Y412 - Despre stele - conversație cu extraterestrele Anéeka și Yazhi (I)

Publicat 14 august 2020
Traducere Const. Mihăilescu

(prima parte) 

Intrebare: Înțeleg că stelele sunt ființe vii ca și planetele, ce conștiința au? Cum funcționează mintea ta? Aceste corpuri cerești sunt conștiente de existența noastră și a ceea ce există pe ele?
Anéeka: Întrebarea este mai potrivită pentru Yazhí, pentru că ea cunoaște răspunsurile foarte bine. În ceea ce mă privește, eu consider că orice conștiință este compusă din alte conștiințe mai mici și că nimic nu este izolat de restul și totul se află într-o relație de interdependență.
De exemplu, corpul uman este un cumul de conștiințe ale unor componente numite celule, care au conștiință proprie. Orice moleculă, orice celulă este alcătuită dintr-un set complet de componente care concură la formarea conștiinței globale, fiecare cu un rol bine definit, astfel încât toate să asigure optim existența și buna funcționare a întregului.

De exemplu, la o celulă sistemul reproducător ar fi nucleul, sistemul nervos sau creierul ar fi membrana celulară, partea exterioară, iar mitocondriile ar fi parțial sistemul energetic (uzina electrică care produce energia).
Fiecare celulă, chiar dacă este mică, are propria-i înțelegere asupra mediului înconjurător, chimic, toxicologic și de oxigenare, și fiecare își ia propriile măsuri de supraviețuire.
Dacă se află într-un mediu propice, fiecare componentă trăiește și înflorește, asigurând sănătatea întregului din care face parte. Dacă mediul nu este propice, este toxic, celulele vor face tot posibilul pentru a supraviețui, asigurând, astfel, supraviețuirea întregului.
Conștiința fiecărei celule, conform programului său intern, participă la formarea unui grup celular cu atribuțiuni comune și specializate, pentru ca, în final, să formeze un corp complex multicelular, sau corp uman, în acest caz.
Totul este conectat energetic și este interdependent, conștiința ființei umane fiind, în sine, totalitatea conștiințelor celulelor care o compun, fiecare celulă având o legătură directă sau indirectă atât cu fiecare celulă cât și cu câmpul eteric. Așa se întâmplă și în cazul unui corp ceresc: soare, planetă, asteroid etc..
Cu alte cuvinte, orice entitate este rezultatul conștiințelor care o alcătuiesc (plecând de la particula cea mai mică). O planetă, la rându-i, face parte dintr-un organism mai mare. În final, totul aparține unei singularități numită SURSA Primordială.
Notă secundară: Fiecare celulă are propria sa conexiune sau versiune a conexiunii cu planul eteric sau spiritual. Adică glanda pineală, contrar celor spuse, nu este singurul punct din corp care se ocupă de percepția extrasenzorială și de legătura cu câmpul unificat, ci întregul corp, ca întreg, realizează sau primește respectiva conexiune.
Glanda pineală este doar elementul cel mai evident activ în cadrul unui sistem al unui întreg.

Intrebare: O planetă deține toate conștiințele (inclusiv ale ființelor umane) care o locuiesc, iar un soare reprezintă cumulul conștiințelor componente ale acelui sistem solar?
Anéeka: Da. Toate, interconectate: steaua în constelații, constelația într-un cluster, clusterul într-o galaxie, galaxia în grupul său local, și așa mai departe, până ajungem la Întreg, la SURSĂ, conștiința care unifică TOTUL. Fiecare plantă, fiecare furnică, fiecare celulă mică ce trăiește pe o planetă, este parte a conștiinței acelei planete și e parte a Marelui Tot.

Intrebare: Poți comunica cu planeta? Dacă îmi amintesc bine ai spus că Pământul, planetele comunică prin geometrie sacră.
Anéeka: Da, dar nu realizezi o legătură, o comunicare cu o planetă așa cum o faci cu vecinul de pe scară. Ar fi ca și cum ai avea pretenția ca o celulă din pancreasul tău să poarte o discuție inteligibilă cu tine, ființa deținătoare a acelui pancreas; căci conștiința ta se află la o altă scară decât cea a celulei. În fapt, există o ascultare între cele două componente disproporționate. Unii oameni pretind că pot purta o conversație cu planeta. În sine, totul este geometric, totul este o relație cu înțeles matematic.

Intrebare: Ai spus zilele trecute că stelele comunică și cooperează între ele, poți detalia? Cum se transmit informațiile între ele? Este asemănător cu comunicarea copacilor dintr-o pădure?
Anéeka: Da, stelele au și sunt ca niște conștiințe care se împletesc. Câmpul care le ajută să relaționeze este ca o rețea de fluxuri de energie electromagnetică scalară (de toate densitățile și frecvențele) care interconectează totul la nivel eteric. O rețea de fire energetice nevăzute care pleacă de la fiecare stea, legând-o cu toate celelalte.
Aceste fire energetice pot fi exploatate sub formă de portaluri și se numesc găuri de vierme sau Poduri Einstein Rosenberg. Am explicat cum un portal într-un soare poate fi folosit pentru a trece dintr-un punct în altul, folosind eterul, deoarece toți sorii sunt interconectați.
Deci, dacă poți intra cu o navă într-un portal solar (o pată solară), orientându-te după o hartă energetică, poți naviga prin acea „pânză de păianjen energetică” pentru a ajunge la un alt soare, în al cărui sistem se află destinația pe care ți-ai propus-o..Această modalitate de deplasare se folosește pe scară largă și în prezent, ca sistem de tranzit între civilizații interstelare cu un nivel tehnologic mai mic decât cel folosit pe Taygeta. (Spun asta deoarece civilizația taygetană nu folosește doar portaluri și găuri de vierme naturale ci și unele pe care și le creează singură, după necesități). Și da, este bună comparația cu relaționările între copacii dintr-o pădure.

Intrebare: Conexiunea ar fi similară cu comunicarea pe care neuronii o realizează în creierul uman?
Anéeka: Da, este exact același sistem, pentru că se bazează pe același model de formare energetică sau dinamică a armonicilor unei frecvențe de bază (ca să folosesc terminologia lui Yazhí).

Intrebare: Deci, se ajută și se echilibrează unii pe alții?
Anéeka: Corect. Da, se echilibrează, comunică, vorbesc, transmit și fac schimb de energie.

Intrebare: Când folosiți soarele pentru a vă deplasa, întrați și traversați acel soare printr-un portal, pentru a ajunge în partea cealaltă de eter? În acel interval nu există timp de traversare, doar timp de SIT pentru echipaj?
Anéeka: Da, exact. Soarele sau sorii sunt cei care furnizează energia și direcția energetică către care va merge nava. Nava trebuie doar să fie aliniată, orientată, pe direcția energetică potrivită. Nouă însă ni se pare periculos să folosim portaluri solare din cauza faptului că sorii au o dinamică energetică pe care și-o pot schimba, din motive necunoscute de noi, și asta presupune anumite riscuri.

Intrebare: Ai spus că atunci când o stea moare, ea devine o gaură gravitațională. Ce se întâmplă mai departe cu această gaură? Rămâne asa? Își mai păstrează conexiunile pe care le avea înainte?
Anéeka: Da, își păstrează conexiunile. Pe măsură ce se schimbă, și în funcție de dinamica fluxului de energie dintre stelele interconectate, această gaură gravitațională poate expansiona, devine o gaură neagră sau poate deveni din ce în ce mai puțin puternică, până când se dezintegrează în spațiu, dispărând. Dar există procese în care o gaură gravitațională poate expansiona reaprinzându-se ca o stea.

Intrebare: Există o relație între stele (sori) și planete?
Anéeka: Da, mai ales dacă fac parte din același sistem solar. Planetele sunt fiicele energice ale acelui soare și puncte de atenție (concentrare) ale unui scop creativ. În sine, totul este intenționat, nimic întâmplător, existând o logică matematică în toate și o manifestare a principiului cauză - efect. Sorii hrănesc planetele cu lumină și stabilitate energetică și asta face posibilă formarea vieții organice pe ele, care, la rândul lor, le hrănește conștiința, ca o simbioză.
În ceea ce privește conexiunile energetice, planetele sunt pline de portaluri sau au un portal principal, care leagă planeta de soarele său și de celelalte planete din acel sistem.

Intrebare: Ce rol specific are Soarele Central al galaxiei?
Anéeka: Totul este legat. Punctul de cea mai mare concentrație energetică este un punct gravitațional. Gravitația este un flux de conștiință în eter.

Centrul unei galaxii este punctul în care este concentrată toată conștiința a tot ce se află în acea galaxie. Deoarece are format toroidal, nucleul este și motorul galaxiei și a tot ce se află în ea. Totul în acea galaxie începe de acolo și se formează de acolo.

Intrebare: Scuză-mă, ai spus „fiice energice”, ce vrei să spui prin asta?
Anéeka: Că planetele ar fi, din punct de vedere energetic, „fiicele” , mai ales în ceea ce privește forma de exprimare, manifestare. Mă gândesc la faptul că, de ex., Pământul are un comportament feminin.

Intrebare: Ce este de fapt un soare, sursa luminoasă numită astfel? Înțeleg că noi, pe Pământ, percepem doar 60% din realitatea percepută în 5D?
Anéeka: Este un toroid, ca formă. Este un ghem de electromagnetism scalar foarte concentrat care trimite energie în timp ce o gaură neagră este fluxul de energie care intră. Dar un soare nu este o minge termonucleară, așa cum crede știința umană, este ceva mult mai complex. În el nu sunt gaze fierbinți care „ard”.
Iar energia nu vine din interior ci din câmpul unificat iar astrul va crește sau se va stinge doar în funcție de sistemul său energetic intern complex, al câmpului care interconectează cu toți sorii. Soarele este o gaură de ieșire energetică. Dar, deoarece este multidimensional, scalar, o gaură este percepută ca o sferă, nu ca un disc plat.

Știința umană nu concepe că se poate primi energie din alte planuri dacă acestea nu sunt vizibile și înțelese de ea. Așa că oamenii voștri de știință aleg explicația care se potrivește cel mai bine cu nivelul lor de înțelegere, bila termonucleară.

Deci, dacă Soarele nu este fierbinte, așa cum îl descriu ei, nu s-ar putea crea temperaturi ridicate altfel; asta, deși toată plasma electromagnetică comprimată într-un punct precum soarele produce căldură și nu este ceea ce generează căldura menționată.

Deci, te poți apropia de soare cu o navă, iar senzația va fi că mergi împotriva curentului unui râu care ți se împotrivește. Acest impediment este rezolvat prin schimbarea masei navei cu ajutorul motoarelor de care dispune, care să învingă vântul solar. de Solar Wind, dar include mai multe componente care nu sunt vizibile pentru știința umană). Un soare poate fi străbătut cel mai simplu dacă te folosești de petele solare, acestea fiind zone cu flux magnetic de ieșire mai slab, pentru anumite frecvențe.

Se afirmă că, în anumite zone, Pământul excede temperaturile ideale pentru viață, din cauza razelor solare. Se poate spune că, mai degrabă, radiația scalară de la Soare este tradusă de atmosfera Pământului și de propriul câmp energetic, căldură fiind răspunsul planetei la radiații. Poate fi foarte cald la suprafața planetei, într-un deșert de exemplu, dar dacă pe deasupra acelei zone trece un avion, în el se pot înregistra temperaturi chiar de sub zero grade.
Problema este cum se transmite căldura în spațiu. Știința umană se contrazice, dar asta nu pare să deranjeze pe nimeni. Spațiul liber nu este un vid. Nici măcar nu ai avea nevoie de un costum de presurizare pentru a te afla în spațiu. Un om aflat în spațiu, la mare înălțime, moare instant dacă i se rupe costumul de protecție. În această ipotetică situație, întreb oamenii voștri de știință: unde se pierde căldura corporală a astronautului, dacă vidul este absența oricărui mediu?
Frigul din spațiu nu este o problemă pentru nicio navă sau echipaj, în schimb căldura este, pentru că apar dificultăți în a utiliza cumva excesul de căldură produs în navă. În nave ca a noastră, sistemele de diminuare a excesului de căldură și utilizare a acelei energii sunt foarte complexe și de maximă importanță. Cel mai simplu mod de a utiliza excesul de căldură dintr-o navă este prin transformarea în electricitate.

(va continua)
https://swaruu.org/transcripts/estrellas-parte-2