”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

luni, 20 august 2012

Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii (XIII)


Reptilienii draconieni nu sunt din dimensiunea fizică (3D), dar ei acţionează cu precădere la acest nivel, provocând mult rău fiinţelor umane şi altor rase de fiinţe care trăiesc aici, prin absorbţia fluxurilor de energie inferioară (ce provin mai ales din stimularea emoţiilor negative, cum ar fi panica, frica, stresul etc.) de care au nevoie pentru supravieţuire. Ce se va petrece însă cu ei odată cu ridicarea frecvenţei de vibraţie la nivelul întregii planete? Logic, membrii acestei rase de reptilieni (şi, în general vorbind, toate fiinţele care acţionează în mod malefic) nu vor mai putea avea suport în sistemul nostru solar, în lumea fizică, deoarece toate planetele au intrat deja în sectorul galactic (centura fotonică) al fluxurilor energetice elevate care provin din centrul galaxiei şi care se amplifică tot mai mult, pe măsură ce ne apropiem de luna decembrie 2012. Această elevare a frecvenţei de vibraţie va face practic imposibilă existenţa sub o formă sau alta a reptilienilor draconieni în dimensiunea fizică din această parte a universului. O posibilitate ar fi ca ei să se „refugieze” într-o altă dimensiune, însă dimensiunile a patra şi a cincea (4D şi 5D) sunt deja „securizate”. Alex Collier vorbeşte despre această „protecție”, relatând un incident (informaţia a fost primită de la andromedani) petrecut cu mai mulţi ani în urmă: un grup de fiinţe din rasa „micilor cenuşii” (aşa-numiţii Greys), care este subordonată încă reptilienilor draconieni şi conlucrează cu aceştia în planurile lor malefice, a încercat să „evadeze” într-o dimensiune superioară cu o navă imensă ce măsura aproximativ 35 de kilometri în lungime. Ei au fost efectiv prinşi sau blocaţi între dimensiuni, într-o manieră asemănătoare în care sufletele inferioare sunt blocate după moartea trupului într-un fel de „bardo” (sau lume intermediară), adică într-o zonă interdimensională cenuşie şi pustie, fiind lipsite pentru lungi perioade de timp de înţelegere sau de putinţa de a accede în planurile superioare ale Creaţiei. Prin urmare, aceasta nu pare a fi o posibilitate viabilă pentru reptilieni, care totuşi trebuie să-şi găsească un „refugiu”, deoarece curând ei nu vor mai putea suporta vibraţia din ce în ce mai elevată a energiei în acest sector galactic. De altfel, aceasta va constitui principala cauză pentru victoria definitivă a umanităţii împotriva reptilienilor şi totodată sursa care va deconspira acţiunile satanice ale „Iluminaţilor” împotriva omenirii. 

Reptilienii draconieni ştiau că se va ajunge la acest prag dificil de depăşit. Tehnologia avansată pe care ei o deţin le-a permis totuşi să aibă acces la anumite informaţii din continuumul temporal şi, de asemenea, să călătorească interdimensional. Astfel, ei au pus la punct un plan prin care să împiedice cu orice preţ ascensiunea spirituală a omenirii, blocând evoluţia ei la nivelul fizic (3D). Dacă planul reuşea, „elita” satanică a masoneriei ar fi dobândit controlul deplin asupra oamenilor şi a planetei. În acest fel ne putem explica lupta acerbă care se duce în prezent între facţiunile pozitive (umane şi extraterestre) şi reptilienii care sunt ajutaţi de anumite entităţi subtile demoniace şi satanice, precum şi rezistenţa îndârjită pe care cabala criminală masonică o manifestă faţă de transformările care sunt iminente pe Pământ. Reptilienii încă mai speră că, printr-o abilă manipulare a populaţiei şi prin folosirea unor mijloace de constrângere în masă, cum ar fi anumite instalaţii de înaltă tehnologie (HAARP, sistemele de influenţare a realităţilor dimensionale (de exemplu cele accesate prin proiectul Montauk)), ori chiar prin ameninţarea cu un război nuclear devastator, vor reuşi să împiedice transformarea spirituală a planetei şi a întregii omeniri, direcţionând-o pe o linie temporală inferioară din planul fizic (3D).
Totuşi, draconienii şi, implicit, cabala criminală a masonilor de pe planeta noastră au luat, de asemenea, în considerare posibilitatea eşecului, astfel încât ei au dorit să creeze anumite realităţi dimensionale paralele, ca alternative viabile pentru a putea „evada” în siguranţă din dimensiunea fizică. În acest scop, încă din 1943 ei au creat – printr-o abilă manipulare a unor facţiuni militare şi guvernamentale americane – o aşa-numită „buclă temporală” cu un ciclu de 20 de ani, al cărei început se regăseşte în celebrul „experiment Philadelphia”. Ideea de bază a acestei acţiuni (prin iniţierea unui „proiect negru” ultrasecret de călătorie în timp, ce avea să devină cunoscut în perioada modernă ca Proiectul Montauk) a fost aceea de a bloca umanitatea într-o stare recurentă a existenţei, ce ar fi putut fi folosită de reptilieni în propriul lor avantaj. Implicaţiile şi ramificaţiile acestui subiect sunt uimitoare şi foarte complexe, dar spaţiul nu ne permite acum să tratăm în detaliu această problemă. Totuşi, putem spune că evoluţia evenimentelor a „deraiat” cumva de la planul iniţiat de reptilieni, astfel încât ei au fost nevoiţi să abandoneze proiectul iniţial, care a eşuat. Această „deraiere” are la bază mai mulţi factori, dintre care cel al intervenţiei divine spontane pare să fi avut un rol determinant (în această idee, putem lua în considerare emisia neprevăzută şi foarte puternică a fluxurilor energetice cu o înaltă frecvenţă de vibraţie care a fost proiectată din centrul galaxiei în urmă cu mai bine de 20 de ani). În plus, acţiunile integrate ale mai multor civilizaţii extratrestre benefice sunt şi ele importante, contribuind la rezolvarea cu succes a situaţiei foarte complexe din acest sector galactic, în limitele respectării legilor divine universale.

Acţiunile reptilienilor în anii ’40 s-au bazat într-o oarecare măsură şi pe anumite experimente foarte speciale ale unor societăţi secrete germane din acea vreme, dintre care organizaţia ocultă Vril a avut un rol predominant. Se pare că în preajma anului 1931 membrii principali ai acestei organizaţii, asistaţi şi de o civilizaţie extraterestră din sistemul Aldebaran au „creat” un fel de realitate paralelă printr-o serie de experimente extraordinare, care în mare parte au rămas învăluite în mister chiar şi până în ziua de azi (deşi unele indicii, chiar de natură fizică, au fost găsite în unele locuri din Germania). 
Societatea secretă Vril a fost intim legată de cea anterioară ei, numită societatea secretă Thule. Membrii iniţiaţi din cele două organizaţii secrete au depus eforturi intense pentru a dezvolta o aşa-numită „ştiinţa alternativă” faţă de cea modernă (care este de sorginte materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor „tehnologii alternative”, care, în loc să se bazeze pe principiile clasice ale fizicii şi biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale vechii civilizaţii atlante, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologia cu cunoaşterea spirituală. Acele realizări erau mult superioare noţiunilor mecanicii, care din nefericire încă mai constituie „infrastructura” ştiinţei moderne. Ţelul societăţii Vril a devenit deci redescoperirea sursei universale a energiei libere (a energiei de punct zero) şi crearea tehnologiei care să permită folosirea ei pe scară largă, ceea ce ar fi dus la o transformare radicală a întregii omeniri, la toate nivelele existenţei. 
Unul dintre membrii marcanţi ai Societăţii Thule, fizicianul W.O. Schumann de la Universitatea Tehnică din Munchen, spunea că în creaţia manifestată se pot detecta totdeauna două principii fundamentale, care determină evenimentele în lume: binele şi răul, creaţia şi distrugerea etc. Membrii societăţii Vril au preluat şi dezvoltat ideile societăţii Thule, considerând că tot ceea ce avea legătură cu distrugerea şi răul era de natură satanică şi tot ceea ce era frumos şi creator era de natură divină. Prin urmare, extrapolând la nivel tehnologic, ei au arătat că tot ceea ce se baza pe explozie sau combustie internă aparţinea primei categorii, în timp ce tehnologia bazată pe forţa cosmică divină (Vril sau Prana), care este fundamentală şi nelimitată, reprezenta zorii noii ere a spiritualităţii pe întreaga planetă.
Liderul organizaţiei secrete Vril a fost excepţionalul medium Maria Orsic (sau Maria Orschitsch), care între anii 1922 şi 1945 a condus grupul principal feminin al societăţii (Vril Gesellschaft), format din cinci femei: Maria, Traute, Sigrun, Gudrun şi Heike. O caracteristică a acelui grup era că cele cinci femei (cu excepţia lui Gudrun pentru o anumită perioadă de timp) purtau părul foarte lung, aproape până la călcâie, în opoziţie cu „moda” zilei care impunea freza scurtă. Credinţa lor era că părul lung pe care îl aveau juca rolul important al unei „antene” cosmice, care le ajuta să realizeze mai uşor contactul telepatic cu fiinţele extraterestre din sistemul Aldebaran din Constelaţia Taurului, aflat la o distanţă de 68 de ani-lumină de Pământ.

Maria Orsic
Maria Orsic s-a născut la Viena, tatăl ei fiind un imigrant din Zagreb (Croaţia), iar mama de origine austriacă. Ea a aderat încă de la o vârstă fragedă la mişcarea naţională din Germania acelor timpuri, iar în 1919 s-a mutat la Munchen, unde locuia prietenul ei care mai apoi i-a devenit logodnic. Nu se ştie dacă ei s-au căsătorit sau nu, deoarece ambii au dispărut subit în anul 1945. Datorită calităţilor ei excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societăţii secrete Thule şi curând după aceea ea şi-a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik , care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei ( Vrilerinnen ) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun. 
În decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei [Thule, Soarele Negru - organizaţie care iniţial a purtat numele DHvSS (Die Herren Vom Schwarten Stein), adică Stăpânii Pietrei Negre) şi Vril] - într-o cabană din apropierea localităţii Berchtesgaden. Cu acea ocazie Maria Orsic a arătat celor prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut. Mesajul respectiv conţinea date tehnice foarte importante şi detaliate despre construcţia unei nave intergalactice, care i-au fost transmise de fiinţe extraterestre ale unei civilizaţii din sistemul Aldebaran. Detalii sintetice despre fundamentele societăţii Vril, despre această întâlnire secretă (care de altfel a condus în acelaşi an (1919) la fuziunea celor trei societăţi secrete principale din Germania), precum şi fotografii şi chiar scurte secvenţe din timpul celebrei întâlniri pot fi vizionate aici: (video nepreluat)

Sigrun
Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală. În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. 

Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară.
Datorită situaţiei financiare destul de dificile care a urmat Primului Război Mondial, membrii celor trei societăţi nu au putut demara imediat proiectul construcţiei navei cosmice interstelare, dar în schimb, au folosit timpul pentru dezvoltarea şi aprofundarea tehnologiei alternative bazată pe energia liberă. Începând cu 1922, s-a început asamblarea diferitelor părţi ale structurii navei, care au fost realizate independent în mai multe uzine de pe teritoriul ţării. Fondurile au fost asigurate integral de membrii societăţilor Vril și Thule. Astfel, a demarat era celor mai avansate aparate de zbor , bazate pe free-energy, care existau la acel moment pe planeta noastră. Iniţial, ele au fost cunoscute ca aparatele Vril „Jagen” (Vânător), dar mai apoi s-a instituit denumirea de Haunebu. Au existat mai multe tipuri ale acestor tipuri de obiecte zburătoare având calităţi excepţionale, care erau de fapt nişte „farfurii zburătoare”. Până la capitularea Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial, au fost construite şapte tipuri Haunebu. Deşi Vril Haunebu 7 era uriaş, părerea unanimă este că Haunebu 3 a fost cel mai performant dintre modele, chiar dacă avea dimensiuni mai mici.
Stevens
 Într-o şedinţă de contact mediumic la care au fost prezenți și unii membri marcanți ai societății Thule, Maria Orsic a intermediat spontan contactul cu reprezentanţii civilizaţiei extraterestre din sistemul Aldebaran, de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia navei interstelare. Numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi; membrii ei aparţin unei rase umanoide, care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500 000 de ani. În conformitate cu informațiile transmise în timpul contactului mediumic, ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost construite de către ei. 
Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor și concepțiilor acelor culturi antice. Reprezentanţii societăţii Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi solicitând dovezi suplimentare chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne ciudate şi caractere nemaivăzute, care mai apoi au fost identificate ca aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa culturii babiloniene de mai târziu.
Ufologul Wendelle Stevens, fost colonel în cadrul Forţelor Aeriene americane, a arătat că dorinţa civilizaţiei din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat aceea de a ajuta naziştii să câştige războiul – idee destul de bizară care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neiniţiaţi -, ci mai curând dorinţa eminamente benefică a acestor fiinţe extratrestre de a rezolva problema violenţei pe Pământ, pe care aldebaranii au identificat-o mai ales în existenţa unei diferenţe sensibile de natură economică între Occident şi Orient. În accepțiunea lor, această diferenţă alimenta cu regularitate feluritele conflicte şi violenţe în lume. Astfel, ei au presupus că prin revelarea tehnologiei energiei libere vor fi create condiţiile dezvoltării unei noi clase de industrii inovatoare, care să nu mai implice competiţie sau violență. Din punctul lor de vedere, războaiele ar fi urmat să ia sfârşit odată pentru totdeauna, iar omenirea ar fi păşit pe o cale a prosperităţii şi fericirii. Cu toţii ştim însă că această lume utopică nu s-a materializat şi că, dimpotrivă, reptilienii – prin intermediul „Iluminaţilor” – au manevrat în aşa fel destinele omenirii, încât actualmente s-a ajuns în pragul colapsului general la toate nivelele societăţii.
Cu toate acestea, membrii organizațiilor secrete germane au îmbrăţişat necondiţionat ideile aldebaranilor, fiind demarate studii intense (conduse iniţial de către profesorul W.O. Schumann) pentru înţelegerea şi corelarea informaţiilor științifice primite. Totuşi, feluritele tipuri de forţe şi interese oculte au complotat de aşa manieră, încât chiar şi buna înţelegere din cadrul acelor organizaţii ezoterice a început să fie zdruncinată. 
Poate tocmai din această cauză activitatea Mariei Orsic şi a celorlalte femei medium din societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite perioade de timp între 1925 şi 1941. În anul 1943, Maria şi Sigrun au luat parte la o întrunire secretă în staţiunea Kolberg, al cărei ţel principal a fost discutarea aşa-numitului „proiect Aldebaran”. Mediumurile feminine din societatea Vril primiseră până atunci informaţii detaliate despre planetele locuite din jurul stelei Aldebaran şi ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinaţie cu ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite. Mai apoi, proiectul a fost discutat pe data de 22 ianuarie 1944 într-o întâlnire la care au participat Hitler, Himmler, fizicianul W. O. Schumann și un reprezentant al societăţii Vril.
La întâlnirea respectivă s-a decis ca o navă Haunebu 7 să fie trimisă spre Aldebaran prin ceea ce oamenii de ştiinţă vizionari ar numi „subspaţiu” (adică o dimensiune în care nu se aplică legile şi constanta vitezei luminii). Un prim test a fost făcut spre sfârşitul anului 1944, dar sursele afirmă că el a fost aproape un dezastru pentru că, la revenire, nava arăta ca şi cum ar fi zburat timp de 100 de ani, având învelişul exterior afectat. Cu toate acestea, este necesar să menţionăm că testele respective au reprezentat „faţa vizibilă a monezii” care i-a fost prezentată lui Hitler. Iniţial, în anii ’30, membrii societăţii Thule au dorit să sprijine mişcarea celui de al Treilea Reich, dar după ce accentele magalomanice şi chiar demente ale lui Hitler au devenit incontrolabile la acesta, membrii societăţilor Thule şi Vril au abordat un plan secret, care a dublat varianta oficială a „proiectului Aldebaran”, ce a fost în mod deliberat mereu „întârziată” sau prezentată cu „erori”. De altfel, lipsa Mariei Orsic de la întâlnirile importante cu Hitler, precum şi a altor membri marcanţi ai acestor societăţi şi chiar unele disensiuni care au apărut între aceştia demonstrează că partea esenţială a lucrurilor fusese deja tăinuită şi că doar un nucleu foarte restrâns şi secret de personaje din înalta societate iniţiatică germană mai avea acces la adevăratele realizări ale „proiectului Aldebaran”. 

Maria Orsic a dispărut în anul 1945. Pe data de 11 martie 1945 membrii principali ai societăţii Vril au primit un document intern, care era de fapt o scrisoare din partea ei. Ultimele cuvinte din scrisoare au fost: „nimeni [nu trebuie] să mai rămână aici”. Este foarte probabil că a existat, de asemenea, un set secret de instrucţiuni, care nu a fost niciodată aflat de alte persoane, fiind destinat doar acelor membri, deoarece după aceea, nimeni nu a mai auzit nimic despre Maria sau despre ceilalţi membri ai societăţii Vril.  Cel mai probabil ei au plecat spre Aldebaran, ori s-au îndreptat spre  Antarctica pentru a fonda aşa-numitul Neuschwabenland.
Majoritatea opiniilor sunt însă în favoarea călătoriei spre Aldebaran, deoarece aceasta a fost intens mediatizată de anumite informaţii cu caracter științifico-ezoteric ce au fost vehiculate de-a lungul timpului în legătură cu crearea unei dimensiuni paralele, care să ajute la deplasarea spre acea zonă a cosmosului. Lucrurile au fost însă complicate de interferenţa reptilienilor draconieni care au intrat astfel „pe fir”, împiedicând multe dintre proiectele grandioase şi luminoase ale societăţii Vril, pe care aceasta ar fi vrut să le facă cunoscute omenirii. Mai mult decât atât, în interiorul organizaţiei au apărut anumite tensiuni între unii membri, datorită intereselor şi agendelor care au devenit astfel diferite. Unitatea fusese spartă (cel mai probabil prin imixtiunea persuasivă a reptilienilor în rândurile societăţii) şi astfel au apărut facţiunile diferite în cadrul ei. Mai mult decât atât, în anul 1936 Hitler şi membrii importanţi ai Statului Major al Celui de al Treilea Reich au avut o întâlnire cu reprezentanții unei civilizaţii extraterestre benefice, care şi-au oferit sprijinul şi asistența astfel încât să nu existe război sau conflict; în cele din urmă aceştia au fost refuzaţi, cam în acelaşi mod în care americanii i-au refuzat pe siriusieni şi pleiadieni peste aproximativ 20 de ani, încheind în schimb „contracte planetare” dezastruoase cu micii cenuşii, la presiunea „elitei” satanice masonice. 

Dan Bozaru
Chiar dacă atunci au fost create anumite „breşe” dimensionale şi aşa-zise „realităţi paralele” (cu alte cuvinte, linii temporale paralele cu a noastră - care este principală - din care ele au fost derivate), în prezent, sub presiunea evenimentelor ciclice care se petrec şi care au o dimensiune galactică, toate aceste realităţi secundare paralele au tendinţa să „implodeze” (adică să se „resoarbă”) în linia temporală originală din care au apărut, adică în realitatea temporală principală pe care omenirea o trăieşte în prezent. 
Cu alte cuvinte, tot ceea ce se va petrece va avea tot mai mult tendinţa să se restrângă şi să se focalizeze spre un domeniu precis de evenimente, pe măsură ce ne apropiem de anumite zone spaţio-temporale. Un prim astfel de „portal”, sau zonă temporală, a fost indicat în luna decembrie a acestui an (2012). Cu cât ne apropiem mai mult de această dată, cu atât mai mult evenimentele vor tinde să devină „mai precise”, adică ele vor avea tendinţa să capete o predictibilitate mai mare, deoarece, fluxul energiilor va deveni din ce în ce mai stabil şi predominant într-o anumită direcţie, impunând astfel aproape cu precizie natura transformărilor viitoare. Cu toate acestea, vor exista anumite hiatusuri sau zone de interferenţă în care umanitatea va trebui să aleagă într-un fel sau altul, însă chiar şi acolo va exista un grad mare de probabilitate ce va indica drumul ascendent pe care omenirea va intra.
Datorită contracţiei timpului şi a naturii complexe a evenimentelor, acestea se vor succeda într-un ritm foarte accelerat odată ce va exista elementul declanşator (care cel mai probabil va implica manifestarea Evenimentului menţionat de insider-ul Cobra). Astfel, unul dintre semnele sau indiciile pentru a şti când anume va avea loc „implozia” dimensiunilor temporale secundare în una singură principală (cea pe care o trăim noi în prezent) va fi suprapunerea colapsurilor câmpurilor magnetice planetare din sistemul nostru solar. Acela va fi probabil „momentul zero” al translaţiei sau prima treaptă a ascensiunii spirituale a umanităţii şi a întregii planete spre dimensiunea a patra şi mai apoi spre a cincea. 

Prof.yoga Dan Bozaru

Preluare de pe yogaesoteric
5 iulie 2012 

(pentru conformitate, C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu