”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

luni, 5 iunie 2017

Curtea Supremă Federală Germană: Virusul rujeolei nu există!

În fața acestei informaţii, ne întrebăm imediat câte milioane de persoane vaccinate împotriva unui virus care nu există, sunt. Având în vedere toate suspiciunile legate de siguranţa vaccinurilor, polemica va lua amploare. Se spune că „trei milioane de copii sunt salvați în fiecare an prin vaccinare, din care un million se datorează vaccinărilor împotriva rujeolei”. Aceasta afirmație oficială va necesita acum unele explicaţii.
Judecătorii Curţii Supreme federale germane au confirmat că virusul rujeolei nu există, ceea ce îi disculpă pe susținătorii teoriei care spune că niciun studiu nu a dovedit existenţa virusurilor.
Chiar și după această hotărâre a Curţii Supreme Federale Germane, vaccinarea împotriva rujeolei a continuat să fie realizată la milioane de cetăţeni germani (şi din lumea întreagă) fără să se ridice întrebări cu privire la existența unor motive tenebroase în spatele acestui act.
Prima şedinţă civilă a Curţii Supreme Federale Germane a confirmat hotărârea Înaltului Tribunal de la Stuttgart din 16 februarie 2016, conform căreia existența virusului rujeolic nu a fost dovedită. Suma de 100.000 de euro pe care dr. Stefan Lanka a oferit-o ca recompensă în schimbul dovedirii ştiinţifice a existenţei virusului rujeolei nu a mai trebuit dată reclamantului. Reclamantul a fost de asemenea condamnat să suporte toate cheltuielile procesului.
Cei cinci experţi angajaţi în proces au prezentat concluziile studiilor ştiinţifice. Fiecare dintre cei cinci experţi, pintre care se numără și prof. dr. Andreas Podbielski, numit de Înaltul Tribunal de la Stuttgart, la fel ca şi la jurisdicţia precedentă, au constatat în mod invariabil că niciuna din cele şase lucrări publicate prezentate la proces nu au adus proba ştiinţifică a existenţei presupusului virus al rujeolei.
Genetica infirmă teza existenţei virusului
La proces au fost prezentate rezultatele cercetării asupra aşa-zisei hărți peptidice a presupusului virus al rujeolei. Două laboratoare recunoscute, dintre care cel mai mare şi cel mai important institut de genetică din lume, au ajuns exact la aceleaşi concluzii, în mod independent. Concluziile dovedesc că în ceea ce priveşte virusul rujeolei, autorii celor şase studii s-au înşelat, şi toţi virusologii specialişti în rujeolă se înşeală în prezent. Ei consideră constituenţi celulari obişnuiţi ca fiind particule ale presupusului virus al rujeolei.
Din cauza acestei erori, în timpul deceniilor de structurare a unui consens, constituenţi normali ai celulelor au fost asamblaţi mental într-un model de virus al rujeolei. Până astăzi, nicio structură reală care să corespundă acelui model nu a fost găsită, nici la om nici la animal. Odată cu rezultatele testelor genetice, toate tezele privind existenţa virusului rujeolei au fost infirmate ştiinţific.
Autorii celor şase lucrări publicate şi toate celelalte persoane implicate nu şi-au dat seama de eroare pentru că ei au încălcat o datorie ştiinţifică fundamentală: necesitatea lucrului „în regulile artei”, adică conform regulilor definite la nivel internaţional şi în cele mai bune practici ştiinţifice – ei nu au făcut experienţele de control. Experienţele de control ar fi împiedicat autorii şi umanitatea să cadă în această eroare capitală. Această eroare a devenit fundamentul credinţei în existenţa virusurilor care s-ar afla la originea bolilor. Răspunzând întrebării pertinente a tribunalului, conform paginii 7 din protocol, expertul desemnat de tribunal, prof. dr. Podbielski, a confirmat existența acestei erori, explicitând că autorii nu au realizat niciun experiment de control.
Pe 16 februarie 2016, Înaltul Tribunal din Stuttgart a casat hotărârea tribunalului din prima instanţă – care îl condamnase pe dr. Stefan Lanka la plata a 100.000 de euro autorilor lucrărilor care susțin existența virusului rujeolic – a respins acţiunea şi a admis, printre altele, discursul capital al profesorului Podbielski referitor la cele şase lucrări publicate. Reclamantul a făcut recurs la Curtea Supremă, acuzând modul în care s-a desfășurat procesul la curtea de la Stuttgart şi afirmaţia conform căreia aspectele legate de rujeolă susținute de dr. Stefan Lanka aduc o ameninţare sănătăţii publice. Recursul a fost respins de Curtea Supremă în termeni clari. Astfel, Curtea Supremă a confirmat hotărârea Înaltului Tribunal de la Stuttgart din 16 februarie 2016.
Concluzii
Cele şase lucrări supuse procesului sunt principalele publicaţii ad hoc în ceea ce priveşte „virusul rujeolei”. Cum înafară de aceste şase lucrări nu există altele care să încerce să dovedească existenţa virusului rujeolei prin metode ştiinţifice, hotărârea Curţii Supreme asupra virusului rujeolei şi rezultatele testelor genetice au drept consecinţă că orice declaraţie naţională sau internaţională asupra presupusului virus al rujeolei, asupra caracterului infecţios al rujeolei şi asupra avantajelor şi a siguranţei vaccinării împotriva rujeolei, sunt lipsite de orice fundament legitim.
În urma anchetelor declanşate de contestarea virusului rujeolei, directoarea Institutului naţional de referinţă pentru rujeolă din cadrul Institutului Robert Koch, profesoara Annette Manhertz, a admis un lucru important. Această declarație poate explica nivelul crescut de handicapuri induse prin vaccinarea împotriva rujeolei, şi de ce şi cum, în particular acest tip de vaccin pare a declanşa din ce în ce mai multe cazuri de autism.
Profesoara Manhertz a admis că „virusul rujeolei” conţine compuşi celulari naturali tipici (ribozomi, sau fabrici de proteine celulare). Deoarece vaccinarea împotriva rujeolei conţine „virusul rujeolei întreg”, acest vaccin conţine structuri proprii celulei. Aceasta explică de ce vaccinarea împotriva rujeolei provoacă frecvente alergii şi reacţii autoimune mult mai severe decât alte tipuri de vaccin.
Expertul Curţii, profesorul Podbielski, a spus în mai multe rânduri că, datorită declarației dnei Annette Manhertz asupra ribozomilor din virusul rujeolei, teza existenţei virusului rujeolei a fost infirmată.
La proces a fost de asemenea consemnat faptul că cea mai înaltă autoritate ştiinţifică germană din domeniul bolilor infecţioase, Institutul Robert Koch, contrar competenţei sale conformă cu § 4 Infection Protection Act (IfSG), nu a putut efectua teste asupra virusului presupus al rujeolei pentru a le publica. Institutul Robert Koch pretinde că a făcut studii interne asupra virusului rujeolei, dar refuză să expună rezultatele sau să le publice.

yogaesoteric
4 iunie 2017


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu