Y416 - Cum se fragmentează și se comportă sufletele în viața de apoi - Yazhi Swaruu

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 01 mai 2023
Traducere Const. Mihăilescu

Yazhi: Să pornim discuția de la faptul binecunoscut că suntem cu toții fragmente ale Sursei Originale. Asta este baza. Dar ce sunt aceste fragmente? Evident, un fragment de suflet nu este precum o porție dintr-un tort. Și ce este Sursa Originală, în afară de o mare conștiință unificată?!
Este unificarea tuturor conceptelor care favorizează existența a ceva dincolo de ideea de unificare totală a acestor fragmente ipotetice. Adică este în afara oricărei dualități. Tot ceea ce n-ar aparține Sursei Originale n-ar putea exista, pentru că orice fragment, indiferent de formă, trebuie, cu necesitate, să fie cuprins în ea. Pe scurt: tot ceea ce există s-au ar putea exista aparține Sursei Originale.
Dacă Sursa este conștiință pură, singurul lucru care separă ceva de altceva este o idee sau un set de idei. Toate multiversurile, galaxiile, universurile paralele și tot ce ține teoria corzilor, face parte din Sursa Originală. Ansamblul de idei care separă sau clasifică un lucru ca fiind ceva și nu altceva, reclamă apariția dualității.
Și acest ceva, acest fragment din TOT, este ceea ce definim noi a fi un suflet, el reprezentând un set de idei, de percepții care formează granițele a ceea ce este el, un punct de conștiință. Îmi place să folosesc termenul de katra în loc de suflet pentru că înlătură orice încărcătură religioasă. Definim katra ca fiind un ansamblu de idei și percepții care formează o conștiință ce transcende moartea materială, punctul de atenție al unei conștiințe.

Deci, ce este un suflet sau un(o) katra?

Este atașamentul față de un set de idei care-l mărginesc acel suflet (katra). Pentru că un suflet (katra) va fi întotdeauna un fragment al Sursei, trebuie să acceptăm că el există ca experiment în dualitate, care se exprimă individual, în percepția de sine nefiind Sursa.
Pentru a obține o astfel de percepție, în care să se simtă separat, insularizat, individualizat, sufletul trebuie să fie supus procesului uitării.

Omul are nevoie de vălul uitării, pentru a putea experimenta, plecând de la conceptul (fals, de altfel) de independență, de neconectare cu nimic și la nimic.

Înlăturarea vălului uitării, chiar și într-o mică măsură, ar conduce la distrugerea identității Sinelui, a Eului, unei persoane.
O persoană este considerată unică, în măsura în care are proprii parametri de măsurare rezultați din experiențele trăite, și care formează identitatea Eului acelei persoane.
Prin urmare, cineva, să-l numim Ramon, va fi considerat și recunoscut a fi Ramon, și nu altcineva, atâta timp cât în percepția lui, în conștiința sa, este identificat și legitimat cu succesiunea de evenimente care s-a format încă din copilărie, toată acea experiență care a marcat conștiința, conștiența și inconștiența sa de când a fost născut.
De obicei, individul nu își amintește ce sau cine a fost înainte de a se naște. Așa că eu-ul său, Ego-ul său, se va concentra și revendica doar în limitele temporale: momentul nașterii și ziua în care face acea rememorare. Eul lui cuprinde cumulul de evenimente și experiențe avute în acea perioadă, dincolo de el totul fiindu-i străin. Din cauza acestei limitări existențiale se naște frica de moarte și nevoia de autoconservare, nevoia de a-și păstra identitatea și teama predominantă de distrugerea Eului prin moarte.
Există însă un mare dar în această poveste existențială: nimeni nu uită niciodată complet ceea ce este el ca totalitate căci inconștientul lui a acumulat experiențele tuturor vieților pe care le-a trăit. Această amintire determină baza perceptuală, înclinațiile, abilitățile ființei care trăiește în acel moment. Deci în inconștient se regăsește și se acumulează întreaga experiență avută de acea ființă în toate viețile prin care a trecut, indiferent dacă unele din aceste vieți s-au petrecut în regn mineral, vegetal animal, om. Toate acestea au format ceea ce se numește și se recunoaște a fi persoana Ramon, să zicem
Dacă se merge mult în spatele inconștientului, se ajunge la cunoașterea că acea ființă este și a aparținut mereu Sursei Originale din care a purces în universuri pentru a experimenta. 

Tot ceea ce facem, tot ceea ce gândim are un singur scop: REVENIREA LA SURSĂ. Dar căile de revenire nu sunt aceleași pentru toată lumea, doar direcția se păstrează. Unii caută calea prin religie, deși nicio religie nu este capabilă să dea răspunsuri viabile, să arate o scurtătură care să te conducă la Sursă. Fiecare consideră că se află pe drumul cel bun, și așa și este, căci oricât de întortocheat ar fi, drumul ales te va conduce inevitabil la Sursă. Numai că experiențele, pe fiecare dintre drumuri, sunt diferite și te fac să lungești sau să scurtezi calea până la destinație.

Deci, o persoană reprezintă setul de experiențe pe care le-a avut de când a început să experimenteze și să creadă că este limitat. Asta îi formează sufletul, katra lui.
Dar, așa cum am spus mai înainte, formarea identității se dezvoltă și în funcție de viețile trecute și asta va crea mulajul individului de astăzi. De aceea când am vorbit despre astrologie, am spus că zodia fiecărei persoane nu îi definește exact personalitatea, ci că fiecare persoană are un semn anume și nu altul, pentru că personalitatea lui, s-a format în concordanță cu valoarea câmpurilor vibraționale în care a experimentat.. Tineți cont că fiecare semn și fiecare dată reprezintă o valoare a vibrației (a frecvenței).

Prin urmare, Eul nu este format doar din experiențele avute în viața actuală a acelei persoane, în timpul încarnării sale actuale, ci este rezultatul încarnărilor sale anterioare.
Oricât s-ar nega reîncarnarea, nu există nicio altă modalitate de a explica de ce, de ex., un copil dotat poate reproduce cu exactitate la pian orice melodie, indiferent de complexitatea ei, doar ascultând-o o singură dată. Există o mulțime de exemple în acest sens. În această categorie mă puteți include și pe mine care acum, când am împlinit doar 11 ani de la naștere, abordez această temă, întreținând un dialog cu voi, în loc să mă preocupe tabla înmulțirii, care se predă la această vârstă.
Deci, din motive care sunt total irelevante, un singur zigot, cu o singură hartă ADN, se poate înmulți foarte bine sau foarte prost dacă două grupuri de celule încep să se dezvolte simultan în pântecele mamei sale.
Amintiți-vă că ADN-ul este o manifestare materială a memoriei comune a unui individ, a tot ceea ce îi definește sufletul și că expresia sa materială apare în conformitate cu programul său intrinsec, pentru ca celulele să formeze un anume model specific și nu altul. Se poate spune că ADN-ul unei persoane este, nici mai mult nici mai puțin, decât determinarea conștiinței în a face să conteze ceva.
În cazul gemenilor, grupurile de celule din uterul mamei au exact același ADN, deci practic se produce nimic altceva decât o clonare, atunci când încep să se formeze cei doi feți. Ei sunt rezultatul schiței aceluiași suflet, dar vor fi două corpuri. Chiar și în pântecele mamei, ambele corpuri acordă aceluiași suflet două puncte diferite de atenție. La naștere, vor începe să aibă experiențe din ce în ce mai diferite, din cauza vieții însăși, pentru că familia și societatea îi consideră două persoane, nu una singură.
Apoi, fiecare geamăn identic va începe progresiv să aibă experiențe de viață diferite și, odată cu aceasta, se vor dezvolta ca doi oameni diferiți. Aici se poate vorbi de fragmentarea adamică. Înainte erau un singur suflet sau katra, iar acum sunt două și fiecare își va lua propriul drum în timpul vieții și după aceea.
Totuși, așa cum se cunoaște, gemenii au o conexiune specială, extrem de puternică, inclusiv la nivel telepatic, precum și o programare ciudată despre gusturile lor și despre propriul destin. S-a demonstrat că doi gemeni identici, separați la naștere și neștiind unul de existența celuilalt, au, totuși, aceleași gusturi, chiar și în hainele pe care le poartă, au aceeași tendință de a se îngrășa (de ex.), îmbătrânesc la fel și urmează cariere foarte asemănătoare. .
De ce? Pentru că în una sau mai multe vieți anterioare au fost o singură persoană.
Ceea ce îi definește și-i particularizează va fi consecință doar a experiențelor de viață pe care le-au avut fiecare.
Cea mai mare parte a fragmentării adamice a sufletelor are loc la nivelul spiritului. Interesant este că în multe situații, cunoașterea acumulată de unul dintre gemeni determină o anume abilitate și fratelui geamăn.
Sufletele (katrele) gemene își împărtășesc unele altora experiențele din viață, nu numai din viețile anterioare (când erau un suflet) ci chiar din viețile prezente, deși nu au făcut asta la modul conștient niciodată.
În lumea spiritelor, percepția Sinelui, a Eului, este mult mai extinsă.
Acesta este motivul pentru care fragmentarea adamică are loc mai mult la nivel spiritual și este legată de acordurile prenatale ale fiecărei persoane sau grup de indivizi, deoarece acestea reprezintă planul de viață pe care l-au trasat înainte de a se naște.
Programul de viață trasează limitele de experimentat și ele vor defini identitatea Sinelui, a Eului, care, la rândul său, va deveni un nou punct de atenție, adică un nou suflet.... fragment adamic.
Robert: Mulțumesc. Deci fragmentarea sufletelor nu este ceva rău, nu? Dimpotrivă.
Yazhi: Este un proces natural și inevitabil și face parte din fluxul conștiinței. Faptul că există un geamăn dominant și un geamăn recesiv sau pasiv este doar un indiciu al oportunităților pe care le-a avut fiecare încă din uter. 

Robert: Doi gemeni din Temmer au același suflet (katra)?
Yazhi: Da, la fel ca pe Pământ, doar cu mai multă înțelegere a ceea ce sunt.
Gosia: Mulțumesc! Yazhi, am o întrebare: din ceea ce ai spus la ultimul punct, legat de fragmentare, nu prea am înțeles ce vrei să spui prin „luarea” din alte identități. Eu văd fragmentarea unui suflet în două, trei etc., ca pornind de la a fi aceeași persoană, ca gemenii, și apoi despărțindu-se pe două căi diferite. Nu înțeleg cum se produce fragmentarea.
Yazhi: Există o comunicare super-telepatică, ca să-i spun așa. Sufletele își împărtășesc experiențele care pot fi introduse sau nu de sufletul receptor în planul pentru următoarea viață.
Deoarece katrale din viața de apoi sunt atât de unite, eu-rile lor, Eul lor, tind să se contopească din cauza empatiei enorme care există acolo. Pentru că, deși este posibil ca o katra (suflet) să nu fi experimentat ceva în ultima ei viață, ea obține o expansiune proprie din cauza a ceea ce ceilalți katra împărtășesc cu ea despre acel ceva pe care ea nu l-a experimentat.
Gosia: Deci asta este pentru contopirea sufletelor, bine. Acum inteleg. Uau, nu știam asta. Dar, vorbind doar despre fragmentare, știm, de exemplu, că poate fi un singur suflet care apoi se încarnează în doi oameni diferiți. Cum anume se fragmentează pentru a forma două identități diferite?
Yazhi: Aceasta este a altă abilitate a sufletelor (katrelor), care doresc două sau mai multe lucruri în același timp; indecizia provoacă asta.
Gosia: Dar unde și când a apărut un punct diferit de atenție? În viața de apoi? Încă nu înțeleg bine, îmi pare rău.
Yazhi: Există oameni care sunt ca un punct de legătură, de unde pornesc alții, pentru că în timpul acelei vieți s-au întâmplat evenimente care au făcut ca un suflet să fie, la un moment dat, obsedat de idei contradictorii, pe care dorește să le experimenteze. (De exemplu, Napoleon a fost, cu siguranță, unul dintre acești oameni de legătură, la fel ca și Swaruu 9).

Altceva se întâmplă în viața de apoi despre care nu am avut ocazia să explic. În viața de apoi timpul nu este perceput în același mod ca în viață în care ne aflăm; acolo se intersectează ceea ce în materialitate se numesc linii paralele sau universuri paralele.
În viața de apoi, ne aflăm într-un punct de vibrație de frecvență atât de înaltă încât include mai multe linii temporale. Întrucât, așa cum am explicat, nu există linii temporale sau universuri paralele, ele fiind doar interpretări și mecanisme pentru a încerca să înțelegem complexitatea totalității. Liniile temporale diferite sau universurile paralele sunt realități de percepție ale fiecărei entități..

În viața de apoi, toate acestea se intersectează în „locul” unde toate posibilitățile emanate din ideile unui katra sunt dezvoltate ca întreg. Din cauză că vibrația (frecvența) este atât de mare, katrale de acolo tind să fuzioneze pentru că există o atracție extraordinară în acele planuri ale existenței, iar identitățile specifice, cadrul de percepții și idei care definesc Ego-urile, se dizolvă.
Ego-ul este foarte puternic la ființele încarnate, fizice. Pe parte spirituală, există o integrare în colectivitatea sufletelor cu frecvențe similare, care, în sine, este o colecție a aceluiași suflet care a avut o percepție similară în încarnările anterioare, în universuri și linii temporale care se contopesc în sufletele din viața de apoi, deoarece sunt doar idei ale katrelor .
Gosia: Uau. Și cu cine te combini, mai exact? Cu alte katre apropiate de tine, cu care te simți intim?
Yazhi: Dacă se regăsesc în viața de apoi, înseamnă că au o frecvență foarte asemănătoare, deci sunt variante ale aceleiași suflet. Se contopesc din același motiv pentru care se fragmentează, dar în sens invers.
De asemenea, pentru că de acolo, fără a fi nevoie să vă întrupați, puteți defini mai ușor ce caracteristici și însușiri trebuie să aibă fiecare katra. Faptul că se fragmentează sau se unesc depinde doar de ideile pe care le dețin în fiecare moment, deoarece acolo sufletele nu fac altceva decât să-și transmită între ele o cantitate incredibilă de idei. Toate acestea au loc în afara oricărui cadru temporal.

https://swaruu.org/transcripts/how-do-souls-fragment-and-behave-in-the-afterlife-yazhi-swaruu