„Elita” masonică mondială, care este formată din câteva
persoane extrem de bogate ce deţin aproximativ trei sferturi din avuţia lumii,
conduce de asemenea – într-un mod mai mult sau mai puţin „la vedere” – cele mai
importante instituţii financiare de pe mapamond. „Venerabilii” care fac parte
din această „elită” satanică sunt cei care cunosc cu adevărat dimensiunea
actuală a situaţiei financiare la nivel global, fiind mult mai direct şi mai intim
„conectaţi” la ceea ce se petrece în cercurile financiare ale lumii, în spatele
scenei pe care o vedem cu toţii, dar care ne ascunde în cea mai mare parte
adevărul. Totuşi, dacă urmărim cu atenţie declaraţiile, comportamentul şi mai
ales acţiunile acestor reprezentanţi ai cabalei malefice - chiar dacă ele
transpar prea puţin prin mediul informaţiilor din presă şi de pe internet -,
putem să ne facem o idee despre ceea ce urmează să se petreacă în curând.
Aşa după cum ne putem da seama cu
uşurinţă, societatea actuală materialistă este structurată în cea mai mare
parte pe resursele financiare, adică pe bani. În consecinţă, urmărind nebunia
financiară care se desfăşoară în prezent pretutindeni în lume, putem să
înţelegem destul de bine cam ce ne aşteaptă în curând în Europa. De pildă, în
ultimele zile sume enorme de bani au fost transferate din sudul Europei (aici
ne referim în special la Grecia) către nordul Europei, deoarece corporaţii
uriaşe, care au făcut bani frumoşi în această ţară, îşi retrag peste noapte
fondurile din bănci şi le transferă către alte ţări considerate „mai sigure”.
Aceasta ne arată foarte clar că pătura superioară a „nobilimii” financiare
consideră deja că ieşirea Greciei din zona euro este inevitabilă şi
că, probabil, multe dintre ţările din sudul Europei reprezintă deja o „cauză
pierdută”. Totuşi, să nu uităm faptul că un colaps financiar în sudul Europei
(care include şi Italia) ar atrage după sine aproape în mod automat o recesiune
devastatoare la nivel mondial. Atunci când afirmăm aceste lucruri suntem însă
conştienţi că prea puţini oameni vor fi dispuşi să le creadă şi să acţioneze
preventiv. La fel a fost situaţia şi înaintea colapsului băncii Lehman
Brothers, în anul 2008; credea atunci cineva că va urma o criză economică mondială
din care lumea nu a ieşit nici acum? Cu toate acestea, colapsul a avut loc şi a
fost dramatic. Ce se va întâmpla însă atunci când va colapsa nu o bancă, oricât
de mare ar fi ea, ci o ţară întreagă, atrăgând
în acest vârtej o serie de alte ţări importante? Scenariul este uşor de intuit
şi în mare parte noi l-am prezentat în partea a II-a a acestei serii de
articole.
Din nefericire, cei mai mulţi oameni nu vor să creadă
adevărul decât atunci când este prea târziu. Semnalele de alarmă sunt însă
peste tot. Astfel, preşedintele Federal Reserve Bank din Philadelphia, Charles
Plosser, sfătuieşte fondurile de investiţii să-şi reducă expunerea pe pieţele
din Europa. Pe de altă parte, preşedintele băncii centrale din Elveţia a admis
că ţara sa elaborează în prezent „un plan de acţiune” pentru a putea face faţă
colapsului zonei euro. Chiar şi Comisia Europeană (CE) a cerut ţărilor membre
să pregătească planuri de rezervă pentru ieşirea Greciei din zona euro.
Economistul Marc Faber avertizează că în prezent există o probabilitate de 100%
de a se intra în recesiune economică mondială. Ca un fel de încununare a
acestor semnale, Banca Angliei a organizat în pripă, la sfârșitul lunii mai, un
„summit secret” al șefilor celor mai importante bănci din lume, pentru a discuta
despre criza financiară europeană.
Prin urmare, „focarul” agitaţiei
şi marasmului financiar în zona Euro pare a fi Grecia, dar aceasta este doar o
observaţie superficială, pentru că după cum am arătat, motivaţiile sunt cu mult
mai profunde şi mai complexe. Totuşi, într-un fel sau altul poporul grec
trebuie să depăşească această criză şi tocmai de aceea se pare că guvernul face
deja pregătiri pentru revenirea la moneda anterioară: drahma grecească. Dacă
Grecia părăseşte zona euro, economiştii apreciază că pierderile în
costuri pentru restul Europei vor fi astronomice (aproximativ 1 trilion de
euro). Aceste sume nu includ însă şi costurile contagiunii întregii zone,
deoarece pieţele de capital se întreabă deja febrile şi foarte nervoase care va
fi următoarea ţară care va intra în insolvență. În vizor apar imediat Spania şi
Italia, deoarece ele nu sunt atacate doar de uriaşele lor datorii
guvernamentale, ci şi de situaţia aproape falimentară a sistemului lor
bancar.
Problema în Europa nu se referă
însă doar la datoriile de stat; adevărul este că întregul sistem financiar
european este foarte aproape de a se prăbuşi. Nimeni nu mai întrevede nicio
soluţie viabilă la orizont, care ar putea să redreseze economia zonei Euro,
astfel încât cel mai probabil, aşa după cum am arătat, economia Europei se va
prăbuşi şi aceasta va atrage după sine, inevitabil, prăbuşirea dolarului şi a
economiei mondiale. Totuşi, politicienii şi mass-media (mai ales cea din SUA)
păstrează o linişte suspectă, de parcă nimic nu s-ar întâmpla în această
privinţă. În realitate, aceasta se explică prin faptul că băncile din Statele
Unite au împrumutat aproape 400 de miliarde de dolari statelor europene cu
economii slăbite, precum şi băncilor din Germania şi Franţa, care ar suferi de
pe urma căderii altor naţiuni europene. Pe de altă parte, UE este cel mai de
seamă partener economic pentru SUA; în cazul colapsului economic în Europa,
exporturile din America
s-ar prăbuşi peste noapte, aducând țara în dezastru. Politicienii nu au niciun
interes să toarne gaz peste foc, mai ales că 2012 este an electoral în SUA şi
de aceea ei evită să aducă în discuţie astfel de subiecte delicate, dar foarte
actuale.
Aşadar, problema gravă nu este
neapărat cea a Greciei, care îşi poate reveni destul de repede după ce va
stăpâni inflaţia iniţială, ci ea constă în faptul că „traiectoria” acestei ţări
ar putea să „tenteze” şi alte state să urmeze acelaşi drum, cum ar fi
Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, care sunt foarte şubrede la capitolul
bancar şi cel al datoriilor. La reuniunea europeană care a avut loc de curând
la sfârşitul lunii mai, oficialii zonei Euro au transmis fiecărei ţări membre
să se pregătească pentru o ieşire probabilă a Greciei din UE. Grecia ar avea o
fereastră de 46 de ore pentru a realiza aceasta; ieşirea ar fi anunţată într-o
vineri, pe la 5 dupa-amiza, atunci când bursa din New-York se închide şi va
dura până luni dimineaţa, când se deschid bursele asiatice. În acest timp,
autorităţile greceşti vor trebui să calmeze panica ce va cuprinde populaţia, să
introducă o monedă nouă, să recapitalizeze băncile, să oprească transferurile
de capital peste graniţă şi să găsească totodată o cale de a plăti datoriile.
Pe de altă parte, pe data de 22
mai, în Parlamentul European a luat cuvântul politicianul britanic Nigel
Farage, atrăgând ironic atenţia că moneda euro a fost creată în scopul
creşterii economice şi a sporirii locurilor de muncă, dar că în realitate ea le
distruge pe amândouă. El îndeamnă parlamentarii europeni să voteze pentru
renunţarea la moneda euro, redând astfel demnitatea oamenilor, restaurând
democraţia şi arătând că ideea monedei şi a Uniunii Europene a fost
greşită.
Dacă suntem atenţi la reacţiile din mass-media, observăm că
tema socială dominantă se referă la faptul că nu mai sunt bani şi că guvernele
nu sunt de niciun ajutor în această privinţă. Aceasta este însă o temă ce are
ca ţel real ideea de a face populaţia să se simtă lipsită de speranţă şi de
forţa de a acţiona pentru a se redresa. Declaraţiile de acest gen se bazează în
special pe crearea sentimentului de frică; la un moment dat, ele propun
anumite soluţii globale (care să fie dirijate de „elita” masonică), ca
„antidot” la colapsul bancar mondial.
Ironia constă în faptul că
situaţia de criză a fost creată chiar de această „elită” satanică a
francmasoneriei mondiale şi ea se datorează în principal sistemului de credit
şi de îndatorare, care este artificial. Oamenii trebuie să înţeleagă
faptul că „crearea” şi controlul banilor se află în mâinile doar a câtorva
persoane în această lume. Dacă aceste persoane – care sunt de fapt
reprezentanţii familiilor ce au instaurat marile dinastii de bancheri, dintre
care cele mai cunoscute sunt Rockefeller şi Rothschild – doresc să tipărească
mai mulţi bani, ele pot face acest lucru foarte uşor. Ele chiar au acţionat în
această direcţie, tipărind mai mult de 50 de trilioane de dolari, în încercarea
disperată şi totodată nebunească de a evita colapsul sistemului lor financiar,
care în prezent nu mai poate fi controlat. În realitate, „Iluminaţii” doresc o
anumită instabilitate şi disfuncţionalitate financiară la nivel mondial.
Aproape sigur ei vor să creeze recesiunea economică globală, care ar implica în
mod automat acţiunile militare şi haosul economic, pentru a genera astfel
condiţiile necesare pentru a instaura aşa-zisul Guvern Mondial.
 |
| Dan Bozaru |
Ca o confirmare a acestor
supoziţii, este interesant să remarcăm faptul că doar în urmă cu câteva zile
(pe data de 30 mai), dinastia bancară a familiei Rothschild a decis să
investească 37% din acţiunile sale în afacerile celeilalte mari dinastii de
bancheri din lume (Rockefeller), formând astfel un „parteneriat strategic” cu
aceasta. Imensa suma care a fost implicată în această tranzacţie nu a fost
divulgată. Detalii despre această „mutare” a cabalei satanice pot fi citite
aici: http://uk.reuters.com.
În timp ce „Iluminaţii” se agaţă
încă de ideea că moneda euro este singura care mai poate salva ieşirea Greciei
din UE, care acum apare ca fiind inevitabilă, unii membri ai „elitei” par să fi
renunţat complet la interesul pentru zona Euro. Într-un articol din ziarul
Financial Times (http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Au9WCRh7dssJ:www.ft.com/cms/s/0/fadc71fc-a41e-11e1-84b1-00144feabdc0.html+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro#axzz1xNxmYFwS),
fostul membru al grupului Bilderberg, Sir Martin Jacomb, recunoaşte că întregul
efort de a salva moneda euro a fost în van şi adresează prin aceasta un apel
celor 17 state „să se hotărască neîntârziat să revină la monedele naţionale”.
Bătrânul „venerabil”, ajuns probabil la vârsta când „elita” nu-l mai poate
speria în mod semnificativ, a fost încă de la început un sceptic al
introducerii monedei unice. El afirmă că, după căderea monedei euro va fi
necesar să se impună o „vacanţă bancară de cinci zile”, pentru a permite
pieţelor financiare să absoarbă şocul generat de acest colaps. Pauza de cinci
zile va fi necesară pentru a evita activităţile speculative care s-ar putea
declanşa deja anticipat. Jacomb afirmă că pentru buna desfăşurare a lucrurilor
va fi necesar ca toate cele 17 ţări din UE să revină deodată la moneda
naţională şi să facă acest anunţ simultan, fără nicio avertizare prealabilă a
pieţelor sau a populaţiei.
În realitate, nu e dificil de
observat că grupul Bilderberg al „Iluminaţilor” este disperat să salveze moneda
euro, pentru că ea reprezintă însăşi fundaţia agendei lor globale de dominare
şi control financiar. În acelaşi timp, aceasta pare să fie doar o foarte abilă
interpretare a rolului de „bancheri grijulii” pe care ei şi l-au asumat,
deoarece ţelul lor adevărat este chiar opus, în sensul că „elita” masonică
doreşte colapsul întregului sistem financiar mondial, din raţiunile pe care
le-am expus mai sus. Planul lor ascuns ar fi fost eficient dacă această
prăbuşire economică mondială s-ar fi petrecut în mod controlat de ei, însă ceea
ce are loc acum în lume este o „avalanşă” care le-a scăpat complet de sub
control şi îi face să simtă fiori îngheţaţi pe şira spinării. Astfel, colapsul
„programat”, deşi se va petrece, nu va mai servi interesele lor criminale, ci
va constitui în mod paradoxal însăşi lovitura necesară pentru a rupe orice
legătură a economiei şi finanţelor mondiale cu tumoarea „elitei” masonice,
oferind în plus cadrul propice pentru eliminarea ei definitivă de pe această
scenă.
Ecuaţia financiară complexă care
tinde să zdruncine întreaga lume este în ultima vreme în mod activ şi direct
prezentată, cu informaţii tulburătoare, mai ales de doi aşa-numiţi
„whistleblowers”, adică de nişte persoane care deconspiră prin declaraţiile lor
anumite secrete, fapte şi aspecte care luminează înţelegerea omului de rând şi
îl determină să ia atitudine, strămutându-l astfel din inerţia şi letargia
vieţii cotidiene în care se află. Aceşti doi „vestitori” ai transformărilor
inevitabile pe piaţa economică şi financiară mondială sunt Benjamin Fulford şi
David Wilcock. În mediul internaut, ei sunt bine cunoscuţi prin postările pe
care le realizează cu regularitate şi de asemenea prin interviurile pe care le
oferă unor posturi de radio.
Benjamin Fulford, care trăieşte
actualmente în Japonia, a fost redactor şef al revistei Forbes Magazine
pe relaţia Est-Vest. El confirmă afirmaţiile lui Sir Martin Jacomb în ceea ce
priveşte renunţarea la euro şi cele cinci zile de „vacanţă” bancară, adăugând
în plus că situaţia financiară foarte tensionată la nivel mondial este în mod
special amplificată în Japonia prin tentativele cabalei criminale de a crea
panică în rândul populaţiei în legătură cu terorismul nuclear. El mai afirmă că
singura ţară europeană, în afară de Germania,
care are suficienţi bani să rezolve criza fără să depindă de restul lumii este
Rusia. Fulford spune că, odată ce guvernul SUA va cădea şi dolarul se va
prăbuşi, valuta de schimb internaţională va deveni yuanul chinezesc,
numit și Renminbi. Conform spuselor sale, două surse guvernamentale
de încredere l-au înştiinţat că acest lucru se va petrece în jurul datei de 16
septembrie 2012.
Căderea dolarului va fi cel mai
mare eveniment din istoria umanităţii şi de asemenea el va fi primul eveniment
care va avea consecinţe directe asupra fiecărei fiinţe de pe această planetă.
Practic, toate activităţile umane sunt controlate de bani, astfel încât
colapsul unei valute nu poate trece deloc neobservat; cu toate acestea,
problemele generate de căderea oricărei alte valute de pe piaţa actuală pot fi
considerate simple intensificări ale vântului, prin raport la uraganul teribil
pe care îl va dezlănţui căderea dolarului. Colapsul va fi global, deoarece
căderea dolarului va antrena cu ea toate celelalte valute, pentru că în esenţă
ele nu sunt diferite, ci sunt controlate de la aceeaşi „masă centrală” a
bancherilor mondiali „Iluminaţi”.
În acest context, foarte
interesantă este afirmaţia preşedintelui SUA, Barack Obama, care într-un
interviu oferit în cadrul emisiunii 60 Minutes de la un canal TV a
declarat încă de pe 4 ianuarie 2011 că „dolarul este de fapt o iluzie”,
specificând că ceea ce a determinat criza financiară mondială în 2008 – cea a
datoriilor imobiliare – nu a fost o problemă specifică Statelor Unite ale
Americii, ci a fost o problemă a sistemului financiar în sine. (http://www.mmnews.de/index.php/english-news/7593-obama-dollar-just-an-illusion-)
Consecinţa imediată şi totodată
dramatică a căderii dolarului va duce la „volatilizarea” tuturor bunurilor
oamenilor, pentru că dolarul reprezintă actualmente valuta de rezervă a
întregii lumi. El suportă economia globală, asigurând comerţul bunurilor
peste tot în lume şi în special comerţul cu petrol, care reprezintă cam
jumătate din ponderea comerţului mondial. În această direcţie, o situaţie
foarte specială şi totodată elocventă, care ne atrage atenţia şi ne poate da
anumite indicii importante, este că China a cumpărat în mod sistematic, în
ultimii trei ani, cantităţi imense de produse naturale cum ar fi lemn,
cupru, metale preţioase, ori terenuri (mai ales în Africa) sau petrol. Este o
dovadă indirectă a faptului că, la anumite niveluri, se cunoaşte deja felul cum
vor evolua lucrurile în viitorul apropiat.
Mulţi economişti şi finanţatori
sunt de părere că dispariţia dolarului ca valută de piaţă este prevăzută
matematic şi ea este inevitabilă. Motivele sunt evidente: pentru ca
sistemul fundamental al îndatorării să poată exista, guvernele – şi mai ales
cel american – au trebuit să crească datoria statală an după an, întotdeauna la
o dobândă de îndatorare mai mare de cât cea din anul precedent, astfel încât să
nu se intre într-o spirală deflaţionistă a datoriilor, care ar conduce la
moartea economiei. Atunci când se creează o „datorie”, se creează bani; iar
atunci când o datorie este plătită, banii sunt „distruşi”. De aceea,
vrând-nevrând, trezoreriile naţionale tipăresc din ce în ce mai mulţi bani,
pentru a se menţine astfel ciclul financiar în mişcare. Tipărirea de bani este
însă un lucru foarte delicat, care poate nu doar să ajute, ci şi să provoace
dezastru, dacă este realizat fără discernământ. Tocmai de aceea, astfel de
aspecte nu sunt decât rareori discutate de politicieni şi atunci doar în sotto
voce. Iată însă că pe 1 iunie, fostul premier italian Silvio Berlusconi a
făcut o declaraţie incendiară în acest sens: „Europa trebuie să ştie că
Banca Centrală Europeană trebuie să înceapă să tipărească bani. Banca Centrală
are acum altă misiune. Să vă spun ideea nebunească pe care o am: haideţi să
începem să tipărim euro cu fabricile noastre de bani. Dar, dacă Europa nu va
acorda atenţie cererii noastre, atunci noi [Italia (n.n.)] vom spune ’ciao,
ciao’ şi vom părăsi zona euro. Ieşirea din UE nu va însemna sfârşitul lumii.
Marea Britanie, de exemplu, este o ţară
puternică şi ea nu a aderat niciodată la euro.” Declaraţiile lui Silvio
Berlusconi sunt un „atac” pe faţă la economia mondială, căci o emisie necontrolată
sau în orice caz, masivă, de euro pe piaţă, ar însemna un şir inepuizabil de
probleme care ar implica în primul rând inflaţia, stocurile, locurile de muncă
etc. Dar cel mai important element aici ar fi acela că „elita” criminală a
masoneriei mondiale şi-ar prelungi influența financiară prin intermediul
acestui sistem corupt şi dezastruos, pe care l-a infiltrat în ultima sută de
ani în economia lumii.
Aceste declaraţii vin şi pe un
fond tot mai agresiv pe pieţele de capital, unde pare că nimic nu mai merge cum
trebuie. Tranzacţiile în Europa aproape au încetat datorită scăderii dramatice
a producţiei manufacturiere, aruncând indicii bursieri în zona neagră a
disperării. În mod ironic, această cădere îşi are provenienţa mai ales în Marea
Britanie, deși productivitatea ei în domeniu este renumită.
Pe de altă parte, preşedintele
Băncii Centrale Europene, care este Mario Draghi, a spus că banca nu poate
„umple golul” lăsat de lipsa de poziţie şi activitate a statelor Uniunii în
ceea ce priveşte fiscalitatea, ceea ce aduce zona Euro în pragul dezintegrării.
Pentru a agita şi mai mult spiritele, el a spus că BCE nu va interveni pentru a
opri tornada datoriilor băncilor din Spania, afirmaţie dublată şi de şefa FMI,
Christine Lagarde, care a declarat că nu există nicio înţelegere între Spania
şi Fond pentru un plan de salvare fiscală. De altfel, Spania deja nu mai are
acces pe piaţa de obligaţiuni, dovadă în acest sens fiind nivelul foarte
ridicat al dobânzilor la care ea se împrumută. Refinanţarea unor datorii de
stat în valoare de 82 de miliarde de euro, susţinerea unor regiuni spaniole cu
alte 16 miliarde de euro, precum şi sprijinirea sau recapitalizarea unor bănci
aproape falimentare (cum ar fi Bankia), pare a fi o sarcină foarte dificilă
pentru Spania, dacă nu chiar imposibil de realizat în condiţiile actuale.
La toate acestea se adaugă o
sumbră cădere a indicilor bursieri în SUA, deoarece economiile statelor sunt
corelate. Cireaşa de pe tort a fost pusă de companiile de asigurări europene,
care au refuzat să se implice în ceea ce priveşte transportul mărfurilor
greceşti, argumentând că Grecia ar putea opta pentru un guvern anti-austeritate
- la apropiatele alegeri anticipate care vor avea loc peste câteva zile -, care
ar forţa ieşirea ei din zona Euro. Într-un astfel de caz, drahma grecească ar
cădea dramatic faţă de euro, iar firmele de asigurări ar pierde sume
imense.
Totuşi, aşa după cum am spus,
ieşirea Greciei din UE sau chiar căderea monedei euro nu ar însemna prea mult
faţă de cataclismul economic provocat de colapsul dolarului. Se pare că lumea
se află în pragul lui, deoarece la momentul actual s-a atins „vârful”
rezistenţei financiare în privinţa datoriei guvernamentale ce afectează aproape
orice ţară de pe glob, dar mai cu seamă
Statele Unite ale Americii. Dobânzile au crescut foarte mult, iar aceasta
conduce la hiperinflaţie. Semne ale acestei crize totale au început să apară
încă de anul trecut, atunci când SUA au traversat în luna august o „sincopă”
foarte periculoasă, dată de un nou nivel de îndatorare a ţării. Datorită
presiunilor formidabile ale „elitei” masonice, în cele din urmă s-a ajuns la un
compromis între taberele opuse ale politicienilor din această ţară,
însă anul acesta este foarte probabil ca situaţia economică mondială şi
problemele financiare care apar în cascadă să nu mai poată fi ţinute în frâu.
„Ingineriile” financiare ale cabalei satanice mondiale au adus lumea în pragul
falimentului, pentru a-şi săvârşi planurile odioase. În urma crizei pe care au
declanşat-o în 2008, ceea ce s-a obţinut au fost probleme ale unor corporaţii
de bănci şi firme; în prezent, ceea ce se profilează şi apare ca fiind
iminent sunt probleme de ordin naţional. În acest context, Grecia va juca
probabil rolul băncii Lehman Brothers (a cărui colaps a declanşat criza din
2008), iar guvernul american va juca rolul giganticei firme de asigurări AIG,
care de asemenea a fost capitalizată în 2008, după căderea lui Lehman
Brothers.
Problema e că nu există practic
soluţie de salvare, care să acţioneze după aceleaşi principii şi după acelaşi
sistem financiar ca cel din prezent. Niciun guvern pe această planetă nu are
capacitatea să absoarbă colosala datorie angrenată de-a lungul zecilor de ani
de guvernul american, fără a mai vorbi de datoriile celorlalte state ale lumii
şi mai ales a celor din Europa. Ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi nici
mâncare, nici combustibil pentru populaţia din oraşe, cu precădere a celor care
trăiesc în metropolele lumii? Urmând scenariul unor situaţii asemănătoare de
criză din trecut, care au fost însă cu mult mai puţin importante decât ceea ce
va urma să se petreacă în curând pe piața economică și financiară, mulţi oameni
vor suferi probabil şocuri psihice datorită faptului că ei nu s-au pregătit şi
nu au anticipat această situaţie; alţii vor recurge la sinucideri, iar alţii se
vor deda la acte de violenţă şi de vandalism. Cu alte cuvinte, aproape peste
tot pe suprafaţa globului se va crea anarhie. De aceea considerăm că este
important ca aceste lucruri şi adevăruri să fie cunoscute cât mai bine,
deoarece astfel vom putea să gestionăm mult mai eficient situaţia în care ne
aflăm, pentru a găsi cele mai bune soluţii chiar într-un mod anticipat.
Pe măsură ce întreaga lume se va
„trezi” şi va înţelege imensa fraudă a sistemului financiar, care a fost impus
de „elita” masonică mondială, centrele financiare cele mai importante din lume
vor fi practic distruse. Este foarte probabil că economia mondială va cădea –
când totul se va declanşa - în decurs de numai câteva zile şi atunci chiar şi
cei mai bogaţi şi mai aroganţi dintre preşedinţii de bănci şi de concernuri,
care trăiau până la acel moment numai în lux, înconjuraţi de bogăţii imense,
vor ajunge să se întrebe dacă vor avea ce să mănânce a doua zi.
Căderea guvernului federal al SUA
va avea consecinţe dezastruoase asupra economiei naţionale şi, prin influenţă,
asupra economiei mondiale. Atunci, din ce în ce mai multe guverne vor găsi
necesar să-şi impună controlul asupra situaţiei naţionale proprii, astfel încât
este de aşteptat că SUA vor pierde repede puterea, importanța şi controlul pe
care le deţineau până atunci în lume. Sumele de bani care au fost create şi
vehiculate în sistemul circulaţiei financiare vor deveni lipsite de valoare.
Problema atinge însă aspecte civice importante, pentru că pensiile şi alte
facilităţi se vor „evapora” atunci aproape instantaneu.
Aceste aspecte sunt în general
greu de „digerat” de către omul contemporan, care este comod şi arogant.
Victimizarea sau acuzele nu sunt de asemenea o soluţie, pentru că nu rezolvă
nimic, nu sunt constructive. A invoca „lezarea conştiinţei” sau faptul că prin
aceste ştiri – care abundă de altfel pe internet – s-ar crea panică, ar însemna
să fim ca cel ce vede că locuinţa lui a luat foc, dar totuşi nu-şi trezeşte
soţia pentru a o salva, de teamă ca ea să nu se supere pentru că a fost
deranjată din somn. Putem ignora realitatea, dar nu putem ignora
consecinţele ignorării acestei realităţi. Chiar dacă elementele care au
fost prezentate până acum par imaginare, ele vor începe totuşi să se manifeste
destul de curând. Acest colaps va fi o problemă naţională a SUA şi totodată el
va deveni fulgerător o problemă globală; în opinia experţilor financiari, el
este o realitate care a devenit matematic inevitabilă.
Benjamin Fulford precizează însă
că există deja alternative la această situaţie, care sunt aproape de finalizare
şi de implementare. Astfel, aproximativ 140 de ţări (dintre care cele reunite
în organismul BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud sunt
reprezentative) sunt decise să adopte un nou sistem financiar de tranzacţionare
şi comerţ, bazat pe cinste şi echitate. Fulford trasează chiar şi liniile
generale pe care le va urma noua situaţie creată: oamenii din afara SUA, care
deţin dolari, vor primi contravaloarea sumei în aur, alături de un set de alte
avantaje bancare şi valute alternative. De asemenea, euro va dispărea, iar
ţările Europei vor reveni la moneda proprie. Acest lucru va fi urmat de o
ştergere integrală a datoriilor statelor.
Aspectele de ordin economic şi
financiar sunt însă foarte strâns corelate cu acţiunile oculte din sfera
serviciilor secrete sau a influenţei lor în special în Orient. Fulford, care se
află în legătură cu aşa-numita Societate a Dragonului Alb din Asia –
organizaţie ocultă ce acţionează de mult timp pentru eliminarea dominaţiei
cabalei criminale în lume şi care are legături foarte importante pretutindeni
în lume, până la nivel guvernamental -, afirmă că această organizaţie va juca
un rol determinant în evenimentele următoare pe pământ. Serviciile secrete, cum
ar fi CIA, vor fuziona cu filialele lor oculte din Asia,
pentru a-şi asigura o minimă finanţare până vor reuşi să se restructureze
astfel încât să devină din nou independente. Acest lucru va fi permis de
Societatea Dragonului Alb şi de noul sistem financiar doar cu condiţia ca CIA
să participe susţinut la masiva campanie de eliminare a sărăciei în lume, de
oprire a distrugerii şi poluării mediului şi de răspândire a tehnologiilor
revoluţionare, bazate pe energia liberă, care au fost în mod criminal ascunse
până acum de către cabala masonică.
În prezent lupta este foarte
strânsă şi, deşi semnele înfrângerii „Iluminaţilor” sunt evidente, totuşi
situaţia este încă foarte periculoasă şi orice eroare ar putea sfârşi într-un
dezastru la nivel planetar. „Elita” masonică nu este deloc dispusă să renunţe
pur şi simplu la luptă (aşa cum a fost de altfel invitată în repetate rânduri
şi în numeroase runde de „negocieri” pentru renunţare la putere), ci continuă
să spere că va putea să deschidă un nou centru de influenţă financiară mondială
în zona Pusan din Coreea de Sud. În plus, ea continuă să propage frica în
populaţie prin manipularea opiniei publice, ori provoacă dezastre nucleare de
genul celui de la Fukushima,
din Japonia. Fulford, ca şi alţi „denunţători” ai sistemului actual corupt şi
mincinos, speră că armata SUA şi serviciile secrete din această țară să
dovedească faptul că ele sunt într-adevăr de partea bună a lucrurilor şi că vor
acţiona în consecinţă, asumându-şi rolul de eroi şi protectori ai planetei
noastre.
Acest lucru este cu atât mai
necesar, cu cât dolarul american va ceda foarte curând şi la fel şi
moneda euro. Totuşi, nu se poate da o dată exactă pentru colapsul monedei euro,
ori a dolarului, pentru că aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată până acum şi
prin urmare lipsesc modelele de referinţă. Se poate însă afirma că, cel mai
târziu, evenimentul se va petrece peste câteva luni, deşi unele anunţuri au
indicat luna iunie sau începutul lunii iulie 2012. Recomandarea generală în
această situaţie este aceea de a avea monezi de argint la îndemână cu puritate
de cel puţin 80%, care vor fi folosite în schimburile comerciale atunci când
băncile vor cădea. Actualmente, suntem informaţi că detaliile noilor structuri
financiare încă nu s-au finalizat; ele depind de fiecare ţară
în parte, deoarece acestea sunt şi ele diferite. Moneda ţării va reflecta cu
exactitate cantitatea de aur din ţara
respectivă şi astfel valutele ţărilor vor fi reevaluate.
De asemenea, mai sunt încă multe
detalii de pus la punct în legătură cu noul sistem în SUA. Unul dintre
planurile de redresare economică naţională şi financiară (cunoscut şi prezentat
îndeobşte sub acronimul NESARA) care a fost propus de guvernul american, nu
este bun, deoarece el este corupt şi tinde către aceleaşi metode de înşelăciune
şi corupţie ca cele de până acum. Există însă un alt plan care este ascuns
guvernului, în care finanţele sunt abordate în mod diferit, iar sistemul este
conceput de aşa manieră, încât el să contribuie realmente la evoluţia şi binele
omenirii. Multe dintre ideile acestui plan sunt concepute de către experţi în
finanţe, care sunt dăruiţi acestor idei novatoare de progres a omenirii. Cel
mai probabil se va merge pe varianta că se va explica oamenilor în detaliu ce
anume se propune pentru noul sistem şi apoi se va supune la vot.
Chiar dacă situaţia este deja
foarte dificilă pretutindeni în lume, totuşi este necesar ca protestele să fie
paşnice. Mişcarea „Occupy” este un exemplu în acest sens; de asemenea, recentele
proteste ale studenţilor din Canada
(Quebec) au
luat o amploare fără precedent, dar încă se desfăşoară fără violențe notabile.
Menţinerea echilibrului de reacţie este foarte importantă deoarece orice
escaladare a evenimentelor în sensul violenţei nu va face decât să ofere
oportunităţi „elitei” masonice să acţioneze în mod pervers prin manipularea şi
minţirea maselor de oameni, ori prin valorificarea ferestrelor de timp oferite
de astfel de evenimente, care adeseori au consecinţe tragice. În plus, „Iluminaţii”
se străduie să limiteze cât mai mult drepturile şi libertăţile oamenilor,
pentru a-şi asigura dominaţia pe suprafeţe cât mai mari ale planetei, mai ales
acolo unde ele au de gând să nască anumite conflicte. De pildă, Constituţia SUA
este deja suspendată pe o regiune de aproximativ 150 de kilometri în
interiorul ţării de la graniţă, justificarea fiind protecţia împotriva
terorismului; populaţia care trăieşte în aceste zone nu are practic niciun fel
de libertate. Dacă „elita” criminală a masoneriei va fi împiedicată să mai
creeze condiţii artificiale de război, atunci conflictele interstatale sau
interetnice nu vor mai avea loc. Cei răi care doreau războiul vor fi
înlăturaţi, iar averile lor vor fi confiscate. Totodată vor fi implementate
tehnologii de avangardă, care vor cuprinde toate domeniile (medicina,
sectoarele energetice, de producţie etc).
Odată cu modificările care sunt
iminente, vor fi introduse multe proceduri cu care lumea nu este obişnuită şi
de aceea este de o importanţă majoră ca toate aceste aspecte să fie aduse la
cunoştinţa oamenilor, care îşi vor folosi discernământul şi vor înţelege că
ceea ce se petrece acum în lume este extraordinar de important şi că întreaga
planetă se află în pragul unor schimbări epocale. După cum afirmam, nimeni nu
poate furniza date exacte în astfel de condiţii extrem de complexe şi nimeni nu
poate certifica pentru o variantă sau alta, dar cu toate acestea se pot indica
cele mai probabile linii de acţiune, care în unele privinţe sunt aproape
certitudini. De pildă, ceea ce se ştie e faptul că atunci când noul sistem
financiar la nivel mondial va fi în totalitate stabilit, va fi făcut un anunţ
public despre aceasta. Sursele dau ca probabil acest eveniment în următoarele
săptămâni.
De profesor yoga Dan Bozaru
Preluare de pe yogaesoteric
9 iunie 2012
pentru conformitate (C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu