”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 iulie 2017

Când Einstein l-a întâlnit pe Tagore: Conversaţia istorică a celor mai puternice minţi despre religie şi știință


În anul 1930, pe 14 iulie, Albert Einstein l-a primit în casa sa de la periferia Berlinului pe filozoful, muzicianul şi laureatul Premiului Nobel Rabindranath Tagore. Conversaţia lor a rămas în istorie ca fiind una dintre cele mai profunde din punct de vedere intelectual, în care savanţii au analizat relaţia dintre religie şi ştiinţă.
Deşi în prezent unii oamenii consideră că ştiinţa este opusul religiei, Tagore a reuşit să explice existenţa divinităţii cu ajutorul ştiinţei. Tagore considera că ,,adevărul universului” este unul și același cu „adevărul omului”. Precum în cazul materiei care este compusă din protoni şi electroni între care există spațiu, la fel şi umanitatea este compusă din indivizi, care sunt interconectați prin relațiile dintre ei, ceea ce conferă unitate umanității, a completat Tagore, după cum notează Brain Pickings.
Einstein i-a propus filozofului două concepte despre natura universului: lumea ca o unitate dependentă de umanitate şi lumea ca o realitate independentă de factorul uman.
Tagore considera că această lume este a oamenilor, iar existenţa unui anumit standard al rațiunii și încântării îi conferă adevăr, acest standard fiind cel al ,,omului etern” care experimentează prin intermediul experienţelor oamenilor.
Entitatea eternă sau ,,Omul Suprem”, după cum numea Tagore divinitatea, este necesar să fie realizat de oameni prin intermediul diferitelor stări şi activităţi – Ființa Supremă, care nu este supusă niciunei limitări, este realizată pornind de la condiția noastră individuală limitată. Din punct de vedere ştiințific, divinitatea nu poate fi explicată pentru că știința cercetează și urmărește să descopere adevărurile impersonale, în timp ce religia cunoaște deja adevărurile universale care sunt legate de cele mai profunde aspirații ale ființei umane, conștientizarea adevărului dobândind o semnificație universală.
Einstein considera că frumuseţea şi alte concepte nu ar exista dacă omul nu ar fi: ,,Dacă nu ar mai exista oameni, Apollo din Belvedere nu ar mai fi frumos”. Însă considera că Adevărul este independent de om. Deşi nu avea nicio dovadă a supoziţiilor sale, savantul susţinea că ,,asta este religia mea”.
În schimb, filozoful susţinea că, în concepţia sa indiană, Adevărul absolut nu poate fi conceput de mintea separată individuală și nu poate fi descris prin cuvinte, dar poate fi experimentat prin fuziunea deplină cu infinitul. Natura adevărului despre care se poate discuta este o aparenţă – ,,ceea ce pare real pentru mintea omului se numeşte maya sau iluzie”. El credea că divinitatea poate fi concepută doar prin intermediul unităţii, astfel întreaga umanitate poate realiza adevărul suprem.
Einstein l-a contrazis pe Tagore, afirmând că divinitatea este independentă de om şi umanitate. ,,În cele din urmă, realitatea fizică ultimă este numai o multitudine de centri electrici, care se regăsesc și în mintea umană”, spunea Tagore, care considera că omul nu ar putea percepe divinitatea dacă nu ar fi deja în el. Poetul a oferit exemplul unei mese şi susţinea că omul nu ar şti ce este acel obiect solid dacă în mintea sa nu ar exista deja informațiile despre acel obiect. Pentru Tagore, religia şi ,,Omul Suprem” făceau parte din individ.
După această argumentație a filozofului indian, Einstein a exclamat: ,,Înseamnă că sunt un om mult mai religios decât tine!”.
 yogaesoteric 
7 iulie 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu