Rostul
somnului este să permită trupului şi minţii să se odihnească, să se
recupereze şi să se regenereze printr-un amplu proces de autovindecare
naturală. Somnul care poate fi apreciat ca fiind bun din punct de vedere
calitativ este acela în care, după o anumită durată de somn, ne trezim
odihniți, împrospătați şi dinamici, fiind gata să facem faţă cerințelor
şi solicitărilor următoare. Somnul este o necesitate vitală a
organismului. Atunci când această necesitate nu este îndeplinită în mod
corect, fiinţa umană poate ajunge să se confrunte cu felurite
dezechilibre.
Misterele
somnului i-au captivat pe mulţi cercetători, care și-au dedicat timpul
cunoaşterii cât mai profunde a acestui mister al existenţei umane. Unul
dintre aceştia este neurobiologul Michel Jouvet, un mare specialist al
fiziologiei somnului, care la vârsta de 87 de ani a primit medalia de
aur oferită de Centrul naţional francez de cercetări ştiinţifice, pentru
cei 50 de ani de viaţă pe care i-a consacrat cercetărilor sistematice
asupra somnului. Michel Jouvet precizează că motivul principal pentru
care dormim se află la nivel cerebral, unde avem un ceas biologic
deosebit de complex, care ne determină să ne trezim ziua şi să dormim
noaptea. Explicația acestui ciclu este că fiinţele vii, cheltuind
energia lor vitală ziua, au nevoie de o anumită perioadă de repaus în
timpul căreia trupul lor operează anumite modificări ale metabolismului
corporal şi eliberează anumiţi hormoni, care fie repară pierderea
zilnică de energie, fie (ca în cazul cortizolului), începând cu orele
3-4 dimineaţa, pregăteşte trupul pentru trezire şi pentru o nouă sesiune
de folosire intensă a energiei pe care o avem la dispoziţie pentru
durata unei zile.
Mai
mulţi fiziologi şi neurologi au remarcat faptul că există o relaţie de
proporționalitate între timpul petrecut de fiinţele umane în starea de
somn şi nivelul de energie pe care îl pot folosi în decursul perioadei
de activitate din starea de veghe. Există totuşi unele fiinţe vii, este
adevărat foarte puţine, care nu dorm aproape niciodată. Unele dintre
acestea sunt mamifere marine. De exemplu, la delfin doar o parte a
creierului adoarme. La oameni durata somnului este variabilă şi depinde
de mai mulţi factori. Un om spitalizat aflat sub strictă supraveghere
medicală nu a închis ochii timp de 4 luni. În această perioadă nu i s-a
făcut somn niciodată. Uneori, foarte rar, ochii săi se închideau timp de
2-3 minute, dar acesta nu adormea. Surprinzător este că acest om nu a
manifestat în cele 4 luni de privare totală de somn nicio perturbare a
atenţiei sau a memoriei, ba chiar a făcut progrese în atenţia
manifestată în jocul de cărţi. Echipa medicală care l-a supravegheat nu
i-a diagnosticat niciun deficit, în afară de halucinaţiile de la
începutul nopţii, în timpul cărora respectiva persoană credea că este la
vânătoare de fazani pe Lună. La ora actuală acesta este singurul caz
cunoscut în lume în care un om nu a dormit timp de 4 luni.
În
timpul epidemiei de „gripă spaniolă“ din 1918, bolnavii nu au dormit
uneori timp de o săptămână, dar, deoarece nu au fost înregistrați, este
dificil să fie cunoscute mai multe detalii. Americanii au realizat unele
experienţe de privare voluntară de somn şi au reuşit să-i menţină în
stare de veghe pe cei care au participat în cadrul acestui experiment
timp de 264 de ore , adică aproximativ 11 zile. La final participanții
erau extrem de epuizați şi a fost necesar să îi stropească cu apă foarte
rece pentru a-i împiedica să ațipească. După aceste experienţe aceştia
au fost foarte slăbiți.
Observațiile
realizate, precum şi multiplele informaţii legate de felurite
experienţe cu privire la reducerea duratei somnului au condus la
evidențierea câtorva recomandări şi sfaturi importante care pot fi de
folos celor care urmăresc reducerea armonioasă a duratei somnului şi
totodată îmbunătăţirea calităţii acestuia. Aceste aspecte practice fac
parte din așa-numita igienă a somnului sănătos şi reprezintă un ansamblu
de mijloace practice şi simple pentru a putea beneficia de o odihnă
regeneratoare ce poate fi realizată dormind cât mai puţin.
Un
prim sfat este acela de a ne asigura că în cursul activităţilor unei
zile folosim suficientă energie vitală şi că o cheltuim printr-o
activitate dinamică care ne solicită în mod armonios atât trupul, cât şi
mintea. A fost remarcat faptul că exercițiul fizic favorizează somnul
profund, a cărei funcţie principală constă în refacerea resurselor
vitale şi funcţionale ale trupului. De exemplu, un mers rapid ce este
realizat timp de 30 de minute poate fi suficient pentru a acoperi
necesităţile de exerciţiu fizic cotidian în vederea unui somn sănătos şi
nu foarte îndelungat. În acest sens pot fi utile mai multe tipuri de
activităţi dinamice solicitante cum sunt mersul cu bicicleta, înotul şi
practica unor exerciţii fizice armonioase, care să solicite aproape în
egală măsură diferitele grupe musculare ale trupului, aşa cum sunt cele
mai multe dintre posturile trupeşti de bază (ASANA) cunoscute în HATHA
YOGA.
Un
alt factor important care contribuie în mod eficient la reducerea
armonioasă a duratei de somn este expunerea unei cât mai mari suprafeţe a
trupului direct la lumina solară în timpul zilei şi apoi dormitul în
întuneric. Contrastul lumină-întuneric poate pune în valoare ciclul
natural veghe-somn şi poate să conducă la o cât mai bună acordare a
trupului la specificul anumitor ritmuri vitale existente în natură.
Tocmai de aceea este foarte bine să realizăm, în timpul zilei, cât mai
multe activităţi armonioase în aer liber sau cel puţin aproape de o
fereastră bine însorită şi apoi, în timpul nopţii, să ne asigurăm un
întuneric cât mai deplin în intervalul de noapte în care urmează să
dormim. Supranumită hormonul somnului odihnitor, melatonina este
secretată atunci când fiinţa umană doarme în întuneric şi astfel ea
reglează în mod profund organismul în timpul somnului.
Pentru
a ajunge la o reducere armonioasă a duratei somnului, este, de
asemenea, foarte bine să ne facem obiceiul binefăcător de a aerisi de
fiecare dată încăperea în care urmează să dormim, chiar înainte de a
adormi, şi totodată să scădem uşor temperatura mediului ambiant atât cât
ne este cu putinţă. Aerisirea camerei favorizează activitatea
creierului care, fiind aproape hiperactiv în timpul viselor, consumă
mult oxigen în timpul fazei de somn paradoxal. În plus, somnul este mult
mai regenerator atunci când dormim într-o cameră răcoroasă decât într-o
cameră călduroasă. Unii specialişti recomandă chiar să dormim la o
temperatură a mediului ambiant de 15-17 ºC, temperatură care facilitează
un somn bun.
Un
alt sfat util este acela de a realiza câte o scurtă relaxare yoghină
completă înainte de a adormi. Dacă realizăm mai mereu o astfel de
relaxare profundă în perioada de tranziţie de la starea de veghe la
starea de somn, aceasta ne permite să beneficiem de o decuplare mult mai
bună de la factorii de stres care apar zilnic. De asemenea, o stare de
spirit cât mai calmă poate induce rapid somnul odihnitor. Pentru a intra
într-o astfel de stare favorabilă, putem, de exemplu, să ascultăm o
muzică liniștitoare, plăcută şi armonioasă, cu puţin timp înainte de a
adormi, sau putem să citim ceva captivant şi liniștitor, ori să realizăm
o scurtă introspecţie sau o meditaţie, care ne pot calma eventuala
agitaţie mentală generată de stresul cotidian.
Poate
fi de mare folos în direcţia reducerii armonioase a duratei somnului să
folosim cu înţelepciune şi promptitudine anumite situaţii ce sunt
oportune relaxării şi destinderii şi care apar pe parcursul unei zile.
În astfel de perioade vom urmări să beneficiem de avantajele unor
procedee eficiente de relaxare pentru a diminua oboseala acumulată. De
fiecare dată când avem puţin timp la dispoziţie, chiar şi atunci când
facem pauze scurte, de numai câteva minute, putem aplica câteva măsuri
foarte simple de regenerare rapidă. Putem face aceasta de fiecare dată
când ne simţim obosiți. De exemplu, simplul fapt de a închide ochii şi
de a ne decupla în mod ferm şi prompt de la fluxul mental existent,
chiar şi numai pentru câteva minute, poate produce o regenerare
instantanee la nivel cerebral, care să ne scutească de multe zeci de
minute de somn după aceea, pe timpul nopţii. În plus, realizarea unei
scurte relaxări yoghine profunde, timp de 10-15 minute, după-amiaza,
poate permite o refacere rapidă a energiilor vitale şi prin aceasta să
contribuie în mod eficient la reducerea armonioasă a duratei zilnice de
somn care ne este necesară.
Un
alt sfat practic este acela de a urmări să ne trezim în mod voluntar cu
puţin timp înainte ca să sune ceasul deșteptător. Revenirea naturală la
percepţia realităţii fizice ne ferește de trezirea bruscă în mijlocul
unui ciclu de somn profund. Creierul poate deveni mult mai alert şi
poate intra mult mai armonios în starea sa activă ce este specifică
stării de veghe atunci când a fost finalizat un ciclu natural complet de
somn profund sau de somn paradoxal. Nu trebuie să ne îngrijorăm că nu
ne vom trezi la timp, deoarece este suficient ca înainte de a adormi să
ne exprimăm în mod clar şi ferm intenţia precis formulată de a ne trezi
fie cu câteva minute înainte de a suna ceasul deșteptător, fie la o
anumită oră a dimineţii, şi aceasta se va petrece întocmai.
Folosind
cu înţelepciune toate aceste sfaturi, vom putea remarca în scurt timp
faptul îmbucurător că durata somnului zilnic se va reduce gradat şi în
mod armonios şi că, de asemenea, calitatea somnului se va îmbunătăţi
considerabil. Experimentarea practică a acestor sfaturi ne va permite să
ne convingem de eficienţa lor şi astfel, fiecare dintre noi le vom
putea aplica în funcţie de necesităţile noastre reale. Fiecare om este
diferit şi are necesităţi diferite. Fie că vom face pauze periodice în
timpul zilei, fie că somnul va fi adaptat după un ritm personal, ori că
ne propunem să adormim mai devreme sau poate mai târziu, fiecare putem
să aplicăm cu înţelepciune aceste sfaturi pentru a ne îmbunătăţi
calitatea somnului şi pentru a putea reduce astfel în mod gradat şi
armonios durata acestuia. Aplicând aceste sfaturi putem deveni deosebit
de creativi în ceea ce priveşte obișnuinţele noastre referitoare la
somn.
În
plus, beneficiind de un așa-numit „somn mult mai eficient“, vom putea
să avem o mult mai bună experienţă onirică. Cu ajutorul viselor putem
deveni chiar şi mai creativi. Neurobiologul Michel Jouvet a descoperit
că un anume vis poate reapare după şapte zile şi că fiecare dintre noi
putem învăţa gradat să ne controlăm visele. Visul deţine o importantă
funcţie reglatoare şi formatoare totodată. El este în măsură să
contribuie în mod activ şi constant, în fiecare noapte, la definirea
individualităţii noastre psihologice.
În
fiecare noapte, folosind un stilou cu cerneală fosforescentă,
cercetătorul francez și-a notat visele într-un caiet. El a descoperit
astfel o serie de caracteristici ale unei a treia stări cerebrale, pe
care a numit-o somnul paradoxal, stare pe care a identificat-o cu
acurateţe în anul 1959. Această stare este denumită „paradoxală“
deoarece, în timp ce trupul este în atonie musculară profundă
generalizată, activitatea corticală este foarte intensă, fiind însoţită
de mişcări oculare rapide şi complexe. Această stare a creierului nu
este o fază propriu-zisă a somnului. Starea identificată este la fel de
diferită de starea de veghe, aşa cum starea de veghe este diferită de
somn. Fiecare dintre noi putem trăi astfel de episoade aşa-zis
„paradoxale“ în timpul stării de veghe, aşa cum se petrece în mod foarte
evident în cazul persoanelor narcoleptice. În condiţii normale, somnul
paradoxal intervine după aproximativ o oră de la debutul somnului şi
revine de cinci ori câte 20 de minute în timpul somnului obişnuit de
noapte. În total, în cursul unei durate obişnuite de somn sunt incluse
aproximativ 100 de minute de somn paradoxal.
În timpul acestuia, noi visăm. Somnul paradoxal ne evidenţiază totodată rolul viselor.
Este
binecunoscut faptul că, în general, trăsăturile noastre comportamentale
sunt înnăscute. Noi ne naștem fie timizi, fie volubili, fie înclinaţi
spre matematică, fie spre literatură, fie sportivi, fie contemplativi,
fie temători, fie curajoşi etc. Date fiind aceste particularităţi ale
fiecăruia dintre noi, nu trebuie să considerăm că visele ar fi doar
nişte momente de fantezie în care mintea noastră ar inventa felurite
situaţii şi roluri. În fiecare noapte, timp de cinci cicluri a câte 20
de minute, omul prezintă o activitate corticală crescută, în care
creierul generează mesaje care ne restructurează într-un mod specific
individualitatea psihologică. Astfel că, în realitate, visele sunt
foarte utile pentru stabilitatea caracteristicilor noastre individuale,
psihologice şi comportamentale.
Această
teorie ştiinţifică se află încă în curs de validare. Până acum s-a
constatat că, dacă se face o înregistrare în timpul somnului paradoxal
pe gemeni monozigoţi care au fost crescuţi împreună sau la 8.000 km
distanţă, mişcările lor oculare au acelaşi tipar. Aceasta este dovada că
aceştia au aceeaşi activitate onirică. Această funcţie programatoare a
viselor este în prezent cea mai pertinentă explicaţie pentru existenţa
acestei faze a somnului, care s-a păstrat constantă pe parcursul
evoluţiei umane din ultimii 40.000 de ani, deşi pentru fiinţa vie ea
reprezintă o fază de mare vulnerabilitate. Timp de aproximativ 100 de
minute în fiecare noapte sunt generate în creierul nostru anumite
episoade care fac ca în dimineaţa următoare să ne trezim fiind exact noi
înşine. Evoluţia a păstrat aceste momente speciale în care fiinţa umană
este extrem de vulnerabilă, dar cu toate acestea exact în aceste
momente individualitatea ei este temeinic consolidată prin complexele
mecanisme informaţionale pe care somnul paradoxal le vehiculează.
O
altă particularitate a somnului de noapte în cazul bărbaţilor este
manifestarea erecțiilor. Pe parcursul vieţii sale, un bărbat trăieşte
experienţa erecţiilor nocturne pe o durată echivalentă cu şase ani. Nu
doar la om se petrece astfel. Câţiva cercetători americani au
înregistrat, folosind o aparatură complicată, erecţii nocturne chiar la
şobolani. Cei care au sistematizat toate aceste observaţii s-au întrebat
care este rolul acestor erecţii. Aproape toţi bărbații prezintă erecție
în timpul viselor, deşi ea nu este neapărat corelată cu conţinutul
viselor. Aceasta este, de altfel, o mare enigmă. Până acum s-a observat
că erecția ajută la dezvoltarea şi la menţinerea circuitelor neuronale
care sunt necesare chiar acestei funcţii fiziologice. Biologii
darwinişti consideră că selecția naturală a favorizat această strategie
de reproducere, cele mai multe animale fiind capabile de erecții în
timpul somnului, iar aceasta le conferă o capacitate de împerechere
mărită. De exemplu, în creierul pisicii a fost identificat un anumit
punct, de câţiva milimetri diametru, prin extirparea căruia pisicile
dorm foarte bine, dar nu mai visează, iar atonia musculară este
suprimată. Aşadar, s-a putut trage concluzia că este extrem de probabil
ca acel punct să fie corelat cu un anumit focar energetic prin
intermediul căruia sunt declanşate marea majoritate a viselor. Şi la
oameni este la fel. În prezent se încearcă în medicina alopată tratarea
multora dintre tulburările frecvente de comportament, cum este de
exemplu tulburarea maniaco-depresivă, prin administrarea timp de 3-4
luni de remedii care suprimă sinteza proteinelor cerebrale, împiedicând
fiinţele umane respective să viseze în această perioadă. Astfel, cei în
cauză manifestă o diminuare a simptomelor, ceea ce este probabil corelat
cu împiedicarea conectării psihicului la anumite zone inferioare ale
astralului.
Activitatea
onirică este ritmată cu precizie. Visele au un anumit ritm a cărui
latenţă cu evenimentele trăite este de 7 zile. Acest ritm decalat se
poate observa cel mai uşor mai ales atunci când facem o călătorie în alt
loc, aflat la o oarecare depărtare. În locul îndepărtat unde vom ajunge
vom visa doar ambianţa obişnuită, cotidiană, în primele şapte zile. S-a
observat că noii astronauți care stau mai mult de 6 luni în spaţiu în
stare de imponderabilitate continuă să aibă vise referitoare la casa
lor, la pisica lor, la soţia lor. Acest calendar oniric reface
evenimentele după o matematică ce este încă misterioasă. Creierul nostru
ascunde încă foarte multe secrete.
Folosind
rezonanța magnetică, un grup de cercetătorii japonezi din Tokyo au
realizat un experiment prin care au înregistrat trei persoane pe
parcursul somnului. De fiecare dată când subiecţii traversau o fază
onirică, o anumită zonă a creierului lor devenea activă. În cadrul
experimentului, cercetătorii îi trezeau brusc pe participanţi şi îi
întrebau ce au visat şi ce imagini au văzut. Ei au repetat aceasta de
aproape 200 de ori pe noapte, până când, remarcând anumite
corespondenţe, au ajuns să „ghicească“ peste 60% din visele
participanților la acest experiment. În plus, ei au remarcat faptul că
întotdeauna conţinutul viselor are un anume sens. Acest sens nu poate fi
câtuşi de puţin explicat în mod adecvat din perspectiva teoriei
psihanalitice freudiene, în ciuda unor intuiţii juste ale acesteia. De
fapt, una dintre dificultăţile înregistrate în cercetările efectuate
asupra somnului şi viselor este că psihanaliza a inhibat prin dogmele
sale studiile ştiinţifice autentice asupra viselor, pentru o lungă
perioadă de timp. În realitate, subconştientul uman dispune de sisteme
care stimulează memoria de lungă durată, prin anumite mecanisme
lăuntrice, ce sunt încă neexplicate şi misterioase.
Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanță Costinești 2013, publicat la Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.
yogaesoteric
21 ianuarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu