Y412 - Despre stele - conversație cu extraterestrele Anéeka și Yazhi (II)

Publicat 14 august 2020
Traducere Const. Mihăilescu

(partea a doua)

Intrebare: De ce nu ai nevoie de un costum sub presiune?
Anéeka: Știința umană spune că fără un costum presurizat gazele conținute în mod natural în sânge ar tinde să se extindă din cauza lipsei presiunii atmosferice, corpul uman fiind presurizat la 1 bar, adică presiunea barometrică atmosferică de la nivelul mării.
Pentru a compensa diferența de presiune, când se află în spațiu acolo unde presiunea este mai mică, corpul este introdus într-un costum presurizat la exact la 1 bar, astfel încât presiunea din exteriorul corpului o egalează prin cea din corp. De aceea, dacă te ridici sau cobori rapid de la nivelul mării, la presiuni mai mici (în sus), ori cobori în apă la adâncimi mai mari (unde presiunea este mai mare) corpul este supus, în ambele cazuri, diferenței de presiune, care se manifestă, în primul rând asupra timpanelor urechii (care sunt niște membrane). În ambele situații, trecerea de la o presiune mare la una mică (când ascensionezi, sau când revii din de la adâncime mare la suprafață) sau de la o presiune mică la suprapresiune (când te scufunzi în apă la adâncimi mari) trebuie făcută treptat, altfel, situația vă poate provoca moartea (prin explozia ori implozia corpului fizic).
Când are loc trecerea bruscă de la o presiune mare la una mică (ieșirea la suprafață de la mai mare adâncime) sângele va tinde să fiarbă, deoarece gazele conținute în sânge se vor dilata. Această problemă se întâlnește în activitatea scafandrilor de mare adâncime. Pentru a evita situația periculoasă, ieșirea se face în trepte, adică cu pauze la diferite adâncimi, astfel ca trupul să se obișnuiască treptat cu noua presiune, sau scafandrul intră într-o cameră de depresurizare).
În spațiu (acolo unde presiunea este mai mică decât cea a corpului), tot ce trebuie să faci este să-ți obișnuiești corpul cu presiunea barometrică mai mică de la acea altitudine. Pentru asta e nevoie doar de o cameră în care presiunea să scadă treptat într-un anumit interval de timp. În sine, trecerea de la presiunea atmosferică, în care omul trăiește, la presiunea scăzută din spațiu, este mai ușoară decât cea în care se scafandrul revine de la adâncimi la suprafață.
Deci, pentru a fi în spațiu (în afara navei) nu ai nevoie de costume de presiune complexe. Singurul lucru de care ai nevoie cu adevărat este să ai asigurată sursa de aer pentru a respira (un amestec în proporție corectă între azot și oxigen și, poate, heliu; n.m.), un circuit de reciclare a aerului expirat și un costum ușor cu ajutorul căruia funcțiunile enumerate să poată fi realizate. Dar, tehnic vorbind, costumul ar putea un simplu costum de salopetă.

Când vedem însă cum cosmonauții voștri sunt introduși în adevărate incinte rigide și grele, care le poate asigura doar o mișcare lentă și dificilă, ne vine să râdem, dar să fim și triști. Ați observat, desigur, mănușile acelea enorme care aproape imobilizează pe cel care le poartă. Este absurd.

Intrebare: Deci, frigul nu este o problemă pentru persoană aflată în spațiu, la mare înălțime (acolo unde, practic, nu mai există atmosferă) ?
Anéeka: Nu este o problemă pentru că spațiul înconjurător, de la înălțime, din 3D sau 5D, nu are capacitatea de a transmite sau prelua căldura. Acolo, problema care trebuie rezolvată este cum să îndepărtezi (consumi) căldura care se acumulează din cauza activității corpului. Da, noi avem costume spațiale, dar sunt mai simple, mult mai ușoare și ajustate pe purtător, oferă un alt tip de protecție și au sisteme de răcire dacă astronautul face muncă fizică afară din navă..
Practic, au un sistem de tuburi care recirculează un fluid în tot costumul pentru a menține temperatura corpului la nivelul optim. De obicei sistemul de răcire folosește unde magnetice pentru a răci astronautul. Deci, în spațiul marilor înălțimi nu frigul este problema care trebuie rezolvată ci excesul de căldură. După cum puteți înțelege, conceptele noastre despre circulația în spațiu diferă mult de cele ale oamenilor.
Intrebare: Ce determină creșterea temperaturii la un om aflat în spațiu? Radiația solară nu produce probleme?
Anéeka: Orice activitate fizică a corpului producere căldură, încălzire, și peste o anumită limită este nevoie de ventilare, de răcire; nu este ceva ciudat, este termodinamică pură. La fel se întâmplă și cu navele spațiale sau cu orice altceva. Energia nu poate fi distrusă, doar transformată. Căldura creată prin activitate e transformată în energie electrică folosită în diverse scopuri.

Intrebare: Și ce se întâmplă dacă petreci mult timp în spațiu fără a disipa căldura produsă de corp?
Anéeka: Te supraîncălzești și asta e periculos pentru organism. Supraîncălzirea va duce la o febră ușoară, apoi una mai puternică. Dacă treci peste 40 de grade (Celsius) încep probleme serioase, și dacă creșterea continuă poate provoca leziuni ale creierului și ale organelor. Pe o plajă mai poți scăpa de încălzire prin transpirație, în spațiu nu poți. Apare un șoc termic. În spațiu, pentru a nu se ajunge acolo, folosești costumul spațial, care trebuie să fie ca o a doua piele, nu precum cele cu care NASA își echipează astronauții.

Intrebare: Deci, dacă trebuie să depui o activitate de lungă durată, ieșit din navă, va trebui să porți un costum.
Anéeka: Da, ca să te protejeze; deși, în principiu, ar fi posibil să nu porți nimic (pentru perioade foarte scurte de timp), nu este recomandat. Costumul are multe funcții, nu doar că menține temperatura corectă, te răcorește dacă ești cald, sau te încălzește dacă îți e frig, oriunde te-ai afla. De asemenea, servește ca armură împotriva tuturor tipurilor de impact, de la resturi care plutesc (și nu sunt puține!) la gloanțe. Te ajută să devii impenetrabil. Dacă cazi de undeva, evita fracturile. Costumul este realizat din țesătură de rășină polimorfă în care sunt impregnate substanțe care ajută la auto-vindecare rapidă.

Intrebare: Și cum respiri?
Anéeka: Ai capul închis într-o cască transparentă și un rezervor de recirculare a aerului respirat, în spate; precum cel de la scafandri, dar mai mic. Desigur, ai putea ține niște tuburi în gură, dar te-ar incomoda și ar fi nesigur; așa că toate se regăsesc în acea cască transparentă. De asemenea, sistemul trebuie calibrat pentru presiune zero, altfel îți dereglezi plămânii.
--------
CONVERSAȚIE CU Yazhi :
Intrebare: Când o stea moare, adică se transformă într-o gaură gravitațională, ce se întâmplă cu planetele care o orbitează?
Yazhi: Vor fi absorbite, devin parte din masa planetară, orbitarea dispare. Adică... sunt distruse

Intrebare: Dar ce se întâmplă, în acest caz, cu conștiința planetei și a locuitorilor ei? Care este procesul la care sunt supuse?
Yazhi: Un proces similar cu moartea. Dar conștiința planetei este strâns legată de cea a soarelui sistemului de care aparține.. Oricum, nu trebuie luată în tragic, precum în comportamentul uman. Dinamica energetică a planetelor se schimbă odată cu cea a stelei respective. Adică, după prăbușire, o lungă perioadă nu va mai exista viață biologică acolo. Dar este un proces în derulare, chiar dacă durează mult, și este propriu fiecărui caz de colapsare.

Intrebare: Dacă trăiești în 5D, poți detecta asta ? De exemplu, să poți realiza că asta se va întâmpla și să te muți pe o altă planetă sau ceva de genul? Dar, acum înțeleg că, după o perioadă, nu va mai supraviețui nimeni.
Yazhi: Percepția și conștientizarea procesului sunt limitate în 5D, și, desigur, și în 3D. Dar este doar un punct de vedere, sau o perspectivă anume, ținând cont că din alte planuri stelele sunt mereu acolo, fiind în afara timpului, pentru că, foarte sigur, ele sunt conștiințe înalte, de densități mari. Apoi, amintește-și că nu există timp. Distrugerea este, în fapt, metamorfoza către alte densități (dimensiuni).

Intrebare: Oare, la ce nivel de conștiință sau de evoluție se află o stea?
Yazhi: Nu pot cuantifica. Din nou, orice apreciere ar fi nepotrivită și limitativă. În sine, ele sunt în toate densitățile, cel puțin așa sunt înțelese. Dar elementarul și complexul aparțin aceleiași conștiințe generale, SURSA.
În sine, rețeaua de conexiuni între stele poate fi interpretată ca ceea ce le separă dar le și unește, stelele fiind atât unicate cât și părți ale unei TOTALITĂȚI unice. O singură superființă cosmică în care fiecare stea este un nod de manifestare al ei însăși în infinitul Eter. O super-ființă care se regăsește în toate densitățile, ceva imposibil de înțeles de mintea normală.
Toate sunt înterconectate, formând o singură conștiință. Cine se vede sau se percepe ca ... galaxia nu e departe de realitate. 

La rândul său fiecare galaxie poate fi considerată o singură stea, iar toate galaxiile interconectate formează o altă superființă și mai mare, cu și mai multă conștiință. Regula este aceeași atât în sus cât și în jos. Pentru că fiecare ființă care există și are  o conștiință nu este o singură ființă, ci suma conștiințelor care o formează. Simplul se adună pentru a forma ceva și mai complex.

https://swaruu.org/transcripts/estrellas-parte-2