”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

joi, 19 noiembrie 2015

Enigma Tunguska
de Adrian Nicolae

Siberia, regiunea Krasnoiarsk, 30 iunie 1908, ora 7 si 40 de minute. Un ciudat obiect tubular inconjurat de o lumina orbitoare isi face aparitia pe cer. Numai cateva secunde mai tarziu acesta se prabuseste cu un suierat asurzitor in padurea siberiana. Impactul a fost atat de puternic incat a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o raza de circa 1000 de kilometri. Avusese loc fenomenul Tunguska.
Martorii oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar incendiile care au urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut inconjurul pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.

In ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se incumetase sa cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand Leonid Kulik, un cercetator rus, a intreprins prima expeditie  in regiunea Tunguska, in speranta de a descoperi urmele craterului a ceea ce mai toti oamenii de stiinta credeau ca a fost un meteorit. Conform calculelor lui Kulik, impactul ar fi fost produs de unul dintre cele mai mari corpuri ceresti care ar fi lovit vreodata pamantul. El chiar reuseste sa schiteze presupusul obiect si incearca sa convinga noul guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in cautarea imensului bloc de fier de origine extraterestra.

Pretextand ca descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora economia nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca lumina in cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult misterul. Spre mare supriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost descoperit. In schimb, pe o raza de peste 35 de kilometri copacii carbonizati fusesera culcati la pamant de explozia puternica ce avusese loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in locul in care se credea ca avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare asemeni unor stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.

Lumea stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee, diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit Siberia nu ar fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si praf cosmic, fapt ce ar explica lipsa craterului si a urmelor metalice din regiune.
Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate evenimente ciudate care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si cutremurulele puternice. Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat inainte de a lovi solul nu este in masura sa multumeasca oamenii de stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile materiale.

Expeditiile care au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de sticla ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la aparitia lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai degraba catre pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.

Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki aveau sa adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev, om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: norii luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleara sa aiba loc in 1908? Probele prelevate din solul si vegetatia din zona dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de radiatie. Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin misterioasa epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100 de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani purulente, medicii rusi puneau totul pe seama variolei care afecta localnicii cu mult inainte de fenomenul Tunguska.

Controversele nu au incetat nici astazi. Daca majoritatea savantilor rusi inclina sa creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani sunt de parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti, dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata. La inceput de secol XXI, evenimentul care a creat stupoare in 1908 este inca invaluit in mister.
http://www.descopera.ro
=================================================
Omenirea a fost foarte aproape de un eveniment catastrofal, de 3725 ori mai grav decât Fenomenul Tunguska

O nouă analiză a unor observaţii istorice sugerează că Terra a fost foarte aproape de un eveniment cataclismic acum 129 de ani.
Pe 12 şi 13 august 1883, un astronom din cadrul unui mic observator din Zacatecas, Mexic, a făcut o observaţie extraordinară. José Bonilla a numărat aproximativ 450 obiecte acoperite de o „ceaţă” ciudată ce treceau prin dreptul Soarelui.
Bonilla a scris despre această observaţie neobişnuită în 1886 într-un jurnal ştiinţific, intitulat  L'Astronomie. Neavând o explicaţie pentru bizarul fenomen, editorul acestui jurnal a lansat o ipoteză implauzibilă: Bonilla a observat de fapt păsări, insecte sau praf. De-a lungul timpului, unii istorici îndrăzneţi au susţinut că observaţiile lui Bonilla sunt primele dovezi ale existenţei OZN-urilor.
Acum, o echipă de cercetători din Mexic vine cu o nouă interpretare. Hector Manterola de la Universitatea Naţională Autonomă din Mexico City, alături de alţi oameni de ştiinţă, afirmă că Bonilla a văzut fragmente dintr-o cometă care tocmai se descompusese. Această ipoteză ar explica de ce Bonilla a văzut foarte multe fragmente grupate şi de ce erau încojurate de o „ceaţă”.
Echipa de cercetători condusă de Manterola a dedus şi alte aspecte interesante. Cercetătorii au observat că niciun alt astronom de pe Terra nu a observat această cometă trecând prin faţa Soarelui, deşi în acea vreme cel mai apropiat observator se găsea la doar câteva sute de kilometri distanţă.
Experţii pot explica acest lucru prin efectul de paralaxă. Dacă fragmentele cometei erau aproape de Terra, efectul de paralaxă ar fi garantat că acestea nu ar fi fost pe linie cu Soarele pentru niciun alt observator aflat la altă latitudine. Zacatecas este situat la aceeaşi latitudine cu Sahara, nordul Indiei şi Asia de Sud-Est, în zone în care nu se găseau observatoare astronomice.
Pornind de la efectul de paralaxă, Manterola şi ceilalţi cercetători au calculat distanţa la care s-ar fi aflat fragmentele de cometă. Rezultatele cercetătorilor sunt înfricoşătoare: fragmentele de cometă au trecut la o distanţă de 538 km - 8062 km de suprafaţa Pământului.
Oamenii de ştiinţă au calculat că fragmentele ar fi variat în diametru, cele mai mici măsurând 50 de metri, iar cele mai mari 800 de metri. Cometa din care aceste fragmente au provenit ar fi cântărit peste un miliard de tone, estimează cercetătorii. Manterola şi colegii săi sugerează că ar putea fi vorba de cometa Pons-Brooks, observată în cursul aceluiaşi an de astronomii americani.
Cercetătorii au calculat cât de aproape s-a aflat Terra de un eveniment catastrofic. Pornind de la faptul că Bonilla a observat aceste fragmente timp de trei ore şi jumătate, de-a lungul a două zile, cercetătorii au concluzionat că, în medie, 131 de obiecte treceau pe lângă Terra pe ora, în total 3725 de fragmente aflându-se la o mică distanţă de sol.
Fiecare dintre aceste fragmente era cel puţin la fel de mare precum cel despre care se crede că a căzut în Tunguska. „Aşadar, dacă ar fi lovit Terra, am fi avut parte de 3725 de evenimente similare celuia din Tunguska, în cursul a doar două zile. Cel mai probabil, acest lucru ar fi dus la dispariţia vieţii pe Pământ”, concluzionează cercetătorii.
Mulţumită unor eforturi ştiinţifice precum Near-Earth Object Program (NASA) sau ADAS (Italia), omenirea are astăzi mai multe şanse să afle din timp dacă există riscul vreunui impact catastrofic. De exemplu, cercetătorii au descoperit că un asteroid cu forţa destructivă a unei bombe cu hidrogen va trece la o mică distanţă de Pământ 15 februarie 2013. Pentru a contracara ameninţarea asteroizilor, oamenii de ştiinţă plănuiesc să folosească explozii nucleare pentru a îi distruge.
Sursa: arXiv
=======================================================
Fenomenul Tungunska şi intervenţia OZN
...de Mădălina Firănescu

În urmă cu 101 de ani, mai precis pe data de 30 iunie 1908, la ora 7 şi 40 de minute, nu departe de râul Tunguska din Siberia, Rusia, se producea o explozie nemaiîntâlnită, care avea să doboare circa 80 de milioane de copaci, pe o suprafaţă de 16-17 kilometri pătraţi. Nici până astăzi nu se ştie exact ce anume a provocat mega-explozia estimată la 15 megatone (forţa câtorva zeci de bombe atomice), ipotezele avansate mergând de la căderea unui meteorit sau ciocnirea cu o cometă până la prăbuşirea unui OZN.
* Megaexplozie a fost, dar crater – ioc!
Stranie în toată povestea legată de “fenomenul Tungunska” este absenţa oricărui crater la faţa locului, crater ce ar rezulta în urma impactului cu un corp ceresc de mai mici ori mai mari dimensiuni. Cu toate acestea, specialiştii americani privilegiază teoria căderii fragmentelor unui meteorit. Expertul NASA în asteroizi, David Morrison, crede că un corp ceresc pietrificat de circa 60 m diametru a explodat la o altitudine de aproximativ 8 kilometri, resturile sale căzând în zona dezastrului, la nordul lacului Baikal. Potrivit “National Geographic”, cercetările conduse de geologul Evgeniy Kolesnikov de la Universitatea de Stat din Moscova au revelat prezenţa unor tipuri neobişnuite de nitrogen şi izotopi de carbon, datând chiar din perioada catastrofei. Aceste urme chimice ar sugera că impactului i-au urmat ploi acide intense, o reacţie cauzată de arderea meteoritului-cometă în atmosferă. În plus, stratul de turbă colectat din zona Tunguska conţinea cantităţi foarte mari de iridiu, un element care abundă în spaţiu, dar e foarte rar întâlnit pe Pământ. Oamenii de ştiinţă au luat în calcul, pe lângă varianta meteoritului, impactul cu antimateria, găuri negre în miniatură şi chiar o navă extraterestră. Ipoteza din urmă a fost relansată recent de preşedintele Tunguska Spatial Phenomenon Foundation, instituţie care se ocupă cu studierea misterului din iunie 1908.
* S-au sacrificat extratereştrii pentru noi ?
Dr. Yuri Labvin, preşedintele Tunguska Spatial Phenomenon Foundation, pretinde că o navă spaţială extraterestră s-a sacrificat acum un secol pentru a împiedica impactul devastator al Pământului cu un meteorit gigant. Rezultatul a fost explozia uriaşă, descrisă de puţinii martori oculari drept o lumină puternică însoţită de o undă de şoc (estimată ulterior la 5 grade pe scara Richter). Bazându-se pe mai multe fragmente de cuarţ scrijelite cu nişte semne ciudate şi găsite în vecinătatea zonei-cheie, Yuri Labvin susţine că am avea de-a face cu resturile unor panou de control al unei nave extraterestre."Nu avem tehnologia care să ne permită imprimarea unor asemenea desene pe cristale", a declarat Labvin unei agenţii de presă macedonene. "Am descoperit şi silicat de fier care nu poate fi produs decât în spaţiu", a adăugat el. Argumentul îi e contrazis însă de lucrarea publicată în 1997 de specialiştii Ramesh B. Borade şi Abraham Clearfield, care arătau că respectivul compus se poate obţine şi pe Pământ, prin sinteză hidrotermală. Dincolo însă de această nepotrivire ştiinţifică, varianta lui Labvin e privită cu rezerve şi de alţi cunoscuţi ufologi. Nick Pope, care a condus în perioada 1991-1994 cercetările Ministerului britanic al Apărării legate de fenomenul OZN, spune că e nevoie de analize suplimentare de laborator asupra rocilor respective, pentru a se demonstra temeinicia ori netemeinicia celei mai ciudate teorii de până acum, privitoare la evenimentul Tungunska. Mai sceptic, Benny Peiser, cercetător la Universitatea John Moores din Liverpool, crede că ipoteza cu OZN-ul e o făcătură stupidă. El spune că expediţia rusească a anunţat încă dinainte de a porni spre Siberia că intenţionează să caute rămăşiţe ale unei navete extraterestre şi…bingo!, după o săptămână le-a şi găsit.
* Experţii NASA susţin teoria meteoritului
Culmea e că teoria lui Yuri Labvin nu vine chiar din neant. Primul care s-a referit la implicarea extratereştrilor în fenomenul Tungunska a fost, în 1946, inginerul sovietic Alexander Kazantsev, în povestirea SF “Vizitatori din spaţiu”. Autorul descrie acolo explozia unei nave marţiene cu propulsie nucleară, venită pe Pământ în căutarea apei. Un scenariu similar se regăseşte în cartea “The Fire Came By”, scrisă în 1976 de John Baxter şi Thomas Atkins şi care a beneficiat de o prefaţă semnată de însuşi monstrul sacru al literaturii SF, Isaac Asimov. În această versiune, citată de site-ul SETIorganization (Search for Earth Terrestrial Intelligence), OZN-ul ar fi avut probleme tehnice şi, pentru a reduce la minimum pagubele provocate pământenilor în urma impactului, alienii ar fi ales deliberat ca loc de prăbuşire o zonă puţin populată, precum Siberia. Aşadar, extratereştrii ar fi căutat să protejeze Terra, la fel cum susţine mai nou Yuri Labvin. “Sunt absolut convins şi pot declara oficial că am fost salvaţi de forţe ale unei civilizaţii superioare”, a declarat Labvin, citat de msnbc.com. Cu ajutorul fotografiilor făcute din satelit, el ar fi identificat în apropierea oraşului Poligus fragmentele cu inscripţii ciudate, despre care spune că provin de pe nava extraterestră. Labvin mai susţine că traiectoria corpului ceresc care ameninţa Terra – forţându-i pe alieni să intervină- a fost de la vest la est şi nu dinspre sud-est, cum se credea până acum. Experţii americani - precum James Oberg, care a lucrat vreme de 22 de ani la NASA's Johnson Space Center- nu pun însă mare preţ pe vorbele lui, invocând decenii de mistificare “ufologică” din partea autorităţilor sovietice. Dar dacă ar fi adevărat?  
  http://www.independent-al.ro               
==============================================================
Fenomenul Tunguska
O ciocnire între un meteorit şi un OZN?

- S-a scris mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze.
Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ.
Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc îşi face apariţia, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană şi se prăbuşeşte cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au simţit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit pânăla o distanţă de peste 800 de kilometri. În urma ciocnirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o suprafaţă de peste două mii de kilometri pătraţi totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini. Avusese loc aşa-numitul „fenomen de la Tunguska”.
De-a lungul secolului, s-au vehiculat zeci de ipoteze şi posibile explicaţii ale fenomenului petrecut în 1908 în  îndepărtata Siberie, începând de la comete, asteroizi,fulgere globulare sau blocuri de gheaţă, până la teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâne până astăzi un mister.
Conform calculelor moderne, corpul cosmic prăbuşit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone şi a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri distanţă de pământ, din motive încă neelucidate, a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima. Şi dacă obiectul nu s-ar fi descompus înainte de impactul cu solul, poate că Pământul, astăzi, nu ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat şi opinia că explozia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a interpus, eroic,
impactului cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puţin aşa susţine inginerul rus Iuri Labvin, preşedintele Fundaţiei Tunguska şi directorul Muzeului Meteoritului Tunguska şi al altor obiecte cosmice.

De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest fenomen şi a condus zeci de expediţii în ţinutul Krasnoiarsk, acolo unde spera să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expediţiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au ieşit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantităţi de iridiu, nichel şi elemente chimice de origine nepământeană.

Inginerul rus este convins că acestea nu reprezintă decât rămăşiţele tabloului de comandă al navei extraterestre.
„În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând solul dealurilor din regiune, am descoperit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, am depistat că acestea conţin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură şi care, cu atât mai puţin, ar fi putut fi creată de om. Astfel de materiale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană”, susţine savantul rus.

La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a organizat o nouă expediţie, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea căruia s-a produs evenimentul. Echipaţi cu diverse instrumente şi aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruşi au explorat minuţios malurile râului pe o distanţă de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean. În apropierea localităţii Baikit, din aceeaşi regiune Krasnoiarsk, la două sute de kilometri distanţă de epicentrul exploziei, savanţii au descoperit nişte pietre stranii, asemănătoare cuarţului, inscripţionate cu diverse linii şi forme geometrice.
Deşi cristalele au fost amănunţit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor şi nici stabili elementele lor componente. „Le-am testat până şi duritatea, încercând să le aplicăm tăieturi similare celor deja existente. Deşi am utilizat un laser performant, nu am reuşit decât să le zgâriem superficial. Cu siguranţă, natura nu ar fi putut crea astfel de reprezentări. Pe de altă parte, este aproape exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare că fragmentele sunt părţi componente ale unei matrice în care sunt înmagazinate anumite informaţii. Este foarte posibil să fie elemente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre. Semnele
scrijelite probabil nu sunt decât nişte marcaje, iar informaţia esenţială se află în interior”, afirmă inginerul Iuri Labvin.

Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, unele la sute de kilometri distanţă de epicentrul exploziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susţinerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit şi o navă de origine non-pământeană, iar în urma impactului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanţe apreciabile. „Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în acelaşi timp, acolo a explodat şi o navă extraterestră, ale cărei rămăşiţe le descoperim astăzi”.

Pasărea de foc
Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut regiunea în lung şi în lat, adunând dovezi, culegând informaţii.
Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăzneşte nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopţilor, se aud urlete stranii, nepământene, iar pădurea freamătă neliniştit. Cei care s-au încumetat, totuşi, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neobişnuit, nu au întâlnit în taiga nici ţipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cataclismul ce avea să se petreacă şi apoi le-ar fi alungat definitiv  
Iuri Labvin şi pietrele cu inscripţii.
Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguţilor, o populaţie nomadă din taigaua siberiană, se vorbeşte despre o ciocnire puternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv. Poate că aşa se explică faptul că în urma exploziei cumplite, nici o fiinţă omenească nu a avut de suferit. Şamanii siberieni, cei care călăuzeau viaţa spirituală a comunităţii şi vegheau asupra sufletului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au străbătut lumi diferite şi, conectându-se la surse cosmice de informaţii, au aflat despre pericolul iminent. „Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare şi vom fi mântuiţi. Foc va fi pe Pământ, dar vom supravieţui”, au prezis şamanii tanguţi. Toţi nomazii ce sălăşluiau în acest ţinut vast au dat ascultare vorbelor bătrânilor şi au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Şi astfel, în dimineaţa exploziei, tanguţii priveau de la distanţă „filmul Apocalipsei”.
Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocular al evenimentului, îşi aminteşte şi astăzi poveştile bunicului său despre acea zi înspăimântătoare. "Oamenii ştiau că ceva se va petrece, dar nu se aşteptau ca totul să fie atât de înfricoşător. Un car de foc se prăvălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pământul. Pasărea de foc, aşa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câteva clipe înainte de a se prăbuşi la pământ, o minge strălucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeţi de foc au căzut pe pământ şi totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvarea”.
În arhivele Fundaţiei Tunguska, înfiinţată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deşi ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuşi, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.

Pădurea transformată în deşert
Chiar din primele luni de după explozia de la Tunguska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii şi fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătraţi, nu a mai rămas decât jumătate.
Milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini şi culcaţi la pământ, ca într-o imagine post-apocaliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos şi într-un ritm neobişnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alţi copaci, însă de specii care nu se întâlnesc în această zonă: mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celălalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros porneşte, paralel, tulpina subţire a unui mesteacăn. „Un asemenea fenomen nu se mai întâlneşte nicăieri în lume”, susţine acelaşi Iuri Labvin, care studiază atent fiecare amănunt ce îl poate ajuta la demonstrarea teoriei sale. „Aici întâlnim o mutaţie genetică provocată de obiectul cosmic. Tocmai explozia a creat acest efect. Pădurea este plină de asemenea «malformaţii», cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeaşi rădăcină, cu mesteceni de o înălţime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în asemenea sol şi climă, crescând cu o viteză accelerată. Aşa ceva în natură nu mai există”.


Vasul furat

Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediţii ştiinţifice secrete, a descoperit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care avea să îi schimbe întreaga existenţă. Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, aşa cum se susţinea oficial, ci o navă extraterestră.
Teoria a fost lansată de scriitorul şi inventatorul rus Alexandr Kazanţev şi sugera faptul că incidentul de la Tunguska se datorase unei explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană.
Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiroşima şi Nagasaki şi fenomenul ce avusese loc în Siberia.
Drept urmare, în 1961, conducerea de la Kremlin a desemnat o echipă de cercetători, cosmonauţi, ingineri şi geologi, pentru a porni într-o expediţie secretă în taigaua siberiană. Misiunea lor era de a descoperi dacă într-adevăr acolo se prăbuşise sau nu o navă extraterestră. Conform rapoartelor ulterioare, expediţia nu s-a soldat cu succes, cercetătorii întorcându-se la Moscova fără nici un fel de dovezi. Însă nimeni nu ştia că fizicianul rus Kiril Kabanov, unul dintre membrii expediţiei, făcuse o descoperire ce putea revoluţiona toate teoriile referitoare la fenomenul Tunguska. Printre copacii căzuţi la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu.

Pocalul

Dar în loc să declare obiectul, acesta a preferat să şi-l însuşească. Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul şi a depistat că acesta este creat dintr-un material care are la bază siliciul, un element chimic răspândit în natură, dar care nu se găseşte în stare liberă. Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special şi a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apă din el.
Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie şi vigoare, deşi nu mai era de mult la vârsta tinereţii. Kiril Kabanov a trăit 103 ani şi nu a suferit niciodată de vreo afecţiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legătură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice. „Aşa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moştenit vasul miraculos.

 

Graalul rusesc

Are proveniență extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice. „Aşa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moştenit vasul miraculos.
Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om pragmatic,nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj şi a uitat complet de existenţa lui. Până într-o zi, când soţia lui a fost diagnosticată cu cancer la pancreas. Deşi a fost operată de urgenţă, medicii nu erau deloc optimişti în privinţa supravieţuirii sale. Sentinţa a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci şi-a amintit de spusele bunicului şi de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată şi, punându-l pe masă, i-a spus soţiei pe un ton poruncitor: „De azi înainte, vei bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!”. Şi aşa s-a întâmplat. În mai puţin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet vindecată: nici urmă de celule canceroase active în organism. Cazul însănătoşirii ei miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk şi, curând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie.

Marile cotidiane din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o şchioapă pe prima pagină: „Graalul rusesc” sau „Vasul tămăduitor - un dar al extratereştrilor”. Nu după multă vreme, o mulţime de oameni au început să bată la uşa apartamentul familiei Poduhevici, cu rugămintea de a le permite măcar să atingă paharul miraculos. „Unii se prăbuşeau în genunchi, cuprinşi de evlavie, convinşi fiind că pocalul este chiar Sfântul Graal, potirul din care a băut Iisus Hristos în timpul Cinei celei de Taină”, povesteşte Igor Poduhevici. „Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de virtuţile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-şi sorbi ceaiul din el. Şi, mare ne-a fost şi nouă mirarea când am văzut că, treptat, tot mai mulţi se vindecau: ba de boli pulmonare, ba de diverse afecţiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave”.
În câteva luni, ştirea a ajuns până la Moscova şi familia Poduhevici a fost contactată de mai multe institute de cercetare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu.
Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin mâinile diverşilor experţi. Rapoartele sunt absolut uluitoare. „După toate probabilităţile, conform compoziţiei sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A fost creat din 95,5% siliciu şi restul dintr-un amestec din metale, precum: molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt şi neodim”, atestă Nikolai Podgornâi, directorul Institutului Naţional de Geologie şi Mineralogie de la Moscova. „În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimitoare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifică calităţile acesteia, transformând-o într-una cu proprietăţi terapeutice. Astfel, în contact cu elementele chimice din care este compus pocalul, concentraţia sărurilor minerale din apă creşte”.
Deşi obiectul a fost studiat şi analizat de diverse instituţii ştiinţifice, cercetătorii ruşi nu au reuşit să stabilească cu exactitate originea şi tehnologia lui de fabricare. Toţi au căzut însă de acord asupra aceleiaşi păreri: pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este provenienţa lui, nu se poate spune cu siguranţă.
Cert este faptul că între acest obiect misterios şi evenimentul petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeaşi idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligenţă superioară, necunoscută, ne veghează şi ne susţine.
=====================================================================
Extratereştrii au salvat Terra de meteoritul Tungus
Koreţki, A. Zaharova ; 5 ianuarie 2012, 15:35

Iuri Lavbin, om de ştiinţă din Siberia, a lansat ipoteza că în urmă cu peste 100 de ani, extratereştrii au salvat Terra de nimicire. Atunci când de planeta noastră s-a apropiat o cometă enormă, o navă a extratereştrilor a atacat-o direct. În urma ciocnirii s-a produs o explozie puternică, fragmentele cometei s-au împrăştiat deasupra Siberiei, iar cel mai mare din ele a primit denumirea de meteoritul Tungus, a relatat Iuri Lavbin.
Deocamdată nu se cunosc motivele acestui comportament eroic al extratereştrilor. Probabil, ei au încercat să salveze Terra. Conform unei alte versiuni, acesta a fost un concurs fatal de împrejurări. Iată ce a relatat în interviul pentru Vocea Rusiei,  Iuri Lavbin, preşedintele fondului „Fenomenul Tungus”.
Este vorba de o navă kamikaze. Probabil că navei nu-i ajungeau resursele de energie, iar masa cometei era foarte mare, de aceea a atacat-o direct. Cometa s-a fărâmiţat şi noi descoperim fragmentele ei în toată Siberia. Sub locul unde a avut loc explozia, în regiunea Krasnoiarsk (Siberia Răsăriteană), am descoperit un crater cu un diametru de 500 de metri şi câteva cratere mici de 100-150 de metrii în jur”.
Tot acolo s-au descoperit fragmente ale navei extratereştrilor. Analiza chimică a demonstrat că materialul (un aliaj deosebit din siliciu şi fier), din care sunt compuse fragmentele, nu poate fi creat pe Pământ, a relatat Iuri Lavbin.
„Pe 30 iunie 1908, deasupra taigalei siberiene a avut loc o explozie, cu o putere de distrugere de 50 de milioane de tone, în echivalent de trotil. Explozia este egală cu toate exploziile care au avut loc în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei şi de 2-3 mii de ori mai puternică decât bombele lansate de americani asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. O asemenea explozie s-a produs atunci când URSS a testat bomba cu hidrogen în Arctica, pe Novaya Zemlya. Seismologii din întreaga lume au înregistrat această explozie, care nu s-a produs nici pe pământ, nici în cosmos, ci undeva în atmosferă”.
Omul de ştiinţă siberian este convins că din toate ipotezele lansate în decurs de 100 de ani, numai una singură este întemeiată şi anume cea referitoare la participarea unor civilizaţii extraterestre.
„Sunt convins 99% că au participat extratereştrii, deoarece concomitent cu înregistrarea valului seismic s-a înregistrat şi o furtună magnetică. Iar furtuna magnetică poate apare numai în caz că în atmosferă explodează un dispozitiv tehnic”.
Iuri Lavbin a descoperit încă o confirmare a teoriei sale extraterestre. Este vorba de nişte pietre mici pe care sunt desenate pătrate şi romburi.
„Acestea sunt cristale de cuarţ, care în ce priveşte duritatea cedează doar în faţa diamantelor. Pentru a desena aceste figuri, este nevoie de o tehnologie deosebită. Noi am decis să verificăm cu ce au fost desenate romburile şi pătratele. La Institutul de fizică există o instalaţie laser, însă ea a reuşit doar să zgârie un pic acest cristal, cu toate că ea taie uşor oţelul. Când am arătat cristalul geologilor, ei au spus că el are o provenienţă extraterestră”.
Nu este exclus că aceste cristale pot conţine informaţii. Descifrarea desenelor misterioase poate explica tainele meteoritului Tungus şi poate povesti foarte multe despre Univers şi fiinţele care îl populează.
 http://romanian.ruvr.ru/2012/01/05/63424513/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu