Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 01 mai 2023
Traducere Const. Mihăilescu
Yazhi:
Să pornim discuția de la faptul binecunoscut că suntem cu toții
fragmente ale Sursei Originale. Asta este baza. Dar ce sunt aceste
fragmente? Evident, un fragment de suflet nu este precum o porție
dintr-un tort. Și ce este Sursa Originală, în afară de o mare
conștiință unificată?!
Este unificarea tuturor conceptelor
care favorizează existența a ceva dincolo de ideea de unificare
totală a acestor fragmente ipotetice. Adică este în afara oricărei
dualități. Tot ceea ce n-ar aparține Sursei Originale n-ar putea
exista, pentru că orice fragment, indiferent de formă, trebuie, cu
necesitate, să fie cuprins în ea. Pe scurt: tot ceea ce există
s-au ar putea exista aparține Sursei Originale.
Dacă Sursa
este conștiință pură, singurul lucru care separă ceva de altceva
este o idee sau un set de idei. Toate multiversurile, galaxiile,
universurile paralele și tot ce ține teoria corzilor, face parte
din Sursa Originală. Ansamblul de idei care separă sau clasifică
un lucru ca fiind ceva și nu altceva, reclamă apariția dualității.
Și acest ceva, acest fragment din TOT, este ceea ce definim noi
a fi un suflet, el reprezentând un set de idei, de percepții care
formează granițele a ceea ce este el, un punct de conștiință.
Îmi place să folosesc termenul de katra
în loc de suflet
pentru că înlătură orice încărcătură religioasă. Definim
katra
ca fiind un ansamblu de idei și percepții care formează o
conștiință ce transcende moartea materială, punctul de atenție
al unei conștiințe.
Deci, ce este un suflet sau un(o) katra?
Este
atașamentul față de un set de idei care-l mărginesc acel suflet
(katra). Pentru că un suflet (katra) va fi întotdeauna un fragment
al Sursei, trebuie să acceptăm că el există ca experiment în
dualitate, care se exprimă individual, în percepția de sine
nefiind Sursa.
Pentru a obține o astfel de percepție, în care
să se simtă separat, insularizat, individualizat, sufletul trebuie
să fie supus procesului uitării.
Omul are nevoie de vălul uitării, pentru a putea experimenta, plecând de la conceptul (fals, de altfel) de independență, de neconectare cu nimic și la nimic.
Înlăturarea
vălului uitării, chiar și într-o mică măsură, ar conduce la
distrugerea identității Sinelui, a Eului, unei persoane.
O
persoană este considerată unică, în măsura în care are proprii
parametri de măsurare rezultați din experiențele trăite, și care
formează identitatea Eului acelei persoane.
Prin urmare, cineva,
să-l numim Ramon, va fi considerat și recunoscut a fi Ramon, și nu
altcineva, atâta timp cât în percepția lui, în conștiința sa,
este identificat și legitimat cu succesiunea de evenimente care s-a
format încă din copilărie, toată acea experiență care a marcat
conștiința, conștiența și inconștiența sa de când a fost
născut.
De obicei, individul nu își amintește ce sau cine a
fost înainte de a se naște. Așa că eu-ul său, Ego-ul său, se va
concentra și revendica doar în limitele temporale: momentul nașterii
și ziua în care face acea rememorare. Eul lui cuprinde cumulul de
evenimente și experiențe avute în acea perioadă, dincolo de el
totul fiindu-i străin. Din cauza acestei limitări existențiale se
naște frica de moarte și nevoia de autoconservare, nevoia de a-și
păstra identitatea și teama predominantă de distrugerea Eului prin
moarte.
Există însă un mare dar
în această poveste existențială: nimeni nu uită niciodată
complet ceea ce este el ca totalitate căci inconștientul lui a
acumulat experiențele tuturor vieților pe care le-a trăit. Această
amintire determină baza perceptuală, înclinațiile, abilitățile
ființei care trăiește în acel moment. Deci în inconștient se
regăsește și se acumulează întreaga experiență avută de acea
ființă în toate viețile prin care a trecut, indiferent dacă
unele din aceste vieți s-au petrecut în regn mineral, vegetal
animal, om. Toate acestea au format ceea ce se numește și se
recunoaște a fi persoana Ramon, să zicem
Dacă se merge mult în
spatele inconștientului, se ajunge la cunoașterea că acea ființă
este și a aparținut mereu Sursei Originale din care a purces în
universuri pentru a experimenta.
Tot ceea ce facem, tot ceea ce gândim are un singur scop: REVENIREA LA SURSĂ. Dar căile de revenire nu sunt aceleași pentru toată lumea, doar direcția se păstrează. Unii caută calea prin religie, deși nicio religie nu este capabilă să dea răspunsuri viabile, să arate o scurtătură care să te conducă la Sursă. Fiecare consideră că se află pe drumul cel bun, și așa și este, căci oricât de întortocheat ar fi, drumul ales te va conduce inevitabil la Sursă. Numai că experiențele, pe fiecare dintre drumuri, sunt diferite și te fac să lungești sau să scurtezi calea până la destinație.
Deci,
o persoană reprezintă setul de experiențe pe care le-a avut de când
a început să experimenteze și să creadă că este limitat. Asta
îi formează sufletul, katra lui.
Dar, așa cum am spus mai
înainte, formarea identității se dezvoltă și în funcție de
viețile trecute și asta va crea mulajul individului de astăzi. De
aceea când am vorbit despre astrologie, am spus că zodia fiecărei
persoane nu îi definește exact personalitatea, ci că fiecare
persoană are un semn anume și nu altul, pentru că personalitatea
lui, s-a format în concordanță cu valoarea câmpurilor vibraționale
în care a experimentat.. Tineți cont că fiecare semn și fiecare
dată reprezintă o valoare a vibrației (a frecvenței).
Prin
urmare, Eul nu este format doar din experiențele avute în viața
actuală a acelei persoane, în timpul încarnării sale actuale, ci este
rezultatul încarnărilor sale anterioare.
Oricât s-ar nega
reîncarnarea, nu există nicio altă modalitate de a explica de ce,
de ex., un copil dotat poate reproduce cu exactitate la pian orice
melodie, indiferent de complexitatea ei, doar ascultând-o o singură
dată. Există o mulțime de exemple în acest sens. În această
categorie mă puteți include și pe mine care acum, când am
împlinit doar 11 ani de la naștere, abordez această temă,
întreținând un dialog cu voi, în loc să mă preocupe tabla
înmulțirii, care se predă la această vârstă.
Deci, din
motive care sunt total irelevante, un singur zigot, cu o singură
hartă ADN, se poate înmulți foarte bine sau foarte prost dacă
două grupuri de celule încep să se dezvolte simultan în pântecele mamei
sale.
Amintiți-vă că ADN-ul este o manifestare materială a
memoriei comune a unui individ, a tot ceea ce îi definește sufletul
și că expresia sa materială apare în conformitate cu programul
său intrinsec, pentru ca celulele să formeze un anume model specific și
nu altul. Se poate spune că ADN-ul unei persoane este, nici mai mult
nici mai puțin, decât determinarea conștiinței în a face să
conteze ceva.
În cazul gemenilor, grupurile de celule din uterul
mamei au exact același ADN, deci practic se produce nimic altceva
decât o clonare, atunci când încep să se formeze cei doi feți.
Ei sunt rezultatul schiței aceluiași suflet, dar vor fi două
corpuri. Chiar și în pântecele mamei, ambele corpuri acordă
aceluiași suflet două puncte diferite de atenție. La naștere, vor
începe să aibă experiențe din ce în ce mai diferite, din cauza
vieții însăși, pentru că familia și societatea îi consideră
două persoane, nu una singură.
Apoi, fiecare geamăn identic va
începe progresiv să aibă experiențe de viață diferite și,
odată cu aceasta, se vor dezvolta ca doi oameni diferiți. Aici se
poate vorbi de fragmentarea adamică. Înainte erau un singur suflet
sau katra, iar acum sunt două și fiecare își va lua propriul drum
în timpul vieții și după aceea.
Totuși, așa cum se
cunoaște, gemenii au o conexiune specială, extrem de puternică,
inclusiv la nivel telepatic, precum și o programare ciudată despre
gusturile lor și despre propriul destin. S-a demonstrat că doi
gemeni identici, separați la naștere și neștiind unul de
existența celuilalt, au, totuși, aceleași gusturi, chiar și în
hainele pe care le poartă, au aceeași tendință de a se îngrășa
(de ex.), îmbătrânesc la fel și urmează cariere foarte
asemănătoare. .
De ce? Pentru că în una sau mai multe vieți
anterioare au fost o singură persoană.
Ceea
ce îi definește și-i particularizează va fi consecință doar a
experiențelor de viață pe care le-au avut fiecare.
Cea mai
mare parte a fragmentării adamice a sufletelor are loc la nivelul
spiritului. Interesant este că în multe situații, cunoașterea
acumulată de unul dintre gemeni determină o anume abilitate și
fratelui geamăn.
Sufletele (katrele) gemene își împărtășesc
unele altora experiențele din viață, nu numai din viețile
anterioare (când erau un suflet) ci chiar din viețile prezente,
deși nu au făcut asta la modul conștient niciodată.
În
lumea spiritelor, percepția Sinelui, a Eului, este mult mai
extinsă.
Acesta este motivul pentru care fragmentarea adamică
are loc mai mult la nivel spiritual și este legată de acordurile
prenatale ale fiecărei persoane sau grup de indivizi, deoarece
acestea reprezintă planul de viață pe care l-au trasat înainte de
a se naște.
Programul de viață trasează limitele de
experimentat și ele vor defini identitatea Sinelui, a Eului, care,
la rândul său, va deveni un nou punct de atenție, adică un nou
suflet.... fragment adamic.
Robert:
Mulțumesc. Deci fragmentarea sufletelor nu este ceva rău, nu?
Dimpotrivă.
Yazhi:
Este
un proces natural și inevitabil și face parte din fluxul
conștiinței. Faptul că există un geamăn dominant și un geamăn
recesiv sau pasiv este doar un indiciu al oportunităților pe care
le-a avut fiecare încă din uter.
Robert:
Doi gemeni din Temmer au același suflet (katra)?
Yazhi:
Da, la fel ca pe Pământ, doar cu mai multă înțelegere a ceea ce
sunt.
Gosia:
Mulțumesc!
Yazhi, am o întrebare: din ceea ce ai spus la ultimul punct, legat
de fragmentare, nu prea am înțeles ce vrei să spui prin „luarea”
din alte identități. Eu văd fragmentarea unui suflet în două,
trei etc., ca pornind de la a fi aceeași persoană, ca gemenii, și
apoi despărțindu-se pe două căi diferite. Nu înțeleg cum se
produce fragmentarea.
Yazhi:
Există
o comunicare
super-telepatică, ca să-i spun așa. Sufletele își împărtășesc
experiențele care pot fi introduse sau nu de sufletul receptor în
planul pentru următoarea viață.
Deoarece katrale din viața de
apoi sunt atât de unite, eu-rile lor, Eul lor, tind să se
contopească din cauza empatiei enorme care există acolo. Pentru că,
deși este posibil ca o katra (suflet) să nu fi experimentat ceva în ultima
ei viață, ea obține o expansiune proprie din cauza a ceea ce
ceilalți katra împărtășesc cu ea despre acel ceva pe care ea nu
l-a experimentat.
Gosia:
Deci
asta este pentru contopirea sufletelor, bine. Acum inteleg. Uau, nu
știam asta. Dar, vorbind doar despre fragmentare, știm, de exemplu,
că poate fi un singur suflet care apoi se încarnează în doi
oameni diferiți. Cum anume se fragmentează pentru a forma două
identități diferite?
Yazhi:
Aceasta este a altă abilitate a sufletelor (katrelor), care doresc
două sau mai multe lucruri în același timp; indecizia provoacă
asta.
Gosia:
Dar unde și când a apărut un punct diferit de atenție? În viața
de apoi? Încă nu înțeleg bine, îmi pare rău.
Yazhi:
Există
oameni care sunt ca un punct de legătură, de unde pornesc alții,
pentru că în timpul acelei vieți s-au întâmplat evenimente care
au făcut ca un suflet să fie, la un moment dat, obsedat de idei
contradictorii, pe care dorește să le experimenteze. (De exemplu,
Napoleon a fost, cu siguranță, unul dintre acești oameni de
legătură, la fel ca și Swaruu 9).
Altceva se întâmplă
în viața de apoi despre care nu am avut ocazia să explic. În
viața de apoi timpul nu este perceput în același mod ca în viață
în care ne aflăm; acolo se intersectează ceea ce în materialitate
se numesc linii paralele sau universuri paralele.
În viața de
apoi, ne aflăm într-un punct de vibrație de frecvență atât de
înaltă încât include mai multe linii temporale. Întrucât, așa
cum am explicat, nu există linii temporale sau universuri paralele,
ele fiind doar interpretări și mecanisme pentru a încerca să
înțelegem complexitatea totalității. Liniile temporale diferite
sau universurile paralele sunt realități de percepție ale fiecărei
entități..
În viața de apoi, toate acestea se
intersectează în „locul” unde toate posibilitățile emanate
din ideile unui katra sunt dezvoltate ca întreg. Din cauză că
vibrația (frecvența) este atât de mare, katrale de acolo tind să
fuzioneze pentru că există o atracție extraordinară în acele
planuri ale existenței, iar identitățile specifice, cadrul de
percepții și idei care definesc Ego-urile, se dizolvă.
Ego-ul
este foarte puternic la ființele încarnate, fizice. Pe parte
spirituală, există o integrare în colectivitatea sufletelor cu
frecvențe similare, care, în sine, este o colecție a aceluiași
suflet care a avut o percepție similară în încarnările
anterioare, în universuri și linii temporale care se contopesc în
sufletele din viața de apoi, deoarece sunt doar idei ale katrelor
.
Gosia:
Uau. Și cu cine te combini, mai exact? Cu alte katre apropiate de
tine, cu care te simți intim?
Yazhi:
Dacă
se regăsesc în viața de apoi, înseamnă că au o frecvență
foarte asemănătoare, deci sunt variante ale aceleiași suflet. Se
contopesc din același motiv pentru care se fragmentează, dar în
sens invers.
De asemenea, pentru că de acolo, fără a fi nevoie
să vă întrupați, puteți defini mai ușor ce caracteristici și
însușiri trebuie să aibă fiecare katra. Faptul că se
fragmentează sau se unesc depinde doar de ideile pe care le dețin
în fiecare moment, deoarece acolo sufletele nu fac altceva decât
să-și transmită între ele o cantitate incredibilă de idei. Toate
acestea au loc în afara oricărui cadru temporal.
https://swaruu.org/transcripts/how-do-souls-fragment-and-behave-in-the-afterlife-yazhi-swaruu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu