”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 12 iunie 2018

Un medic german a bulversat lumea medicală. Susţine că dacă «bolnavul înţelege cauza bolii, trupul se vindecă singur» (II)


Citiți prima parte a articolului
Ce se petrece cu organele controlate de noul creier
În timp ce organele controlate de „vechiul creier” dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului-şoc, situaţia este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele şi ţesuturile ce corespund şi sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alăptare etc.) îşi au originea în ectoderm sau mezodermul corespunzător noului creier.
În momentul producerii conflictului-şoc, ţesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situaţii care apar doar atunci când persoana se află într-o stare emoţională de stres corelată cu conflictele-şoc corespondente. Aşa cum este de aşteptat, distrugerile ţesuturilor respective au o semnificaţie biologică precisă.
Să luăm ca exemplu ţesuturile canalelor de lactaţie. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest ţesut fiind controlat de o zonă mai tânără a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde ţesutului canalelor de lactaţie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experienţe de tipul „copilul meu (sau ființa iubită) mi-a fost luat de la sân”. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict atunci când puiul ei se pierde sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict-şoc, ţesutul canalelor de lactaţie începe să se ulcereze. Scopul acestei reacţii este mărirea diametrului canalelor de lactaţie, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai uşor şi să nu se congestioneze în interiorul sânului. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacţie-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija şi hrănirea, femeile suferă un conflict-şoc cauzat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului-şoc nu există practic niciun simptom, cu excepţia unor ocazionale puseuri uşoare în interiorul sânului.
Faza de îmbolnăvire (de conflict) şi Faza de vindecare (post conflict)
Dr. Hamer a descoperit de asemenea că orice conflict şi orice boală are şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricărei boli are loc în două faze (A Doua Lege Biologică).
În timpul primei faze, a conflictului activ (şi anume atât timp cât acesta există) întregul organism este orientat către a face faţă conflictului. În timp ce la nivel fizic au loc dereglări celulare specifice, psihicul şi sistemul nervos vegetativ autonom se confruntă de asemenea cu situaţii neaşteptate. Comutată într-o fază de stres (simpaticotonia), mintea devine total preocupată de conţinutul conflictului. Tulburări ale somnului şi lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atenţiei asupra conflictului şi orele de activitate în plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activă a conflictului este denumită şi „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricţia vaselor de sânge, simptomele specifice ale activităţii conflictuale sunt extremităţile reci (în special mâinile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intensitatea şi impactul şocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fără nicio îndoială, că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoană poate muri ca rezultat al complicaţiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în niciun caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea. În noua medicină germană distincţia dintre cancer malign sau benign nu are nicio valoare. Termenul malign este o construcţie artificială (la fel ca markerii tumorali) care, pur şi simplu, indică o activitate de reproducere celulară ce a depăşit o anumită limită complet arbitrară.
Dacă o persoană moare pe durata fazei iniţiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slăbirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizării mentale şi emoţionale. 
De cele mai multe ori este vorba de impactul emoţional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze nefaste, de genul „mai ai doar şase luni de trăit!”, impact ce aruncă pacienţii de cancer şi pe cei apropiaţi lor într-o stare de disperare. Cu foarte mică speranţă sau chiar deloc, sunt privaţi de forţa lor vitală, îşi consumă inutil energia şi, în cele din urmă, mor în urma unui proces agonizant pentru pacienţii de cancer pe care tratamentele convenţionale de cancer nu fac decât să îl accelereze.
Dacă pacientul nu a făcut niciun tratament convenţional de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie), noua medicină germană are o rată de succes de 95% până la 98%. Este o ironie faptul că aceste statistici ale succeselor remarcabile ale dr. Hamer au fost date chiar de autorități.
Când dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fără a avea licenţă medicală (pentru că îi fusese retrasă în urma expunerii descoperirilor sale!), pentru trei persoane, poliţia a confiscat fişele pacienţilor săi şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului că, după 5 ani, 6000 din 6500 de pacienţii cu cancer în fază terminală erau încă în viaţă. În cazul tratamentelor convenţionale, cifra aceasta este inversă, adică 6000 morţi din 6500.
Conform declaraţiilor epidemiologului şi biostatisticianului dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majorităţii chimioterapiilor este jalnic… nu există nicio dovadă ştiinţifică referitoare la abilitatea de a extinde în mod apreciabil viaţa pacienţilor care suferă de cele mai comune forme de cancer organic… Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operaţie, care reprezintă 80% din totalul cancerelor, reprezintă un „pustiu ştiințific” („scientific wasteland” – Lancet 1991).
Trupul se vindecă singur
Rezolvarea conflictului generat de semnalele iniţiale reprezintă începerea fazei a doua a programului biologic. Emoţiile şi organismul nostru se comută imediat în modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obosiţi (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna şi furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esenţiale pe perioada de vindecare. Această a doua fază este denumită faza caldă şi, în această perioadă, vasele de sânge se măresc, încălzind extremităţile şi pielea.
Odată cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulară (vechiul creier – controlul creşterii tumorale) şi distrugerea celulară (creierul nou – controlul degradării ţesuturilor) se opresc imediat şi este declanşat procesul de reparare specific.
O zonă care s-a necrozat sau a prezentat ulceraţii în timpul fazei active a conflictului este acum regenerată şi refăcută cu celule noi. Acest proces este însoţit, de regulă, de inflamaţii potenţial dureroase cauzate de edeme care protejează ţesutul pe durata vindecării.
Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă ţesuturile musculare sunt implicate) şi inflamaţii. Exemple de boli care apar doar în procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringită, bronşită, artrită, ateroscleroză, disfuncţii ale rinichilor şi vezicii urinare, anumite boli ale ficatului şi infecţii.
Bazându-se pe observarea multiplicării celulare (mitoza) si pe distincţia standard dintre tumoare benignă - malignă, medicina convenţională interpretează procesul natural de producere celulară a ţesutului care se vindecă drept tumoare malignă.
În noua medicină germană distingem la fel două tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt împărţite în bune sau rele, ci mai degrabă sunt clasificate după tipul de ţesut şi zona cerebrală din care provin şi de unde sunt controlate. Există acele tumori care se dezvoltă, în mod exclusiv, în faza activă a conflictului-şoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) şi cele care apar în timpul procesului natural de vindecare.
În felul în care creierul vechi controlează cancerul, creşterea tumorală nu este nici accidentală şi nici fără sens, din moment ce proliferarea celulară se opreşte de îndată ce ţesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronşic şi laringian precum şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar până la urmă, până la sfârşitul procesului de vindecare.
Principiile pentru VINDECARE
A. În primul rând: Pacientul devine „stăpânul absolut” al tratamentului. E 100% responsabil pentru condiţia lui şi nu-şi pune speranţele în nimeni mai mult decât în el însuşi.
B. Apoi pacientul va lucra la înţelegerea CAUZEI care a provocat conflictul şi implicit boala.
C. În final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de rezolvare a conflictului atât MENTAL cât şi PRACTIC.
- Este absolut necesar ca pacientul să înţeleagă cât mai bine ce se petrece de fapt cu el pentru a putea să aibă o atitudine constructivă şi motivată în procesele de autovindecare.
- Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICĂ (practică) a oricărui conflict emoţional, însă pot fi benefice şi psihoterapia, terapiile prin regresie sau altele de acest fel.
- Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe lângă cel existent. Este nevoie să elimini total la astfel de gânduri, pentru ca faza de vindecare să se desfăşoare fără probleme.
- O persoană sănătoasă, bine hrănită, odihnită, relaxată, cu activitate fizică zilnică şi care are convingeri benefice, va face mult mai uşor faţă oricărui conflict şi de asemenea se va lovi de mult mai puţine obstacole.
- Persoanele cu situaţie materială bună au un risc mult mai mic de a se îmbolnăvi spre deosebire de cei săraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflicte).
- La femeile însărcinate orice formă sau tip de cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina are prioritate absolută, spune dr. Hamer.
A primit ultimatum să renunţe la descoperirile sale ştiinţifice
Rezultatul cercetărilor doctorului Ryke Hamer se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic şi creier şi corelaţia cu organele şi ţesuturile întregului organism uman. Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine Germane”, datorită faptului că aceste legi biologice, valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înţelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii.
În 1981, dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicină a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totuşi, până astăzi, Universitatea a refuzat să testeze cercetările dr. Hamer, în ciuda obligativităţii legale de a o face. Acesta este un caz fără precedent în istoria universitară. În mod similar, medicina oficială a refuzat să aprobe descoperirile sale, în ciuda a 30 de verificări ştiinţifice diferite, făcute atât de medici independenţi, cât şi de asociaţii profesionale.
La scurt timp după ce dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunţa la descoperirile sale ştiinţifice sau i se va refuza reînnoirea contractului său la Clinica Universitară. În 1986, deşi munca sa nu a fost niciodată pusă la îndoială sau dezaprobată, doctorului Hamer i-a fost ridicată licenţa medicală pe motiv că a refuzat să se conformeze principiilor medicinei standard.
Cu toate acestea, el era hotărât să-şi continue munca şi, în 1987, a reuşit să-şi extindă descoperirile practic către orice boală cunoscută de medicină.
Dr. Hamer a fost persecutat şi hărţuit timp de 25 ani, în special de către autorităţile germane şi de către cele fraceze. După 1997, o perioadă de timp a locuit în exil în Spania, apoi în Franţa, continuându-şi cercetările şi lupta pentru recunoaşterea noii medicine germane. În timp ce locuia în Franţa, asupra sa a fost făcută o tentativă de asasinat. După aceea a găsit refugiu în Norvegia, unde şi-a continuat activitatea, dar la 2 iulie 2017 a păsăsit această lume.
Întrucât Facultatea de Medicină a Universităţii Tübingen îşi menţine politica de negare şi ascundere criminală a acestor descoperiri, majorităţii pacienţilor din întreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de acestea şi implicit de o şansă mult mai consistentă la vindecare prin metode naturale, ce nu au efecte secundare.

Citiți și:
yogaesoteric
8 iunie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu