(Sau RISCURILE IMPARȚIALITĂȚII)
Într-un interviu din 21 dec., Președintele Traian Băsescu a
făcut unele aprecieri nu tocmai măgulitoare la adresa unor procurori ai DNA.
Delcarațiile sale au stârnit multe comentarii, în marea lor majoritate
dezaprobatoare. Dacă de la ziariștii și comentatorii opoziției era de așteptat
o reacție anti-Băsescu, nu aceleași așteptări le aveam din partea acelei părți
a mass-mediei care a dat dovadă până acum de o înțelegere mai clară a realităților românești
în contextul mondial, apreciind cum se cuvine eforturile actualei puteri de a
lua cele mai necesare măsuri de redresare pe toate planurile (economic, social,
politic, juridic etc) și menținere măcar pe linia de plutire, chiar dacă acestea
sunt nepopulare.
Sunt dezamăgit că ziariști sau comentatori de marcă, precum
Dan Tapalagă și Andreea Pora, nu au reușit să înțeleagă adevăratul mesaj
transmis de Președinte, atunci când a criticat DNA-ul.
Cum să nu ai frustrări când justiția, după tergiversări de
ani, scoate basma curată un corupt precum Adrian Năstase, chiar la sugestia
DNA-ului, care a dat o mână de ajutor, prin procurorul care a sugerat că ar fi
mulțumit dacă hoțul ar fi pedepsit cu suspendare!? Este aberant! Pentru toate
capetele de acuzare, pentru toate fărădelegile, pentru tot răul făcut acestei țări,
acuzatorul, adică cel pus să apere acest popor, să ceară ca hoțul, Adrian
Năstase, să se aleagă cu un fel de observație. (Eu cred că acel procuror chiar
a dorit achitarea inculpatului, dar s-ar fi descalficat complet, dacă ar fi
spus-o).
Este clar că ceva este neînregulă în DNA. Și Președintele a făcut ceea
ce trebuia: a punctat derapajul.
Nu ați sesizat nuanța, d-nă Pora și d-le Tapalagă?
Acolo unde se produc anomalii este necesar ca măcar
Președintele să aibă dreptul și curajul să atenționeze. Dacă până acum el a
văzut că răul cel mai mare este în justiție, nu înseamnă că trebuia să
imaculeze procuratura, dacă și acolo apar nereguli.
Contrar părerii majorității presei, eu cred că poziția
imparțială a Președintelui Traian Băsescu va fi apreciată laudativ de UE. Asta
înseamnă să dovedești curaj și echidistanță.
Nu ne-a plăcut că Năstase sau alții sunt achitați, dar îl
criticăm pe Președinte când acuză un procuror DNA superficial sau
răuintenționat. Păi, asta nu este curățenie ci doar o invitație de a ascunde
gunoiul sub covor. Pentru ceea ce face sau a făcut bine, DNA-ul trebuie
felicitat, dar pentru greșeli trebuie apostrofat.
Realizați, d-nă Pora și d-le Tapalagă?
Dacă marea majoritate a proceselor oamenilor politici, de
afaceri, sindicaliști etc., mai importanți, acuzați de procurori, cu tam-tam pe
mijloace mass-media, se termină lamentabil, fără pedeapsă, pe diferite motive
găsite de avocați și validate de instanță, nu înseamnă că acuzarea, din
diferite rațiuni, a întocmit un probatoriu ,,subțiere”, care să poată lăsa instanței
posibilitatea de a face diverse interpretări? Eu nu exclud, și nici
Președintele nu a făcut-o, incorectitudinea judecătorilor în multe cauze.
Asta a vrut să sesizeze Președintele, d-nă
Pora și d-le Tapalagă.
Atenționarea făcută de Președinte la adresa lipsei de
profesionalism, lipsei de implicare și, poate, de curaj, dovedită de unii procurori
în cazurile de mare corupție era necesară, și Președintele nu s-a sfiit să o
facă.
Aspectul v-a scăpat, d-nă Pora și d-le Tapalagă!
Am ascultat și eu cu atenție ceea ce a spus Președintele în
legătură cu analiza cazurilor și motivarea cererii DNA către parlament, legat
de aprobarea cercetării unui demnitar. Nici aici nu cădem de acord, domnilor
moderatori de opinie.
Și în acest caz, Președintele s-a referit la responsabilitatea și
profesionalismul de care trebuie să dea dovadă procurorul, tocmai pentru ca
acea comisie parlamentară să nu poată găsi slăbiciuni în argumentarea cererii
de suspendare a imunității. Nu a fost de loc vorba că procurorul ar trebui să
se teamă de viitorul său, în cazul în care își face datoria cu profesionalism și
în spiritul dreptății. Dv. nu ați vrea ca toți cei care sunt implicați în actul
de justiție să răspundă pentru faptele lor? Cât va mai trebui să suporte țara
aceasta și poporul acesta pentru sentințele sau instrumentarea greșită a
cazurilor care se judecă? Apoi, dacă tot
nu s-a reușit ca cercetarea unui demnitar să se facă fără aprobarea
parlamentului (pe care PDL-ul a încercat s-o legifereze) măcar parlamentarii
să-și facă judecățile cinstit, nu din motivații politice, atunci când au o
cerere de suspendare a imunității. Deci și parlamentarul trebuie să poată
respinge sau aproba cererea în deplină cunoaștere a cazului. Sigur, el nu este
instanță de judecată, dar, pentru a vota ’’da’’ sau ‘’nu’’, trebuie să știe
despre ce este vorba. Repet: cel mai bine ar fi ca în această chestiune să nu
existe imixtiunea parlamentului. Luați însă în considerare situația de
fapt.
Eu nu cred că acuzând DNA-ul pentru diferitele greșeli,
intenționate sau nu, Președintele a încercat să absolve justiția sau să
justifice imixtiunea parlamentului. Fiecare instituție cu ‘’păcatele’’ei. Din nefericire, la acest moment, nici DNA-ul nu este ALBĂ CA ZĂPADA. De acord,
este mult mai curățat decât judecătorii, CSM-ul, C.C, Inalta Curte etc. dar mai
este mult până la imaculare, și asta este sarcina întregii societăți, inclusiv
a Președintelui Tării. Dar, nu în ultimul rând a mass-mediei.
Procesul
trebuie să continuie până la curățarea societății românești de toate tarele
trecutului care, iată, câți monștri a născut!
Titlul acestui articol este o parafrazare a ceea ce spunea
soldatul Sc'vèik al lui Jaroslav Hašek
căci este o tragică similitudine cu cazul Președintelui Traian Băsescu care a
avut și, din păcate, mai are de pătimit chiar și din partea celor care
consideră că luptă pentu aceleași idealuri.
În acest articol, nu mi-am propus să argumentez și eu
curajul, spiritul de sacrificiu patriotic al Președintelui Băsescu și al
Guvernului Boc, singurul dintre toate guvernele post-decembriste care a făcut
ceea ce trebuie pentru această țară. Din păcate, mult a fost și mai este de
făcut pentru a repara greșelile și măsurile populiste și iresponsabile ale
guvernelor anterioare, în special Guvenul Năstase și cel al lui Tăriceanu.
Toate aceste măsuri inevitabile de constrângere se răsfrâng
negativ asupra popularității partidelor coaliției de la guvernare, în special a
PDL.
Sunt consternat să
constat cât de scurtă este memoria colectivă și individuală, cât de
superficiali și lipsiți de realism și de obiectivitate sunt majoritatea dintre
noi, atunci când este să găsim vinovați pentru situația în care am ajuns.
1. Lumea a uitat prea ușor un Ion Iliescu, personaj sinistru
al politicii post-decembriste, om meschin și ezitant în tot ceea ce a făcut,
carierist gata să sacrifice legalitatea și dreapta judecată pentru himerele lui
comuniste, pentru a se plasa el cît mai în față și a se menține la putere
(Amintiți-vă de rolul jucat de acest individ în evenimente precum: uciderea
cuplului Ceaușescu, după un simulacru de proces, evenimentele de la Tg.Mureș,
mineriadele, distrugerea CAP-rilor, returnarea fondurilor păților sociale, care
ar fi putut fi utilizate judicios pentru redresarea economiei, în folosul
românilor, apărarea unor delapidatori precum Nastase, orientarea politicii
partidului pe care-l conducea, sau îl influența, spre principii pro-comuniste
și anti-occidentale, tratatele păgubitoare cu unele țări din Est etc.). Această
tristă figură a politicii românești și-a format prozeliți precum Năstase și
Ponta care-i continuă politica profund anti-socială și anti-românească.
2. Cum de am putut uita jaful promovat de Guvernul Năstase,
pe timpul căruia au apărut și au proliferat
‘’baronii locali’’ ai PSD? Cel mai mare și mai influent om politic,
șeful guvernului, era vârful grupului corupților și prădătorilor. (Amintiți-vă
cum Dana Năstase își exprima, în cercul restrâns al prietenilor, că nu se lasă
până când nu acumulează măcar un miliard de euro, în timpul mandatului lui
Bombonel). Să-i mai amintesc pe Miki Șpagă (distrugătorul Băncii Religiilor și
responsabilul cu primirea și distribuirea spăgilor la nivel de guvern), Dan
Ioan Popescu, (șpăgar recunoscut), “unsul cu toate alifiile” Hrebenciuc, sforarul
Cozmâncă, “milostivul” Miron Mitrea care, în loc să facă drumuri și căi ferate,
făcea sponsorizări de sute de milioane de euro unor firme private de prin
Constanța, “Abramburica” Andronescu, groparul învățământului românesc etc.
3. Am uitat prea ușor de catastrofalul guvern Tăriceanu,
care răcea la orice strănut al PSD-ului. Individul acesta n-a avut altă
preocupare decât să-l contreze pe Traian Băsescu care încerca să-l scoată din
abulia cu care conducea un guvern de incompetenți (după ce a scos PDL-ul de la
guvernare) și să facă sluj în fața PSD-ului, de teama că-l va da jos. Chiar am
uitat de Ludovic Orban (cu “performanța” istorică de a nu fi facut în tot
mandatul decât 5 km. de asfalt), distrugătorul de justiție Chiuariu, “universalul”
Vosganian, contabilul Nioclăescu, dezorientatul David, penibilul Cioroianu, non-cultivatul
Adomniței etc., toți niște nulități patentate, “recunoscute ” și la nivel internațional?
Dintr-o
economie cu creșteri importante, Tăriceanu și-a încheiat mandatul cu mari
datorii, pe care le-a lăsat moștenire posterității.
Toate furturile, toate pomenile electorale și de interese,
toate costurile incompetenței, corupției, dezorganizării, au fost făcute prin
îndatorarea țării cu multe miliarde de euro, care au început să fie achitate
după 2008, adică de către blamatul Guvern Boc, căruia societatea îi cere
socoteală pentru ceea ce au făcut cei dinaintea lui.
Ghinionul a făcut ca toate astea să vină pe fondul unei
crize la nivel mondial, și aceasta face și mai grea misiunea Guvernului Boc.
Cu toate acestea, dacă vrem să vedem realitatea, în chip
nepartinic, nu putem să nu constatăm că acest guvern, care s-a sacrificat, are
și continuă să aibe succese și realizări, (poate nu extraordinare, căci
resursele sunt puține) dar mult peste ceea ce au făcut toate celelalte, luate
la un loc, și într-o perioadă când se puteau face multe.
Faceți un exercițiu de imaginație: ce s-ar fi întâmplat cu
România dacă ar fi fost codusă, mai ales în acestă prerioadă dificilă (nu din
cauza actualului guvern ci a celor amintiți mai sus și în actualul context
internațional), de un Iliescu, Năstase, Ponta sau Antonescu!!
Sunt convins că Președintele Băsescu va face referire la
această critică nejustificată. Pentru aceasta va trebui să coboare ștacheta
până la nivelul de înțelegere al mass-mediei actuale și al acelora pentru care
un covrig, o bere, un mic, sunt mai convingătoare decât sentimentul de
solidaritate și patriotism.
C.M.
Notă: Cer scuze cititorilor apolitici pentru că am decis să public acest articol, dar consider că s-a făcut un act de nedreptate, față de care trebuia să iau atitudine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu