Povestea
urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat,
impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa
stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea
fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei
ferestre din camera.
Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.
Cei
doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la
nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul
militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare
dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria
celuilalt ceea ce vedea afara.
Omul
care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea
din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara
spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita
acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat
lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel
lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii
se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului
ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe
cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.
Omul
de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese
tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire
inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza
calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea
prin parc.
Desi
bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze
clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de
sarbatoare.
Zilele
treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios
pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie
in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care
putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera
si, in cele din
urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.
Intr-o
dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la
fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia
trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de
langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise
atat.
Infirmiera
il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa
singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca
intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit
se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!
Se
cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era
decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: “Cum se face ca omul
acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria
totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste
cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?”.
Sora
ii raspunse surprinsa: “Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era
orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva”. Apoi adauga
trista: “Poate voia doar sa te incurajeze”.
Ai
auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva
asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?
Morala:
Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai,
cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti
daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa
nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.
Este o fericire extraordinara pentru cei care ii fac fericit pe
ceilalti, in ciuda incercarilor la ca sunt supusi. Bucuria face uitata
durerea si omul necajit care are parte de putina bucurie poate indura
mai usor problemele. Daca vreti sa va simtiti bogati, nu trebuie decat
sa va ganditi la lucrurile pe care le aveti, care nu pot fi cumparate cu
bani.
SURSA: http://www.traiestezambind.ro
(C.M.)
urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.
Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.
Este o fericire extraordinara pentru cei care ii fac fericit pe ceilalti, in ciuda incercarilor la ca sunt supusi. Bucuria face uitata durerea si omul necajit care are parte de putina bucurie poate indura mai usor problemele. Daca vreti sa va simtiti bogati, nu trebuie decat sa va ganditi la lucrurile pe care le aveti, care nu pot fi cumparate cu bani.
SUPERBA povestea...de suflet!
RăspundețiȘtergereMonica