”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 24 mai 2017

De ce oare există o criză de vaccinuri pe piața mondială? Cei de la UNICEF au dat răspunsul pe care autoritățile române îl ascund

Există deja 2 piețe: țările occidentale folosesc deja ALTE VACCINURI decât țările sărace. Criza există DOAR pentru țările sărace. De fapt pentru țările foarte sărace sunt folosite vaccinuri speciale pentru depopulare

De ce există o penurie acută de vaccinuri în România și în general în țările sărace ale lumii? Iată un răspuns pe care autoritățile române nu îl dau populației și pe care îl țin ascuns.
Răspunsul la această întrebare cheie vine de la Stephen Jarrett, director adjunct la Divizia de aprovizionare cu vaccinuri a UNICEF.
Țările sărace au ajuns piețe de desfacere pentru vaccinurile proaste și care se produc în cantități din ce în ce mai mici pentru că nu aduc profituri mari multinaționalelor farmaceutice.
Credeți că cele două vaccinuri pentru rujeolă care costă 28 de dolari în țările occidentale și doar 10 cenți în țările sărace, adică de 280 de ori mai puțin, au aceeași calitate? Şi când ți-l vând cu 4 dolari nici măcar nu ştii dacă nu cumva e cel de 10 cenți.
Întrebăm pe această cale autoritățile române ce vaccin pentru rujeolă au adus în România după ce anterior l-au adus pe cel din Kazahstan, neomologat în UE și aflat în teste?



Chiar și așa, pentru că nu aduc profituri mari firmelor producătoare, aceste produse nu numai că sunt proaste calitativ, dar cantitățile în care se produc sunt și din ce în ce mai mici.
Cum România face parte în prezent din rândul țărilor sărace, credem că în acest moment vă e foarte clar că autoritățile de la noi cumpără vaccinuri „de pe piața țărilor sărace” (dovadă cele în teste aduse din Kazahstan care nu erau omologate în UE), care nu numai că sunt și mai ieftine și de proastă calitate dar care au stocurile întotdeauna pe terminate pentru că oricât de simplă ar fi producția lor, practic nu aduc multinaționalelor farmaceutice profiturile uriașe pe care le aduc vaccinurile scumpe care se vând în țările occidentale.
Aceeași situație o avem în România nu numai cu vaccinurile dar și cu medicamentele. Firmele nu mai vând medicamente ieftine „pentru că nu se merită” adică pentru că nu le aduc profiturile pe care le fac cu cele scumpe. Cum populația ținută cu venituri mizerabile nu poate cumpăra aceste medicamente scumpe decât în cantități mici, atunci importatorii nu le mai aduc deloc pe cele ieftine ca să vândă cât mai mult din medicamentele scumpe. Iar cine nu are bani pentru medicamentele scumpe, nu are decât să crape. Și așa apare penuria în cazul unui stat care face mereu pe plac multinaționalelor străine, ca-n colonii.
Datorită acestei penurii, guvernul Cioloș-Soros a mers cu grosolănia la adresa populației României atât de departe, încât a acceptat să administreze tuturor bebelușilor din România vaccinuri aduse din Kazahstan, neomologate în Uniunea Europeană, și care culmea culmilor se aflau încă în perioada de teste, lucru specificat chiar în prospectul acestora... Practic bebelușii României au fost transformați în cobai de test pentru vaccinurile multinaționalelor străine.
Încă o dată se dovedește cât de criminal a fost actul celor care intenționat sau din nepăsare au pus pe butuci Institutul Cantacuzino și producția de vaccinuri din România, așa cum au pus pe butuci toată economia României în ultimii 27 de ani.
Redăm în cele ce urmează un interviu cu Stephen Jarrett, director adjunct al Diviziei de aprovizionare cu vaccinuri a UNICEF:
Întrebare: De ce aprovizionarea cu vaccinuri a devenit o problemă critică pentru UNICEF?
Jarrett: Suntem extrem de îngrijorați de viitorul ofertei de vaccinuri. UNICEF acoperă aproximativ 40% din cererea globală de vaccinuri pentru copii. În 2002, UNICEF a achiziționat peste 2 miliarde de doze de vaccin pentru aproape 100 de țări în curs de dezvoltare. Am avut deja câteva deficiențe temporare de vaccinuri și se pare că acest lucru devine o problemă globală.
Î: Cum a apărut acest deficit de vaccinuri?
Jarrett: Unul dintre motive este faptul că, în ultimii cinci până la șase ani, țările industrializate au început să utilizeze vaccinuri diferite decât cele utilizate în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare. Două exemple sunt vaccinurile pentru tuse convulsivă și rujeolă. De exemplu, prețul unei doze de vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (MMR) poate fi de până la 28 USD în Statele Unite, în timp ce UNICEF cumpără o singură doză de vaccin rujeolic, care costă 10 cenți. Un al treilea vaccin, Bacille Calmette-Guérin (BCG), folosit pentru tuberculoză în copilărie, nu mai este utilizat de multe țări industrializate din cauza prevalenței relativ scăzute a bolii.
Vaccinurile furnizate de UNICEF în țările în curs de dezvoltare sunt de o înaltă calitate. Toate provin de la producători care au fost pre-calificați de OMS. Unul dintre motivele pentru care UNICEF a putut să cumpere vaccinuri la un preț competitiv înainte a fost că costurile pentru cercetare și producție au fost suportate în mare parte de țările industrializate. Cu toate acestea, această divergență a pieței farmaceutice a redus stimulentele primite de producători de a mai furniza vaccinuri piețelor cu volum mare acoperite de UNICEF. Acum, numărul producătorilor a scăzut, iar prețurile pentru vaccinurile noastre sunt în creștere.

Î: Cum a afectat acest deficit lipsa eforturilor UNICEF de imunizare?
Jarrett: Apelul major de trezire pentru noi a fost vaccinul împotriva poliomielitei. UNICEF, alături de mulți alți parteneri, a urmărit obiectivul de eradicare a poliovirusului sălbatic până în anul 2005. Acesta era un obiectiv pe care l-am urmărit de mai mulți ani și era pe cale de a fi realizat. În 1999, s-a luat decizia de a crește în mod dramatic activitățile de imunizare în 20 de țări endemice. Aceasta a însemnat că cererea pentru vaccinul polio oral (OPV), care este administrată printr-un picurător, s-a triplat peste noapte.
Am avut contracte mari pentru vaccinul cu poliomielită, dar nu prea aproape de suma necesară. Pentru prima dată, disponibilitatea vaccinurilor determină activitățile de eradicare, și zilele naționale de imunizare sunt programate în funcție de eliberarea și producerea vaccinurilor. Toți managerii de programe din întreaga lume știu acum că nu pot planifica o activitate până când nu au verificat realitatea cu privire la furnizarea vaccinurilor.
Î: Cum răspunde UNICEF acestei schimbări?
Jarrett: Apariția țărilor cele mai sărace ca o piață distinctă a vaccinurilor a necesitat o reconsiderare a achizițiilor publice făcute de către UNICEF. Ca cel mai mare cumpărător pentru această piață, UNICEF va trebui în viitor să-și asume o povară mult mai mare în asigurarea previzibilității și fiabilității furnizării de vaccinuri. Există trei moduri în care abordăm această problemă. În primul rând, încercăm să încheiem mult mai multe achiziții garantate cu furnizorii noștri importanți. În acest fel, ei pot planifica pe viitor, asigurându-se de achizițiile efective ale UNICEF. În al doilea rând, pentru a avea contracte ferme cu producătorii, trebuie să avem o asigurare de finanțare. În trecut, nu am putut garanta producătorilor că vom achiziționa vaccinuri deoarece nu aveam nicio asigurare că ar fi disponibilă o finanțare. În cele din urmă, trebuie să abordăm problema unei planificări mai bune pe teren. Lucrăm în strânsă colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a dezvolta abilitățile de planificare și management în țările în curs de dezvoltare, astfel încât să putem fi siguri de cel mai bun management posibil al vaccinurilor odată ce vaccinurile ajung în destinațiile lor.
Î: De ce este necesar să se asigure un astfel de timp îndelungat producătorilor?
Jarrett: Procesul de producție durează unu până la doi ani. De asemenea, este dificil să știm cât de mult va produce procesul de fermentație – pot exista impurități și, prin urmare, eșecuri prin procesul de fermentare. În mod tradițional, UNICEF cumpăra 20-25% din vaccinul oferit nouă. În cazul în care mai mulți producători au oprit sau au redus drastic cantitatea de vaccinuri pe care o produc, brusc am cumpărat până la 90% din vaccinurile disponibile. Acest lucru înseamnă că marja dintre vaccinurile disponibile și consumul nostru a fost foarte mică, ceea ce ne-a făcut vulnerabili. De aceea, încercăm să încheiem acorduri mult mai angajante cu producătorii, astfel încât aceștia să se simtă încrezători că dacă produc vaccinurile, vor avea promisiunea noastră de a le achiziționa. Înainte, am cerut producătorilor să își asume 100% din risc în ceea ce privește furnizarea de vaccinuri. Acum recunoaștem că, în calitate de cumpărător principal, trebuie să ne asumăm o parte din acest risc.
Î: Ce este necesar pentru ca UNICEF să intre în aceste acorduri?
Jarrett: În acest moment, credem că ar fi nevoie de 50 de milioane de dolari pentru a asigura securitatea vaccinurilor necesare în serviciile de imunizare de rutină pentru mai mulți ani pentru țările pe care le acoperim. Acesta este prețul vaccinurilor, care reprezintă doar 5 până la 10% din costul imunizării unui copil. Nu este o sumă imensă de bani, dar este o sumă pe care trebuie să o garantăm câțiva ani în avans, astfel încât producătorii să facă efectiv vaccinurile. Acest număr nu include campania intensivă de eradicare a poliomielitei, care este într-adevăr o cerință separată. Nu include nici noi vaccinuri pe care le introducem prin intermediul Alianței Globale pentru Vaccinuri și Imunizare (GAVI), pentru care există deja resurse substanțiale. Principala noastră preocupare este contactul zilnic al copiilor cu servicii de sănătate pentru a obține vaccinurile tradiționale fără întreruperi.
Î: Cum se manifestă această schimbare la nivelul țărilor?
Jarrett: Contractele ferme vor necesita, de asemenea, planificarea corectă și prognozarea cererii de vaccin – combinate cu îmbunătățirea managementului vaccinului – pentru a asigura utilizarea maximă a vaccinurilor pe care le cumpărăm. Lucrăm împreună cu partenerii noștri de imunizare pentru a ajuta țările să-și planifice și să prevadă nevoile de vaccinare și să îmbunătățească gestionarea vaccinurilor în domeniu.
Deșeurile sunt un fenomen natural în vaccinuri, deci trebuie să luăm în considerare acest lucru atunci când cumpărăm. De exemplu, dacă aveți 10 doze într-un flacon de vaccin și aveți doar cinci copii care vin pentru imunizare, trebuie să deschideți flaconul. Dacă nu ai mai mulți copii în acea zi, atunci trebuie să-ți irosești vaccinul. Nu puteți aștepta să vină 10 copii să deschideți flaconul – cheia imunizării este că atunci când un copil vine pentru verificări regulate la un centru de sănătate, el trebuie imunizat. Trebuie să ne asigurăm că, chiar dacă există un singur copil, flaconul este deschis și copilul este imunizat.

yogaesoteric 
23 mai 2017


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu