W 109. Iluminarea și planeta Cyndriel (sist.solar Aldebaran), o planetă mistică (II)

Publicat 09 septembrie 2023
Traducere Const. Mihăilescu

(partea a doua)

La prima vedere sau primul contact cu planeta Cyndriel, impresia vizitatorului este aproape terifiantă, totul părând a fi ostil și periculos. Cu toate acestea, pe Cyndriel aproape că nu există lucruri, plante sau animale care să ne poată face rău. Cel mai mare pericol ar putea fi să cazi de pe o stâncă, dar asta s-ar întâmpla numai în cazul în care ai fi tare neîndemânatic ori neglijent.
Prădătorii de acolo sunt paraziții cu care plantele și animalele lucrează în simbioză perfectă. Acolo, chiar și plantele par ostile, deoarece, aparent, sunt pline de spini și părți ascuțite, însă toate sunt moi la atingere și incapabile să înțepe.
Multe specii de plante levitează din cauza conținutului lor mare de substanțe magnetice care reacționează față de magnetismul rocilor planetei (ca doi magneți care se resping, prin ajutări poziționale putând schimba înălțimea la care plutesc). În majoritatea zonelor, umiditatea este asigurată de vaporii de apă proveniți din izvoarele fierbinți din subsolul planetar deoarece Cyndriel este o planetă cu multe gheizere, cu apă mai mult sau mai puțin fierbinte. 

Luate de curenții de aer, plantele care plutesc deasupra zonelor magnetice înalte creează scene uimitoare care predispun la o atitudine visătoare sau mistică aproape ireală.
Zonele deșertificate ale planetei provoacă un sentiment puternic prin care vizitatorul se simte mic și neînsemnat, în timp ce tăcerea aproape absolută predispune la introspecție în timp ce scenele cu culori roșii fantomatice te emoționează și te înfioară până la lacrimi. Întregul loc provoacă reacții emoționale puternice de bucurie, fericire și de liniște în inimile și sufletele celor care vizitează planeta. 

Unul dintre cele mai impresionante momente este în zori, când gigantul Aldebaran se ridică la orizontul deșertului. Este atât de uriaș încât acoperă planeta aproape în totalitate, deplasându-se de la stânga la dreapta, iar tot ce poți vedea la orizont fiind un imens disc solar portocaliu care se ridică din spatele stâncilor înclinate ale munților din depărtare..

Cu toate acestea, vibrația lui Aldebaran este atât de mare și atât de puternic filtrată, încât poți privi cu ochiul liber nebuloasa prin atmosfera calmă a planetei. Aldebaran este un gigant blând și pașnic, vibrând pe o frecvență înaltă și, acolo fiind și admirându-l, înțelegi că este imposibil ca acest uriaș să-ți creeze vreo neplăcere și că este incapabil să dăuneze vieții biologice. Căldura lui te înfășoară ca o pătură odihnitoare și confortabilă iar locul mirific în care te afli te invită la visare și introspecție, sentimentul fiind unul de nemărginită bunăstare.

Cyndriel este locuit de ființe luminoase de mare densitate (înaltă vibrație), civilizația numindu-se Amelie.

Ele iau formă doar atunci când vor să fie văzute sau când vor să interacționeze cu cineva ca noi. S-ar putea să te întâlnești cu ei în amurg, în timp ce te afli în deșertul plin de liniște și pace. Dacă ei găsesc potrivit, își pot semnala prezența sau pot să înceapă să comunice telepatic cu tine. Dar pot să intre în contact cu tine doar mental, fără ca tu să ai habar că ți-au pătruns în minte, prin creșterea conștientizării tale. Alte ori, ți se pot arăta ca un tufiș vorbitor, un animal, o plantă, o stâncă sau ca un umanoid plin de lumină pură.
Întâlnirile cu aceste ființe îți schimbă viața în mod foarte pozitiv, deoarece ajungi să te înțelegi pe tine însuți cu o claritate pe care nu ai crezut niciodată că ar putea exista și, pe măsură ce te înțelegi, începi să înțelegi că universul e o reflectare a cine ești tu cu adevărat. Atunci, toate conceptele toxice despre ego și autoconservare se evaporă pe loc și ești pătruns de un sentiment de calm și siguranță care pur și simplu îți dizolvă toate temerile. Atașamentele tale dispar pe măsură ce te simți integrat în Universul general și, în multe feluri, înțelegi că ești asimilat (contopit) printr-un proces măreț și nu te mai poți raporta la vechea ta identitate, deoarece ea devine prea mică pentru cine ești tu atunci. 

Planeta are o frecvență atât de mare încât celui care ajunge acolo îi crește aproape instantaneu vibrația, ceea ce-l face să se simtă plin de iubire față de tot ce-l înconjoară, și trăiește un sentiment de deplină armonie cu acel loc. 

Din acest motiv, mulți vizitatori ori exploratori, ajunși pe acel tărâm, au refuzat să mai părăsească planeta vreodată dar nici n-au mai putut fi găsiți sau întâlniți vreodată, de parcă s-ar fi dematerializat.
Acest tărâm este vizitat de multă vreme de oameni și creaturi de toate rasele din galaxie, mai ales de cei care caută iluminarea sau răspunsuri la vechea întrebare despre cine suntem și cu ce scop existăm noi cu adevărat.

Pe Cyndriel există, de multă vreme, singura colonie taygetană din afara clusterului stelar Pleiade, ea reprezentând o destinație turistică mult căutată, singura restricție impusă vizitatorilor fiind respectarea locului și locuitorilor săi, pentru a nu perturba în niciun fel liniștea și echilibrul acelui minunat tărâm.

Taygetanii au, deci, pe acea planetă, o singură bază, un oraș, cu rol de port stelar, amplasat 80% deasupra solului și 20% în subsol, mai exact în cavernele interioare ale unor stânci roșii masive. 

Munții de acolo par a fi orientați într-o singură direcție și sunt străjuiți de uriașe stânci care te intimidează căci ai impresia că stânca sau muntele abia se mai ține și că exact atunci se va prăvăli peste tine. Ori unde ai merge, vei vedea mereu formațiuni muntoase, înalte de sute de metri, care„ stau să cadă în orice clipă”. Este însă doar o impresie.
Te simți ca o furnică care acum acum va fi zdrobită de o cizmă roșie masivă. Această impresie provoacă în tine un puternic sentiment de nimicnicie, înțelegând că nu ești nici măcar cât o furnică, după care, un sentiment înălțător de recunoștință te năpădește față de extrema generozitate care se degajă din aceste mirifice ținuturi.
Cu toate acestea, acest tărâm are problemele sale, deși acestea ies în evidență doar atunci când le analizezi prin mentalitatea unui străin. De exemplu, soarta necunoscută a oamenilor și creaturilor dispărute fără urmă pe această planetă, în calitate de vizitatori veniți din alte lumi, de pe alte planete, și care nu s-au mai întors niciodată acasă sau la nava cu care veniseră. 

Unanima părere este că aceștia au dispărut doar din câmpul nostru observațional, din cauză că și-au crescut repede frecvența și s-au transferat în planuri (densități) superioare, unde noi nu mai avem posibilitatea să-i observăm. Cred că dacă acele ființe s-au strămutat în alte domenii de frecvență, deci în alte planuri, aceasta a fost doar o problemă de alegere, important fiind că acolo unde au ajuns au condiții superioare de a exista, comparativ cu planeta de unde au plecat.
O altă problemă este că frecvența înaltă, vibrația existențială a planetei, și chiar a zonei generale din spațiul său planetar, este atât de înaltă încât creează o schimbare a liniei temporale care desincronizează acel areal față de restul spațiu-timpului interstelar mediu, ceea ce face ca Cyndriel să existe pe alt palier, având o altă valoare a timpului, care nu corespunde cu percepția lumilor din proximitate. Acolo o oră poate avea durata unei săptămâni considerată în clusterul Pleiadelor sau o lună (poate mai mult) pentru  Pământ. Problema este că nici măcar nu poate fi calculată cu precizie această diferență temporală, deoarece ea nu este o constantă ci se schimbă, în funcție de cine încearcă să o calculeze.
Acest lucru poate crea o mare problemă atunci când cineva vizitează planeta Cyndriel, deoarece este imposibil să se calculeze cât timp va fi stat acolo, și asta va putea crea o foarte mare dificultate în efectuarea acelei călătorii, existând posibilitatea ca, deși pentru călător vor fi trecut, să zicem, câteva luni, la întoarcere, el să se întâlnească cu stră-stră-nepoții celor care erau în viață, atunci când el a plecat în călătorie.

 De fapt, chiar și coloniștii taygetani aflați în baza de pe Cyndriel, și care locuiesc acolo perioade mai lungi, nu mai sunt taygetani normali. Au devenit, mai degrabă, ființe pline de lumină care, atunci când aleg să se reîncarneze într-un corp biologic lyrian, nu mai îmbătrânesc niciodată. Chiar și valorile vieții și morții se schimbă pe Cyndriel, devenind doar concepte filozofice și nu realitate dură. După cum s-a mai spus, acolo însăși timpul își pierde consistența și limitarea.

Trebuie spus că, oamenii și Cabala întunecată, inclusiv cea de pe Pământ, și-au dorit din totdeauna să pună piciorul acolo, să cucerească și să folosească planeta Cyndriel pentru a dobândi cunoaștere și putere. Una dintre cele mai recente încercări, dar nu ultima, de a invada Cyndrielul a fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când naziștii au încercat să călătorească acolo folosind tehnologia lor secretă de călătorii în spațiu, Haunebu.

Fără a intra în detalii despre motivul pentru care naziștii nu au putut invada Cyndrielul, este ușor de înțeles că frecvența înaltă a planetei a protejat-o și a făcut imposibilă orice încercare de invazie. De altfel, unor ipotetici invadatori (care, inevitabil, aveau vibrație joasă) le-ar fi fost imposibil să trăiască sau să se mențină în viață pe Cyndriel. 

Sistemul călătoriilor prin portaluri artificiale, cunoscut și practicat de Cabala de pe Pământ, nu este compatibil și în cazul deplasărilor spre și pe Cyndriel, frecvența necesară pentru a merge și a supraviețui acolo fiind mult prea ridicată pentru cei din Cabală.
Singura modalitate de a avea acces pe acea minunată planetă este călătoria cu o navă spațială care-și crește treptat vibrația (inclusiv a pasagerilor), astfel încât, atunci când ajunge la destinație să fie compatibilă cu vibrația locului.

Mi-a plăcut foarte mult să scriu despre Cyndriel și sper că v-a plăcut și vouă subiectul de astăzi.

Vă mulțumesc că ați vizionat videoclipul meu și că l-ați apreciat corespunzător. Sper să ne „vedem” aici și data viitoare. Numai bine și multă iubire!

Cu multa dragoste.
Prietena ta,
Mari Swaruu

https://swaruu.org/transcripts/enlightenment-and-cyndriel-aldebaran-a-mystical-planet-english