W 132 - Misiunile Apollo Moon, false sau reale? PARTEA 1 - Conversație cu Swaruu din Erra

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 15 august 2022
Traducere Const. Mihăilescu

Robert : Cu rachetele spațiale actuale am putea trece prin bariera Van Allen?
Swaruu (9): Nu puteți traversa benzile Van Allen cu o navă cu reacție (rachetă) deoarece aceasta se menține la vibrația 3D și atunci când ar intra într-un câmp de frecvență 5D, ar fi ca și cum s-ar afla într-un cuptor cu microunde, unde „s-ar prăji”, astfel că atât racheta cât și tot ce se află material în ea s-ar descompune (dezintegra) la temperaturi de mii de ori mai ridicate decât cele create în cuptorul vostru cu microunde din bucătărie.
Centurile Van Allen ar putea fi traversate doar de obiecte sau ființe care își vor schimba structural frecvența, trecând instant la vibrația câmpului electromagnetic prin care trec, sau dacă vor fi protejate de un cocon electromagnetic toroidal care să le ecraneze de radiațiile ucigătoare ale acelui câmp. De altfel, acesta este și modul în care navele spațiale extraterestre sunt protejate de miliardele de resturi spațiale, praf și pietre aflate în spațiu.
Robert: Mulțumesc foarte mult. Pot înțelege că omul modern, cu tehnologia sa oficială, nu ar fi putut ajunge niciodată pe Lună. Asta înseamnă că toate misiunile spațiale ale pământenilor au fost fictive? Cum, totuși, s-ar putea traversa aceste centuri ?; cu sateliții fără pilot, de ex.?
Swaruu (9): Zborul spre Luna a misiunilor Apollo este o ficțiune, un teatru jucat de cei interesați. Însă rachetele spațiale fără pilot, precum Pioneer și Voyager, sunt reale, fiind fără pilot și având instalațiile puternic protejate pentru a putea trece prin barieră.
Robert: Oamenii care încă mai cred în misiunile Apollo, despre asta am vorbit de multe ori și mi-e foarte clar, dar scuza pe care o oferă este că rachetele părăsesc de obicei atmosfera printr-unul dintre poli, pentru că, după ei, acolo centura Van Allen e mai rarefiată, aproape că nu există. Ce poți spune despre asta? 

Swaruu (9): Imaginează-ți un toroid. Vei înțelege că tocmai spre poli concentrația de energie este maximă. Centurile Van Allen sunt prezentate artistic ca niște gogoși le înfățișează întotdeauna ca gogoși deschise la extreme. Nu sunt așa. Bariera eterica este totală, sunt două structuri energetice, una în interiorul celeilalte întarindu-se reciproc.
Radiațiile de la poli sunt mult mai puternice, iar dacă cercetezi traiectoria tuturor misiunilor Apollo vei vedea că nu s-au apropiat niciodată de poli. Aceste informații sunt online. Deci, dacă spun că nava spațială Apollo a trecut pe la poli, atunci asta e o mare minciună, evidențiată chiar de traiectoria urmată de navă și prezentată de NASA.
Pe deasupra, ca o navă de tip Apollo să iasă pe la poli ar trebui ca dinamică traiectoriei să fie cu totul alta, caz în care consumul de combustibil ar fi mult mai mare, din cauza schimbărilor vectorului de mișcare, știut fiind că navele lor abia au avut suficient pentru zbor ecuatorial direct.
La întoarcere, acest lucru ar fi și mai critic, deoarece, pentru a intra pe la poli, nava spațială Apollo ar trebui să se apropie de Pământ într-un unghi foarte abrupt, aproape de 90 de grade, ceea ce ar face dificilă o corectare a cursului, într-adevăr foarte periculoasă, altfel, ar arde la intrarea în atmosfera Pământului. Acest lucru oa fost deosebit de grav în cazul lui Apollo 13, care se presupune că a revenit cu o marjă incredibil de mică.
Robert: Se spune că trec pe la poli ocolind apoi Pământul o dată sau de mai multe ori, pentru a crea un impuls de pornire puternic. Mulțumesc.
Swaruu (9): Vorbesc despre nava spațială Apollo în timpul misiunilor.
Robert : Aceste informații da, sunt online, corect. Deci, dacă susțin că ieșirea s-a făcut pe la poli, atunci, mint.
Swaruu (9): Puteți merge pe site-ul NASA unde puteți studia vectorul de ieșire al navei spațiale. Clar este ecuatorială, nu polară.
Robert: Mulțumesc Swaruu, este ecuatorial, nu polar.
Swaruu (9): Ar fi prea multă manevră pentru o navă spațială tip Apollo.

Robert: Unii oameni mi-au vorbit despre Edgar Mitchell că, după misiunile Apollo, a devenit o persoană foarte spirituală, iar eu le-am spus pentru că poate avea un fel de conștiință vinovată trezită despre mințirea populației lumii.
Swaruu (9): Este din nou acceptată știința Pământului.
Nu doar centurile Van Allen i-au împiedicat să părăsească Pământul, există și alte probleme serioase. Tracțiunea liberă a rachetei Saturn #5 nu este suficientă pentru a o ridica și trimite spre Lună, necesar pentru a merge pe Lună. Hardware inventariat de ei. Modulul lunar este instabil și imposibil de zburat, acea „mașină de spălat” nu ar zbura niciodată.
Modulul lunar nu ar putea funcționa niciodată pentru că este ca un „păianjen” instabil care ar avea nevoie de un computer super-performant pentru a stabiliza electronic acel vehicul. Apoi, dimensiunile sale sunt insuficiente pentru a găzdui doi astronauți, cu atât mai puțin cu echipament și costume de schimb în interior. Sistemul motor este și el prea mic, nu poate învinge gravitația locală.

Robert: Arată ca o mașină de spălat rufe, e adevărat.
Swaruu (9): Ai nevoie de computere foarte avansate care să facă corecții de mii de ori pe secundă pentru a menține acest modulul în zbor stabil, pe atunci, pur și simplu nu aveau tehnologia computerizată necesară. Laptopul tău are o putere de mii de ori mai mare decât computerele NASA din 1969, iar computerul de la bordul modulului lunar avea o putere de calcul mai mică decât ceasul tău Casio cu calculator.
Prototipul pentru alunizare nu a zburat niciodată și aproape l-a ucis pe Armstrong, la antrenament. Cum a zburat mai târziu de opt ori, fără probleme? Urmărește videoclipul.
Robert: Da, wow! Noroc ca a scăpat, nu aveam acea informație, mulțumesc mult.
Swaruu (9): Misiunile Apollo sunt o imposibilitate tehnică. Nu au avut loc niciodată. Era nevoie de tehnologie anti-gravitație.
Robert: Dar mulți continuă să le justifice, iar dacă-i contrazici, ești ignorant.
Swaruu (9): În lucrarea mea, pe care aproape am terminat-o, spun altceva care va răni multă lume, dar este adevărul.
Robert: Vrem adevărul, cel puțin pe acest canal, oricât de mult ne doare.

Swaruu (9): Centralele nucleare consumă mai multă energie electrică decât produc; asta pentru că nu sunt ceea ce spun ei că sunt. Producția de energie electrică este doar o fațadă sau o scuză. Sunt fabrici de prelucrare a materialului nuclear pentru industria armelor, dar scopul lor principal este acela de a transforma Pământul într-o planetă prietenoasă cu reptilienii.
Am aflat că cercetătorul Leuren Moret împărtășește acest punct de vedere, dar datele mele provin din cercetările și măsurătorile făcute de cercetătorii noștri.
----------
Benzile Van Allen sunt rezultatul manipulării magnetosferei ca urmare a suprapunerii unei alte frecvențe electromagnetice de înaltă energie. Magnetosfera este folosită ca sursă de energie pentru benzile Van Allen. Acest lucru se realizează prin transmiterea unei frecvențe energetice ridicate comparabilă cu cea a magnetosferei, pe principiul undelor dominante.
Magnetosfera este rezultatul natural al prezenței unei mase mari care acționează ca un dinam energetic. Poate fi văzută și ca aura planetei. Întrucât dinamica benzilor Van Allen, cât și a magnetosferei se bazează pe toroid, acestea sunt suprapuse. Adică, ambele coexistă practic în același loc și, din moment ce se supun acelorași principii, vortexurile de intrare și de ieșire de la poli reprezintă punctele de cea mai înaltă energie. Zonele ecuatoriale au aceeași cantitate de energie ca și vortexurile, dar diluată pe o zonă mai mare. Deci, la poli benzile Van Allen au cea mai mare putere sau concentrație de energie pe kilometru pătrat.
Robert: Mulțumesc foarte mult. Deci graficul prezentat de NASA ar fi o secțiune a magnetosferei, nu benzile Van Allen? Uită-te la aceste grafice; graficul NASA și al meu.
Swaruu (9): Graficul NASA, în care vezi două benzi, una mai mare decât cealaltă, nu reflectă în niciun fel realitatea, este greșit. Nu există nicio modalitate de a genera asta fără un vortex. Ar fi deasupra acoperind totul ca în cea de-a doua imagine.
Robert: Care imagine este mai reală pentru tine?

Swaruu (9): A doua. Primele sunt gogoși sau coloane de salvare, nu au valabilitate științifică pentru că nu se supun niciunui tipar energetic. Imaginea ta reflectă realitatea, cea a NASA, nu.
Robert : Imaginea NASA dă impresia că nu afectează polii. Când oamenii văd asta, se gândesc că misiunile Apollo pleacă pe la poli, pentru că ar exista mai puține radiații.
Swaruu (9): Sigur. Este multă dezinformare. Imaginea ta este bună, dungile indică traseul propagării energiei.
Bula albă în care se află Pământul ar fi bula 3D în care poate apărea viața, iar misiunile spațiale Apollo, navetele și altele asemenea, ajung doar la acea bulă, niciodată mai sus. Imaginea ta este foarte corectă.
Robert: Bine, mulțumesc. Am întrebări de la cititori.
„Înconjurat de urme în praful lunar se află un panou de aproximativ 60 cm lățime, acoperit cu 100 de oglinzi îndreptate spre Pământ: „Matricea retro-reflectorizantă de măsurare cu laser lunar”. Astronauții Apollo 11 Buzz Aldrin și Neil Armstrong l-au plasat acolo pe 21 iulie 1969, cu o oră înainte de ultima lor plimbare lunară. După 35 de de ani a rămas singurul experiment științific Apollo care încă funcționează."
Swaruu (9): Totul a fost pus la punct de NASA. Cunosc acel argument. În primul rând, nu ai nevoie de o misiune cu echipaj pentru a pune o oglindă pe suprafața lunară; nu acela ar fi fost scopul.
Laserele pe care le folosesc difuzează spotul înainte de a ajunge pe Lună. Măsurarea distanței cu ajutorul laserului nu este precisă din punct de vedere științific; este o dezinformare. Un laser nu este perfect, lumina difuzează și nu ajunge pe Lună, cu atât mai puțin sari de ceva și apoi se întoarce. Nu există nicio bază pentru asta, face parte din tot ceea ce NASA pune cap la cap, minciună după minciună, totul pentru a justifica și a face să se creadă că omul a ajuns pe Lună..
Varianta: fotografii de la Hubble, telescopul Mount Palomar și altele asemenea, făcând o imagine a zonei de aterizare, încă cu baza de aterizare lunară acolo, și toate acele lucruri, inclusiv urme de pași. Răspuns rapid: imaginile sunt falsificate.
Încă o variantă: fotografii ale suprafeței Lunii de la observatorii chinezi. Dacă chinezii sunt adversari cu americanii, atunci ceea ce prezintă ei ar trebui să fie adevărat, nu? Nu. În plan superior, China este sub controlul Illuminati aceeași facțiune care controlează NASA, deoarece Illuminati ca atare sunt fragmentați astăzi. Există facțiuni care se opun și se luptă între ele pentru putere și control, iar oricine are jumătate de creier poate vedea că ceea ce a prezentat China sunt aceleași înregistrări NASA, de la Apollo, doar inversate.
----------
Swaruu (9) : Un alt punct. Motivul pentru care ar fi fost pe Lună poate fi exploatat mult mai mult, pentru că există mult mai mult material.
Ideea despre benzile Van Allen este cea mai acută, dar lista este lungă. Despre benzi, practic tot ce este relevant s-a spus deja, dar motivul pentru care misiunea Apollo este un fals are și alte cauze; de la scopuri politice, până la a ascunde incapacitatea tehnologică actuală. Racheta Saturn 5, deși impresionează la decolare și îi face pe oameni să o vadă ca atotputernică și capabilă să ducă omul pe Lună, nu a avut suficientă forță sau portanță pentru a ridica nici modulul lunar și nava spațială principală. De aceea nu o mai folosesc, întrucât rușii încă mai folosesc nava lor spațială Soyuz, în serviciu din 1967. 

SUA folosesc Atlas, tot din anii 60, dar inferioară, capacitatea de calcul fiind insuficientă pentru calculele necesare.
Modulul lunar era instabil, imposibil de zburat și prea mic pentru a găzdui doi astronauți în interior. Motorul său era slab și nu l-ar fi putut ridica de pe Lună, în ciuda gravitației de 16%. Costumele spațiale nu aveau sisteme de răcire valabile iar mănușile erau inoperabile, nu puteau face nimic cu puse pe mâini.

Ca să nu mai vorbim că setul de imagini în care modulul lunar nu are crater sub motor și nici praf pe picioarele navei spațiale. Sunt înregistrări, presupuse reale, din interiorul modulului lunar în timp ce acesta ateriza, iar în acele înregistrări se aud astronauții vorbind  și nu se aude nici un sunet de motor, când motorul deși motorul era chiar între ei.
Dacă era atmosferă în interiorul modulului lunar, de ce nu au cască? Nu se aude nimic, absolut nimic, și asta e neplauzibil, când astronauții stau pe și lângă un motor de rachetă destul de puternic..
Camerele erau imposibil de operat cu mănuși. Există mai multe surse de lumină dar NASA insistă că nu existau.
Robert: Ai dreptate în privința camerelor operate cu mănuși.
Swaruu (9): Există obiecte plasate acolo și se văd urme de pași în jurul lor, inclusiv rachetele lunare așa cum sunt plasate de macara.
Rolele camerei de luat vederi erau Kodak normale a căror peliculă ar fi fost estompată de radiații solare, ca să nu mai vorbim de benzile Van Allen, dar sunt prezentate ca fiind nedeteriorate. Și lista poate continua.
Motorul modulului lunar nu pare să fi făcut niciun zgomot de funcționare, ceea ce este inexplicabil și dubios.
Robert: Bine, mulțumesc. Da, dar sunt o mulțime de oameni care nu par să vadă toate și cred că era vorba de suprafața reală a Linii.
(Swaruu expune mai multe link-uri cu imagini ale modulului lunar și ale motoarelor sale)


Robert : Mulțumesc foarte mult. Evident că un motor în funcțiune, ar trebui să facă ceva zgomot. Probabil ei vor spune că era bine izolat fonic. 

Ne poți oferi o mică descriere a cum ar fi fost să aterizezi pe suprafața reală a Lunii, dacă ar fi reușit să treacă de cu succes de benzile Van Allen?
Swaruu (9): A artă așa: ar fi ca și cum ai ateriza pe o suprafață plină de vechituri, tuburi, cutii, artefacte, proeminențe.

Robert: Mulțumesc. Și totul abandonat și într-o stare de ruină totală.
Swaruu (9): Acea imagine este a suprafeței Stelei Morții din Războiul Stelelor, care, apropo, Lucas a fost inspirat aici de Lună, pentru că ei știu toate acestea. 

Nu e nimeni acolo, doar sisteme autonome, Luna este abandonată. Da, John Lear spunea că sunt 250.000 de oameni acolo dar asta a fost cu mult timp în urmă, vorbesc de mii de ani..
Robert: Această suprafață este acoperită de o hologramă plasată la câteva sute de metri de suprafața reală a Lunii.
Swaruu (9) : În interiorul Lunii există coridoare nesfârșite în ruină, ca ceva dintr-un film de groază sau ca un joc video spațial de groază, Doom sau Jet Space.
Robert: Mulțumesc foarte mult pentru lămuriri. Dar bazele naziste de pe Lună sunt reale sau...?
Swaruu (9): Nu, naziștii nu. Luna nu avea locuitori ca atare, era o bază stelară pentru distribuirea mărfurilor și a oamenilor. Nu are nicio suprafață stâncoasă sau pietroasă, nu este o stea naturală.
Naziștii de pe Lună, fuseseră aduși de reptilieni, dar era vorba de „nazi” la care se referă oamenii.
Robert: Mulțumesc. Îmi imaginez că toate aceste cunoștințe sunt deținute de organizații secrete. Am putea găsi vreun vestigiu în interiorul lunii care să ne spună istoria omenirii?
Swaruu (9): Da, există și se transmit omenirii prin filme „SF”.
Robert: Mulțumesc. Luna este acolo de aproximativ 12.500 de ani, când au fost instalat Matrix 3D și benzile artificiale Van Allen (susținute prin proiecție de pe Lună)
Swaruu (9): Da, în același timp și la scurt timp după „potop”, care nu a fost provocat de Enlil, așa cum spun fanaticii Tăblițelor Sumeriene.
Iată ca se poate vedea în interiorul coridoarelor Lunii, toate abandonate, periculoase și în dezordine totală și unde mișună entitățile negative de tot felul.

Robert: Entități periculoase, zici?
Swaruu (9): Da, destule. De asemenea există  capcane și mecanisme puse acolo de Reptilieni, pe vremea când dominau zona. Zone uriașe, nesigure și periculoase. Imaginează-ți doar câte coridoare sunt în interiorul acele nave abandonate, camere, bolți, spații. Reactoarele giganticei nave erau primitive, ionizante, periculoase.

https://swaruu.org/transcripts/apollo-moon-missions-fake-or-real-part-1-conversation-with-swaruu-of-erra