralele ale realităţii, care să blocheze evoluţia omenirii într-un
ciclu repetitiv (ceea ce ar fi condus la robotizarea şi obedienţa ei totală) -
putem spune totuşi că începutul de facto al problemei ET la scară
mondială a fost imediat după explozia primei bombe atomice din timpurile
moderne, în 1945.
Reprezentanţii civilizaţiilor ET
(în special siriusienii şi pleiadienii) au fost la început destul de
încrezători că autorităţile umane vor răspunde pozitiv solicitării de realizare
a contactului cu rasele extraterestre, ceea ce ar fi creat premisele unei
dezvoltări şi evoluţii tehnologice şi spirituale extraordinare a omenirii.
Tocmai de aceea, pentru a nu lăsa timp proliferării armamentului nuclear şi a
tehnologiei de fisiune nucleară, care este profund distructivă şi dizarmonioasă,
în vara anului 1946 extratereştrii benefici au apărut cu navele lor deasupra
tuturor bazelor militare din SUA, iar în unele dintre acestea ei chiar au
aterizat. Nici măcar o singură bază militară nu a fost evitată de acele
„vizite”, care nu lăsau loc nici unei îndoieli cu privire la provenienţa
nepământeană a obiectelor aeriene respective. Pe atunci, straniul fenomen al
apariţiei OZN-urilor - care nu putea fi înţeles de autorităţi şi de oameni - nu
era încă studiat în mod organizat în cadrul vreunui proiect; cel de Al Doilea
Război Mondial tocmai se sfârşise, iar naţiunile abia îşi reveneau. Mai apoi,
în anul 1947 au avut loc nu mai puţin de 46 000 de rapoarte şi observaţii OZN,
iar navele ET au apărut din nou în toate bazele militare americane, dar de
această dată ele și-au făcut apariția şi deasupra bazelor militare japoneze.
Aceasta a determinat autorităţile americane să demareze proiectul Sign
de cercetarea a fenomenului, al cărui director a fost timp de doi ani Robert
Sneider, o persoană care a îmbrăţişat de la început ideea originii
extraterestre a ceea ce oficialii au început să numească farfurii
zburătoare.
În
1949 acest proiect a fost însă înlocuit cu proiectul Grudge, care avea
misiunea să investigheze fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate
(OZN) (http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Grudge).
Directorul acestui proiect a fost
Edward J. Ruppelt, o remarcabilă personalitate care s-a aflat la originea celor
mai clare dovezi asupra existenţei extratereştrilor, pe care omenirea le-ar
putea consulta în prezent dacă acest lucru nu ar fi supus unui secret teribil
de către „elita” satanică a masoneriei. Din zecile de mii de rapoarte, Ruppelt
a selectat un număr de 7000, care au fost considerate „zdrobitoare” prin
veridicitatea lor. Practic vorbind, în fiecare bază militară americană au
existat câţiva ofiţeri superiori (mai ales colonei şi generali) care au putut
observa atunci cu claritate apariţiile navelor extraterestre pe cerul de
deasupra bazelor militare pe care ei le conduceau sau care au fost chiar
martori la aterizarea acestor nave în perimetrul bazelor, ori au participat la
recuperarea epavelor OZN-urilor prăbuşite în diferite zone ale SUA. Prin urmare,
toate acele evenimente au fost documentate de persoane foarte competente, a
căror probitate nu poate fi pusă la îndoială. Concluzia se impunea de la sine:
oricine ar fi pilotat acele nave, avea o origine extraterestră. Proiectul Grudge
a continuat până în anul 1951, fiind urmat de proiectul de tristă amintire
Blue Book, care a constituit probabil cea mai mare dezinformare a
opiniei publice cu privire la fenomenul OZN.
Totuşi, căpitanul Ruppelt a scris
o carte celebră: Raportul asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate
(The Report on Unidentified Flying Objects), în care a specificat în clar toate
comisiile, persoanele, declaraţiile şi evenimentele cele mai semnificative din
acea perioadă în care proiectul Grudge a reuşit să supravieţuiască
vigilenței „elitei” masonice, ce începuse deja să acapareze majoritatea
resorturilor de decizie în cadrul guvernului şi al armatei americane. Cu toate
că lucrarea lui Edward Ruppelt constituie o adevărată comoară informaţională în
legătură cu fenomenul OZN, fiind totodată şi o dovadă de necontestat asupra
existenţei civilizaţiilor extraterestre şi a vizitelor pe care acestea le fac
pe planeta noastră, totuşi ea nu a fost folosită nici măcar o singură dată, de
către nimeni, ca referinţă şi nici nu a fost citată de vreo personalitate
politică a acelor vremuri. Mai mult decât atât, într-un gest fără precedent
care ne aduce aminte de anumite practici ale Inchiziţiei sau ale fascismului
timpuriu, ea a fost efectiv retrasă din absolut toate librăriile şi punctele de
distribuţie, astfel încât în prezent, din informaţiile pe care le avem, nu mai
există niciun exemplar din singura ediţie a acestei cărţi, care a fost
publicată vreodată. Forţele Aeriene Americane au distrus toate copiile
cărţii.
Lucrarea lui Ruppelt este cea mai
veridică şi documentată cercetare a fenomenului OZN care există la ora actuală,
chiar dacă – printr-o ciudată ironie a sorţii – ea a fost realizată chiar la
începutul „erei OZN-urilor”. Mai ales pentru cei sceptici şi cu probleme de
integrare mentală în realitatea complexă a Creaţiei universale, ea reprezintă
mărturia de necontestat că OZN-urile există şi că reprezentanţii civilizaţiilor
ET ne vizitează planeta. Cenzura dramatică şi teroarea impusă de „Iluminaţi” în
legătură cu prezenţa civilizaţiilor extraterestre pe Pământ a făcut ca în scurt
timp acest subiect să fie considerat tabu atât în discuţii, cât şi în
cercetare. Poate tocmai de aceea căpitanul Edward Ruppelt a fost asasinat în
anul 1960 la ordinele cabalei criminale de atunci, versiunea oficială fiind
aceea că el a murit de atac de cord la vârsta de 37 de ani.
Dacă negura prezentă în minţile
şi conştiinţa oamenilor cu privire la subiectul OZN-urilor şi al
extratereştrilor este în zilele noastre un obstacol foarte serios în calea
evoluţiei umanităţii, împiedicând destul de mult realizarea planurilor de
eliminare a controlului impus în lume de către „Iluminaţi”, nu acelaşi lucru
putem spune despre civilizaţiile mult mai vechi, despre care oamenii de ştiinţă
afirmă cu aroganţă că se aflau „la un nivel primitiv de dezvoltare”. Cu toate
că civilizaţia lor a existat acum 5000 de ani, sumerienii cunoşteau în detaliu
fiecare dintre planetele sistemului nostru solar şi ei au lăsat chiar descrieri
precise a felului în care se vede, de pildă, planeta Saturn de deasupra, atunci
când ea este survolată de o navă, ceea ce NASA a aflat doar de câţiva ani, după
ce a trimis mai multe sonde pentru cercetarea inelelor acestei planete şi a
sateliţilor ei naturali. De altfel, cei de la NASA ştiau foarte bine că sumerienii
cunoşteau aceste lucruri; o dovadă în plus pentru aceasta este că pe celebra
placuță-mesaj a omenirii, trimisă cu sonda Voyager în anii ’70 în
spaţiul cosmic, unele dintre mesaje au fost scrise cu litere cuneiforme din
alfabetul akadian, care în antichitate a reprezentat baza scrierii sumeriene.
NASA ştie mult mai multe lucruri care se petrec în spaţiul cosmic şi pe diverse
planete şi sateliţi din sistemul nostru solar, dar datorită laşităţii şi
obedienței pe care o are conducerea ei faţă de membrii „elitei” masonice ce
controlează în mod draconic aceste informaţii, datele respective au fost mereu
tăinuite faţă de publicul larg, care a fost astfel continuu minţit şi indus în
eroare.
Sinistra secretizare a
subiectului OZN face parte dintr-o muşamalizare aproape la vedere a sa,
urmărind agenda satanică, egoistă şi manipulatoare a Guvernului Ocult Mondial a
„Iluminaţilor”. Din fericire, ne aflăm foarte aproape de momentul îndelung
aşteptat al aşa-numitei Dezvăluiri la nivel mondial a secretului
păstrat cu îndârjire de către francmasonerie. Tentative în sensul realizării
acestei remarcabile acţiuni la nivel mondial au mai existat de-a lungul
timpului. În această direcţie este demnă de remarcat activitatea febrilă a
doctorului Steven Greer în ultimii 15 ani, care este şi cel ce a impus
denumirea de Disclosure. De altfel, aşa după cum am amintit într-un
articol anterior din această serie, la data de 9 mai 2001, dr. Steven Greer a
susţinut o conferinţă pe această temă la Naţional Press Club din Washington DC,
în care - alături de multe alte personalităţi militare şi politice - a
prezentat dovezi extraordinare în sprijinul deconspirării secretului despre ET,
pe care cabala criminală a masoneriei continuă să-l păzească cu cea mai mare
străşnicie. Desfăşurarea acelei conferinţe poate fi urmărită în sinteză
aici: (nepreluat)
În ciuda succesului neîndoielnic
al conferinţei respective, influenţa şi cenzura „Iluminaţilor” asupra
autorităţilor guvernamentale şi mai ales asupra mass-media a făcut ca acel
eveniment deosebit - ce ar fi putut deveni repede un mare succes mondial – să
nu fie în realitate absolut deloc mediatizat. Astfel, totul a fost practic
„şters cu buretele” prin mașinațiunile cabalei criminale a masonilor, lăsând în
continuare omenirea în somnul lung al ignoranţei şi al suferinţei.
Mai aproape de zilele noastre a
avut loc o altă remarcabilă conferinţă pe aceeaşi temă, a dezvăluirii
secretului despre existenţa civilizaţiilor extraterestre care ne vizitează
planeta. Aceasta a avut loc pe 27 septembrie 2010 în aceeaşi sală din
Wahington DC. Conferinţa poate fi urmărită aici: (nepreluat)
Pentru a sprijini şi mai mult
acţiunea esenţială a Dezvăluirii ce trebuie să aibă loc la nivel
mondial, ufologul şi regizorul Jose Escamilla a realizat un film considerat, pe
bună dreptate, poate cea mai elocventă, mai documentată şi mai bine prezentată
dovadă despre existenţa OZN-urilor şi a extratereştrilor. Filmul se numeşte UFO
– The Greatest Story Ever Denied, durează o oră şi treizeci şi cinci de
minute şi, practic vorbind, constituie piatra de temelie pentru dovezile
necesare în vederea realizării proiectului Disclosure. El poate fi urmărit
aici: (nepreluat)
Într-o sinteză admirabil
realizată, producţia cuprinde toate aspectele acestui subiect, începând din
zorii observaţiilor OZN (anii ’50) şi până în zilele noastre, cu implicarea
unor înalţi ofiţeri în retragere, care au avut acces la cel mai înalt nivel al
informaţiei secretizate, cu fragmente video şi fotografii zdrobitoare prin
veridicitatea lor şi cu prezentarea multor incidente OZN ori a unor aspecte
foarte interesante, care sunt necunoscute publicului larg.
Astfel, între minutele 20:00 şi
24:40 poate fi urmărit celebrul incident al „bastonului” cosmic lansat de NASA
în spaţiu, la o înălţime de aproximativ 500 de km deasupra Pământului, într-o
misiune eşuată a navetei Columbia. Cu acea ocazie au putut fi înregistrate,
inclusiv cu camere ce filmau în domeniul ultraviolet, zeci de nave OZN în jurul
„bastonului” metalic de aproximativ 12 km lungime. Prin compararea
dimensiunilor s-a ajuns la concluzia că majoritatea navelor ET aveau diametrul
cuprins între 2 şi 3 km. Mulţimea lor şi felul în care se mişcau în jurul
obiectului ne duce cu gândul la celebra exclamaţie a astronautului Buzz Aldrin
- aşa cum a fost ea relatată de regretatul Doru Davidovici în cartea sa Lumi
galactice -, care văzând puzderia de OZN-uri ce însoţea modulul Apollo
în zborul lui spre Lună, a exclamat uluit: „Ce multe sunt! Roiesc ca albinele
în stup!”.
În acelaşi film – fenomenală
mărturie a unora dintre cele mai speciale cazuri şi evenimente OZN din istoria
modernă a omenirii - sunt de asemenea prezentate unele secvenţe tulburătoare de
prăbuşiri ale navelor extraterestre, dar de asemenea şi fotografii şi chiar
filmări ale unor structuri megalitice de formă rectangulară pe Lună şi pe Marte
(între minutele 45:45 şi 54:00).
Secretul extraterestru a fost
atât de bine păzit, încât sistemul de securizare a nivelelor de informare a
atins în cazul său apogeul (în cadrul armatei şi al structurilor agenţiilor
secrete americane). Niciun alt secret de stat sau altă problemă de interes
naţional sau militar nu s-a apropiat nici măcar de departe de nivelul
aşa-numitului ET clearance, ce este doar prerogativul exclusiv al
membrilor de la vârful ierarhiei Guvernului Ocult Mondial al
„Iluminaţilor”.
În mod obişnuit, se ştie că
securizarea documentelor prin Top Secret este de ajuns pentru a bloca
accesul oricărui funcţionar guvernamental, ori a membrilor din armată ce nu
beneficiază de acest clearance ce este considerat în anumite secţiuni
militare ca fiind destul de modest. Totuşi, el nu reprezintă decât o pojghiţă
destul de subţire asupra informaţiei, deoarece deasupra lui există nu mai puţin
de alte 38 de nivele clearance de secretizare a informaţiei, care fac
aproape imposibilă spargerea unor asemenea secrete. Protocoalele care sunt
implicate în aceste cazuri sunt atât de stricte, încât la ultimul şi cel mai
înalt nivel de clearance (al 38-lea deasupra nivelului de Top
Secret) nu au acces decât aproximativ 25 de persoane în întreaga lume,
toate provenind din rândul familiilor principale ale „elitei” satanice
masonice, care conduce aceste operaţiuni şi planuri în legătură cu intenţiile,
relaţiile şi tehnologia schimbată cu unele civilizaţii extraterestre.
După 1961, niciun preşedinte
american nu a mai avut acces la acest nivel ultim de clearance de
securitate; ultimul preşedinte care a beneficiat de el a fost Dwight Eisenhower
(preşedinte al SUA între 1953 şi 1961) şi aceasta, probabil, pentru că atunci –
la începutul mandatului său – era perioada în care lucrurile încă nu erau pe
deplin stabilite, când feluritele scenarii, proiecte, posibilităţi, precum şi
structuri secrete de conducere se făceau şi se desfăceau foarte repede. Prin
urmare, în acea perioadă se pare că „regulile” nu fuseseră încă foarte bine
stabilite. În anii care au urmat, preşedintele american a simţit însă că începe
să piardă gradat controlul asupra informaţiei şi a problemei în sine, în
favoarea corporaţiilor oculte care au luat atunci naştere şi a cabalei
criminale a masoneriei mondiale. Aceasta a făcut ca, într-o celebră alocuţiune
adresată poporului american, înainte să părăsească fotoliul de preşedinte la
sfârşitul celui de al doilea mandat al său, Dwight „Ike” Eisenhower a atras
atenţia aproape într-un mod dramatic asupra pericolului pe care îl reprezenta
aşa-numitul complex industrial-militar, care tindea să acapareze
libertatea şi progresul omenirii. Extrasul video al acestei excepţionale
mărturisiri a lui Eisenhower către naţiunea americană poate fi urmărit în film
începând cu momentul 1:00:18 până la 1:00:58.
Mai apoi, preşedintele Kennedy a
vrut şi el, de asemenea, să spargă „zidul” format de Guvernul Ocult al grupului
MJ-12, dar a fost asasinat după metoda cunoscută a cabaliştilor. Despre intervenţiile
salutare ale lui John F. Kennedy şi despre intenţiile lui vizionare am vorbit
pe scurt în unele articole anterioare. Un alt preşedinte american, Jimmy Carter
(mandatul său a fost între 1977 şi 1981), nu a reuşit nici el să dobândească
încrederea grupului ocult al „Iluminaţilor” pentru a afla secretele
extraordinare ale existenţei ET, chiar dacă el şi-a dorit foarte mult acest
lucru, fiind un fervent susţinător al ideii despre existenţa vieţii în cosmos.
Poate tocmai acesta a fost şi motivul pentru care el a fost evitat de „elită”
criminală, care simţea că nu poate avea suficientă incredre în discreţia lui
Jimmy Carter; cu alte cuvinte, este foarte posibil ca la un moment dat Carter
să fi luat decizia de a dezvălui în mod spontan întregii lumi teribilul secret
al „Iluminaţilor”, ceea ce ar fi dărâmat eşafodajul întregului edificiu
construit cu atâta efort şi migală de către aceştia în decursul mai multor
decenii.
Subiectul ET nici măcar nu era
discutat între personalul armatei şi nici chiar între cei care aveau clearance-ul
ce le-ar fi permis aceasta. Atunci când totuşi problema trebuia să fie
abordată, discuţiile aveau loc într-o manieră foarte restrictiva, „şuşotit” şi
cu foarte mari precauţii. Comenzile şi deciziile în legătură cu ceea ce trebuia
făcut în acest domeniu veneau totdeauna numai de la grupul Guvernului Ocult al
„Iluminaţilor”, singurii care ştiau totul despre problemă şi care fixau
direcţiile viitoare de acţiune. Secretul era atât de mare, încât uneori nici
chiar şefii unor subalterni, care primeau un clearance foarte înalt,
nu ştiau despre activităţile acestora, chiar dacă ei le erau subordonaţi.
Explicaţia se rezumă mereu la o singură frază: nu este necesar să ştiţi
despre aceste lucruri. Astfel, cabala criminală a masonilor a încercat să
minimizeze extraordinar de mult aproape orice scurgere posibilă a informaţiei
către exterior.
Asasinatul era (şi încă mai este)
o practică obişnuită în cazurile de disclosure pe această temă. Un
exemplu clasic în acest sens este cel al fostului Secretar american al Apărării
(între 1947 şi 1949), James Forrestal, om de o mare probitate, inteligență şi
deschidere sufletească, ce a fost primul care a urmărit să înştiinţeze
populaţia în legătură cu problema ET. El a fost asasinat, dar varianta oficială
a vehiculat faptul că Forrestal s-a sinucis, aruncându-se de la etajul camerei
sale de spital, după ce a fost concediat de preşedintele Truman ca urmare a
presiunilor foarte mari exercitate asupra acestuia de către „elita” satanică a
„Iluminaţilor”. În realitate el a fost aruncat de la etajul respectiv, însă
nici până azi asasinii nu au fost descoperiţi, ancheta fiind muşamalizată
imediat.
În final (minutul 1:26:44),
excelentul film al lui Escamilla culminează cu declaraţia uluitoare a
sergentului Clifford Stone din Armata SUA (fost membru al uneia dintre echipele
militare de recuperare a resturilor de la prăbuşirile OZN-urilor): „S-a
realizat contactul cu fiinţe extraterestre din alte sisteme solare, iar eu am
luat parte la aceste contacte.” Pentru toţi cei care sunt sceptici în legătură
cu fenomenul OZN sau care încă se mai îndoiesc de veridicitatea lui, acest film
ar trebui să reprezinte „piatra de hotar” pentru modificarea concepţiei în
această privinţă.
În ultimii ani, proiectul Disclosure
la nivel mondial s-a amplificat din ce în ce mai mult, fiind o urmare directă a
acţiunii oamenilor şi a celei a extratereştrilor; de asemenea, el se corelează
cu noile condiţii energetice din sectorul galactic prin care trece sistemul
nostru solar şi planeta noastră. Toate acestea determină transformări majore la
nivelul conştiinţei oamenilor şi implicit asupra acţiunilor pe care ei le
realizează. Chiar şi anumite agenţii guvernamentale din unele state considerate
puteri ale lumii, cum ar fi Franţa şi Anglia,
au desecretizat în ultimii trei ani documente importante care atestă realitatea
existenţei extratereştrilor.
Totuşi, dintre toate agenţiile
internaţionale, NASA ar trebui să fie vârful de lance în realizarea proiectului
Disclosure, contribuind la cunoaşterea unor realităţi cosmice şi
observaţii care au fost ascunse până acum cu mare grijă. Din păcate, NASA nu
îndeplineşte aproape deloc acest rol, ci dimpotrivă, ea pare să fie foarte
interesată de ocultarea şi ascunderea unei cantităţi imense de informaţie
valoroasă în legătură cu existenţa şi activitatea civilizaţiilor extraterestre
atât pe planeta noastră, cât şi în spaţiul cosmic al sistemului nostru solar.
Există însă chiar şi aici (la nivelul conducerii NASA) unele persoane care nu
doresc să se supună controlului „elitei” şi oferă din când în când opiniei
publice unele informaţii şi documente secrete sub acoperirea anonimatului. Doar
aşa ne putem explica unele „scurgeri” de informaţii despre fenomenul OZN, care
sunt puse de NASA pe seama „neglijenţei” sau care sunt pur şi simplu ignorate
de această instituţie guvernamentală a SUA. Unele dintre aceste documente foto
sau video sunt extraordinare şi ele demonstrează o dată în plus fenomenala
desfăşurare de forţe extraterestre care există actualmente în preajma Terrei.
În această privinţă, probabil cea mai uluitoare dovadă provenită de la o „sursă
necunoscută” din interiorul NASA implică unele imagini extraordinare, care au
fost captate de telescopul Hubble la data de 5 mai 2010, care au surprins un
OZN uriaş în spaţiul cosmic ce a trecut prin dreptul oglinzii telescopului.
Aproape sigur „scurgerea” informaţiei a fost făcută în mod deliberat, deoarece
s-au luat totuşi unele precauţii elementare; de pildă, imaginea OZN-ului a fost
segmentată, pentru a nu se vedea întregul ansamblu, aşa cum a fost el capturat
de camerele telescopului Hubble:(nepreluat)
Mai ales în ultimii 3 ani,
contactele vizuale cu felurite tipuri de nave extraterestre au crescut foarte
mult, aşa după cum Federaţiile Galactice ale civilizaţiilor ET benefice
anunţaseră cu mai mult timp în urmă. Această etapă importantă face parte atât
din planul general de pregătire a Primului Contact dintre omenire şi
civilizaţiile extraterestre benefice, cât şi din dorinţa acestor civilizaţii de
a ajuta proiectul Dezvăluirea prin probe şi dovezi de necontestat,
fără totuşi a şoca prea mult populaţia Pământului în această fază a înţelegerii
ei. Astfel, există sute şi chiar mii de filmări ale unor nave ET în cele mai
diverse colţuri ale lumii şi în toate perioadele zilei, care expun diverse
detalii sau moduri de manifestare ale lor un timp destul de îndelungat pe cer.
Unele dintre aceste apariţii OZN sunt extraordinar de elocvente. De exemplu,
cea care a avut loc pe 8 aprilie 2012 deasupra oraşului Cuzco din Peru este foarte
valoroasă mai ales prin puterea detaliului şi a distanţei mici de la care nava
a fost fotografiată: (nepreluat)
Alteori, navele ET apar în
adevărate „flote” deasupra oraşelor, realizând superbe spectacole aeriene, cum
ar fi cazul din Homestead (Florida – SUA), din 16 februarie 2012: (neprelut)
sau cel de deasupra Champaign (Illinois
– SUA), de pe 4 aprilie 2012:(nepreluat)
În majoritatea acestor
„spectacole”, se observă că OZN-urile se dispun mai ales în forma anumitor
constelaţii, dintre care cea mai des întâlnită este Constelaţia Orion. Alteori,
jocul lor complicat semnifică probabil şi alte „chei” ce trebuiesc descifrate,
ca în cazul „flotei” de nave extraterestre observată în noaptea de 12 ianuarie
2012 la Sanibel Beach (Florida – SUA): (nepreluat)
Unele filmări sunt fenomenale
atât prin ineditul lor, cât şi prin claritatea excepţională a imaginii; de
asemenea, ele demonstrează unele caracteristici extraordinare ale navelor ET.
Un exemplu edificator este cel surprins în Suedia anul acesta, clip ce poate fi
vizionat aici: (nepreluat)
În aceeaşi categorie intră
şi filmarea surprinsă undeva, pe o plajă din Croaţia, de asemenea anul acesta:
(nepreluat)
Alte filmări ale navelor
extraterestre sunt cu atât mai elocvente, cu cât ele sunt surprinse chiar de
camerele de filmat ale unor televiziuni (locale sau chiar naţionale) în timp
real, fiind mai apoi prezentate pe post. Aşa este cazul petrecut recent în
Colorado (SUA), în 28 iunie 2012, când un OZN a zburat „la pas” în urma unui
elicopter al autorităţilor locale, care era angrenat în operaţiunea de stingere
a unui mare incendiu de vegetaţie izbucnit în acea zonă: (nepreluat)
În aceeaşi categorie intră şi
OZN-ul gigantic filmat deasupra Braziliei în 2012, care a realizat un spectacol
luminos de o rară frumuseţe. El a fost filmat şi prezentat atât pe posturile de
televiziune, cât şi de alte surse independente (din diferite unghiuri şi
locaţii ale oraşului), eliminând astfel orice „bănuieli” de farsă ori de
trucaj: (nepreluat)
Chiar şi deasupra Chişinăului, pe
21 martie 2012 au fost filmate în condiţii atmosferice excelente trei OZN-uri,
care s-au dispus în formă de triunghi pe cer şi au rămas un timp destul de
îndelungat astfel; prezentarea şi analiza video este inteligent realizată, iar
calitatea imaginii este şi ea foarte bună: (nepreluat)
Totuşi, există unele cazuri
foarte rare în care apariţia unor OZN-uri se încadrează în categoria „dominării
şi a cuceririi”. Până în prezent cunoaştem un singur caz de acest gen, care
fără îndoială este tulburător prin puterea rezonanței imprimate şi prin felul
intempestiv, ameninţător şi dur prin care nava s-a manifestat deasupra plajei
uneia dintre insulele din arhipelagul Los Roque (Venezuela), pe 15 august 2007.
Aceasta este o manifestare rarisimă a unui OZN, care în mod evident aparţine
unei civilizaţii orientată malefic. Atitudinea lui poate fi interpretată chiar
ca un incredibil „tupeu galactic”, care în mod evident are o natură malefică.
Structura (forma) navei, felul în care ea s-a deplasat, modalitatea de
intimidare şi chiar o anumită răutate care se poate intui din percepţia subtilă
transmisă de imagine, ne determină să credem că fiinţele din navă aparţineau
unei civilizaţii neprietenoase: (nepreluat)
Justeţea hotărârii
reprezentanţilor civilizaţiilor extraterestre de a se face cunoscuţi omenirii
într-o manieră gradată, prin îndesirea apariţiilor pe cer ale navelor lor, se
dovedeşte nu doar foarte inspirată, ci şi corectă în ceea ce priveşte analiza
psihologică a structurii emoţionale a societăţii umane actuale. Exemplul
reacţiei populaţiei din St. Petersburg (Rusia), din aprilie anul acesta, este
elocvent în acest sens. Între 9 şi 11 aprilie 2012, deasupra oraşului au apărut
multe OZN-uri, oferind „spectacole” nocturne minunate de lumini şi staționând
un timp îndelungat pe cer. Presa a prezentat câteva ştiri despre acel
eveniment, din care ne-am putut da seama de impactul emoţional asupra
populaţiei. De pildă, unul dintre cotidienele online naţionale titrează: „Au
venit, gata, ĂSTA E SFÂRŞITUL LUMII". Obiectul misterios de pe cer care
i-a făcut pe oameni să creadă că extratereştrii dau navală, comentând mai
apoi: „Imagini incredibile au fost filmate în urmă cu câteva săptămâni pe
cerul din oraşul rus St. Petersburg.
Mai mulţi cameramani amatori au surprins ceea ce pare a fi „o invazie
extraterestră".
Mai multe lumini ciudate au
apărut pe cer în apropierea aeroportului Pulkovo şi zeci de oameni au sunat la
112 pentru a avertiza autorităţile asupra luminilor de pe cer.”
Link-ul pe care ziarul îl oferă
nu prezintă o filmare satisfăcătoare (http://www.youtube.com/watch?v=LkVf7GgL69A&feature=player_embedded),
însă un alt clip video surprinde acelaşi eveniment într-o manieră mai
sugestivă: (nepreluat)
Cazul este interesant de
analizat, deoarece ne oferă o imagine aproximativă a felului în care populaţia
înţelege şi percepe fenomenul OZN, precum şi modul în care reacţionează
autorităţile şi mass-media (se observă însă o diferenţă majoră faţă de
reacţiile din Brazilia sau Mexic). Pentru edificare, oferim un citat mai amplu
din articolele apărute într-un alt cotidian online în legătură cu evenimentele
respective: „Imaginile înregistrate pe cerul de deasupra St. Petersburgului
par a fi o adevărată invazie extraterestră dacă ne luăm după numărul mare de
lumini care apar şi a numărului mare de oameni care au dat telefoane pentru a
avertiza autorităţile.
Nopţile dintre 9 şi 11
aprilie ale acestui an le-au dat fiori ruşilor din zona oraşului St. Petersburg. Ei au
putut vedea la început câteva luminiţe care se mişcau pe cer, după care numărul
lor a început să crească.
Unele dintre cele mai ciudate
formaţiuni luminoase au fost surprinse chiar şi de camerele de vederi ale unor amatori.
Cei de la site-ul de ştiri
LifeNews din Rusia susţin că, din informaţiile obţinute de ei, prezenţa navelor
extraterestre a pus probleme avioanelor care aterizau sau intenţionau să
decoleze de pe aeroportul Pulkovo.”
Apoi, inevitabil, ne confruntăm
cu modul specific de ocultare a problemei de către autorităţile guvernamentale
ori cele implicate în realațiile cu publicul: „Autorităţile nu au făcut
nicio declaraţie oficială în legătură cu luminile ciudate înregistrate chiar şi
de camerele de vederi pe cerul St. Petersburgului.”
Pentru a ne edifica şi mai bine,
oferim în continuare probabil cele mai bune filmări ale unor cazuri de apariţie
a OZN-urilor (The Best UFO cases ever on tape), sintetizate într-un
remarcabil clip video ce poate fi urmărit aici: (nepreluat)
Dacă până acum au fost
prezentate doar apariţii ale unor OZN-uri, există totuşi suficiente surse
(deocamdată doar fotografii; probabil vom oferi imagini filmate într-o
prezentare ulterioară, când timpurile vor permite mai multe în acest sens) şi
pentru cunoaşterea unor fiinţe extraterestre (majoritatea fac parte din
categoria micilor cenuşii – Greys). Imaginile respective pot fi
urmărite la adresa: http://www.thetruthbehindthescenes.org/alien-pictures-40-images/.
Revenind la categoria navelor
cosmice ET, sugerăm în mod deosebit vizionarea unor sinteze admirabil realizate
de AnonymousFo™ sub genericul Best UFOs of..., care prezintă „crema”
cazurilor OZN observate pe suprafaţa globului (anual şi, de asemenea, lunar).
Oferim în continuare link-urile pentru multitudinea de cazuri excepţionale
care, deşi sunt postate în mediul virtual, totuşi nu sunt absolut deloc
mediatizate de organismele guvernamentale ori de mass-media: (nepreluat)
În particular la această sinteză
este surprinderea de către camerele de luat vederi ale unor sonde cosmice ale
NASA, a unei nave gigantice care iese din zona inelelor planetei Saturn. În
legătură cu această descoperire inedită la nivelul inelului F al planetei
Saturn, sugerăm urmărirea următorului clip video:(nepreluat)
Prof. yoga Dan Bozaru.
Preluare de pe yogaesoteric
9 iulie 2012
(Pentru conf. C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu