Antioxidanţii care îţi prelungesc viaţa (I)

Cercetările moderne asupra proceselor metabolice au pus în evidenţă rolul deosebit de important al substanţelor cu efect antioxidant în menţinearea unei bune funcţionări a organismului. Degradarea care apare odată cu vârsta, diminuarea performanţelor sistemului imun precum şi degradarea accentuată ce se observă în cazul bolilor degenerative sau a cancerului, se datorează în mare parte supunerii trupului la un stres oxidativ permanent ca urmare a multitudinii de substanţe chimice pe care le introducem în organism prin alimentele (ce conţin pesticide, îngrăşăminte chimice, conservanţi, potenţiatori de gust, îndulcitori etc.) şi băuturile (ce conţin coloranţi, îndulcitori, conservanţi etc.) pe care le consumăm şi prin aerul tot mai poluat pe care îl respirăm.

Stresul oxidativ este dat de radicalii liberi care se acumulează în organism. Aceştia sunt molecule disfuncţionale cărora le lipseşte un electron şi sunt foarte instabile, iar pentru a-şi redobândi echilibrul „fură” electroni de la moleculele învecinate, care vor „fura” la rândul lor de la alte molecule, şi aşa mai departe, într-un efect de cascadă. În consecinţă, se produce o destabilizare metabolică şi o degradare celulară accelerată. Substanţele antioxidante stopează acest lanţ fatidic, punând la dispoziţia organismului electronii necesari pentru echilibrarea radicalilor liberi rezultaţi în procesele metabolice.

Tocmai de aceea, pentru menţinerea structurilor organismului în stare de bună funcţionare, este necesar ca în alimentaţia noastră să fie prezente legume, fructe, seminţe, uleiuri bogate în antioxidanţi naturali.

Vom prezenta în continuare câţiva din cei mai puternici antioxidanţi naturali.

Resveratrolul

Antioxidant extrem de puternic, resveratrolul exercită în organism o paletă largă de acţiuni menite să prevină îmbătrânirea ţesuturilor şi apariţia diferitelor boli grave, precum şi să readucă starea de sănătate şi vitalitate în caz de boală.

Se spune că resveratrolul este cel mai puternic antioxidant dintre cele care au fost descoperite până în prezent. Diferite studii au arătat că este de 4-5 ori mai puternic decât beta-carotenul, de 20 de ori mai puternic ca vitamina C şi de 50 de ori mai puternic ca vitamina E.

Din punct de vedere chimic, resveratrolul este un polifenol care, pe lângă virtuţile terapeutice pe care le are, prezintă şi proprietăţi colorante. Această substanţă magică, aşa cum o numesc unii cercetători, se găseşte în primul rând în fructele de culoare închisă – indigo-vişiniu spre negru. Dintre acestea amintim: strugurii negri, dudele negre, prunele închise la culoare, lintea neagră, fasolea neagră, cireşele negre, coacăzele negre, corcoduşele negre, afinele, murele, sâmburii de struguri negri. Însă, resveratrol găsim şi în legumele şi fructele de alte culori, cum ar fi ceapă roşie, varză roşie, fragi, alune, varză de Bruxelles. Cu toate acestea, studiile arată că cea mai mare cantitate de resveratrol se găseşte în coaja boabelor de struguri – aproximativ 50-100µg/g, aproape dublu faţă de oricare alt aliment.

Resveratrolul a fost pentru prima dată izolat şi apoi menţionat într-un articol ştiinţific de către cercetătorul japonez Michio Takaoka în 1940. Acesta a reuşit izolarea acestui antioxidant din planta medicinală toxică numită Veratrum album (spânz), varietatea grandiflorum, iar numele compusului i-a fost dat după faptul că este un derivat de rezorcinol (resveratrol) din speciile veratrum (resveratrol). În 1963, resveratrolul a fost izolat din planta Fallopia japonica (troscot japonez), fam. Polygonaceae. De asemenea, resveratrolul se mai găseşte în pinul neted – Pinus strobus. Cercetătorii moderni au început studiile referitoare la virtuţile acestui compus abia în anii ’70, după ce au observat că viţa de vie producea resveratrol dacă era infectată cu fungi. Ulterior, cercetările au arătat că plantele produc resveratrol ca răspuns faţă de vătămări sau boli, ca un mecanism de protecţie menit să limiteze rana sau infecţia.

Factor antioxidant şi antitumoral

În cazul fiinţei umane s-a constatat că acest compus polifenolic, resveratrolul, adună şi îndepărtează din organism radicalii liberi, ceea ce înseamnă că limitează şi face să scadă stresul oxidativ din organism şi acidoza conexă care apare. Prin acţiunea antioxidantă pe care o are resveratrolul împiedică acumularea de stres oxidativ în organism. Cercetările din ultimii ani au arătat că în cazurile de cancer organismul prezenta o încărcare acidă masivă, de aceea acţiunea puternic antioxidantă a resveratrolului se poate spune că este şi antitumorală.

În plus, acţiunea anti-cancerigenă a resveratrolului nu se rezumă doar la activitatea sa antioxidantă, ci şi la intervenţia directă asupra ratei de multiplicare a celulelor tumorale, scăzând-o cu 50% şi, în anumite cazuri, chiar stopând acest proces care reprezintă, de fapt, creşterea tumorii în dimensiuni. Experimental s-a arătat că resveratrolul inhibă proliferarea celulelor în liniile celulare de cancer de pancreas. De asemenea, în anumite linii celulare tumorale s-a observat că resveratrolul induce chiar apoptoza (moartea celulară programată a) acestor celule.

Cercetătorii au mai observat că resveratrolul are acţiune antiangiogenică – împiedică formarea vascularizaţiei tumorilor, oprind astfel „hrănirea” şi, prin urmare, stopând şi pe această cale creşterea masei tumorale. Studii ale diferitelor echipe de cercetători au arătat că acest proces menţionat anterior se realizează prin blocarea, de către resveratrol, a exprimării în celulele tumorale a factorului de creştere a endoteliului vascular, VEGF (factor de creştere endotelial vascular). De asemenea, s-a observat că resveratrolul împiedică apariţia altor tumori în organism, în cazul în care în organism deja există o anumită tumoră. S-a constatat că prezintă o activitate antitumorală, în special, faţă de cancerul de piele (melanomul malign), cel digestiv, de colon sau de sân. Mai putem menţiona şi efectele benefice ale resveratrolului în caz de eroziune cervicală, fibrom uterin, nodul mamar.

Factor pro-regenerant şi anti-îmbătrânire

Diferite studii au arătat că resveratrolul stimulează capacitatea de regenerare a celulelor sănătoase şi înmulţirea lor. Mai mult decât atât, a fost descoperit faptul că resveratrolul prezintă o acţiune pro-regenerantă şi anti-îmbătrânire asupra ţesuturilor. Aceasta se pare că se datorează capacităţii resveratrolului de a induce formarea de celule stem pluripotente, după cum arată rezultatele unui studiu realizat de un grup de cercetători chinezi şi publicat în 2011 în revista de specialitate Aging Cell.

La nivel celular resveratrolul stimulează producerea şi activitatea unor receptori răspunzători de metabolismul normal, aducător de sănătate, al grăsimilor şi carbohidraţilor, declanşând un set de procese celulare care susţin un profil metabolic de tinereţe, acţiune care şi ea explică acţiunea anti-îmbătrânire a resveratrolului. Prin activarea acestor receptori s-a observat că celulele ţesutului gras sunt împiedicate să mai absoarbă zahăr şi să îl transforme în grăsime, este redusă inflamaţia şi rezistenţa la insulină a celulelor adipoase şi este puternic stimulată funcţia mitocondriilor pentru producerea de energie.

Resveratrolul conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear, ADN-ului, ferindu-l de mutaţii, contribuind şi prin aceasta la prevenirea apariţiei tumorilor. În plus acesta ajută la refacerea structurii genelor afectate – împiedicând astfel transmiterea ereditară a aspectelor genetice care ar putea susţine diabetul şi hipertensiunea arterială.

De curând a fost dovedit faptul că resveratrolul este implicat în stimularea diferitelor procese mitocondriale pentru producerea de energie – oxidarea acizilor graşi, respiraţia mitocondrială, precum şi în stimularea gluconeogenezei, în producerea de glucoză din precursori neglucidici, şi deci refacerea rezervelor glucidice atât de necesare funcţionării organismului.

Protector al aparatului cardiovascular

Acest polifenol este un bun vasodilatator arterial care se opune expansiunii fibroase a cicatricei ce apare la nivelul muşchiului inimii după infarctul miocardic şi îmbunătăţeşte circulaţia sanguină la nivelul ţesuturilor şi organelor. El contribuie la scăderea colesterolului cu densitate mică (LDL), colesterolul „rău”, şi creşte nivelul colesterolului cu densitate mare (HDL), colesterolul „bun”. De asemenea, scade vâscozitatea sângelui, îmbunătăţind astfel circulaţia. Scade riscul apariţiei bolilor cardiovasculare cu aproape 50%. Susţine trombocitele în exercitarea funcţiei lor de oprire a sângerării în caz de hemoragie.

Cercetătorii afirmă că resveratrolul conferă o protecţie vasculară foarte puternică, prevenind apariţia bolilor de inimă, a hipertensiunii arteriale, a infarctului miocardic şi aterosclerozei.

O dovadă practică, în acest sens, o regăsim în ceea ce se numeşte „paradoxul francez”: deşi francezii au o alimentaţie foarte bogată în grăsimi, ei includ în consumul lor şi binecunoscutul pahar de vin roşu căruia acum îi putem atribui şi o valenţă salutară, pe lângă cea hedonistă.

Factor anti-diabetic

Diferite studii au arătat că resveratrolul este extrem de util în caz de diabet, deoarece ajută la scăderea nivelul glicemiei. Independent de această boală (diabetul zaharat), resveratrolul îmbunătăţeşte vederea. Aceste două efecte enumerate susţin eficienţa resveratrolului în caz de retinopatie diabetică. Cercetările ştiinţifice au arătat, de asemenea, că resveratrolul este util în prevenirea şi tratarea afectării retinei.

La nivel celular, resveratrolul exercită o influenţă favorabilă asupra metabolismului glucozei într-un mod care mimează restricţia calorică prelungită, reducând producerea de glucoză în celulele ficatului. În cazul animalelor de laborator care prezintă diabet, resveratrolul ajută la readucerea nivelului glicemiei la normal, prin modularea activităţii mai multor enzime implicate în metabolismul glucidelor.

Protector al sistemului nervos

Prin capacitatea pro-regenerantă şi antioxidantă puternică, resveratrolul  menţine buna funcţionalitate a celulelor nervoase. Este eficient împotriva disfuncţiilor neuronale şi a morţii neuronale fapt care, teoretic, ar fi de luat în seamă pentru boala Huntington (boală progresivă neurodegenerativă ereditară) şi boala Alzheimer. Resveratrolul îmbunătăţeşte şi memoria. Folosit în diferite experimente ştiinţifice, fiind injectat în doze mari la şoareci, resveratrolul a scăzut rata de creştere a neuroblastoamelor (tumori ale sistemului nervos).

Stimulent imunitar

Diferite studii au arătat că resveratrolul creşte imunitatea fiind extrem de eficient în revenirea la normal a funcţiei sistemului imun când aceasta este afectată din cauza stresului. Acestor acţiuni li se adaugă un puternic efect antiinflamator, antibacterian şi antialergic.

Îmbunătăţeşte calitatea vieţii

Studiile ştiinţifice au arătat că resveratrolul are capacitatea de a creşte durata şi calitatea vieţii având un efect de potenţare a tuturor mineralelor şi vitaminelor cu care intră în contact în organism, stimulând astfel metabolismul general şi îmbunătăţirea stării ţesuturilor. Prin stimularea regenerării ţesuturilor, resveratrolul menţine fermitatea şi elasticitatea acestora, inclusiv a pielii, împiedicând îmbătrânirea prematură şi fiind unul dintre cei mai puternici fixatori de calciu în oase, fapt care ajută la prevenirea osteoporozei.

În caz de intervenţii chirurgicale, resveratrolul ajută la refacerea organismului într-un ritm susţinut.

Resveratrolul creşte eliminarea renală de acid uric, are efect fotoprotectiv, creşte semnificativ producerea naturală de testosteron, în cazul femeilor ajută la reglarea ciclului menstrual şi este foarte util persoanelor care locuiesc sau lucrează în medii poluate, precum şi celor care au probleme alergice, ca, de exemplu, astm bronşic.

Iată cum o cură de legume şi fructe care conţin acest miraculos antioxidant ne pune la dispoziţie o modalitate simplă, eficientă şi încântătoare de reîntinerire şi refacere a vitalităţii ţesuturilor.

(va urma)

SURSA : yogaesoteric
24 septembrie 2014